<\/p>\n
Radu Petrescu<\/p>\n
\n
Dup\u0103 \u00eenf\u0103ptuirea idealului na\u0163ional al Marii Uniri la 1 decembrie 1918, speran\u0163ele de libertate a ardelenilor ren\u0103\u015fteau odat\u0103 cu revenirea \u00een Transilvania a primelor unit\u0103\u0163i ale armatei rom\u00e2ne. De aceast\u0103 dat\u0103, definitiv. La sf\u00e2r\u015fitul lunii ianuarie 1919, Regimentul \u201ede fier\u201d 9 V\u00e2n\u0103tori (colonel Gheorghe Rasoviceanu) ajunge mai \u00eent\u00e2i \u00een satele din jurul Devei, iar ulterior \u00een zona Brad-Baia de Cri\u015f, \u0163inutul mo\u0163ilor lui Horia \u015fi Avram Iancu. Entuziasmul ardelenilor este greu de descris acum prin cuvinte. La Sibiu, Consiliul Dirigent \u015fi Comandamentul Trupelor din Transilvania analizau \u015fi luau \u00eempreun\u0103 decizii capitale, iar intelectualii rom\u00e2ni \u00ee\u015fi organizau \u00een libertate primele lor congrese. Pe r\u00e2nd, avoca\u0163ii, \u00eenv\u0103\u0163\u0103torii, func\u0163ionarii de banc\u0103, dar \u015fi v\u00e2n\u0103torii, \u00ee\u015fi constituie organiza\u0163ii profesionale.<\/p>\n
Spre meritul lor, preo\u0163ii ortodoc\u015fi ardeleni \u00een\u0163eleg printre primii importan\u0163a unific\u0103rii biserice\u015fti a provinciilor surori din Rom\u00e2nia re\u00eentregit\u0103 \u015fi a organiz\u0103rii unitare a Bisericii sub conducerea unui Sf\u00e2nt Sinod.<\/p>\n
\u00cen prima parte a lunii ianuarie 1919, teologul sibian Aurel Cr\u0103ciunescu lansa primul apel la organizarea unui Congres al preo\u0163ilor din Transilvania, urmat imediat de preotul Gheorghe Maior. La 19 ianuarie\/1 februarie, biroul comisiei preg\u0103titoare, condus de Nicolae B\u0103lan, un alt teolog sibian, anun\u0163a convocarea \u00een Congres a preo\u0163ilor din Ardeal, Banat \u015fi Bihor \u015fi tematica provizorie a lucr\u0103rilor. La acest eveniment urmau s\u0103 ia parte \u015fi reprezentan\u0163i ai clerului din vechiul Regat, Bucovina \u015fi Basarabia.<\/p>\n
Convocarea, datat\u0103 14\/27 ianuarie 1919, era semnat\u0103 de 22 de teologi, preo\u0163i \u015fi protopopi, respectiv (alfabetic): Dr. Nicolae B\u0103lan, Sinesiu Bistrean, Romul Buc\u015fa. Emilian Cioran [tat\u0103l viitorului filosof Emil Cioran \u2013 n.a.], Dr. Gheorghe Com\u015fa, Ioan Druhora, Augustin Ghilezan, Procopiu Givulescu, Dr. Laz\u0103r Iacob, Dr. Moise Ienciu, Dr. Avram Imbroane, Dr. Ioan Lupa\u015f, Constantin Moldovan, Pompei Moru\u015fca, Traian Oprea, Vicen\u0163iu Panto\u015f, Isaia Popa, \u015etefan Popa, Dr. <\/strong>Vasile Saftu, Trandafir Scorobe\u0163, Dr. Sebastian Stanca \u015fi Iancu \u015etef\u0103nu\u0163.[1]<\/a><\/p>\n Aproape un sfert dintre ace\u015ftia sunt preo\u0163i b\u0103n\u0103\u0163eni (Sinesiu Bistrean, Augustin Ghilezan, Moise Ienciu, Avram Imbroane, Traian Oprea), iar o parte chiar votaser\u0103 la Alba Iulia, pe 1 decembrie 1918, unirea Banatului cu Rom\u00e2nia. Soseau \u015fi acum, ca \u015fi atunci, cu mare greutate, dintr-un teritoriu deja ocupat \u00een \u00eentregime \u00eenc\u0103 din 20 noiembrie de trupele s\u00e2rbe\u015fti. Imediat dup\u0103 semnarea armisti\u0163iului de la Belgrad (13 noiembrie), ocupan\u0163ii vremelnici dezarmaser\u0103 cu brutalitate G\u0103rzile na\u0163ionale ale rom\u00e2nilor \u015fi terorizau popula\u0163ia, sper\u00e2nd s\u0103 ob\u0163in\u0103 \u00eentregul Banat printr-o decizie favorabil\u0103 a Conferin\u0163ei de Pace de la Paris. Doar partajul impus \u00een iulie 1919 i-a determinat s\u0103 se retrag\u0103, \u00een fine, \u00een acea treime din Banat care le-a fost acordat\u0103, cu tot protestul energic al primului ministru rom\u00e2n, Ionel Br\u0103tianu, care invoca la masa tratativelor, cu juste\u0163e, prevederile clare ale acordurilor diplomatice \u015fi militare semnate cu membrii Antantei \u00een august 1916.<\/p>\n Preg\u0103tindu-se cu febrilitate de organizarea \u00een condi\u0163ii optime a Congresului, comisia preg\u0103titoare l-a chemat din timp la Sibiu pe experimentatul preot Constantin Dumitrescu, pre\u015fedintele Asocia\u0163iei \u201eAjutorul\u201d a clerului din Bucure\u015fti \u015fi director al ziarului ,,Gazeta Preo\u0163ilor\u201d, definitiv\u00e2nd \u00eempreun\u0103, dup\u0103 lungi \u015fi dificile discu\u0163ii, ordinea de zi a lucr\u0103rilor \u015fi raportorii tematici, urm\u00e2nd ca eventualele propuneri venite din partea participan\u0163ilor s\u0103 fie dezb\u0103tute la finalul lucr\u0103rilor, dup\u0103 aprobarea \u00een plen a rapoartelor.<\/p>\n \u00cen perioada 6\/19-8\/21 martie 1919, Palatul Jude\u0163ean din Sibiu g\u0103zduia primul Congres preo\u0163esc din Transilvania organizat \u00een libertate. Martor activ, preotul-c\u0103pitan Gheorghe I. Cotenescu, remarca \u201eocuparea\u201d ora\u015fului de dou\u0103 armate \u00een \u201cuniform\u0103\u201d: preo\u0163ii congresi\u015fti (c\u00e2te trei delega\u0163i din fiecare tract protopopesc) \u015fi osta\u015fii rom\u00e2ni eliberatori.<\/p>\n Din partea Consiliului Dirigent au \u0163inut discursuri Iuliu Maniu (pre\u015fedinte), <\/em>Vasile Goldi\u015f (\u015feful resortului cultelor), \u00a0<\/em>Aurel Laz\u0103r (\u015feful resortului justi\u0163iei) \u015fi Ioan Lupa\u015f (secretarul general al resortului cultelor), iar din partea armatei rom\u00e2ne a vorbit generalul Traian Mo\u015foiu, comandantul Trupelor din Transilvania.<\/p>\n Episcopii dr. Miron Elie Cristea al Caransebe\u015fului \u015fi Ioan Ignatie Papp al Aradului[2]<\/a> au fost ale\u015fi \u00een unanimitate copre\u015fedin\u0163i de onoare, \u00een timp ce pre\u015fedinte activ al Congresului a fost ales protopopul bra\u015fovean Vasile Saftu, cel deportat la Sopron de autorit\u0103\u0163ile maghiare \u00een\u00a0 august 1916, imediat dup\u0103 trecerea Carpa\u0163ilor de c\u0103tre trupele rom\u00e2ne.<\/p>\n Episcopul Miron Cristea a \u0163inut un discurs vibrant, ce eviden\u0163ia \u201eduhul nou ce str\u0103b\u0103tea b\u0103tr\u00e2nele plaiuri str\u0103mo\u015fe\u015fti, duhul desrobirii \u015fi al libert\u0103\u0163ii, duhul \u00eenvierii noastre na\u0163ionale \u015fi biserice\u015fti\u201d.<\/p>\n Din partea bisericii greco-catolice a vorbit cu \u00een\u0163elepciune Elie D\u0103ianu, protopopul Clujului.<\/p>\n \u00cen telegrama trimis\u0103 lui Nicolae Iorga, episcopul Miron Cristea nu pregeta s\u0103 reaminteasc\u0103 rolul decisiv al acestuia.<\/p>\n \u201c\u00centrunit\u0103 \u00een Congres la Sibiu, preo\u0163imea ortodox\u0103 din cuprinsul Mitropoliei Rom\u00e2nilor ardeleni, \u00een clipa aceasta de \u00een\u0103l\u0163\u0103toare s\u0103rb\u0103toare a sufletului, cu emo\u0163ie ad\u00e2nc\u0103 \u015fi vie recuno\u015ftin\u0163\u0103 \u00ee\u015fi aduce aminte de neobositul lupt\u0103tor \u015fi f\u0103uritor cu condeiul al aspira\u0163iilor noastre na\u0163ionale, care a dat glas pe pagini m\u0103iestre de istorie zbucium\u0103rilor \u015fi durerilor at\u00e2tor genera\u0163ii de slujitori ai altarului rom\u00e2nesc.<\/em><\/p>\n Prezident de onoare, Episcop Dr. Miron Cristea<\/em><\/p>\n Prezident, Dr. Vasile Saftu<\/em><\/p>\n Secretar, I. Duma\u201d<\/em><\/p>\n Mul\u0163umindu-i, Nicolae Iorga punea accentul pe simbioza dintre cultur\u0103 \u015fi morala cre\u015ftin\u0103, temelie solid\u0103 a Rom\u00e2niei noi mult visate.<\/p>\n \u201cPrea Sfin\u0163iei Sale P\u0103rintelui Episcop Miron Cristea, Sibiu<\/em><\/p>\n \u00cen munca pe care o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103 am depus-o pentru ca s\u0103-mi aduc partea la fapta \u00eendeplinit\u0103 azi, am v\u0103zut necontenit temeliile pe care Biserica le-a dat Neamului \u015fi, sigur \u015fi azi c\u0103 ele nu trebuie p\u0103r\u0103site, adaug la mul\u0163umirea pentru bunele cuvinte fr\u0103\u0163e\u015fti speran\u0163a c\u0103 din conlucrarea culturii cu morala cre\u015ftin\u0103 se va na\u015fte pentru \u00eentreaga noastr\u0103 na\u0163ie sufletul de care mai mult dec\u00e2t orice are nevoie \u015fi salut pe aceia care dau ast\u0103zi semnalul.<\/em><\/p>\n Nicolae Iorga\u201d<\/em>[3]<\/a><\/p>\n Printre altele, Congresul preo\u0163esc a dezb\u0103tut \u015fi problema aplic\u0103rii Statului Organic \u015fagunian \u00een \u00eentreaga \u0163ar\u0103. Ample discu\u0163ii s-au purtat pe seama referatului elaborat de raportorul Gheorghe Ciuhandu, protopopul Aradului, intitulat \u201c\u00cempreunarea Bisericilor Ortodoxe de pe teritoriul Rom\u00e2niei Mari \u00eentr-o singur\u0103 Biseric\u0103 Ortodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103 \u015fi raportul acestei Biserici fa\u0163\u0103 de Stat\u201d, care sublinia necesitatea \u00eenfiin\u0163\u0103rii Patriarhiei Rom\u00e2ne. \u00cen final, acest referat a avut c\u00e2\u015ftig de cauz\u0103 \u00een defavoarea referatului preotului \u015fi istoricului \u015etefan Mete\u015f, care recomanda renun\u0163area la Statutul Organic.<\/p>\n Din vechiul Regat a luat parte o delega\u0163ie bucure\u015ftean\u0103 format\u0103 din diaconul Nicolae M. Popescu, preotul Constantin Dumitrescu, preotul Dumitru Georgescu \u015fi preotul Ioan D. Petrescu, c\u0103rora li s-a al\u0103turat preotul militar Gheorghe I. Cotenescu din Regimentul 9 V\u00e2n\u0103tori (\u00eencadrat \u00een Divizia 2 V\u00e2n\u0103tori, comandat\u0103 de generalul Gheorghe Dabija). Preo\u0163ii bucure\u015fteni oficiau la bisericile Cotroceni, Icoanei, Sf. Nicolae-Buze\u015fti \u015fi Sf. Visarion, \u00een timp ce singurul preot de \u0163ar\u0103, Gheorghe I. Cotenescu, \u00ee\u015fi avea parohia \u00een comuna Stoene\u015fti din jude\u0163ul Muscel.[4]<\/a><\/p>\n \u00centr-un editorial succint, Nicolae Iorga \u00ee\u015fi exprima f\u0103\u0163i\u015f preferin\u0163a sa pentru modelul \u015fagunian de organizare a Bisericii Ortodoxe.<\/p>\n […] Dar ast\u0103zi, c\u00e2nd Ardealul vine cu forme care din punct de vedere na\u0163ional nu se mai pot retrage \u015fi nu trebuie s\u0103 se retrag\u0103, nu ni r\u0103m\u00e2ne altceva dec\u00e2t s\u0103 facem \u015fi noi, cu episcopii \u00een frunte, un pas c\u0103tre modernism.<\/em><\/p>\n Am \u0163inut-o s-o spun limpede, fiindc\u0103 \u015fi este timpul […].<\/em>[5]<\/a><\/em><\/p>\n Marele c\u0103rturar accentua \u015fi ospitalitatea ardelenilor, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 \u201d <\/strong><\/em>[…] \u00eenv\u0103\u0163atul diacon N. Popescu de la Cotroceni, preo\u0163ii Georgescu \u015fi Cotenescu s-au sim\u0163it ca la ei acas\u0103 […]\u201d.<\/em><\/p>\n Preotul muscelean Gheorghe I. Cotenescu a luat cuv\u00e2ntul \u00een ambele zile ale Congresului, ar\u0103t\u00e2nd necesitatea \u201corganiz\u0103rii uniforme a Bisericii na\u0163ionale\u201d \u015fi \u201esus\u0163inerea spiritului tradi\u0163ional al Bisericii\u201d. De asemenea, propunea Congresului publicarea acestor dezbateri istorice \u00eentr-o bro\u015fur\u0103 util\u0103 viitorilor speciali\u015fti. \u00cen entuziasmul general, propunerea sa a fost votat\u0103 \u00een unanimitate, concretiz\u00e2ndu-se \u00een scurt timp.[6]<\/a><\/p>\n Preot cult[7]<\/a>, bun cunosc\u0103tor al istoriei Bisericii \u015fi al doctrinelor filosofice, \u00een mesajul s\u0103u premonitoriu aten\u0163iona Congresul asupra necesit\u0103\u0163ii men\u0163inerii independen\u0163ei \u015fi autorit\u0103\u0163ii morale a Bisericii, dar \u015fi asupra pericolului doctrinelor sociale la mod\u0103, aluzie direct\u0103 la materialismul dialectic de tip marxist \u015fi la experimentul bol\u015fevic aplicat pe scar\u0103 larg\u0103 de Lenin \u015fi tovar\u0103\u015fii s\u0103i, angaja\u0163i \u00een plin r\u0103zboi civil \u00eempotriva propriului popor. Prezent\u0103m \u00een continuare textul mesajului s\u0103u, preluat din ziarul \u201cPatria\u201d [director Ion Ag\u00e2rbiceanu, preot greco-catolic \u015fi scriitor \u2013 n.a.].<\/p>\n \u201e[…] Preotul Gh. I. Cotenescu, rezum\u00e2nd cele spuse cu privire la viitoarea organizare uniform\u0103 a Bisericii ortodoxe \u015fi pozi\u0163ia ei fa\u0163\u0103 de Statul Rom\u00e2niei Mari, \u00eenche[i]e astfel:<\/em><\/p>\n Pentru a apropia c\u00e2t mai cur\u00e2nd formele \u00een care se va \u00eenchega temelia viitoarei Biserici ortodoxe a \u00eentregului Neam Rom\u00e2nesc ar fi necesar s\u0103 se \u0163in\u0103 seam\u0103 de:<\/em><\/p>\n Autonomia moral\u0103 a Bisericii, care, apar\u0163in\u00e2nd Statului, nu trebuie \u00een\u0163eleas\u0103 ca formul\u0103 a unui \u201estat \u00een stat\u201d. Bisericei singure, prin organele ei, \u00eei revine dreptul de a statua \u015fi a se pronun\u0163a \u00een chestiile capitale de conducere, conform a\u015fez\u0103mintelor ei sfinte \u015fi originei sale divine. Statul poate a se pronun\u0163a numai \u00een chestiile secundare \u015fi de gospod\u0103rie social-bisericeasc\u0103.<\/em><\/p>\n Suntem datori a \u0163ine s[e]am\u0103 \u015fi de tradi\u0163ia Bisericei na\u0163ionale \u00een a c\u0103rei organiza\u0163ie vo[i]evozii de bun\u0103 credin\u0163\u0103 n-au impietat cu nimic politice\u015fte c\u00e2nd a fost vorba de aceast\u0103 independen\u0163\u0103 a Bisericei.<\/em><\/p>\n C\u0103 organiza\u0163ia Bisericii noastre \u00een trecut a fost rezultatul respectului pentru tradi\u0163ia canoanelor \u015fi activitatea ei putem vedea aceasta din faptul c\u0103 Patriarhiile Orientului niciodat\u0103 nu a[u] criticat, ci din contr\u0103, a[u] dat ca exemplu aceast\u0103 organiza\u0163ie independent\u0103 \u015fi plin\u0103 de autoritate moral\u0103. Noi, prin prestan\u0163a acestor fapte, am furnizat tuturor, \u015fi spre pild\u0103 Rusiei, elementele \u015fi de disciplin\u0103 bisericeasc\u0103 \u015fi din punct de vedere sigur\u0103 a punctelor de credin\u0163\u0103 \u2013 Mitropolitul Movil\u0103 <\/em>[Sf\u00e2ntul Ierarh Petru Movil\u0103, mitropolit al Kievului \u00een perioada 1633-1646 \u2013 n.a.].<\/p>\n S\u0103 nu turn\u0103m \u00een apa curat\u0103 a acestei tradi\u0163ii surogatele teoriilor moderne \u015fi toat\u0103 vasta exegez\u0103 a ultimelor doctrine sociale. C\u0103ci \u201co <\/strong>concep\u0163ie materialist\u0103\u201d, fie ea reprezentat\u0103 prin tot ceea ce a[u] afirmat \u201eindividualit\u0103\u0163ile omenirei\u201d, pus\u0103 \u00een practic\u0103 mai mult a d\u0103r\u00e2mat dec\u00e2t a construit.<\/em><\/p>\n Nu prin laicizare, ori evolu\u0163ie, ori prin inova\u0163ii care \u0163in de azi pe m\u00e2ine putem asigura viitorul Bisericei noastre ca institu\u0163ie social\u0103, ci prin re\u00eennoirea tradi\u0163iei \u015fi \u0163inerea \u00een s[e]am\u0103 a bazelor legale a[le] Sinoadelor ecumenice.<\/em><\/p>\n \u00a0Numai a\u015fa tr\u0103[i]e\u015fte <\/em>[Biserica \u2013 n.a.] , altfel ne expunem a altera scopul ei de a fi una soborniceasc\u0103 \u015fi apostoliceasc\u0103 […]\u201d.<\/em>[8]<\/a><\/em><\/p>\n Printre altele, Congresul a hot\u0103r\u00e2t \u015fi \u00eenfiin\u0163area Asocia\u0163iei Clerului Ortodox \u201eAndrei \u015eaguna\u201d din Transilvania, care va func\u0163iona \u00een paralel cu viitoarea Asocia\u0163ie General\u0103 a Clerului Ortodox Rom\u00e2n.<\/p>\n La 4 februarie 1925, propunerea Congresului preo\u0163esc de la Sibiu, urma s\u0103 devin\u0103 o realitate. Cu acel prilej, Sf\u00e2ntul Sinod hot\u0103ra \u00eenfiin\u0163area Patriarhiei Ortodoxe Rom\u00e2ne, iar la 1 noiembrie 1925 avea loc \u00eenvestirea \u015fi \u00eensc\u0103unarea primului Patriarh, dr. Miron Cristea.<\/p>\n \n [1]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Rom\u00e2nul<\/em>, Arad, Congresul preo\u0163ilor, anul VIII, nr. 15, 19 ianuarie (1 februarie) 1919, p. 5.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [2]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 \u00cempiedicat s\u0103 participe datorit\u0103 opreli\u015ftilor impuse de administra\u0163ia ungar\u0103, prezent\u0103 \u00een continuare \u00een comitatul Arad, a transmis congresi\u015ftilor o telegram\u0103 de felicitare \u015fi \u00eemb\u0103rb\u0103tare. Liniile de comunica\u0163ie afectate de opera\u0163iunile militare n-au putut fi reparate, neput\u00e2nd sosi nici delega\u0163iile fr\u0103\u0163e\u015fti din Basarabia \u015fi Bucovina, care au transmis telegrame de salut, citite \u00eenaintea \u00eenceperii dezbaterilor propriu-zise [n.a.].<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [3]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Neamul Rom\u00e2nesc, <\/em>anul XIV, <\/em>nr. <\/em>58, 12 martie 1919, p. 1.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [4]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 \u00cen toamna anului 1916, \u00een perimetrul culoarului Ruc\u0103r-Bran s-au purtat lupte grele \u00eentre armata rom\u00e2n\u0103 \u015fi armata german\u0103, care \u00eencerca, inclusiv prin \u00eenv\u0103luire cu ajutorul unui spion care petrecuse mult timp la Ruc\u0103r legendat ca v\u00e2n\u0103tor, s\u0103-\u015fi croiasc\u0103 drum spre Bucure\u015fti, fie prin C\u00e2mpulung-Muscel-Pite\u015fti, fie pe valea D\u00e2mbovi\u0163ei, prin T\u00e2rgovi\u015fte. \u00cen aceste condi\u0163ii, comuna Stoene\u015fti a fost bombardat\u0103 \u015fi devastat\u0103 cu s\u0103lb\u0103ticie, biserica parohial\u0103 fiind jefuit\u0103 \u015fi transformat\u0103 \u00een grajd. Fiind la curent cu aceste realiz\u0103ri demne de cultura \u201esuperioar\u0103\u201d german\u0103, preotul militar Gheorghe I. Cotenescu mul\u0163umea tuturor celor care i-au s\u0103rit \u00een ajutor, cunoscu\u0163i \u015fi necunoscu\u0163i, \u00een \u00eencercarea sa disperat\u0103 de a reface, c\u00e2t de c\u00e2t, o modest\u0103 biseric\u0103 desacralizat\u0103 (Neamul<\/em> Rom\u00e2nesc, <\/em>Informa\u0163iuni, nr. 61, 15 martie 1919, p. 2).<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [5]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Idem, Sf\u0103tuire fr\u0103\u0163easc\u0103 p. 1.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [6]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 *** Actele primului congres al preo\u0163imei din Mitropolia rom\u00e2nilor ortodoc\u015fi din Ardeal, B\u0103nat, Cri\u015fana \u015fi Maramur\u0103\u015f \u0163inut la Sibiu \u00een zilele de 6\/19-8\/21 martie 1919. Analele Asocia\u0163iei \u201eAndrei \u015eaguna\u201d a clerului Mitropoliei ortodoxe rom\u00e2ne din Ardeal, B\u0103nat, Cri\u015fana \u015fi Maramur\u0103\u015f<\/em>., Tiparul Tipografiei \u201cCarpa\u0163ii\u201d, Sibiu, 1919. [preotul Gheorghe I. Cotenescu este citat cu trei interven\u0163ii, de dou\u0103 ori eronat: Costinescu, \u015fi o dat\u0103, surpinz\u0103tor, cu cel corect, ca \u015fi cum ar fi vorba de dou\u0103 persoane diferite \u2013 n.a.].<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [7]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Radu Petrescu, Comemorarea unei figuri biserice\u015fti. Preot Prof. Gheorghe Cotenescu<\/em>, \u00een \u201cBiserica Ortodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103\u201d anul CXXIII, nr. 7-12, iulie-decembrie 2005, pp. 493-496.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [8]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Patria, Sibiu, Congresul preo\u0163esc, anul I, nr. 31, 22 martie 1919, supliment la nr. 31 [cuprinde dezbaterile congresului, cu eliminarea erorilor din num\u0103rul anterior, redate \u00een ordine cronologic\u0103, pe zile \u2013 n.a.].<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n <\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Radu Petrescu Dup\u0103 \u00eenf\u0103ptuirea idealului na\u0163ional al Marii Uniri la 1 decembrie 1918, speran\u0163ele de libertate a ardelenilor ren\u0103\u015fteau odat\u0103 cu revenirea \u00een Transilvania a primelor unit\u0103\u0163i ale armatei rom\u00e2ne. De aceast\u0103 dat\u0103, definitiv. La sf\u00e2r\u015fitul lunii ianuarie 1919, … Continu\u0103 s\u0103 cite\u0219ti
<\/p>\n
\n