Aniversare înnoitoare, † TIMOTEI Arhiepiscopul Aradului
La cea de-a nouăzecea aniversare a zilei nașterii Înaltpreasfințitului Mitropolit dr. Nicolae Corneanu, cu adâncă smerenie și deosebită cinstire, toți cei îndatorați la ascultarea fiască față de Înaltpreasfinția Sa se prezintă spre a-i înnoi personal, sau din partea celor care i-au încredințat spre aceasta, simțămintele de aleasă prețuire și urările cuvenite la sărbătoare. Se pleacă toți pentru primirea arhiereștii binecuvântări de la cel ce, prin numărul anilor, cu toată osteneala lor, este însuși ilustrare a binecuvântării divine. La fel se bucură toți duhovnicește de această zi, știind că viața vlădicească se contopește cu cea a obștei creștine peste care aduce binecuvântare spre cele de folos. Întradevăr, viața Înaltpreasfințitului Mitropolit este o binecuvântare pentru de Dumnezeu păzita Arhiepiscopie a Timișoarei și Mitropolia Banatului, parte a Bisericii Ortodoxe Române. De altfel, aniversarea însăși are loc într-un cadru aparte, și anume al Anului Omagial pentru Sfinții Împărați Constantin și Elena, întocmai cu apostolii, ai căror urmași, ierarhii Bisericii, învață cuvântul lui Dumnezeu, iconomisesc Sfintele Taine și călăuzesc poporul drept credincios. Totodată, se omagiază și părintele profesor Dumitru Stăniloae, garant al purității credinței și trăirii ortodoxe pentru toți fiii Bisericii. De asemenea, luna lui noiembrie sau a noua, potrivit calendarului strămoșesc ce începe anul în mărțișorul simbol al vieții și înnoirii, este sub patronajul cetelor cerești și a Maicii Domnului, a cărei intrare în Biserică se prăznuiește ca o consacrare spre slujire sfântă. Sub acest semn vedem desfășurându-se tainic viața personalității de referință. Nu iese în lumină numărul anilor, cât al virtuților și al faptelor meritorii plinite potrivit și numelui purtătorului ce denotă de constanță sau fermitate în slujirea binelui comun spre desăvârșire.
În chip firesc și numărul împlinirilor întrece cu prisosință cel al anilor. Fiecare aniversare reprezintă și o nouă treaptă în șirul suitor al realizărilor. Dacă aci, adjectivul devine și numeral, iar multiplul trece de la ordinul unităților la cel al zecilor chiar depășindu-l după mulțimea virtuților și faptelor, socotirea primește o conotație deosebită. De-a lungul anilor, măcar parte din cele amintite au fost înaintea ochilor sufletești mereu, iar de data aceasta în mod plenar, potrivit zicerii psalmistului ca o constatare și urare legate de făptuiri: “…Înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețile tale” (Psalm 102, 5). Biobibliografia
în cauză nu este de trebuință a o relua, datele cunoscute deja fiind temelia celor următoare și proiectate în viitorul ce le înnoiește mereu. Descendent dintr-o familie preoțească, s-a format în mediul ei ca și în cel al școlilor prestigioase din cetatea Banatului montan, unde mai târziu a devenit slujitor atât al altarului, cât și al catedrei fostei Academii Teologice sau a Seminarului Teologic.
Pregătirea universitară, în capitala țării, i-a fost încununată cu cel mai înalt titlu academic, aducându-i o apreciere unanimă și designarea în funcții de răspundere în Centrul Eparhial timișorean și Institutul Teologic sibian. Ales mai întâi episcop al Aradului și, la scurt timp, mitropolit al Banatului, iar în timp de vacanțe chiriarhale încredințat cu administrarea altor eparhii sau chiar făcând parte dintr-o locotenență patriarhală, a desfășurat o muncă jertfelnică pentru Biserică și țară, împlinind și importante misiuni bisericești pentru românii de peste hotare sau pe tărâm ecumenic, cu precădere în cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor ca membru în Comitetul Central al acestuia. Având cuvânt și lucru respectat totdeauna și pretutindeni, se bucură și astăzi de un prestigiu nedezmințit, concretizat în distincții bisericești și de stat, precum și de titlul decernat ca membru de onoare al Academiei Române. Pentru toți cei care îl cinstesc, Înaltpreasfinția Sa rămâne unul dintre slujitorii de excepție ai Bisericii noastre, care își împlinește pe deplin misiunea cu conștiința răspunderii în fața lui Dumnezeu și a oamenilor. Acum, la acest popas aniversar, adăugăm prinosul gratitudinii pentru întreaga activitate depusă cu râvnă apostolică, prin cuvintele cărții sfinte și care, după o veche rânduială bisericească, sunt rostite la îmbrăcarea arhiereului pentru Sfânta Liturghie: “Bătrânețile cinstite nu sunt cele aduse de o viață lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înțelepciunea este la om adevărata căruntețe și vârsta bătrâneților înseamnă o viață neîntinată” (Înțelepciunea lui Solomon 4, 8 – 9; cf. Episcop Gherontie Nicolau, Îndrumător liturgic, București, 1939, p. 119). Căruntețele și anii mitropolitului mult prețuit tâlcuiesc prin tot ce reprezintă înțelesul maximei.