Ionel Popescu, Hobița-Grădiște. File de monografie și de etnografie, Editura Cosmopolitanart, Timișoara, 2013, 170pp.

Un moment cultural de aleasă încărcătură sufletească s-a desfăşurat  la sfărșitul lunii august 2013 în sala de conferințe a căminului cultural al localității Sarmizegetusa, județul Hunedoara unde a avut loc lansarea Monografiei localității Hobiţa-Grădişte, născută sub pana preotului, profesorului şi doctorului în istorie Ionel Popescu, vicar-eparhial la Arhiepiscopia Timişoarei. Volumul reprezintă o incursiune detaliată în istoria, cultura şi spiritualitatea unui minunat colţ de rai hunedorean, pe care autorul cu migală şi competenţă le recuperează şi le revalorifică, detaliind fresca vieţii acestei comunităţi.
După cum bine se știe, elaborarea unei cărţi monografice nu este un lucru uşor ( iar în cazul de față cu atât mai mult cu cât până în prezent nu a fost scris nici un articol sau studiu referitor la această localitate, după cum recunoaște însuși autorul, p.10). Ea presupune o muncă imensă şi intensă fiind, ca şi în cazul  lucrării de față, rezultatul unor cercetări ştiinţifice îndelungate şi anevoioase, începând de la vestigiile arheologice, de la cultura materială şi spirituală romană, până la evenimentele contemporane. Autorul reunește în cuprinsul acestei lucrări izvoare istoriografice și de arhivă privitoare la trecutul acestei vechi localități din dorința de a salva, dar și de a pune în valoare pentru posteritate ceea ce a mai rămas din bogatul tezaur spiritual și etnografic al localității natale Hobița-Grădiște. Aceasă preocupare a autorului  este  reliefată și în Cuvântul de binecuvântare pe care Preasfințitul Gurie Georgiu Episcopul Devei și Hunedoarei l-a alcătuit în întroducerea volumului, arătând că istoriografia noastră românească s-a îmbogățit cu această nouă și cuprinzătoare monografie( p.6). Dealtfel și Preasfințitul Daniil Stoenescu, Episcop locțiitor al Daciei Felix, pe baza unei colegialități și prietenii duhovnicești din anii studiilor teologice cu autorul, contrasemnează un Cuvânt de la suflet la suflet, arătând că reușita acestei frumoase și necesare monografii i-ar putea fi Poarta Sărutului vremelnic înspre veșnicie  autorului cu Hobița vetrei strămoșești (p.7).
În ceea ce privește cuprinsul, volumul se prezintă sub forma a 23 de capitole inclusiv anexe, imagini și bibliografie, din care remarcăm cadrul natural-geografic al localității, toponimele existente, istoricul obștii sătești și al vieții bisericești, evoluția învățământului, ocupația locuitorilor, iar în încheiere bogata zestre a tradițiilor locale, cîteva capitole descriind portul popular dar și cele mai importante sărbători creștinești, nu mai puțin datinile și obiceiurile străvechi cum sunt nunta și colindatul. De altfel, la final în cadrul anexei autorul a cules câteva colinde, precum și creații locale legate de ceremonia nunții și a înmormântării, deosebit de interesante și de folos cercetătorilor, folcloriștilor și etnografilor, dar și celor interesați de tradiția autentică sătească.
În ceea ce privește grafica pe care o realizează chiar autorul, bine intercalată în text ilustrează momentele relevante ale istoriei localităţii. Meritul său constă în păstrarea parfumului local al limbii vorbite, al investigaţiilor cercetării şi a sădirii speranţei de viaţă,  hobițenii trecând prin vremuri de restrişte, păstrându-și însă  mereu  optimismul.
Bogăţia folclorului şi a datinilor face din Hobița-Grădiște un perimetru productiv, pentru toate perioadele istorice, zestre cu care contemporanii se pot mândri și care a contribuit la menținerea  statorniciei şi civilizaţiei satului.
Bogăţia datinilor și a credinţelor populare, bine conservate şi cu migală adunate şi selectate, aduc un inedit al stării culturale  de aici şi provoacă cititorul la meditaţie şi la lectură,       În eleborarea acestei monografii, autorul a respectat metodologia alcătuirii unei lucrări ştiinţifice, cu aparat critic de excepţie, având la bază izvoare inedite (de arhivă) şi edite, dar mai ales „istoria orală” şi locală consemnată de la „înţelepţii” satului. De remarcat, pasiunea, stăruinţa şi meticulozitatea în elaborarea lucrării, îmbinate cu spiritul de echilibru şi onestitate.
În acelaşi timp, monografia a fost scrisă într-un stil plăcut, ce înlesneşte lecturarea şi încoronează munca autorului. Ea se remarcă printr-o  ţinută ştiinţifică şi metodologică deosebită, fiind rezultatul muncii de cercetare şi creaţie desfășurată pe o perioadă mai îndelungată de timp. Este logic structurată, judicios aranjată în pagină. Informaţiile oferite sunt actualizate şi conforme cu cele oferite de realitate, fiind ilustrate cu aspecte din viaţa satului Hobița-Grădiște. Sursele de informaţie utilizate ca şi consemnarea bibliografiei se realizează conform uzanţelor obişnuite în asemenea cazuri. Fiecare capitol conţine aspecte aflate într-o concordanţă deplină cu tema monografiei.
Remarcăm în același timp succesiunea logică a capitolelor, precum şi caracterul unitar al monografiei în întregimea ei, problemele abordate fiind fundamentate ştiinţific.Subliniem caracterul sistematic al lucrării, formulările clare, concise, logice.
Stilul de prezentare este cristalin, patetic pe alocuri, realizând o exprimare corectă şi estetică. Credem că lucrarea de faţă reprezintă un real câştig pentru istoriografia hunedoreană şi suntem siguri că ea va rămâne o lucrare de referinţă pentru toţi  cei care vor să cunoască bogata şi tumultoasa istorie a Hobiței-Grădiște.
Considerăm pe drept cuvânt că lucrarea de față  este o reuşită, un volum în care textul şi fotografiile se împletesc într-o grafică deosebită, la care autorul a avut  bucuria și satisfacția realizării actului de identitate a locului natal.