Este destul de dificil să realizezi o privire de ansamblu, şi pe de-asupra limitată ca spaţiu, a operei publicistice aparţinând unui autor ajuns la vârsta senectuții și care a început să publice încă din anii studenţiei. Este vorba despre Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae Corneanu de la Timişoara, care în preajma celor 90 de ani de viaţă se prezintă cu o bogată literatură teologică şi religioasă, care sperăm că nu s-a încheiat încă.

Mergând pe fir cronologic, trebuie amintită pentru început o broşură tipărită în anul 1975 la Editura Institutului biblic şi de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, intitulată Pedobaptismul (botezul copiilor) de-a lungul vremii, în fapt, un studiu extras din revista „Biserica Ortodoxă Română” (an XCIII, 1975, nr. 1-2, pp. 130-149). Foarte bine documentat patristic şi scripturistic, studiul concluzionează, la capătul consideraţiilor şi investigaţiilor pe care le-a întreprins autorul, că „din punct de vedere teologic botezul copiilor mici nu constituie o eroare, (…) ci practica de veacuri a Bisericii”. Acest studiu, care ar merita retipărit, este de foarte mare actualitate, mai ales în contextul dialogurilor teologice pe tema Tainelor de iniţiere, la care participă Biserica Ortodoxă în ansamblul ei.

Cu scopul de a populariza credinţa creştină şi, în acelaşi timp, de a veni în ajutorul clericilor şi teologilor în activitatea lor învăţătorească, Î.P.S. Sa Mitropolitul Nicolae a publicat numeroase lucrări, articole şi studii, sau a îndrumat apariţia unor publicaţii. Astfel, în anul 1981 se tipăreşte la Editura Mitropoliei Banatului lucrarea Temeiurile învăţăturii ortodoxe, în care înaltul ierarh a dorit să arate, aşa cum însuşi mărturiseşte în introducerea lucrării, rostul şi importanţa Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii, „luate împreună ca temei al învăţăturii creştine”.

În anul 1984 apare, tot la Editura Mitropoliei din Timişoara, volumul cu titlul Studii patristice. Aspecte din vechea literatură creştină, care arată atât pregătirea cât şi preocuparea Î.P.S. Sale în domeniul Patrologiei şi cuprinde o parte a articolelor şi studiilor publicate de către ierarh încă din anii studenţiei, ele având ca subiect diferite teme patristice. Din cuprins amintim: Sfinţii Părinţi ai Bisericii şi literatura patristică, Scriitorii patristici şi gândirea antică, Pagini de aghiologie patristică, toate alcătuite la rându-le din numeroase articole şi studii care „reflectă starea de spirit a celui care, luând contact pentru prima dată cu scrisul Sfinţilor Părinţi şi autorilor patristici, s-a lăsat cuprins de sinceră admiraţie”, după cuvântul autorului însuşi.

După doi ani, în anul 1986 vede lumina tiparului lucrarea istorică intitulată Biserica românească din nord- vestul ţării în timpul prigoanei horthyste (Editura Institutului biblic şi de misiune al B.O.R., Bucureşti), în care înaltul ierarh, pornind de la documentele cercetate în arhivele Centrelor eparhiale de la Sibiu, Cluj-Napoca, Oradea şi Alba Iulia, cât şi în arhivele parohiilor depinzând de aceste Centre eparhiale, aduce la lumină opresiunea Bisericii româneşti din nord-vestul ţării, după Dictatul de la Viena din 30 august 1940. În urma acestui dictat, nord-vestul ţării a trecut sub ocupaţie horthystă, regim ce promova o politică fascistă, de pe urma căruia au avut de suferit nu doar românii, ci şi evreii şi chiar populaţia maghiară. Volumul este însoţit de o serie de fotografii foarte sugestive.

Anul următor, 1987, iubitorii de literatură patristică îşi vor îmbogăţi colecţia cu încă o carte, întrucât Î.P.S. Sa Nicolae Corneanu se decide să dea spre tipărire „rodul unor mai ample investigaţii de tinereţe asupra literaturii patristice”, care se va concretiza în lucrarea Patristica mirabilia. Pagini din literatura primelor veacuri creştine (ed. I apărută la Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1987; ed. a II -a apărută la Editura Polirom, Iaşi, 2001). Cercetările „desfăşurate pe parcursul unei perioade de timp mai îndelungată – scrie Î.P.S. Sa în cuvântul înainte – reflectă preocupările şi posibilităţile unor etape diferite, având însă toate ca notă dominantă uimirea şi totodată admiraţia stârnite de operele autorilor din primele veacuri creştine”. Atrag atenţia capitolele intitulate: Probleme de pietate la Sfinţii Părinţi sau Sfinţii Părinţi şi unele aspecte ale vremii lor, prin faptul că aduc la lumină teme actuale, cititorul fiind familiarizat cu felul în care cei de demult se raportau la o serie de aspecte ale vieţii cotidiene. Se remarcă aici mai ales modul în care, cu deosebită fineţe şi cu simţ artistic, a fost alcătuit studiul intitulat Farmecul pustiului. Poate un loc arid precum pustiul şi deşertul să atragă pe cineva sau prin ceva? Se pare că da. „Să escaladăm pentru o clipă, spaţiul şi timpul şi să ne transpunem în mediul deşertului. O tăcere de mormânt. Doar vântul dacă şuieră. Un ocean nesfârşit de nisip, ondulat de valurile dunelor care uneori se mişcă purtate de tăria aerului. Nimic nu iese în cale, nimic nu atrage atenţia. (…) în deşert simţurile cad toropite sub suliţele discului înroşit ce atârnă de bolta cerului, deseori voalat de o perdea de praf, trupul se topeşte de căldură ori se scaldă în râurile de transpiraţie ce se scurg din porii prea dilataţi. Numai sufletul rămâne intact, mereu treaz, ca o antenă care captează neobosit undele ce inundă spaţiile. (…) Aici, în această imensitate a nisipurilor, credinciosul poate simţi mai puternic decât oriunde singurătatea sa şi în acelaşi timp dependenţa de Creator”. Este util de parcurs şi capitolul Simbolurile religioase în interpretarea Sfinţilor Părinţi, acestea fiind: calea şi drumul, podul, muntele, scara, izvorul şi fântâna.

În anul 1990 Editura Mitropoliei Banatului din Timişoara scoate la lumină volumul de studii, note şi comentarii teologice intitulat Quo vadis?, titlu inspirat de romanul scriitorului polonez Henryk Sienkiewicz care, şi el, s-a inspirat din legenda cu privire la fuga apostolului Petru din Roma şi la dialogul purtat cu Hristos, Care la întrebarea apostolului: „Unde mergi, Doamne?”, i-a răspuns că se duce la Roma pentru a fi răstignit încă o dată, întrucât turma de acolo rămăsese fără păstor. Plecând de la întrebarea „încotro se îndreaptă astăzi teologia creştină în general şi cea ortodoxă în special?”, Î.P.S. Sa Nicolae Corneanu abordează teme de actualitate creştină cum ar fi: Ortodoxia astăzi, Bisericile creştine şi ecumenismul, Terminologie ecumenistă, Biserica şi unele din marile probleme ale lumii de azi, Reflecţii teologice pe marginea unora din cuceririle recente ale ştiinţei, în care prezintă cititorilor unele elemente de noutate pentru literatura teologică românească. Cum altfel ar putea fi catalogate consideraţiile teologice despre: sărăcie, nevârstnici, vârstnici şi handicapaţi, explorarea cosmosului, realizări ale geneticii moderne, orientări noi în biologie, tragedia aborigenilor, toxicomania şi altele, toate fiind foarte bine documentate până la momentul apariţiei lor?

Preocupat neîntrerupt de viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi, Î.P.S. Sa va traduce cunoscuta lucrare a Sfântului Ioan Scărarul – Scara – care va fi publicată în 1994 sub titlul Scara raiului, precedată de viaţa pe scurt a lui Ioan Scolasticul şi urmată de cuvântul către păstor (primele trei ediţii apărute la Editura Amarcord, Timişoara, apoi, următoarele trei, la Editura Învierea, Timişoara, în anul 2008 pentru a şasea oară). Este o lucrare teologică deosebit de valoroasă, dovadă şi ediţiile care s-au tot tipărit până acum, lucrare ce atrage nu doar prin conţinutul bogat din punct de vedere duhovnicesc, cât şi prin stilul inconfundabil al traducerii. Traducerea s-a bazat pe textele originale care au fost comparate cu alte traduceri şi ediţii de la noi şi nu numai. Introducerea poate fi luată şi aparte din context, întrucât este o adevărată enciclopedie asupra vieţii Scărarului, simbolului scării, ediţiilor Scării apărute în alte limbi, ş.a.m.d. Fiecare treaptă din cele treizeci se încheie cu câte un duios îndemn: „Urcat fiind pe a doua treaptă, aleargă imitând nu pe femeia lui Lot, ci pe însuşi acesta, care a fugit înainte, fără a se mai uita înapoi”; „Cel ce biruind a urcat treapta a zecea, s-a făcut pe sine lucrător al dragostei şi al plânsului”; „Cel ce a urcat treapta a cincisprezecea în trup fiind, deşi a murit, a fost înviat, pentru a i se răsplăti astfel strădania întru păstrarea fecioriei”. Cuvântul către păstor (stareţ) încheie lucrarea Scării, în care cel căruia îi este adresat e numit de către Ioan Scărarul, „alergătorul(e) spre cer”. Prima intenţie a Î.P.S. Sale a fost aceea de a o prezenta, însoţită de un studiu introductiv, ca teză de doctorat. Scara „rezumă şi reprezintă întreaga spiritualitate patristică de până la ea şi, nu numai că o rezumă, ci o şi sistematizează, ba mai mult chiar, o pune sub semnul unui simbol foarte sugestiv, acela al scării şi treptelor pe care, urcându-le, oricine poate ajunge la desăvârşire”, cum citim în introducere.

În anul 1995 apărea la Editura Anastasia din Bucureşti traducerea lucrării Viaţa Fericitului Pahomie, rodul unei alte munci de câţiva ani a autorului.

Foarte de tânăr, înscriindu-se la doctorat la catedra de Patrologie a Institutului teologic din Bucureşti, aflată sub îndrumarea renumitului teolog preot prof. dr. Ioan G. Coman, ierarhul bănăţean va alcătui la finele studiilor (1949) teza de doctorat intitulată „Viaţa şi petrecerea Sfântului Antonie. Începuturile monahismului creştin pe valea Nilului”. Această lucrare va fi publicată în anul 1998 sub titlul Viaţa şi petrecerea Sfântului Antonie cel Mare (Editura Amarcord, Timişoara). După cum putem înţelege din titlu, volumul îi este consacrat lui Antonie, cunoscutul anahoret de pe valea Nilului „care prin însingurare şi eliberarea de patimi a dobândit iluminarea de la Dumnezeu şi titlul de «mare» din partea cinstitorilor săi”. Lucrarea prezintă, pe temeiul unei bogate şi alese bibliografii, etapele vieţii Sfântului Antonie cel Mare, la care autorul a adăugat unele anexe care au tangenţă cu subiectul: Farmecul pustiului, Sfântul Antonie a fost anahoret sau cenobit?, Antonie cel Mare şi evlavia credincioşilor şi Ecouri mai noi ale vieţii Sfântului Antonie.

În anul următor, 1999, Editura Anastasia din Bucureşti publica lucrarea Origen şi Celsus. Confruntarea creştinismului cu păgânismul, în care Î.P.S. Mitropolit Nicolae Corneanu, după ce ne face cunoştinţă cu cei doi preopinenţi, ne înfăţişează atât atitudinea dură a celui de-al doilea faţă de creştinism, cât şi cuvântul de apărare al primului, care se găseşte în tratatul Contra lui Celsus, ca răspuns la Cuvântul adevărat al acestuia. Subiectul înfăţişează un crâmpei din timpurile de la începutul creştinismului, când învăţătura despre Cel înviat din morţi s-a confruntat destul de violent cu religiile şi ideile filosofice ale vremii, mai întâi cu iudaismul, apoi cu păgânismul.

După multe ezitări, cum însuşi mărturiseşte Î.P.S. Sa Nicolae, zecile de articole apărute ori ca editoriale, ori ca meditaţii la rubrica „Crâmpeie din cotidian”, în foaia „Învierea”, editată de Arhiepiscopia Timişoarei şi Caransebeşului, apoi doar de cea a Timişoarei, au fost reunite în două volume substanţiale intitulate Pe baricadele presei bisericeşti (Editura Învierea, Timişoara), ambele apărute în anul 2000. În primul volum sunt cuprinse articolele de fond scrise în bilunarul amintit în perioada anilor 1990-1999, iar în cel de-al doilea volum putem reciti atât scurtele intervenţii ce au alcătuit între 1992-1999 rubrica „Crâmpeie din cotidian”, cât şi numeroase interviuri publicate în diverse periodice. În toate aceste materiale Î.P.S. Sa ia „atitudine faţă de problemele care privesc Biserica şi credincioşii ei, (…), exprimând idei şi opinii dictate, nu de poziţiile aşa – zis oficiale, ci ascultând mai ales glasul conştiinţei” şi încercând să atragă „atenţia cititorilor asupra contemporaneităţii ecleziastice în modul cel mai deschis posibil”.

În acelaşi an, 2000, iese de sub tiparul Editurii, „Jurnalul literar” din Bucureşti volumul Pe firul vremii. Meditaţii ortodoxe, ce reuneşte articolele publicate la rubrica „Meditaţii ortodoxe” a publicaţiei „Jurnalul literar”, începând din noiembrie 1994 şi până în octombrie 2000. După cum afirmă întâistătătorul Mitropoliei Banatului, fiecare articol este o „«meditaţie» axată pe probleme care mi se păreau actuale”, dorinţa Î.P.S. Sale fiind aceea „de a împărtăşi semenilor punctul de vedere al Bisericii, aşa cum l-am înţeles eu şi aş vrea să cred că n-am greşit prea mult, deşi în anumite probleme existau sau mai există încă opinii variate”.

Urmând sugestiei multor credincioşi, Î.P.S. Mitropolit Nicolae va încredinţa tiparului un nou volum intitulat Popasuri duhovniceşti. De la Crăciun la Paşti (Editura Învierea, Timişoara, 2001) în al cărui cuprins vor intra „îndătinatele pastorale de Crăciun şi Paşti” pe care înaltul ierarh le-a scris şi trimis în toate aşezămintele bisericeşti din eparhiile Aradului şi Timişoarei, în perioada 1961-2001, de Naşterea şi Învierea Mântuitorului. Alături de faptul că pasajele ce reprezentau completări neesenţiale, adăugate fiecărei pastorale în răstimpul 1961- decembrie 1989 din ordinul forurilor superioare de Stat, au fost omise, Î.P.S. Sa ţine să mai menţioneze şi aceea că, pastoralele rostite cu atari prilejuri în catedralele din Arad şi Timişoara au fost altele decât cele scrise, însă, din nefericire, acelea nu s-au înregistrat. Atrage atenţia dintru început faptul că fiecărei pastorale i s-a dat, pentru forma tipărită acum, câte o denumire generică, în funcţie de tema abordată. Deşi pastoralele de Crăciun şi respectiv de Paşti tratează unul şi acelaşi subiect general, perspectiva din care au fost ele scrise nu se confundă. Spre exemplificare redăm câteva dintre titlurile pastoralelor de Crăciun: Creştinul şi lumea (1967), Iisus, izbăvitorul nostru (1977), împăcarea cu Dumnezeu şi cu semenii (1981), Să ne înstrăinăm de lumea păcatului (1990), Dumnezeu ne-a iubit. Să-L iubim şi noi (1998), ori de Paşti: Viaţa cea adevărată (1968), Felurimea datinilor să nu ne despartă (1972), Ce ne învaţă sărbătoarea Paştilor (1988), Consecinţele învierii lui Iisus (1999), Farmecul Paştilor (2001). Atrag atenţia câteva gânduri de mare profunzime şi sensibilitate cuprinse în această din urmă pastorală: „Sărbătorile Crăciunului au farmecul lor deosebit legat între altele şi de multele datini care le însoţesc. Paştile sunt însă altceva. Precedate de minunatele denii şi culminând cu serviciul din toiul nopţii de sâmbătă spre duminică, ele ne transpun într-o atmosferă cu totul deosebită. Crăciunul predispune la visare, la melancolie chiar, la o bucurie ce nu se poate însă înălţa spre cer, pentru că înşişi norii, însoţiţi uneori de zăpadă, o împiedică. În acest timp, Paştile, sosite deodată cu înverzirea pomilor şi îmbobocirea florilor, sub vraja strălucitorului soare de primăvară, te transpun parcă în acea seninătate identică cu a pruncului ce zâmbeşte chipului radios, plin de iubire, al mamei. Nu poţi să nu iei parte la desţelenirea întregii naturi şi atunci bucuria ta lăuntrică nu mai cunoaşte margini. Îl opreşti pe cel dintâi ieşit în cale şi îmbrăţişându-1 îi spui: frate, uite, a înviat firea, a înviat Hristos şi cu El lumea. (…) La plinirea acestui îndemn ne cheamă deopotrivă Paştile cele sfinte şi primăvara dulce”.

Interesul din ce în ce mai evident în zilele noastre pentru literatura patristică 1-a determinat pe Î.P.S. Sa Mitropolitul Nicolae ca în anii următori să încredinţeze tiparului alte lucrări de specialitate, reluând unele preocupări mai vechi în acest domeniu şi chiar alcătuind studii noi.

Astfel, Editura Amarcord din Timişoara a publicat în anul 2001, în cadrul colecţiei „Cum Patribus”, volumul intitulat Miscellanea patristica, în care autorul a inclus 22 de studii mai lungi sau mai scurte cu privire la cultura din primele secole creştine, în mod special la gândirea şi literatura Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Sunt prezente teme la fel de actuale astăzi, ca şi atunci, din care vom enumera doar câteva: prietenia, filosofia, teatrul, dansul, sufletul şi trupul, persecuţia creştinilor etc. În studiul de debut al volumului intitulat Sfinţii Părinţi la începutul mileniului trei, autorul afirmă că reia o parte din problematica abordată în Studii patristice (1984), de această dată din perspectiva mileniului al treilea. „Din această perspectivă este inevitabil să ne întrebăm: cu ce moştenire am început un nou mileniu şi ce vom face pentru a oferi lumii ceva în plus faţă de trecut?”.

Tot în anul 2001 apărea la Editura Dacia din Cluj- Napoca, în cadrul colecţiei „Homo religiosus”, volumul Credinţă şi viaţă. Culegere de studii teologice. Acesta reia unele articole scrise de ierarh de-a lungul diferitelor responsabilităţi în cadrul Bisericii, care sunt grupate în cadrul capitolelor: Teologia şi viaţa, Persoana Mântuitorului Iisus Hristos, Fecioara Maria, mama lui Iisus, Sărbători închinate Mântuitorului şi Maicii Domnului, Religie, creştinism şi ortodoxie şi Gânduri creştineşti. O listă de la final indică publicaţiile în care au apărut materialele incluse în volum, acestea din urmă fiind selectate de către autor pe temeiul actualităţii lor şi interesului pe care l-au acordat cititorii la prima lor apariţie.

În anul 2002 Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae reia şirul scrierilor pe teme patristice prin Farmecul scrierilor patristice (Ed. Anastasia, Bucureşti). O nouă serie de studii de specialitate, cu un aparat critic foarte bine pus la punct abordează teme ca: Cine sunt Părinţii Bisericii, Moştenirea patristică azi, Contribuţia Părinţilor Bisericii, Problema avortului la Sfinţii Părinţi, Diaconiţele în Biserică, Modernitatea Fericitului Augustin, ş.a. În acest din urmă studiu autorul face o paralelă între zbuciumul Fericitului Augustin şi cel al tinerilor din ziua de astăzi: „Augustin a fost un suflet zbuciumat care nu şi-a găsit liniştea decât în intimitatea lui Dumnezeu. Câţi dintre tinerii de astăzi nu trec prin tulburări asemănătoare celor ale lui, până ajung la un liman? Din acest punct de vedere, ce carte este mai modernă decât Mărturisirile lui, care reflectă tocmai zbaterile prin care a trecut până să-şi găsească liniştea în Biserica lui Hristos?”.

În pas cu vremea este un nou volum de articole şi studii pe teme variate, apărut în anul 2002 (Editura Învierea, Timişoara). Autorul menţionează dintru început că, mare parte din articolele publicate în „Învierea” şi „Jurnalul literar” au apărut deja în volum, dar după anul 2000 au mai apărut articole şi studii, pe care le-a inclus în volumul de faţă. Cele mai multe dintre subiectele tratate au fost inspirate de aspecte ale vieţii de zi cu zi, ori de parcurgerea presei, de noutăţile cotidiene sau de unele atitudini ale oamenilor de cultură din preajmă. „În toate am plecat de la convingerea – spune autorul – că şi reprezentanţii Bisericii e bine, necesar şi oportun să-şi exprime punctul de vedere, contribuind la mai buna orientare a societăţii din care facem parte”. Din cuprins merită semnalate capitolele: Meditaţii ortodoxe, Pagini din „Învierea” şi Gânduri creştineşti.

O nouă lucrare din domeniul Patrologiei avea să apară în anul 2004, sub titlul Patristica – filosofia care mângâie (Ed. Eikon, Cluj-Napoca). În cuvântul introductiv autorul a găsit de bine să motiveze permanenta întoarcere la scrierile patristice, afirmând că „adevăratul creştin e dator ca pe lângă cercetarea Sfintei Scripturi să apeleze la citirea scrierilor patristice, care în realitate nu fac altceva decât să explice şi aprofundeze cuvântul revelat”. Cele cincisprezece studii cuprinse în volum se referă la diferite subiecte patristice, dintre care: Pregătirea clerului creştin în primele trei veacuri, Preotul în viziunea scriitorilor patristici, cu osebire Augustin, Filosofia care mângâie, Sfântul Ambrozie, personaj literar, Sfinţenia nu cunoaşte graniţe, Gherman, prietenul Sfântului Ioan Casian, Scriitorul francez Racine şi Sfinţii Părinţi ş.a.

În anul 2007 apărea la Timişoara (Editura Învierea) volumul Actualitatea literaturii vechi creştine, în care autorul mărturiseşte că şi de această dată doreşte să atragă atenţia cititorilor asupra importanţei literaturii creştine vechi. Motiv pentru care a alcătuit acest nou volum care cuprinde materiale privitoare la unii Sfinţi Părinţi, dar şi la câteva aspecte ale vremii lor. Faptul că o parte dintre aceste aspecte seamănă cu cele de azi, este indicat de studiul Odinioară ca şi azi, paralelă între creştinii din vremea Sfântului Ciprian şi cei din vremea noastră.

În anul 2008, tot la Editura eparhială Învierea va apărea volumul Pentru mai binele obştesc, care cuprinde articole şi studii privind realitatea cotidiană, dar şi trecutul, cu evenimentele şi personalităţile lui. Volumul este alcătuit din două părţi: Să ne urmăm înaintaşii şi Gândind la cei de odinioară, fiecare cuprinzând mai multe materiale care abordează teme istorice, sociale, religioase şi culturale. Inedite sunt articolele: Creangă diaconul, Arghezi monahul, Emil Cioran şi Dumnezeu, Breban credinciosul, Franz Listz şi muzica sacră, Episod din lupta pentru menţinerea Episcopiei Caransebeşului, Tragedia unui episcop ş.a. Cele două din urmă cuprind însemnări cu privire la evenimentele dureroase petrecute la Episcopia Caransebeşului la finele anilor ‘50 ai secolului trecut, cărora ierarhul autor le-a fost martor.

În cursul anului 2009, tiparul Tipografiei arhidiecezane din Timişoara scotea sub aceeaşi siglă a Editurii Învierea, volumul Pe aripile cuvântului, care porneşte, după mărturia proprie a autorului de la romanul ecranizat cu mai mult timp în urmă intitulat „Pe aripile vântului” a scriitoarei Margaret Mitchell. Şi pentru că „deseori cărţile ajung mai greu la cititori, gândurile pe care doresc să le transmit sper să ajungă la ei ca şi cum ar avea nişte aripioare ale unor păsărele care străbat văzduhul până ajung la fiecare”, se arată de către autor în Cuvântul înainte. Lucrarea este structurată, la fel ca şi cea anterioară semnată de Înaltpreasfinţia Sa, pe teme de interes cum ar fi: Probleme bisericeşti, Biserica la români, Ortodoxia bănăţeană, Pagini patristice şi Interviuri şi declaraţii. De altfel capitolul acesta din urmă nu apare explicit în volumele apărute anterior, excepţie făcând volumul II al lucrării Pe baricadele presei bisericeşti, menţionată mai înainte.

Ultima în ordine cronologică lucrare în volum de până acum a ierarhului bănăţean se intitulează Scrisori pastorale (Editura „Învierea”, 2011) şi este o continuare a volumului Popasuri duhovniceşti. De la Crăciun la Paşti apărut în anul 2001. După 10 ani, ierarhul, la sugestia colaboratorilor de la Centrul eparhial, reuneşte într-un volum pastoralele de Naşterea şi Învierea Domnului, dându-le ca şi în volumul dinainte titluri adecvate conţinutului, dintre care amintim: Vremea lui Irod şi vremea noastră (2002), Hristos în mijlocul nostru (2006), Praznic vechi, dar totdeauna nou (2010); Terapia morţii (2005), Darurile faptului că a înviat Hristos (2009), Fii ai luminii şi ai Învierii (2010), Domnul Cel înviat ne îmbie o viaţă nouă (2011) ş.a.

Trebuie să mai adăugăm că Î.P.S. Mitropolit Nicolae s-a îngrijit de apariţia colecţiilor de predici Ieşit-a semănătorul (Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1974) şi Culegere de predici (Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1984).

Tot sub purtarea de grijă a Î.P.S. Sale a fost alcătuită lucrarea Învăţături ale Bisericii Ortodoxe (Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara), publicată în 1987, şi a fost retipărit în mai multe rânduri Catehismul ortodox (Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, I ed. în 1990), alcătuit oarecând de vrednicul de pomenire preot prof. dr. Ilarion Felea.

Din anul 1962 ierarhul bănăţean a îndrumat revista „Mitropolia Banatului”, care din 1990 se va intitula „Altarul Banatului”. Din anul 1980 se va îngriji de apariţia Îndrumătorului bisericesc, misionar şi patriotic, apoi, după 1990, Calendarului românului pe anul comun de la Hristos, devenit în anii din urmă Calendarul almanah anual al Arhiepiscopiei Timişoarei.

Tot din anul 1990 veghează la apariţia publicaţiei eparhiale bilunare şi apoi lunare (din 2012) „Învierea”, care de altfel îi şi datorează apelativul de „fondator”.

Trebuie să menţionăm că Î.P.S. Sa fost şi coordonator al lucrării Ortodoxia românească (Editura Institutului biblic şi de misiune al B.O.R., Bucureşti, 1992), „o culegere de texte apărute de-a lungul vremii în diferite publicaţii ori cărţi, ale unor autori care şi-au câştigat un renume bun în teologia şi cultura românească”, şi care doreşte să arate „felul nostru al ortodocşilor români de a teologhisi precum şi aportul românesc la îmbogăţirea Teologiei în general, a celei ortodoxe în special”.

Din cele până aici prezentate reiese o operă vastă, atractivă prin bogăţia elementelor care o compun, stilul inconfundabil, calitatea materialului şi caracterul ştiinţific al bibliografiei folosite. Ar fi necesar un studiu cuprinzând direcţiile care pot fi identificate în opera publicistică a Înaltpreasfinţiei Sale Nicolae Corneanu, aprofundând poate ceea ce subsemnatul a încercat într-un referat susţinut în cadrul cursurilor de doctorat de la Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca (Direcţii ale operei publicistice a Înaltpreasfinţitului Mitropolit Nicolae Corneanu al Banatului, Cluj-Napoca, 2009, în mss.). Direcţiile cercetate atunci sunt: Exegeză biblică, Reconstituirea fenomenului apologetic – studii pe tema polemicii din primele veacuri şi respectiv Contribuţii la cunoaşterea fenomenului istoric-bisericesc din perioada creştinismului primar, dar de bună seamă că mai sunt încă altele.

Opera scriitoricească a înaltului ierarh bănăţean reprezintă ani şi ani de lucru cu condeiul, „în pas cu vremea”, pentru ca din toate să rezulte „farmecul discret” al unei vieţi închinate slujirii lui Dumnezeu şi oamenilor.