<\/p>\n
Titlul de mai sus nu este unul \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, ci reprezint\u0103 chiar g\u00e2ndul ce mi-a trecut prin minte ajuns\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul lecturii volumului semnat de p\u0103rintele Vasile Petrica, Fructul oprit, ap\u0103rut recent la Editura Banatul Montan. O carte dens\u0103, cu larg\u0103 deschidere, reunind teme din teologie, filosofie, literatur\u0103 ce converg spre acela\u015fi centru: omul, cel al urcu\u015furilor \u015fi al c\u0103derilor, caracterizat de autor cu un deosebit sim\u0163 al detaliului sufletesc, omul \u00een\u0103l\u0163\u00e2ndu-se spre Dumnezeu prin credin\u0163\u0103, dar \u015fi prin cultur\u0103 ori prin capacitatea de crea\u0163ie ce decurge din asem\u0103narea cu ziditorul s\u0103u.
\nScris\u0103 \u00eentr-o tonalitate molcom\u0103, av\u00e2nd parc\u0103 ceva din sf\u0103to\u015fenia personajelor vechilor istorisiri cu \u00een\u0163elep\u0163i pe care cei dornici de ini\u0163iere \u00eei caut\u0103 s\u0103 afle o pova\u0163\u0103 ori s\u0103 deslu\u015feasc\u0103 vreo tain\u0103, cartea p\u0103rintelui Vasile Petrica este \u00een acela\u015fi timp un breviar de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 cre\u015ftin\u0103, dar \u015fi o mic\u0103 enciclopedie de cultur\u0103. Genul eseistic \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat de autor r\u0103spunde foarte bine str\u0103daniei de abordare \u00eentr-o manier\u0103 concis\u0103 \u015fi clar\u0103 a unei palete largi de \u00eentreb\u0103ri ce ne fr\u0103m\u00e2nt\u0103 pe to\u0163i, de la \u00eenceputurile \u201eaventurii terestre \u201e a omului, p\u00e2n\u0103 azi. Grupate tematic, eseurile ne poart\u0103 printre mendrele ve\u015fnicelor \u00eentreb\u0103ri legate de om ca fiin\u0163\u0103 bipolar\u0103, trup \u015fi suflet, \u00eenclinat spre dob\u00e2ndirea celor ce \u0163in de materie, \u00eens\u0103 totodat\u0103 avid c\u0103ut\u0103tor al celor cere\u015fti, t\u00e2njind dup\u0103 locul pierdut prin neascultare \u015fi iminenta c\u0103dere datorat\u0103 p\u0103catului. Eterna problem\u0103: omul; Frumosul va salva lumea; Suprema\u0163ia iubirii; \u00cen\u0163eleapta r\u0103bdare: \u201e \u015ei ne izb\u0103ve\u015fte de cel r\u0103u\u201d; Pacostea m\u00e2ndriei; Miopia sufleteasc\u0103 sunt c\u00e2teva dintre titlurile eseurilor a c\u0103ror \u00een\u015firuire am considerat-o necesar\u0103 pentru o mai bun\u0103 introducere \u00een atmosfera c\u0103r\u0163ii.
\nObserva\u0163iile psihologice, inerente unui demers viz\u00e2nd natura uman\u0103, sunt permanent sus\u0163inute cu citate din Sf\u00e2nta Scriptur\u0103, ori din scrierile unor bine-cunoscu\u0163i autori cre\u015ftini precum Maxim M\u0103rturisitorul, Pascal, Nichifor Crainic, Nicolae Steinhardt etc. Nu lipsesc \u00eens\u0103 nici argumentele desprinse\u00a0 din paginile unora dintre cei mai populari g\u00e2nditori apar\u0163in\u00e2nd marilor epoci din cultura omenirii. Operele literare sunt de asemenea \u00eentrebuin\u0163ate pentru o mai clar\u0103 sus\u0163inere a afirma\u0163iilor. Nu voi st\u0103rui asupra citatelor din autorii rom\u00e2ni \u015fi str\u0103ini, fragmente alese cu foarte atent\u0103 aplecare asupra detaliului spiritual, ci voi ad\u0103sta \u00een preajma caracteriz\u0103rilor memorabile, demne de un dic\u0163ionar al \u00een\u0163elepciunii cre\u015ftine pe care p\u0103rintele Petrica \u00eensu\u015fi le face. Vorbind, de pild\u0103, despre fire, concluzioneaz\u0103: Deci, firea, cu toate derivatele sale, asemeni adjectivului firesc sau adverbului fire\u015fte, scot \u00een eviden\u0163\u0103 normalitatea fiin\u0163ei omene\u015fti, a lucrurilor \u015fi situa\u0163iilor, care se men\u0163in prin st\u0103ruin\u0163\u0103 \u00een bine \u015fi frumos, gra\u0163ie consecin\u0163elor ac\u0163iunilor noastre de sorginte spiritual\u0103. (p. 22)\u00a0 Glos\u00e2nd despre frumos \u00eentr-un alt eseu, autorul \u00eencearc\u0103 s\u0103 ne consoleze pentru limitele \u00een\u0163elegerii noastre, \u00een mod fatal limitate: … nu avem posibilitatea de a explica misterul supranatural, dec\u00e2t numai prin credin\u0163\u0103, c\u0103ci \u00een lumina vie\u0163ii terestre doar astfel putem trece dincolo de sim\u0163uri. (p. 25)\u00a0 Iubirea, cea mai \u00eenalt\u0103 dintre virtu\u0163ile cre\u015ftine, iubirea cre\u015ftin\u0103 a c\u0103rei dominant\u0103 este spiritualizarea, \u00ee\u015fi afl\u0103 \u015fi ea locul \u00eentr-un eseu ce scoate \u00een eviden\u0163\u0103 diferen\u0163a de interpretare a sentimentului respectiv, a\u015fa cum este \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat la Emerson \u015fi Dostoievski, cu aplecare evident\u0103 spre marele romancier rus, binecunoscut prin tenta cre\u015ftin\u0103 ce-o d\u0103 operelor sale. \u201e… cel de al doilea scoate \u00een eviden\u0163\u0103 dragostea cre\u015ftin\u0103, spiritualizat\u0103, pioas\u0103, care cuprinde omul \u00eentr-un sinergism total, devenind un Alter Christus.\u201d (p. 29-30)\u00a0 Copil\u0103ria este pentru fiecare dintre noi \u00eenceputul traseului terestru \u00een plan personal, un spa\u0163iu al purit\u0103\u0163ii la care ne raport\u0103m apoi cu nostalgie \u00eentreaga via\u0163\u0103. Coment\u00e2nd aceast\u0103 etap\u0103 e existen\u0163ei noastre, autorul ne atrage aten\u0163ia c\u0103 : M\u00e2ntuitorul face din prunc m\u0103sura omului des\u0103v\u00e2r\u015fit. (p. 48)\u00a0 La antipod, b\u0103tr\u00e2ne\u0163ea, cu perspectiva apropiatei desp\u0103r\u0163iri de cei dragi, de agoniseala pentru care am cheltuit energia unei \u00eentregi vie\u0163i. Senectutea, a\u015fez\u00e2ndu-se dinainte, \u00een mod iremediabil tot felul de opreli\u015fti, devine \u015fi ea sursa de medita\u0163ie a unuia dintre eseuri. Nemilos cu cei ce \u00eencearc\u0103 s\u0103-i for\u0163eze z\u0103gazurile, p\u0103rintele Petrica exclam\u0103, parc\u0103 extr\u0103g\u00e2ndu-\u015fi cuvintele dintr-o bucoavn\u0103 uitat\u0103 de vreme, cu scrieri sapien\u0163iale: Fiecare s\u0103-\u015fi cunoasc\u0103 limitele, pentru c\u0103 ceea ce este frumos la tinere\u0163e, este ur\u00e2t la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e.\u201d (p. 68)
\nSunt nenum\u0103rate zicerile memorabile ale p\u0103rintelui Vasile Petrica, fraze ce ne aduc \u00een minte vorbele unui mare filosof al antichit\u0103\u0163ii, Protagoras: Omul este m\u0103sura tuturor lucrurilor.
\nSe cuvine s\u0103 amintim \u015fi prefa\u0163a semnat\u0103 de Claudiu T. Arie\u015fan care, sub titlul Lec\u0163ia umanismului peren, face o foarte subtil\u0103 analiz\u0103 a textelor, poposind asupra dominantei lor religioase \u015fi culturale. Cu un deosebit sim\u0163 al caracteriz\u0103rilor ce \u0163intesc miezul problematicii c\u0103r\u0163ii, Claudiu T. Arie\u015fan o define\u015fte ca fiind: O pl\u0103smuire c\u0103rtur\u0103reasc\u0103 precum \u00een vremurile de demult, f\u0103cut\u0103 s\u0103 edifice suflete \u015fi s\u0103 d\u0103inuiasc\u0103, firesc, peste timp \u015fi vremuri. (p. 7)<\/p>\n
Aquilina Bir\u0103escu<\/p>\n
<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Titlul de mai sus nu este unul \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, ci reprezint\u0103 chiar g\u00e2ndul ce mi-a trecut prin minte ajuns\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul lecturii volumului semnat de p\u0103rintele Vasile Petrica, Fructul oprit, ap\u0103rut recent la Editura Banatul Montan. O carte dens\u0103, cu larg\u0103 … Continu\u0103 s\u0103 cite\u0219ti