<\/p>\n
\n
(continuare din num\u0103rul trecut)<\/p>\n
\n
Preot prof. dr. Alexandru St\u0103nciulescu B\u00e2rda<\/p>\n
Capitolul al VII-lea<\/p>\n
ELEMENTE DE DREPT PROCESUAL<\/strong><\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n 7.1.Peti\u0163ion\u0103rile. <\/strong>Oricare cet\u0103\u0163ean avea dreptul s\u0103\u00a0 fac\u0103 peti\u0163ie c\u0103tre organele statului \u00een vederea ob\u0163inerii unor drepturi, ori\u00a0 rezolv\u0103rii unor probleme personale. \u00cen circulara din 28 august 1791 se reglementa c\u0103 pricine este nemul\u0163umit de ceva s\u0103 se adreseze mai \u00eent\u00e2i forurilor inferioare \u015fi abia dac\u0103 acestea nu-i dau satisfac\u0163ie, s\u0103 apeleze, \u00een ordine ierarhic\u0103, p\u00e2n\u0103 la \u00eemp\u0103rat. Aceast\u0103 m\u0103sur\u0103 era necesar\u0103, deoarece se obi\u015fnuia ca toate peti\u0163iile s\u0103 se adreseze \u00eemp\u0103ratului, de\u015fi nu \u00eemp\u0103ratul era cel mai \u00eendrept\u0103\u0163it destinatar al lor[1]<\/a>. Au fost situa\u0163ii, c\u00e2nd s-au f\u0103cut jalbe p\u00e2n\u0103 la Curtea de la Viena cu privire la abuzurile unor preo\u0163i. \u00cen acest sens avem circulara episcopului Petru Vidac din 1 august 1818, din care afl\u0103m c\u0103\u00a0 ,,p\u00e2ra cu jalbe, ce ni\u015fte sate milit\u0103re\u015fti din protoprezviteratul Bisericii Albe (au f\u0103cut) asupra parohiilor lor, care \u00eensu\u015fi la a lor \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103 m\u0103rire au dat \u015fi dup\u0103 acestea \u00een fa\u0163a locurilor acelora ispitire <\/em>(cercetare, anchet\u0103 – n.n.) sau comisie \u0163iindu-s\u0103 \u00eentru adev\u0103r s-au v\u0103dit \u015fi s-au descoperit c\u0103 uni(i) preo\u0163i la cererea \u015fi luarea \u015ftolarnicelor lor venituri de la \u00eencredin\u0163ata lor turm\u0103 cu adev\u0103rat nu pu\u0163in\u0103 asupreal\u0103 \u015fi dosad\u0103 cu \u00eenc\u0103rcare fac, nevr\u00e2nd f\u0103r(\u0103)\u00a0 de mari d\u0103ri \u015fi plate (pl\u0103\u0163i), care ei \u00eensu\u015fi\u00a0 dup\u0103 \u00eens\u0103\u015f(i) vo(i)e- le r\u00e2ndu(i)esc (a)supra cei ce s\u0103 \u00eensoar\u0103 (s)au cunun\u0103\u00a0 (s)au pre cei mor\u0163(i) au \u00eengropa\u201c<\/em>[2]<\/a>. De felul cum percep taxele preo\u0163ii se interesau \u015fi comandan\u0163ii militari ai gr\u0103nicerilor din zon\u0103. Unele reclama\u0163ii se f\u0103ceau direct c\u0103tre ei de c\u0103tre locuitori. Ei aveau dreptul de a face cercet\u0103ri \u00een acest sens \u015fi de a aplica sanc\u0163iuni. Unele cercet\u0103ri le f\u0103ceau \u00een prezen\u0163a protopopului locului \u015fi era posibil ca pedepsele s\u0103 le aplice consistoriul eparhial, dup\u0103 ce era sesizat de c\u0103tre protopop. Aceast\u0103 situa\u0163ie era motivat\u0103 prin faptul c\u0103 din aproape fiecare familie din satele de pe grani\u0163\u0103 exista c\u00e2te un gr\u0103nicer, iar satele de grani\u0163\u0103 aveau statut special \u00eenc\u0103 de pe vremea \u00eemp\u0103r\u0103tesei Maria Tereza[3]<\/a>. Protopopul Petru Stoica de Ha\u0163eg considera c\u0103 asemenea situa\u0163ii\u00a0 ,,aduc mic\u015forare \u015fi batjocur\u0103 cinului \u015fi chiem\u0103rii preo\u0163\u0103\u015fti\u201c <\/em>\u015fi amenin\u0163a pe to\u0163i preo\u0163ii din subordinea sa c\u0103,\u00a0 dac\u0103 vor \u00eendr\u0103zni cumva s\u0103\u00a0 pretind\u0103 de la enoria\u015fii lor venituri mai mari dec\u00e2t cele ce erau r\u00e2nduite prin lege vor fi aspru pedepsi\u0163i, sanc\u0163iunile merg\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la caterisire. R\u00e2nduiala ,,drepturilor<\/em> epitrahilului\u201c<\/em> era de la 177o\u00a0 valabil\u0103 \u015fi \u00een 1818!<\/p>\n 7.2. Judecarea preo\u0163ilor.<\/strong> Conform\u00a0 poruncii date de \u00eemp\u0103ratul Leopold al II-lea, se abroga legea potrivit c\u0103reia, preo\u0163ii care s-ar fi f\u0103cut vinova\u0163i de infrac\u0163iuni grave \u015fi chiar de crime erau judeca\u0163i mai \u00eent\u00e2i de c\u0103tre organele civile sub stare de arest \u015fi dup\u0103 aceea li se comunica eparhiilor din care ace\u015ftia f\u0103ceau parte sentin\u0163ele. Leopold hot\u0103r\u0103\u015fte ca astfel de preo\u0163i s\u0103 fie\u00a0 mai \u00eent\u00e2i judeca\u0163i de c\u0103tre instan\u0163ele consistoriale biserice\u015fti, iar dup\u0103 ce sunt caterisi\u0163i de ierarhii lor s\u0103 fie judeca\u0163i de instan\u0163ele civile[4]<\/a>. Asupra acestei probleme se revine \u00een 1794, f\u0103c\u00e2ndu-se precizarea c\u0103 \u00een cazul c\u00e2nd un preot este implicat \u00eentr-o crim\u0103 \u015fi dovezile \u00eempotriva sa sunt clare, atunci el\u00a0 va fi judecat mai \u00eent\u00e2i de instan\u0163a civil\u0103; dac\u0103 probele sunt neclare, el este re\u0163inut la episcopie p\u00e2n\u0103 la clarificarea situa\u0163iei[5]<\/a>.<\/p>\n Tot \u00eemp\u0103ratul Leopold al II-lea scutea preo\u0163ii de obligativitatea de a depune jur\u0103m\u00e2ntul \u00een fa\u0163a instan\u0163elor civile la judec\u0103\u0163i[6]<\/a> \u015fi de obliga\u0163ia de a prezenta ei \u00een\u015fi\u015fi lotrii(ho\u0163ii,dar \u015fi haiducii) \u015fi r\u0103uf\u0103c\u0103torii\u00a0 organelor de stat[7]<\/a>.<\/p>\n \u00cen 1842 li se interzicea preo\u0163ilor din zona gr\u0103nicereasc\u0103 s\u0103 apar\u0103 \u00een fa\u0163a organelor militare de judecat\u0103 ca reclaman\u0163i sau ca p\u00e2r\u00e2\u0163i. \u00cen astfel de cazuri, ei trebuiau s\u0103-\u015fi trimit\u0103 depozi\u0163ia scris\u0103, f\u0103r\u0103 a se \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa personal[8]<\/a>. \u00cen 1843 preo\u0163ii erau opri\u0163i a se prezenta \u00een fa\u0163a instan\u0163elor civile pentru judec\u0103\u0163i. Se judecau de c\u0103tre instan\u0163ele biserice\u015fti \u015fi numai cu aprobarea episcopului puteau s\u0103 se prezinte \u015fi \u00een fa\u0163a\u00a0 celor civile[9]<\/a>.<\/p>\n \u00cen circulara\u00a0 din 12 iulie 1790, afl\u0103m c\u0103 rom\u00e2nii, preo\u0163i \u015fi credincio\u015fi, refuzau s\u0103 depun\u0103 jur\u0103m\u00e2nt \u00een fa\u0163a instan\u0163elor de judecat\u0103 \u00een zilele de post. Episcopul \u00eei sf\u0103tuie\u015fte pe preo\u0163i s\u0103 elimine acest obicei \u015fi s\u0103 conving\u0103 \u015fi poporul s\u0103 fac\u0103 acela\u015fi lucru. Episcopul \u00eei slobozea pe to\u0163i c\u0103, dac\u0103 sus\u0163in adev\u0103rul, pot s\u0103 depun\u0103 jur\u0103m\u00e2nt \u00een orice zi din s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u015fi-i asigur\u0103 c\u0103 nu vor avea p\u0103cat pentru aceasta[10]<\/a>. \u00cen 1818 se puteau prezenta \u00een instan\u0163\u0103 s\u0103 depun\u0103 m\u0103rturie, f\u0103r\u0103\u00a0 jur\u0103m\u00e2nt, chiar f\u0103r\u0103 a mai cere \u00een prealabil aprobarea consistoriului eparhial[11]<\/a>.<\/p>\n 7.2. Declararea mor\u0163ii. <\/strong>\u00cen circulara din 14 martie 1792, urmare ordinului cancelariei imperiale, episcopul Iosif \u015eacabent anun\u0163a preo\u0163ii\u00a0 c\u0103, potrivit legii, \u00een situa\u0163ia \u00een care unul dintre so\u0163i dispare sau fuge de acas\u0103, p\u0103r\u0103sindu-\u015fi so\u0163ul \u015fi domiciliul, cel\u0103lalt s\u0103 a\u015ftepte \u015fase luni \u00eentoarcerea. Dac\u0103 \u00eentoarcerea nu are loc, so\u0163ul p\u0103r\u0103sit s\u0103 se adreseze consistoriului eparhial \u015fi acela s\u0103 dea circular\u0103 c\u0103tre toate bisericile din eparhie, ca s\u0103 fie c\u0103utat \u015fi anun\u0163at so\u0163ul fugit \u015fi s\u0103 fie prezentat la judecat\u0103, fix\u00e2ndu-i-se locul \u015fi termenul de judecat\u0103. Dac\u0103 la termenul fixat so\u0163ul fugit nu se prezenta, atunci so\u0163ul p\u0103r\u0103sit era liber s\u0103 se rec\u0103s\u0103toreasc\u0103. Erau exclu\u015fi de la aceast\u0103 dispozi\u0163ie b\u0103rba\u0163ii \u015fi femeile disp\u0103ru\u0163i \u00een ,,r\u0103zmiri\u0163a cea de cur\u00e2nd trecut\u0103 turceasc\u0103, fiindc\u0103 poate au c\u0103zut \u00een robie\u201c.<\/em> \u00centr-un asemenea caz, so\u0163ul r\u0103mas era dator s\u0103-l a\u015ftepte pe cel disp\u0103rut p\u00e2n\u0103 la \u00eentoarcere, afar\u0103 doar de cazul c\u00e2nd doi martori ar fi depus jur\u0103m\u00e2nt c\u0103 so\u0163ul disp\u0103rut a murit[12]<\/a>.<\/p>\n Capitolul al VIII-lea<\/p>\n CANOANELE \u015eI TRADUCEREA LOR \u00ceN VIA\u0162\u0102<\/strong><\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n 8.1.Introducere<\/strong><\/p>\n Acest\u00a0 capitol este cel mai bogat reprezentat \u00een documentele analizate. Ni se pare firesc s\u0103 fie a\u015fa, dac\u0103 avem \u00een vedere c\u0103 destinatarii acestor documente sunt protopopii, preo\u0163ii \u015fi enoria\u015fii lor, iar organele emitente sunt, \u00een cea mai mare parte tot din mediul eclesial. At\u00e2t emiten\u0163ii documentelor, c\u00e2t \u015fi destinatarii lor\u00a0 concep \u015fi recepteaz\u0103 documentele \u015fi con\u0163inutul lor prin prisma prevederilor canoanelor Bisericii Ortodoxe \u015fi legisla\u0163iei de la vremea respectiv\u0103 a imperiului. Av\u00e2nd \u00een vedere, pe de o parte, ineditul\u00a0 izvoarelor analizate, iar pe de alt\u0103 parte\u00a0 bog\u0103\u0163ia cople\u015fitoare a con\u0163inutului acestora, punem \u00een prim plan prezentarea acestui con\u0163inut \u00een mod aproape exhaustiv, l\u0103s\u00e2nd pe loc secund sau diminu\u00e2nd c\u00e2t mai mult posibil interpretarea lor \u00een iconomia lucr\u0103rii\u00a0 de fa\u0163\u0103. Socotim c\u0103 aceast\u0103 lucrare este doar \u00eenceputul unor cercet\u0103ri viitoare mai profunde.<\/p>\n 8.2.Codici sau colec\u0163ii de legi biserice\u015fti de baz\u0103.<\/strong><\/p>\n 8.2.1. Preliminarii.<\/strong> Lucrarea noastr\u0103 are \u00een vedere veacul al XVIII-lea \u015fi prima parte a celui de-al XIX-lea. Este o perioad\u0103 foarte fr\u0103m\u00e2ntat\u0103 din istoria Banatului, din via\u0163a rom\u00e2nilor b\u0103n\u0103\u0163eni, o perioad\u0103 \u00een care st\u0103p\u00e2nirea austriac\u0103 \u00eencearc\u0103 s\u0103 acapareze toate sectoarele de activitate, s\u0103 le st\u0103p\u00e2neasc\u0103 \u015fi s\u0103 le \u0163in\u0103 sub control strict. Biserica Ortodox\u0103 din Banat este o institu\u0163ie cu o personalitate juridic\u0103 bine conturat\u0103, de care autorit\u0103\u0163ile habsburgice sunt nevoite s\u0103 \u0163in\u0103 cont. \u00cen cadrul politicii austriece generale de dezbinare a na\u0163ionalit\u0103\u0163ilor conlocuitoare dup\u0103 principiul cunoscut \u201edivide et impera\u201c<\/em>, institu\u0163ia rom\u00e2neasc\u0103 este subordonat\u0103 arbitrar structurilor eclesiale s\u00e2rbe\u015fti, care-\u015fi urm\u0103resc sistematic propriile lor interese. Situat la grani\u0163a cu \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi Imperiul Otoman, Banatul reprezint\u0103 o zon\u0103 vulnerabil\u0103, spre care autorit\u0103\u0163ile politice \u015fi militare ale imperiului \u00ee\u015fi concentreaz\u0103 permanent aten\u0163ia. Banatul de\u0163ine regimente gr\u0103nicere\u015fti, care au statut special pentru popula\u0163ia din localit\u0103\u0163ile subordonate acestora. Banatul este locul de interferen\u0163\u0103 \u00eentre culturile, mentalit\u0103\u0163ile \u015fi interesele slave, rom\u00e2ne\u015fti \u015fi austriece, la care se vor ad\u0103uga cele maghiare. Banatul este v\u00e2rful de lance folosit de panslavismul \u00een expansiune; este locul spre care emigreaz\u0103 rom\u00e2nii-munteni \u015fi valahii sud-dun\u0103reni; este locul unde prind r\u0103d\u0103cini durabile ideile revolu\u0163ionare ale Europei Occidentale de la sf\u00e2r\u015fitul secolului al XVIII-lea \u015fi \u00eenceputul celui de-al XIX-lea. Banatul este un p\u0103m\u00e2nt m\u0103nos, de unde curge lapte \u015fi miere, cu oameni pricepu\u0163i \u015fi harnici, viteji \u015fi destul de loiali, de care Curtea de la Viena nu se putea lipsi. Faptul c\u0103 Banatul era subordonat direct Vienei, ar\u0103ta interesul major pe care-l manifesta \u00eemp\u0103ratul fa\u0163\u0103 de aceast\u0103 regiune. Integrarea \u00een imperiu, \u00een cultura \u015fi spiritualitatea german\u0103, trebuia s\u0103 se fac\u0103 osmotic, definitiv. \u015ei, totu\u015fi, aceasta nu s-a putut realiza tocmai datorit\u0103 rolului jucat de Biserica Ortodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103 din Banat. Ea a fost singura institu\u0163ie cu existen\u0163\u0103 permanent\u0103 la rom\u00e2ni, institu\u0163ia \u00een jurul c\u0103reia rom\u00e2nii s-au str\u00e2ns la vreme de primejdie, institu\u0163ia care le-a men\u0163inut treaz\u0103 con\u015ftiin\u0163a de neam, con\u015ftiin\u0163a originii lor daco-romane, con\u015ftiin\u0163a de limb\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi de credin\u0163\u0103 cre\u015ftin\u0103 ortodox\u0103. Chiar subordonat\u0103 institu\u0163iilor eclesiale s\u00e2rbe\u015fti, Biserica Ortodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103 din Banat a f\u0103cut adesea front comun cu Biserica Ortodox\u0103 S\u00e2rb\u0103 \u015fi astfel au reu\u015fit s\u0103 supravie\u0163uiasc\u0103 \u00een istorie \u015fi s\u0103-\u015fi p\u0103streze nealterat\u0103 identitatea. Mul\u0163i rom\u00e2ni au reu\u015fit s\u0103 p\u0103trund\u0103 la v\u00e2rful piramidelor de la V\u00e2r\u015fe\u0163 \u015fi Karlovi\u0163 \u015fi din func\u0163iile respective au putut s\u0103-\u015fi slujeasc\u0103 interesele lor na\u0163ionale. Al\u0103turi de confra\u0163ii s\u00e2rbi, care tr\u0103iau aceea\u015fi dram\u0103 a tuturor popoarelor subjugate din imperiu, rom\u00e2nii, indiferent de statul social \u00een care se situau, luptau, cu mijloacele \u015fi posibilit\u0103\u0163ile lor la salvgardarea fiin\u0163ei lor na\u0163ionale. Biserica \u00ee\u015fi avea r\u00e2nduielile ei bimilenare \u015fi, \u00een virtutea acestora, cre\u015ftinii ortodoc\u015fi reu\u015feau s\u0103 reziste. Dreptul canonic era punctul de sprijin, piatra de rezisten\u0163\u0103. Al\u0103turi de aspectele dogmatice \u015fi liturgice, el marca deosebirea incontestabil\u0103 dintre catolici \u015fi ortodoc\u015fi, dintre Apus \u015fi R\u0103s\u0103rit. Cormciaia Kniga <\/strong>era colec\u0163ia de Drept Canonic<\/strong> cu valabilitate absolut\u0103 la toate popoarele slave \u015fi ea s-a aplicat, prin structurile eclesiale s\u00e2rbe\u015fti, \u015fi \u00een Banat, vreme de mai bine de un veac \u015fi jum\u0103tate.<\/strong><\/p>\n 8.2.2. Contextul istoric.<\/strong> R\u0103zboiul austro-turc din 1683-1699 a dus la eliberarea Ungariei, Serbiei de nord, Cri\u015fanei \u015fi apoi a Banatului de sub jugul turcesc. Acest fapt a cauzat o emigrare masiv\u0103 a s\u00e2rbilor \u015fi macedonenilor din Imperiul Otoman spre cel Austriac. Mul\u0163i dintre ace\u015ftia s-au a\u015fezat \u015fi \u00een Banat. La sf\u00e2r\u015fitul secolului al XVII-lea existau \u00een Ungaria, Croa\u0163ia \u015fi Slovenia cinci episcopii s\u00e2rbe\u015fti sub jurisdic\u0163ia patriarhului de la Carlovi\u0163. Ortodoc\u015fii din Banat (rom\u00e2ni \u015fi s\u00e2rbi) au apar\u0163inut de episcopiile V\u00e2r\u015fe\u0163, Timi\u015foara, Caransebe\u015f, Oradea sau Arad. Acestea au avut existen\u0163e sporadice \u015fi scaunele episcopale s-au mutat dup\u0103 \u00eemprejur\u0103ri de la o localitate la alta. Abia prin pacea de la Passarovitz (1718), Banatul, Oltenia, nordul Serbiei, nordul Bosniei au revenit, oficial, Austriei. Din acel moment, Banatul a fost luat sub administra\u0163ie militar\u0103, ca domeniu al Coroanei, organizat \u00een 11 districte. Tot din acel an au fost adu\u015fi \u00een Banat numero\u015fi coloni\u015fti europeni (germani, italieni, francezi, spanioli, bulgari etc.), c\u0103rora li s-au dat terenuri \u00een folosin\u0163\u0103. Ace\u015ftia erau catolici \u015fi, odat\u0103 cu ei, \u015fi-au f\u0103cut apari\u0163ia \u015fi c\u0103lug\u0103rii \u015fi misionarii iezui\u0163i. Autorit\u0103\u0163ile politice au cerut celor religioase ortodoxe din Banat s\u0103 nu \u00eempiedice r\u0103sp\u00e2ndirea \u015fi activitatea prozelitist\u0103 a romano-catolicilor \u015fi uni\u0163ilor. Cu toate acestea, \u00een tot veacul al XVIII-lea nu au existat dec\u00e2t dou\u0103 parohii unite \u00een Banat. \u00cen tot cursul veacului al XVIII-lea, la patriarhia din Carlovi\u0163 sau la episcopia din V\u00e2r\u015fe\u0163 nu a existat un vl\u0103dic\u0103 rom\u00e2n. Uneori au fost ale\u015fi chiar ierarhi de origine armean\u0103, dar nu rom\u00e2neasc\u0103, de\u015fi rom\u00e2nii reprezentau 80% din popula\u0163ia Banatului. Lucrul acesta a creat animozit\u0103\u0163i \u00eentre cele dou\u0103 na\u0163ionalit\u0103\u0163i \u015fi chiar o revolt\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 la episcopia din V\u00e2r\u015fe\u0163. Aten\u0163ia Cur\u0163ii de la Viena fa\u0163\u0103 de Banat se manifest\u0103 \u015fi sub forma celor trei vizite ale \u00eemp\u0103ratului Iosif al II-lea \u00een 1768, 1770 \u015fi 1773 pentru a cunoa\u015fte la fa\u0163a locului realit\u0103\u0163ile de aici. Autorit\u0103\u0163ile maghiare f\u0103ceau \u015fi ele mari presiuni asupra administra\u0163iei habsburgice, pentru ca aceasta s\u0103 revin\u0103 la realit\u0103\u0163ile de dinaintea anului 1552 \u015fi s\u0103 atribuie Banatul Ungariei. Curtea de la Viena a refuzat categoric acest lucru \u015fi tocmai de aceea \u015fi-a \u00eent\u0103rit administra\u0163ia sub toate aspectele \u00een Banat, transform\u00e2ndu-l nu numai \u00een bastion de grani\u0163\u0103, ci \u015fi \u00eentr-o profitabil\u0103 exploata\u0163ie agricol\u0103. Paralel cu stocarea bog\u0103\u0163iilor solului \u015fi subsolului, administra\u0163ia austriac\u0103 sus\u0163inea o politic\u0103 abil\u0103 de catolicizare a elementului ortodox, fie s\u00e2rb, fie rom\u00e2n[13]<\/a>.<\/p>\n 8.2.3.Cormciaia Kniga <\/strong>\u2013 element de rezisten\u0163\u0103 \u00een lupta pentru supravie\u0163uire etnic\u0103 \u015fi religioas\u0103. Colec\u0163ia de Drept canonic fundamental\u0103 a tuturor bisericilor slave este Cormciaia Kniga. Ea s-a dezvoltat de-a lungul a cca. opt veacuri \u00een Serbia, Bulgaria \u015fi Rusia, \u00een variante aproape identice. Tocmai de aceea se cuvine a face o scurt\u0103 privirea asupra dezvolt\u0103rii ei de-a lungul timpului \u015fi \u00een celelalte \u0163\u0103ri slave ortodoxe, nu numai \u00een Serbia[14]<\/a> .<\/p>\n 8.2.4. Scurt istoric al colec\u0163iei.<\/strong> Majoritatea istoricilor Dreptului canonic au ajuns la concluzia c\u0103 Cormciaia Kniga este opera Sf\u00e2ntului Sava, mitropolit s\u00e2rb din veacul al XIII-lea. P\u00e2n\u0103 atunci, \u00een Biserica Ortodox\u0103 S\u00e2rb\u0103 \u015fi cea Bulgar\u0103 se folosea Nomocanonul \u00een 50 titluri, numit \u015fi Nomocanonul lui Ioan Scolasticul, care fusese tradus, dup\u0103 toate probabilit\u0103\u0163ile, de Metodiul din limba greac\u0103. \u00cen Biserica Rus\u0103 se folosea Nomocanonul \u00een XIV titluri. Cormciaia Kniga poate fi asem\u0103nat\u0103 cu Pidalionul de mai t\u00e2rziu de la rom\u00e2ni. E posibil ca traducerea ei s\u0103 se fi f\u0103cut de mitropolitul Sava la M\u00e2n\u0103stirea Hilandar. Ea s-a r\u0103sp\u00e2ndit repede, \u00een manuscris, \u015fi \u00een Bulgaria. Cert este c\u0103 la 1262 a fost trimis\u0103 de despotul bulgar Iacob Sviatoslav mitropolitului rus Ciril II, care o declar\u0103 \u00een sinodul de la Wladimir din 1274 universal obligatorie pentru Biserica Ortodox\u0103 Rus\u0103. Pentru prima dat\u0103 Cormciaia a fost tip\u0103rit\u0103 \u00een 1650, urmat\u0103 cur\u00e2nd (1653) de o nou\u0103 edi\u0163ie rev\u0103zut\u0103, care a stat la baza edi\u0163iilor urm\u0103toare. Fiindc\u0103 la acea vreme limba oficial\u0103 era slavona \u00een \u0163\u0103rile slave, cartea s-a r\u0103sp\u00e2ndit repede at\u00e2t \u00een Rusia, c\u00e2t \u015fi \u00een Bulgaria \u015fi Serbia[15]<\/a>. A mai fost reeditat\u0103 \u00een 1787, 1804, 1816, 1829, 1843, 1862 etc. Dup\u0103 ea s-au c\u0103l\u0103uzit ierarhii, preo\u0163ii, c\u0103lug\u0103rii \u015fi instan\u0163ele de judecat\u0103 din Rusia, Bulgaria \u015fi Serbia p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, f\u0103c\u00e2ndu-se pe parcurs comentarii, adapt\u0103ri \u015fi reedit\u0103ri succesive, \u00een func\u0163ie de necesit\u0103\u0163i.<\/p>\n 8.2.5. Cuprinsul Cormciaei Kniga<\/strong> poate fi \u00eemp\u0103r\u0163it \u00een 70 de capitole, grupate astfel: prolog cuprinde 2 scrieri polemice contra catolicilor, analiza Marii Schisme, istoricul cre\u015ftin\u0103rii ru\u015filor, istoria sinoadelor ecumenice \u015fi particulare \u015fi o parte din Nomocanonul lui Fotie. Partea I-a (cap. I-XLI) cuprinde Sinopsa comentat\u0103 a lui Alexe Aristen. Partea a II-a (cap. XLII – LXX) cuprinde fragmente extrase din diferite surse \u015fi codici, astfel: 87 capitole ale lui Ioan Scolasticul, trei novele ale lui Alexie Comneanul, Nomocanonul \u00een XIV titluri, fragmente din Ecloga lui Leon Isaurul, Prochirionul lui Vasile Macedon, numeroase referiri la c\u0103s\u0103torie \u015fi gradele de rudenie, canoane ale unor Sfin\u0163i P\u0103rin\u0163i. Epilogul cuprinde referin\u0163e la denumirea c\u0103r\u0163ii \u015fi schisma dintre Apus \u015fi R\u0103s\u0103rit. \u0162inem s\u0103 preciz\u0103m c\u0103 titlul c\u0103r\u0163ii poate fi tradus \u00een rom\u00e2ne\u015fte prin C\u0103l\u0103uza c\u00e2rmaciului de corabie, ceea ce ne duce cu g\u00e2ndul la \u00een\u0163elegerea \u00eendeob\u015fte acceptat\u0103 de teologi, c\u0103 Biserica este corabia, care duce pe cre\u015ftini pe marea vie\u0163ii c\u0103tre limanul Hristos. \u00cen s\u00e2rbe\u015fte, abia spre sf\u00e2r\u015fitul secolului al XIX-lea (Zara, 1884; Neusatz, 1886) apar edi\u0163ii prescurtate ale Cormciaei.<\/p>\n 8.2.6.<\/strong> Cormciaia Kniga \u00een raport cu legisla\u0163ia austriac\u0103<\/strong>. \u00cencep\u00e2nd cu sf\u00e2r\u015fitul veacului al XVII-lea, p\u00e2n\u0103 la jum\u0103tatea celui de-al XIX-lea, \u00een Imperiul Austriac asist\u0103m la o adev\u0103rat\u0103 abunden\u0163\u0103 de legi \u015fi norme juridice. Exceleaz\u0103 \u00een acest sens perioadele \u00een care la conducerea imperiului se aflau \u00eemp\u0103ra\u0163ii Leopold, Maria Tereza, Francisc al II-lea \u015fi Iosif al II-lea. Legile erau \u00een primul r\u00e2nd sub forma diplomelor imperiale, apoi articole dietale emise de dietele provinciale, dar nu lipseau nici patentele, edictele, rescriptele \u015fi ordonan\u0163ele. Evantaiul de referin\u0163\u0103 al legisla\u0163iei austriece viza toate domeniile vie\u0163ii publice \u015fi private, inclusiv cel bisericesc. Celebr\u0103 a r\u0103mas Diploma leopoldin\u0103 din 1691 (Aprobatele, Compilatele, Tripartitum, Constitu\u0163iile etc.) cu larg\u0103 aplicabilitate \u00een prima parte a secolului al XVIII-lea. Se observ\u0103 permanenta tendin\u0163\u0103 a \u00eemp\u0103ra\u0163ilor de a nesocoti rolul organelor legislative propriu-zise \u015fi a emite legi cu de la sine putere, ceea ce a dus la un stil despotic, absolutist, de conducere a statului. Au fost emise chiar coduri penale, precum cel terezian (1768) \u015fi iozefin (1787), f\u0103r\u0103 consultarea organelor legislative. Pe l\u00e2ng\u0103 legile propriu-zise se emiteau a\u015fa-zisele privilegii, care nu erau altceva dec\u00e2t derog\u0103ri de la lege pentru o serie de categorii de persoane, grupuri etnice, unit\u0103\u0163i teritoriale sau institu\u0163ionale. A\u015fa, bun\u0103oar\u0103, bisericile catolic\u0103 \u015fi protestante, apoi cea greco-catolic\u0103 se bucurau de privilegii deosebite \u00een raport cu fiscalitatea imperiului, pe c\u00e2nd Biserica Ortodox\u0103 era exclus\u0103 de la astfel de privilegii. La fel germanii \u015fi ungurii din Transilvania \u015fi Banat erau socoti\u0163i na\u0163ionalit\u0103\u0163i privilegiate, de\u015fi erau minoritare, \u00een timp ce popula\u0163ia rom\u00e2neasc\u0103, majoritar\u0103, era doar tolerat\u0103[16]<\/a>.\u00a0\u00a0 \u00cen raporturile cu Biserica Ortodox\u0103, de-a lungul veacului al XVIII-lea \u015fi prima jum\u0103tate a celui de-al XIX-lea, se observ\u0103 o legisla\u0163ie discriminatorie, f\u0103r\u0103 a mai vorbi de ac\u0163iunile politice sus\u0163inute de minimalizare \u015fi de marginalizare a acestei institu\u0163ii. Nu era sc\u0103pat nici un prilej de a atrage membrii Bisericii Ortodoxe c\u0103tre catolicism ori protestantism, a\u015fa cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een 1699-1700 cu mitropolitul Athanasie Anghel. Preo\u0163ii \u015fi ierarhii ortodoc\u015fi erau socoti\u0163i \u201eschismatici\u201c \u015fi, ca atare, trebuiau \u201econverti\u0163i\u201c la cre\u015ftinism. Toate marile evenimente politice, care au bulversat perioada \u00een discu\u0163ie \u015fi nu numai, \u00een care au fost implica\u0163i \u015fi rom\u00e2ni, au avut printre revendic\u0103rile lor majore ob\u0163inerea egalit\u0103\u0163ii \u00een drepturi \u00eentre na\u0163ionalit\u0103\u0163ile conlocuitoare \u015fi \u00eentre cultele din Transilvania \u015fi Banat. Motiva\u0163ia detaliat\u0103, bazat\u0103 pe principiul vechimii, continuit\u0103\u0163ii, preponderen\u0163ei demografice a popula\u0163iei rom\u00e2ne\u015fti din acest principat se poate g\u0103si \u00een Suplex Libellus Valachorum din 1791, din care se vor g\u0103si variante p\u00e2n\u0103 \u00een 1804. Curtea de la Viena urm\u0103rea cu diploma\u0163ie alipirea definitiv\u0103 de Austria a provinciilor supuse \u015fi pentru aceasta avea mai multe p\u00e2rghii, printre care, pe primul loc era considerat\u0103 cea legislativ\u0103. Consultarea unor colec\u0163ii de legi din perioada respectiv\u0103 este edificatoare \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103.[17]<\/a> Oricum, o tendin\u0163\u0103 v\u0103dit\u0103 a legislatorului austriac era aceea de laicizare a tuturor sectoarelor de activitate, inclusiv a dreptului canonic. Legisla\u0163ia canonic\u0103 f\u0103cea fa\u0163\u0103 cu greu presiunilor exercitate de c\u0103tre cea laic\u0103, civil\u0103 \u015fi penal\u0103. Cormciaia Kniga, care, de fapt, reprezenta pentru lumea ortodox\u0103 slav\u0103 \u015fi cea rom\u00e2neasc\u0103 din Banat \u015fi Transilvania \u00eensu\u015fi Dreptul canonic era un punct de sprijin, pe care se bazau autorit\u0103\u0163ile eclesiastice \u00een ap\u0103rarea prerogativelor proprii \u015fi ale Bisericii \u00een general \u00een fa\u0163a autorit\u0103\u0163ilor politice, civile \u015fi militare din zon\u0103. Baz\u00e2ndu-se pe Dreptul Canonic, respectiv pe Cormciaia Kniga, autorit\u0103\u0163ile religioase din Serbia, Banat \u015fi Transilvania vor p\u0103stra p\u00e2n\u0103 dup\u0103 jum\u0103tatea veacului al XIX-lea dreptul Bisericii Ortodoxe de eviden\u0163\u0103 a st\u0103rii civile. \u00cen baza legisla\u0163iei canonice, parohiile p\u0103strau actele de stare civil\u0103 privind na\u015fterile, nun\u0163ile \u015fi \u00eenmorm\u00e2nt\u0103rile, ele eliberau certificate \u015fi f\u0103ceau raporturi periodice sau de c\u00e2te ori li se cerea de c\u0103tre autorit\u0103\u0163i. \u00cen baza legisla\u0163iei canonice, autorit\u0103\u0163ile biserice\u015fti aveau cel dint\u00e2i cuv\u00e2nt privind impedimentele de c\u0103s\u0103torie, \u00een special grade de rudenie \u015fi tot ele aveau primul cuv\u00e2nt privind divor\u0163ul celor c\u0103s\u0103tori\u0163i. Datorit\u0103 legisla\u0163iei canonice, respectiv Cormciaei Kniga, Biserica Ortodox\u0103 din Serbia, Banat \u015fi Transilvania \u015fi-a p\u0103strat identitatea, specificul \u015fi popula\u0163ia ortodox\u0103 nu a fost asimilat\u0103 de st\u0103p\u00e2nirea austriac\u0103 \u015fi cea austro-ungar\u0103 de mai t\u00e2rziu. Rom\u00e2nii \u015fi-au avut biserica lor, preo\u0163ii \u015fi ierarhii lor, institu\u0163iile lor biserice\u015fti, al\u0103turi de limb\u0103, port, muzic\u0103, tradi\u0163ii. Tocmai prerogativele ce reveneau clerului \u00een virtutea dreptului canonic, prerogative pe care autorit\u0103\u0163ile legiuitoare erau nevoite s\u0103 le recunoasc\u0103, preo\u0163ii \u015fi ierarhii ortodoc\u015fi aveau un statut c\u00e2t de c\u00e2t onorabil \u00een societate. Statul, prin institu\u0163iile sale de la nivelul localit\u0103\u0163ilor, c\u0103uta s\u0103-i foloseasc\u0103 \u00een c\u00e2t mai multe domenii de activitate, datorit\u0103 \u015ftiin\u0163ei lor de carte, uneori determin\u00e2ndu-i s\u0103-\u015fi foloseasc\u0103 propriile lor atribu\u0163ii clericale. Men\u0163ion\u0103m \u00een acest sens rolul lor \u00een recrutarea solda\u0163ilor, rolul \u00een eviden\u0163a popula\u0163iei emigrate \u015fi imigrate \u00een zon\u0103, rolul \u00een armat\u0103, \u015fcoal\u0103, s\u0103n\u0103tate public\u0103. Am putea spune c\u0103 Biserica, prin atribu\u0163iile ce-i reveneau \u00een cadrul dreptului canonic, dar \u015fi \u00een afara lui, \u00een societate, devenea pentru imperiu un r\u0103u necesar, de care statul, cu toate \u00eencerc\u0103rile lui diplomatice, nu se putea descotorosi f\u0103r\u0103 a provoca proteste sociale majore. Observ\u0103m din documentele vremii, printre altele, \u00eencerc\u0103rile autorit\u0103\u0163ilor politice de a rupe leg\u0103tura dintre credincio\u015fi \u015fi cler. \u00cen acest sens, se introduc reguli privind examenul de admitere la seminarul teologic din V\u00e2r\u015fe\u0163 de-a dreptul draconice, pentru a bara drumul copiilor de rom\u00e2ni. Astfel, se cerea candida\u0163ilor la admitere s\u0103 cunoasc\u0103, s\u0103 vorbeasc\u0103 \u015fi s\u0103 scrie cursiv \u00een limbile german\u0103, maghiar\u0103 \u015fi s\u00e2rb\u0103. Lucrul acesta f\u0103cea ca preponderen\u0163a celor admi\u015fi s\u0103 fie de alte etnii dec\u00e2t cea rom\u00e2neasc\u0103, astfel c\u0103 \u00een Banat erau apoi trimi\u015fi preo\u0163i s\u00e2rbi sau de alte na\u0163ionalit\u0103\u0163i, f\u0103r\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu poporul rom\u00e2nesc din Banat \u015fi cu problemele lui. Cu toate acestea, chiar \u015fi dintre ace\u015ftia mul\u0163i au \u00een\u0163eles realitatea \u015fi s-au al\u0103turat cauzei rom\u00e2ne\u015fti \u00een lupta pentru emanciparea politico-social\u0103 \u015fi chiar religioas\u0103. Trebuie recunoscut \u00eens\u0103 c\u0103 nici autorit\u0103\u0163ile biserice\u015fti s\u00e2rbe nu \u015fedeau indiferente, ci foloseau orice prilej pentru a intensifica procesul de s\u00e2rbizare \u00een zon\u0103, ceea ce \u00eengreuna mult situa\u0163ia rom\u00e2nilor din Banat. \u00cent\u00e2lnim \u00eens\u0103 \u00een structurile eclesiale de la V\u00e2r\u015fe\u0163 \u015fi Karlovi\u0163 cadre de origine rom\u00e2n\u0103 foarte capabile, care erau folosite nu numai pentru a face traduceri \u015fi a redacta circulare \u015fi acte \u00een limba rom\u00e2n\u0103, dar uneori acestora li se ofer\u0103 \u015fi func\u0163ii de r\u0103spundere. Reprezentativ \u00een acest sens este cazul lui Andrei \u015eaguna, macedonean de origine, care are capacitatea de a se impune prin inteligen\u0163\u0103, dar \u015fi de a c\u00e2\u015ftiga bun\u0103voin\u0163a autorit\u0103\u0163ilor biserice\u015fti \u015fi politice imperiale, fapt care l-a ajutat s\u0103 accead\u0103 \u00een func\u0163ia \u00eenalt\u0103 de mitropolit al Transilvaniei, s\u0103 \u00eenfiin\u0163eze mitropolie \u00een Transilvania \u015fi s\u0103 emancipeze sub aspect canonic pe rom\u00e2nii din Transilvania \u015fi Banat de sub jurisdic\u0163ia s\u00e2rb\u0103.<\/p>\n 8.2.7. Cormciaia Kniga \u00een raport cu legisla\u0163ia celorlalte culte.<\/strong> Romano-catolicii erau mai pu\u0163in prezen\u0163i \u00een Banat dec\u00e2t \u00een Transilvania \u00een secolul al XVIII-lea \u015fi prima jum\u0103tatea a celui de-al XIX-lea. Puterea Bisericii Romano-Catolice \u00eens\u0103 era mare \u00een acea vreme \u00een Europa \u015fi papa influen\u0163a \u00een mare parte politica intern\u0103 \u015fi extern\u0103 a statelor europene. Imperiul Habsburgic, de\u015fi aparent prosper, \u00een toata aceast\u0103 perioad\u0103 trece prin crize economice succesive. Aceasta \u00eel f\u0103cea s\u0103-\u015fi atenueze \u00een mare m\u0103sur\u0103 elanurile \u015fi planurile politice interne \u015fi externe. Papa reprezenta o for\u0163\u0103 politic\u0103 \u015fi economic\u0103, de care trebuia s\u0103 \u0163in\u0103 seama[18]<\/a>. Lucrul acesta f\u0103cea ca Biserica Romano-Catolic\u0103 \u00een general \u015fi clerul superior catolic \u00een special s\u0103 aib\u0103 o pozi\u0163ie privilegiat\u0103 \u00een raport cu celelalte culte din imperiu. Este \u015ftiut\u0103 politica papal\u0103 de acaparare de noi teritorii \u015fi popula\u0163ii. Este cunoscut\u0103 politica dus\u0103 de ea \u00een Transilvania, soldat\u0103 cu apari\u0163ia Bisericii Greco-Catolice. Cea mai puternic\u0103 influen\u0163\u0103 a sa asupra popula\u0163iei \u015fi clerului ortodox din \u0163\u0103rile componente ale imperiului o constituia acordarea unor privilegii celor ce aderau la aceast\u0103 institu\u0163ie, fapt care atr\u0103gea pe mul\u0163i, cum s-a \u00eent\u00e2mplat la \u00eenceputul secolului al XVIII-lea \u00een Transilvania \u015fi nu numai. Aparent, dreptul canonic al Bisericii Romano-Catolice \u00ee\u015fi avea multe puncte comune cu ale celui ortodox: canoanele apostolice, ale sinoadelor ecumenice \u015fi ale unor sinoade locale, ale unor Sfin\u0163i P\u0103rin\u0163i. Cu toate acestea el \u00ee\u015fi avea particularit\u0103\u0163ile sale, care-l deosebeau mult de legisla\u0163ia canonic\u0103 ortodox\u0103, \u00een sensul c\u0103 se ad\u0103ugaser\u0103 la canoane o mul\u0163ime de bule papale, de hot\u0103r\u00e2ri ale unor sinoade apusene, nerecunoscute de c\u0103tre Biserica Ortodox\u0103. Aceasta f\u0103cea ca Biserica Romano-Catolic\u0103 s\u0103-\u015fi aib\u0103 o organizare piramidal\u0103, \u00een v\u00e2rful piramidei ierarhice fiind situat papa. Lui i se subordona \u00eentreaga cre\u015ftin\u0103tate catolic\u0103, indiferent de etnie, de grani\u0163e politico-administrative ale statelor. Biserica Romano-Catolic\u0103 se constituie ca un super-stat, ca un organism suprastatal, care nu-\u015fi propunea s\u0103 dea seama de ac\u0163iunile sale statelor din care f\u0103ceau parte filialele sale. Dreptul canonic occidental fusese adaptat preten\u0163iilor papale \u015fi aceasta se poate vedea cu u\u015furin\u0163\u0103 \u00een toate colec\u0163iile canonice catolice \u015fi studiile propriu-zise de drept canonic occidental.[19]<\/a> Primatul jurisdic\u0163ional \u015fi infailibilitatea papal\u0103 erau principii de care canoni\u015ftii \u015fi \u00eentreaga Biseric\u0103 Romano-Catolic\u0103 trebuiau s\u0103 \u0163in\u0103 seama cu stricte\u0163e, ceea ce nu de pu\u0163ine ori ducea la abuzuri. Ca \u201esuveran pontif\u201c \u015fi \u015fef al statului Vatican, papa nu ezita s\u0103 se declare \u015fi supra\u015fef al statelor \u00een care Biserica Romano-Catolic\u0103 exista. \u00cen baza principiului suprema\u0163iei spirituale, papa putea merge p\u00e2n\u0103 acolo \u00eenc\u00e2t destituia pe \u015fefii de state \u015fi chiar putea s\u0103 dezlege de jur\u0103m\u00e2nt fa\u0163\u0103 de conduc\u0103torii statelor pe supu\u015fii acestora, fie ei chiar \u015fi afla\u0163i sub arme. Starea aceasta, la care s-a ad\u0103ugat cearta pentru investitur\u0103, a f\u0103cut ca \u00eentre pontiful papal \u015fi conduc\u0103torii statelor europene s\u0103 se creeze animozit\u0103\u0163i puternice, care au generat protestantismul, iar mai t\u00e2rziu puzderia de secte din Occident. Revenind la spa\u0163iul austriac din perioada secolului al XVIII-lea \u015fi prima jum\u0103tate a secolului al XIX-lea, vom vedea c\u0103 \u015fi aici se produce o reac\u0163ie similar\u0103 a factorului politic fa\u0163\u0103 de cel religios. E vorba de \u201eiosefinismul\u201c lui Iosif II, care, prin edictul din 1784, subordona Biserica statului, deosebind \u201eiura din sacra\u201c, care c\u0103dea \u00een competen\u0163a exclusiv\u0103 a Bisericii, de \u201eiura circa sacra\u201c, care c\u0103dea \u00een competen\u0163a statului. Puterea papal\u0103 a \u00eencercat s\u0103-\u015fi refac\u0103 pozi\u0163iile prin \u00eencheierea de tratate numite concordate cu fiecare stat \u00een parte, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t Revolu\u0163ia francez\u0103 din 1789 a venit s\u0103 dea o nou\u0103 orientare, total opus\u0103 religiei \u00een general[20]<\/a>. Aceast\u0103 pozi\u0163ie autoritar\u0103 a Biserici Romano-Catolice era incomod\u0103 pentru suveranii habsburgici \u015fi o acceptau de nevoie. Ei i se opunea categoric pozi\u0163ia Bisericii Ortodoxe din imperiu, care, bazat\u0103 pe principiul sinodalit\u0103\u0163ii \u015fi rela\u0163iilor de reciprocitate dintre stat \u015fi Biseric\u0103, promovate prin dreptul canonic, respectiv prin Cormciaia Kniga<\/strong> \u00een \u0163\u0103rile slave, \u00een Transilvania \u015fi Banat \u00een perioada \u00een discu\u0163ie, f\u0103cea mult mai onorabil\u0103 pozi\u0163ia statului \u00een raport cu Biserica. Faptul acesta determina o oarecare pozi\u0163ie mai conciliant\u0103 fa\u0163\u0103 de Ortodoxie, \u00een ciuda presiunilor autorit\u0103\u0163ilor iezuite de a \u201econverti\u201c elementul ortodox la catolicism. Trebuie s\u0103 avem aici \u00een vedere \u015fi influen\u0163a pe care o exercita Imperiul \u0162arist, cu care Austria a avut de-a lungul perioadei \u00een discu\u0163ie, \u00een mod succesiv, at\u00e2t rela\u0163ii de prietenie, c\u00e2t \u015fi de beligeran\u0163\u0103. Ru\u015fii \u00ee\u015fi asumau rolul de ap\u0103r\u0103tori ai popoarelor cre\u015ftine \u00een fa\u0163a pericolului turcesc, dar \u015fi ai Ortodoxiei \u00een fa\u0163a tendin\u0163elor prozelitiste ale Catolicismului \u015fi Protestantismului, prigoanelor, \u2013 acolo unde existau \u2013, din partea unor state catolice sau protestante \u00eempotriva Bisericii Ortodoxe.\u00a0 C\u00e2t prive\u015fte Dreptul canonic al Bisericilor Protestante, este mai delicat de discutat \u00een cazul de fa\u0163\u0103, deoarece protestan\u0163ii au fost prea slab reprezenta\u0163i \u00een zona Banatului \u00een secolele XVII-XIX. Mai mult au fost prezen\u0163i \u00een marile ora\u015fe, precum Timi\u015foara, Arad, foarte pu\u0163in \u00een Caransebe\u015f sau Re\u015fi\u0163a. Ei \u015fi-au f\u0103cut sim\u0163it\u0103 prezen\u0163a \u00een Transilvania, unde au ob\u0163inut teren \u015fi popula\u0163ie, mai ales prin politica promovat\u0103 de unii principi protestan\u0163i ai Transilvaniei. Curtea de la Viena folosea Protestantismul \u015fi Ortodoxia ca o alternativ\u0103, ca o contragreutate \u00een fa\u0163a presiunii catolice, dar suveranii austrieci nu erau de fapt protestan\u0163i \u015fi lucrul acesta se poate observa \u00een politica lor din perioada \u00een discu\u0163ie. \u00cemp\u0103ra\u0163ilor austrieci, ca \u015fi altora de altfel, le conveneau de minune principiile dreptului canonic protestant, fiindc\u0103 acesta subordona Biserica aproape \u00een totalitatea ei suveranilor politici. Pu\u0163in mai r\u0103m\u0103sese \u00een dreptul bisericesc protestant din zestrea canonic\u0103 a cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii din primul mileniu[21]<\/a>.\u0162in\u00e2nd seama de dreptul canonic al Bisericii Ortodoxe, respectiv de prevederile Cormciaiei Kniga<\/strong>, \u00eemp\u0103r\u0103teasa Maria Tereza d\u0103dea la 1770 un regulament privind pozi\u0163ia ortodoc\u015filor \u00een cadrul imperiului \u015fi raporturile lor cu statul[22]<\/a>. Asupra acestuia s-a revenit cur\u00e2nd[23]<\/a>. Reglement\u0103rile Mariei Tereza au fost continuate, \u00een spiritul despotismului \u201eluminat\u201c, de c\u0103tre fiul acesteia, \u00eemp\u0103ratul Iosif al II-lea[24]<\/a>.Totu\u015fi, Ortodoxia a fost mereu \u201etolerat\u0103\u201c \u00een imperiu, chiar dac\u0103, legal, la \u00eenceputul veacului al XIX-lea, \u00eei fusese recunoscut locul de egalitate cu celelalte religii din imperiu, respectiv cea catolic\u0103 \u015fi cea protestant\u0103. Avem \u00een vedere spre exemplu, dreptul legal recunoscut, al Bisericii Romano-Catolice, ca biseric\u0103 de stat, s\u0103 controleze toate sectoarele vie\u0163ii spirituale. Ne g\u00e2ndim \u00een primul r\u00e2nd la dreptul ce-i revenea prin lege de a cenzura orice scriere \u015fi de a condamna pe oricine scria ori citea c\u0103r\u0163i interzise de aceast\u0103 cenzur\u0103. Pozi\u0163ia aceasta privilegiat\u0103 s-a men\u0163inut tot veacul al XVIII-lea, p\u00e2n\u0103 la Iosif al II-lea. Sub presiunea factorului politic, bisericile din imperiu au fost silite s\u0103 acorde \u00een vremea lui Iosif al II-lea \u00eent\u00e2ietatea statului \u015fi s\u0103 se pun\u0103 \u00een slujba acestuia. Biserica trebuia, \u00eenainte de toate, s\u0103 acorde sacramentele \u015fi s\u0103 asigure formarea moral\u0103 a credincio\u015filor. \u00cen calitate de \u201eprotector suprem al Bisericii din Austria\u201c, Iosif al II-lea pretindea o suprema\u0163ie des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103[25]<\/a>.\u00a0 Poate \u00een vremea lui Iosif al II-lea dreptul canonic \u00een general, c\u00e2t \u015fi celelalte discipline ale teologiei au fost marginalizate cel mai mult, Biserica devenind o institu\u0163ie aproape complet subordonat\u0103 statului, iar preo\u0163ii adev\u0103ra\u0163i slujba\u015fi ai statului. Edictul de toleran\u0163\u0103 din 13 octombrie 1781 al lui Iosif al II-lea a acordat, \u00eentr-adev\u0103r, ortodoc\u015filor \u015fi protestan\u0163ilor libertatea de cult, dar catolicismul a r\u0103mas tot religia dominant\u0103 \u00een stat. Abia \u00een vremea \u00eemp\u0103ratului Leopold al II-lea Biserica Romano-Catolic\u0103 a fost oarecum lipsit\u0103 de o serie de privilegii, ceea ce a apropiat-o mai mult, ca pozi\u0163ie \u00een cadrul societ\u0103\u0163ii \u015fi imperiului, de celelalte biserici necatolice. Abia \u00een vremea lui Franz-Josef I (1848-1916) se consider\u0103 c\u0103 pilonii de sus\u0163inere ai monarhiei sunt dinastia, armata \u015fi Biserica[26]<\/a> \u00a0iar sistemul constitu\u0163ional limiteaz\u0103 oarecum puterile discre\u0163ionare, dictatoriale, ale \u00eemp\u0103ratului, d\u00e2nd mai mult\u0103 libertate institu\u0163iilor, inclusiv Bisericii.<\/p>\n \u00cen contextul unei atare situa\u0163ii, \u00een care interesele politice, militare, economice \u015fi religioase se \u00eentrep\u0103trundeau adesea, Banatul a reu\u015fit s\u0103-\u015fi p\u0103streze entitatea \u015fi particularit\u0103\u0163ile sale, a putut s\u0103-\u015fi promoveze lupta pentru emanciparea cultural\u0103, religioas\u0103, politic\u0103 \u015fi social\u0103. \u00centr-o Europ\u0103 fr\u0103m\u00e2ntat\u0103 \u015fi greu \u00eencercat\u0103 de r\u0103zboaie, epidemii \u015fi calamit\u0103\u0163i, de revolu\u0163ii \u015fi zv\u00e2rcoliri sociale, o Europ\u0103 \u00een care cre\u015fterea demografic\u0103 este evident\u0103, \u00een care agricultura produce mai mult dec\u00e2t \u00een veacurile precedente, \u00een care comer\u0163ul ia av\u00e2nt f\u0103r\u0103 precedent prin dezvoltarea transportului maritim \u015fi oceanic, \u00een care se produce o adev\u0103rat\u0103 revolu\u0163ie industrial\u0103 \u00eencep\u00e2nd din Anglia \u015fi continu\u00e2nd \u00een celelalte state europene, \u00een care burghezia \u00eencepe s\u0103 se contureze, ajung\u00e2nd la jum\u0103tatea veacului al XIX-lea s\u0103 dea lovitura de gra\u0163ie sistemului feudal de produc\u0163ie, \u00een care clasele de jos \u00eencep s\u0103 se rede\u015ftepte la via\u0163a politic\u0103, iar popoarele subjugate \u00ee\u015fi intensific\u0103, pe multiple planuri, lupta de emancipare politic\u0103 \u015fi na\u0163ional\u0103, Biserica \u00ee\u015fi p\u0103streaz\u0103 cu greu locul de institu\u0163ie important\u0103 \u00een via\u0163a social\u0103 \u00een general \u015fi \u00een via\u0163a individului \u00een special. Curentele ideologice la mod\u0103 bulverseaz\u0103 modul de g\u00e2ndire \u015fi mentalit\u0103\u0163ile multiseculare de p\u00e2n\u0103 atunci, d\u00e2nd loc unor contraste \u00eengrijor\u0103toare \u00een toate domeniile de activitate practic\u0103 \u015fi speculativ\u0103. Spiritul \u015ftiin\u0163ific \u015fi tehnic, pe de o parte, mi\u015fcarea filozofic\u0103, pe de alta, creaz\u0103 un nou gust european, care genereaz\u0103 \u00een final dou\u0103 mari revolu\u0163ii, care au zguduit nu numai continentul european: cea francez\u0103 din 1789 \u015fi cea burghez\u0103 din 1848. Acestea au contribuit substan\u0163ial la z\u0103mislirea unei noi lumi europene, pe o lume a veacului al XVII-lea, o lume \u00een curs de secularizare. Statele vechi europene, de tipul Imperiului Habsburgic, devin pe-ncetul un adev\u0103rat \u201ecimitir al na\u0163iunilor\u201c, un sistem anacronic, care se va pr\u0103bu\u015fi la \u00eenceputul veacului al XX-lea. Biserica f\u0103cea parte din Europa \u00een general \u015fi din Imperiul Habsburgic \u00een special \u015fi trebuia s\u0103 fac\u0103 fa\u0163\u0103 noilor provoc\u0103ri[27]<\/a>. Toate ramurile teologiei trebuiau s\u0103 suporte adapt\u0103ri \u00een fa\u0163a situa\u0163iei oferite de veacurile \u00een discu\u0163ie, dar mai ales dreptul canonic, care privea direct rela\u0163iile Bisericii cu statul \u015fi rela\u0163iile Bisericii cu celelalte biserici \u015fi culte.\u00a0 S\u00e2rbii f\u0103ceau parte din grupa mare a popoarelor slave \u015fi st\u0103p\u00e2neau o mare parte din Peninsula Balcanic\u0103, de\u015fi fuseser\u0103 diviza\u0163i de \u00eemprejur\u0103ri istorice. Aten\u0163ia imperiului \u0163arist de la Moscova era mereu \u00eendreptat\u0103 spre ace\u015fti \u201efra\u0163i\u201d de limb\u0103 si de credin\u0163\u0103 ortodox\u0103 \u015fi, dup\u0103 cum au permis \u00eemprejur\u0103rile, Moscova a sprijinit slavii din Peninsula Balcanic\u0103 \u015fi nu a contenit niciodat\u0103 \u00een speran\u0163a c\u0103 \u00eentr-o bun\u0103 zi \u00ee\u015fi va \u00eentinde st\u0103p\u00e2nirea peste ei. \u00cen rela\u0163iile cu Imperiul Habsburgic s-au \u00eenregistrat alian\u0163e \u015fi prietenii \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul veacului al XVI-lea, dar \u015fi r\u0103zboaie. Aceasta a f\u0103cut ca problema slavilor din Balcani \u00een special \u015fi a cre\u015ftinilor ortodoc\u015fi de aici \u00een general s\u0103 fie adesea abordat\u0103 de cele dou\u0103 puteri. Cu un a\u015fa protector, nu e de mirare c\u0103 s\u00e2rbii au avut un statut privilegiat \u00een cadrul Imperiului Habsburgic, dar pozi\u0163ia aceasta a lor s-a r\u0103sfr\u00e2nt \u015fi asupra religiei ortodoxe[28]<\/a>. Conform reglement\u0103rilor politico-administrative ale Imperiului Habsburgic, Transilvania \u015fi Banatul au fost subordonate spiritual autorit\u0103\u0163ilor eclesiale s\u00e2rbe\u015fti de la V\u00e2r\u015fe\u0163 \u015fi Karlovi\u0163, iar politic au fost subordonate direct cur\u0163ii de la Viena \u00een vremurile ei bune, \u00eencerc\u00e2ndu-se prin aceasta o diminuare a influen\u0163ei \u015fi puterii ungare, de care Viena se temea. Biserica Ortodox\u0103 se constituie ca o institu\u0163ie de sine st\u0103t\u0103toare, cu o individualitate bine conturat\u0103 \u00een context european \u015fi \u00ee\u015fi scria propria sa istorie. Dreptul canonic, respectiv Cormciaia Kniga din lumea slav\u0103, care avea aplicabilitate \u015fi \u00een spa\u0163iul transilvano-banatic p\u00e2n\u0103 \u00een a doua jum\u0103tatea a veacului al XIX-lea, c\u00e2nd s-au \u00eenfiin\u0163at Mitropolia de la Sibiu \u015fi Episcopia Caransebe\u015fului \u015fi s-a rupt rela\u0163ia de subordonare fa\u0163\u0103 de Biserica Ortodox\u0103 S\u00e2rb\u0103, a fost singura autoritatea care a c\u0103l\u0103uzit Biserica \u00een stabilirea rela\u0163iei sale cu statul habsburgic \u015fi cu celelalte culte. Din ra\u0163iuni politice, autorit\u0103\u0163ile imperiale au respectat mai mult sau mai pu\u0163in autonomia Bisericii, dar nu i-au putut-o anula. Ar fi contravenit normelor europene, ar fi trezit reac\u0163ii interna\u0163ionale imprevizibile at\u00e2t din partea papalit\u0103\u0163ii, c\u00e2t \u015fi din partea unor mari puteri precum Moscova. Sub paravanul normelor de drept canonic, care-i reglementa o bun\u0103 parte din activitate, clerul ortodox rom\u00e2n din Banat \u015fi Transilvania \u015fi-au lucrat pe-ncetul, cu \u00een\u0163elepciune, istoria \u00een procesul de emancipare na\u0163ional\u0103. Acesta privea aspecte ale vie\u0163ii biserice\u015fti, politice, culturale, sociale \u015fi na\u0163ionale. Triumful de la 1918 a fost \u015fi opera clerului rom\u00e2n din Banat \u015fi Transilvania, care a \u00een\u0163eles \u015fi a slujit cu credin\u0163\u0103 \u015fi d\u0103ruire aspira\u0163iile de veacuri ale neamului rom\u00e2nesc.<\/p>\n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n [1]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Arhiva Prot. Mehadia, Dos.I, f. 101 r. – v.<\/p>\n \n<\/div>\n [2]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Idem, Dos. III, f. 8 r.; Dos.II, f. 105 r. -106 r.<\/p>\n \n<\/div>\n [3]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Idem, Dos.III, f. 12 v. – 13 r. ; Dos.II, f. 112 v. – 113 v.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [4]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Idem, Dos.I, f. 87 v.-88 v.<\/p>\n \n<\/div>\n [5]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Ibid., f. 129 r. -v.<\/p>\n \n<\/div>\n [6]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Ibid., f. 87 v. – 88 v.<\/p>\n \n<\/div>\n [7]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Ibid.<\/p>\n \n<\/div>\n [8]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Idem, Dos.III, f. 235 r.<\/p>\n \n<\/div>\n [9]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Idem, Dos.X, f. 63 r.<\/p>\n \n<\/div>\n [10]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Idem, Dos.I, f. 93 r.<\/p>\n \n<\/div>\n [11]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Idem, Dos.III, f. 6 r. – v.<\/p>\n \n<\/div>\n [12]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Idem, Dos.I, f. 112 v.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [13]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Referin\u0163e \u015fi bibliografie ampl\u0103 privind aceste aspecte a se vedea \u00een Istoria Rom\u00e2nilor, Bucure\u015fti, Editura Enciclopedic\u0103, vol. V, 2003, pp.341 \u2013 348; 679 \u2013 803; vol. VI, 2002, pp. 44 \u2013 45; 94 \u2013 99; 531 \u2013 533; 844 \u2013 847; vol. VII\/1, 2003; pp. 167 \u2013 199; Pr. Prof. Dr. Mircea P\u0103curariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne, Bucure\u015fti, Editura Inst. Biblic, vol. II, 1981, pp. 382 \u2013 402; 514 \u2013 525; vol. III, 1981, pp. 348 \u2013 369; Magd. Silviu Anuichi, Activitatea Mitropolitului Pavel Nenadovici (1749 – 1768) de Carlovitz \u00een slujba Ortodoxiei, \u00een \u201eStudii Teologice\u201d, an. XIII (1961), nr. 9-10 (nov. \u2013 dec.), pp. 543 \u2013 551; Prof. Dr. Liviu Patachi, Rom\u00e2nii ortodoc\u015fi \u00een lupta cu catolicismul dup\u0103 1700, \u00een \u201eStudii Teologice\u201d, an. II (1950), nr. 3 \u2013 6 (mart. \u2013 iun.), pp 218 \u2013 235; Pr. AL. St\u0103nciulescu-B\u00e2rda, Studii \u015fi documente privind istoria Rom\u00e2niei, vol. I, Banatul, B\u00e2rda, Editura \u201eCuget Rom\u00e2nesc\u201c, 2003, 166 pag.; Idem, Vechea legisla\u0163ie bisericeasc\u0103 b\u0103n\u0103\u0163ean\u0103, Craiova, Editura Sitech, 2006; Blaguvest Neagulov, Banatskite bulgari. Istoriiata na edna maltinstvena ob\u015fcinost v\u0103v vremeto na na\u0163ionalnite d\u0103rjavi, Sofia, Paradigma, 1998, 368 pag. ; C. Juan \u2013 Pietroi, Or\u015fova, str\u0103bun\u0103 vatr\u0103 b\u0103n\u0103\u0163ean\u0103, Lugoj, Dacia \u2013 Europa Nova, 1999, 127 pag.; Jean Berenger, Istoria Austriei, Bucure\u015fti, Corint, 1999, 160 pag.; Ladislau Gyemant, European Tradition and Experiences, Cluj \u2013 Napoca, 1999, 332 pag.; Valeriu Leu, Banatul \u00eentre arhaic \u015fi modern: Mentalit\u0103\u0163i \u00een veacul luminilor, Oradea, Impr. de Vest, (f.a.), 88 pag.; Slavenko Terzic, Europe and The Serbs. Interna\u0163ional Sciencific Conference, 13 \u2013 15 dec. 1995, Belgrad, Istorical Institute of Serbian Academy of Sciences and Arts, 1955, 687 pag.; Istoria Europei, Bucure\u015fti, Editura Humanitas, 1997, 584 pag.; D. Dr\u0103ghicescu, La Transylvanie: Esquisse historique, geographique, ethnographique et statistique, Bucure\u015fti, Editura Albatros, 1997, 122 pag; I. Ploscaru, Scurt\u0103 istorie a Bisericii Rom\u00e2ne, Timi\u015foara, Helicon, 1998, 120 pag.; Ernst Wagner, Geschichte der Siebenb\u00fcrger Sachsen: Ein \u00dcberblick, Innsbruck, 1990, 118 pag.; Viorel Roman, Transilvania. Rom\u00e2nii de la \u00eencruci\u015farea intereselor imperiale, Lugoj, Dacia Europa Nova, 1998, 288 pag.; Radu P\u0103iu\u015fan, O istorie a Rom\u00e2nilor din nord-estul Serbiei, Timi\u015foara 1998, 146 pag.; Silviu Dragomir, Banatul rom\u00e2nesc: Schi\u0163\u0103 istoric\u0103, Timi\u015foara, Ed. Augusta, 1999, 100 pag.; Liviu Groza, Documente vieneze referitoare la istoria Banatului, Lugoj, Dacia Europa Nova, 2000, 56 pag.; M. Stoica, Rela\u0163iile interna\u0163ionale \u00een sud-estul Europei \u00een primele trei decenii ale secolului XIX-lea, Bucure\u015fti 1996, 357 pag.; Serge Berstein, Istoria Europei, Ia\u015fi, Inst. European, 1997 \u2013 1998, 5 vol.; Erich Z\u0151llner, Istoria Austriei: De la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 \u00een prezent, Bucure\u015fti, Editura Enciclopedic\u0103, 1997, 2 vol.; Paul Teleki, The Evolution of Hungary and its place in European History, New \u2013 York, Mac Millan, 1923, 243 pag.; Piotr S. Madycz, Pre\u0163ul libert\u0103\u0163ii: o istorie a Europei central-r\u0103s\u0103ritene din Evul Mediu p\u00e2n\u0103 \u00een prezent, Bucure\u015fti, Ed. All, 1998, 332 pag.; I. Marin M\u0103lina\u015f, Bizan\u0163, Roma, Viena \u015fi fenomenul uniatist, Oradea, \u00cempr. de Vest, 1997, 112 pag.;)<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [14]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Despre Cormciaia Kniga s-a scris mult, at\u00e2t \u00een \u0163\u0103rile slave, c\u00e2t \u015fi \u00een afara lor. Men\u0163ion\u0103m c\u00e2teva scrieri de acest gen: Tsch. Mitrovits, Die Kormtschaja Kniga, Wien, 1898; K. A. Nevolin, O sobranijah i ucenom obrabotivanji cerkovnih zakonov v Greciji i Rossiji (Despre colec\u0163iile \u015fi lucr\u0103rile \u015ftiin\u0163ifice ale legilor biserice\u015fti din Grecia \u015fi Rusia), vol. VI, Petersburg, 1859; B. Rosenkampf, Obozrjenie Kormcej knjigi (Privire general\u0103 asupra Cormciaei Kniga), Petersburg, 1899; N. Naozerski, Istoriceschii obozrenie istoknicov prava prevoslavn\u00e2i cerkvi (Privire istoric\u0103 asupra izvoarelor dreptului Bisericii Ortodoxe), Moscova, 1891; N. Ducich, Krmcija moraska, Belgrad, 1877; Constantin Popovici, F\u00e2nt\u00e2nele \u015fi Codicii dreptului bisericesc ortodox, Cern\u0103u\u0163i, 1866; Nicodim Mila\u015f, Despre colec\u0163iunile de canoane ale Bisericii Ortodoxe, Neusatz, 1886; Id., Krmcija de Savina, Zara, 1884; N. Kalacow, O zn\u0103ceniji Kormcej v sistemje dravnjago ruskago prava (Despre \u00eensemn\u0103tatea Cormciaei \u00een sistemul dreptului vechi rusesc), Moscova, 1850; Teophan Zivkovich, Biserica na\u0163ional\u0103 s\u00e2rbeasc\u0103 dup\u0103 principiile ei canonice, Timi\u015foara, 1868 (\u00een limba s\u00e2rb\u0103); N. Mila\u015f, Dreptul Bisericesc oriental, Bucure\u015fti, 1915; Id., Canoanele Bisericii Ortodoxe \u00eenso\u0163ite de comentarii, vol. I\/1, Arad, 1930; Dr. Valerian \u015eesan, Curs de Drept Bisericesc Universal, Cern\u0103u\u0163i, 1942; Vasile Pocitan, Compendiu de Drept Bisericesc, Bucure\u015fti, 1898; M. Teodorian, Dreptul canonic oriental, Bucure\u015fti, 1905 \u2013 1907, 3 vol.; D. Boroianu, Dreptul bisericesc, Bucure\u015fti, 1933; H. Alivisatos, Das kanonische Recht, Leipzig, 1939; \u015et. Zankov, Grundlangen der Verfassung der Bulgarischen orthodoxe Kirche, Z\u0171rich, 1918; Alexandru St\u0103nciulescu-B\u00e2rda, \u00a0Vechea legisla\u0163ie bisericeasc\u0103 b\u0103n\u0103\u0163ean\u0103, Craiova, Editura Sitech, 2006 etc.).<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [15]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Date mai am\u0103nun\u0163ite vezi la Nicodim Mila\u015f, Canoanele Bisericii Ortodoxe \u00eenso\u0163ite de comentarii, vol. I\/1, Arad, 1930, pp. 82 \u2013 112; Id., Dreptul bisericesc oriental, Bucure\u015fti, 1915, pp. 157 \u2013 161; Dr. Valerian \u015eesan, Curs de Drept bisericesc universal, Cern\u0103u\u0163i, 1942, p. 47 sq).<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [16]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 A se vedea Istoria Dreptului Rom\u00e2nesc (coordonator I. Ceterchi), Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 1984, vol. II\/1, pp. 83 – 88).<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [17]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 \u00a0\u00a0Cit\u0103m c\u00e2teva din acest gen: H. Batl, Oesterreichische Rechtsgeschichte, Graz, 1772; Alph. von Domin \u2013 Petruschewecz, Neuere \u0151sterreichische Rechtsgeschichte, Viena, 1869; Fr. Schuler von Liebloy, Siebenb\u0171rgische Rechtsgeschichte, 3 vol., Sibiu, 1867 \u2013 1868; Idem, Materialien zur siebenb\u0171rgische Rechtsgeschichte, Sibiu, 1862; L. B\u0151hn, Geschichte des Temeser Banats, 3 vol., Leipzig, 1861; A. T. Laurian, Die Rom\u00e4nen der \u0151sterreichischen Monarchie, 2 vol., Viena, 1849 \u2013 1851; Gh. Coto\u015fman, Din trecutul Banatului, 4 vol., Timi\u015foara, 1934- 1935; S. Kolosv\u00e1ri, K. \u00d3v\u00e1ri, 1540 \u2013 1848 \u00e9vi erd\u00e9lyi t\u0151rv\u00e9nyek (Legisla\u0163ia transilvan\u0103 din anii 1540 – 1848), Budapesta, 1900; vol. Articuli Generales caehales pro contuberniis et caehibus regni Hungariae, Buda, 1835; Collectio ordinationum imperatories Josephi II-di reprezentationum diversorum regni Hunhariae comitatuum, Di\u00f3szeg, 1790; G. M. G. Herman, Die Grundverfassung der Sachsen in Siebenb\u0171rgen und ihre Schicksale, Offenbach, 1792; Sibiu, 1839; Ignatius Stephanus Horvath, Commentatio practica in ordinem judiciarum, 2 vol., Viena \u2013 Pesta, 1788 \u2013 1790; C. T. Jiga, Ordine guberniale transilvane \u015fi alte publica\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti (1766-1848), Bra\u015fov, 1970; J. Kropatschek, Sammlung der Gasetze welche under der glorreichsten Regierung des Kaiser Franz des II in der s\u00e4mmtlichen k.k. Erilanden erschinen sind in einer chronologischen Ordnung, Viena, 1772; vol. Sammlung einiger Normalberodnungen deren Kenntnis jedem Staatb\u00fcrger n\u0171tzlich und selbst unenthberrlich ist., Sibiu, 1830 \u2013 1841; F.A. Schmidt, Chronologische \u2013 systematische Sammlung der Berggesetze der oestereichischen Monarchie, Viena, 1837; Fr. Schuler von Libloy, Siebenb\u00fcrgische Rechtsgeschichte, Hermannstadt, 1857-1868, 7 vol.; Janos Kitonich, Centuria certarum contrarietatum et dubietatum. En decreto Tripartito desumptarum et resolutarum, Claudiopoli, 1785; L\u00e1sl\u00f3 Vayda, Synopsis historiae juris Transilvaniae in usum auditorum suorum… anno 1826, Claudiopoli, 1830.)<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [18]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 A se vedea \u00een acest sens Jean B\u00e9renger, Istoria imperiului Habsburgic (1273 – 1918) (trad. Nicolae Balot\u0103), Bucure\u015fti, Editura Teora \u2013 Universitatis, 1990, pp. 115 \u2013 427; Robert S. J. Bireley, Religion and Politics in the Age of the Counterreformation. Emperor Ferdinand II, William Lamormaini S. J. and the formation of Imperial Policy, Chaper Hill, North Carolina University press, 1975; Jean Paul Bled, Les Fondaments du conservatism autrichien, Paris, Publications de la Sorbonne, 1988; Victor Lucien Tapi\u00e9, Baroque et classicisme, Paris, Plon, 1958; Ernst Tomek, Kirchengeschichte \u0150sterreichs, 3 vol., Innsbruck, 1937; Joseph Wodka, Kirche in \u00d6sterreich. Wegweiser durch ihre Geschichte, Viena, Herder Verlang, 1959; vol. Katolische Aufkl\u00e4rung und Josephinismus, Viena, Verlang f\u00fcr Geschichte und Politik, 1979;)<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [19]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 \u00a0\u00a0Wiestner, Institutiones juris ecclesiasticum, 5 vol., M\u00fcnchen, 1705 \u2013 1706; C. Berardus, Commentaire, Vene\u0163ia, 1778; A. Barbarossa, Jus ecclesiasticum, 2 vol., Lyon, 1718; Van \u2013 Espen, Jus canonicum, Wittemberg, 1696; P. Fagnus, Jus canonicum, 3 vol., K\u0151ln, 1704; Eus. Amort, Elementa jus canonicum, Ferrara, 1763; G. S. B\u0151hmer, Principia juris canonici…, 1802; G. Friedberg, Canonisches Recht und das Kirchenrecht, 1896; Th. Pachmman, Lehrbuch des Kirchenrechts, 3 vol., Wien, 1863 \u2013 1866; Fr. Frey, Kritischer Kommentar, 4 vol., Bamberg, 1818 \u2013 1820; J.Ritter, Handbuch des Kirchenrecht, 2 vol., Wien, 1862; P. Hinschius, System der Katholisches Kirchenrecht, 6 vol., Berlin, 1869 \u2013 1897; A. Netzbach, Das Recht der katolisches Kirche, Freiburg, 1935; H. Gerlach, Lehrbuch des katolische Kirchenrechts, Freiburg, 1890; A. Koeniger, Fr. Giese, Grundz\u00fcche des katolische Kirchenrechts und des Staats \u2013 Kirchenrechts, Bonn, 1924; J. Pehem, Kirchenrecht, 4 vol., Wien, 1802 \u2013 1803; E. Loening, Geschichte des Kirchenrechts, 2 vol., Strassburg, 1878; Janncone, I fondamenti del diritto ecclesiastico internazionale, Roma, 1936; A. Piola, Diritto ecclesiastico, diritto canonico, diritto concordatario, Pisa, 1938; A. Crousset, Du droit ecclesiastique dans ses principes g\u00e9n\u00e9raux, 3 vol., Paris, 1851 \u2013 1855; M. Andr\u00e9, Cours alphab\u00e9tique et m\u00e9thodique de droit canonique dans ses raport avec le droit civile, Paris, 1920; A. Cance, Le code du droit canonique, Arras, 1929; A. Peratoner, Das Kirchliche Gesetzburch, Brixen, 1926 \u015f.a.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [20]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Dr. Valerian \u015eesan, Curs de Drept Bisericesc Universal, ed. IV, Cern\u0103u\u0163i, 1942, pp. 258 \u2013 260.)<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [21]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 J. Boehmer, Jus Ecclesiasticum Protestantium, 6 vol., Halle, 1754 \u2013 1760; E. Ricchter, Lehrbuch des Kirchenrecht, Leipzig, 1886; Ph. Zorn, Lehrbuch des Kirchenrecht, Stuttgart, 1888; G. L\u00fcttgert, Gibt es ein unmittelbar anwendbares gemeines evanghelische Kirchenrecht, Bielefeld, 1892; N. Kahl, Lehrsystem des Kirchenrecht und der Kirchenpolitik, Freiburg, 1894; A. Frantz, Lehrbuch des Kirchenrecht, 1899; K. H. Becker, Das Recht in der Lehre der evanghelische Kirche, Sibiu, 1941 \u2013 1942 etc)<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [22]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Regulament Maria Theresias \u00fcber die Geistlichkeit und den Layenstand \u201eGraeci ritus non uniti\u201d, Wien, 1770, 120 pag.)<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [23]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 \u00a0Vezi Regulamentum quod vigore supremarum Ordinationum, uti etiam eorum, quae in congressu Illiricae Nationis anno 1768, celebrato, in Synodis non unitorum Episcoporum anno 1774, anno 1776. Carlovicii habitis communi nomine acta, ac Carsarea, Regia Authoritae stabilita sunt, universo in Regnis Hungariae, Croatiae, Slavoniae, in Bannatu Temesiensi… non unito Clero Graeci Ritus, nunc in posterum eadem rationem sequendum erit…, Wienne, 1777, 133 pag.; Comentarii mai ample privind pozi\u0163ia cultelor din imperiu fa\u0163\u0103 de stat vezi la J\u00e1nos Kitonick, Centuria certarum contrarientatum et dubietatum. En decreto Tripartito desumptarum et resolutarum, Claudiopoli, 1785, 95 pag.; Stephanus Werb\u0151czi, Tripartitum opus iuris consuetudinarii incliti regni Hungariae, Viennae, 1581; Sandor K\u0151vy, Elementa jurisprudentiae hungariae. Loco manuscripti edita, Cassoviae, 1807, 630 pag.;<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [24]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Comentarii mai ample privind pozi\u0163ia cultelor din imperiu fa\u0163\u0103 de stat vezi la J\u00e1nos Kitonick, Centuria certarum contrarientatum et dubietatum. En decreto Tripartito desumptarum et resolutarum, Claudiopoli, 1785, 95 pag.; Stephanus Werb\u0151czi, Tripartitum opus iuris consuetudinarii incliti regni Hungariae, Viennae, 1581; Sandor K\u0151vy, Elementa jurisprudentiae hungariae. Loco manuscripti edita, Cassoviae, 1807, 630 pag.; \u00a0Vezi Collectio ordinationum Imperatoris Josept II \u2013 di repraesentationum diversorum Regni Hungariae Comitatum, Dozegini, 1790, 2 vol., 606 pag.;<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [25]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Jean Berenger, Istoria Imperiului Habsburgilor, 1273-1918, Bucure\u015fti, Editura Teora \u2013 Universita, 1990, p. 361.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [26]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Ibid., p. 415.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [27]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Serge Bersatein, Pierre Milza, Istoria Europei, vol. III, Ia\u015fi, Institutul European, 1998, pp. 235 \u2013 287.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [28]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Problema este analizat\u0103 pe larg \u00een Faracis Dvornic, Slavii \u00een istoria \u015fi civiliza\u0163ia european\u0103 (trad. Diana Stanciu), Bucure\u015fti, Editura All Educa\u0163ional, 2001, pp. 384 \u2013 494.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n <\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":" (continuare din num\u0103rul trecut) Preot prof. dr. Alexandru St\u0103nciulescu B\u00e2rda Capitolul al VII-lea ELEMENTE DE DREPT PROCESUAL \u00a0 7.1.Peti\u0163ion\u0103rile. Oricare cet\u0103\u0163ean avea dreptul s\u0103\u00a0 fac\u0103 peti\u0163ie c\u0103tre organele statului \u00een vederea ob\u0163inerii unor drepturi, ori\u00a0 rezolv\u0103rii unor probleme personale. \u00cen … Continu\u0103 s\u0103 cite\u0219ti
<\/p>\n
\n