<\/p>\n
Pr. dr. Stelian-Alin Dumitru<\/p>\n
\u00a0<\/strong><\/p>\n Autorul scrierilor numite areopagitice<\/em> este un personaj cu totul necunoscut istoriei literare cre\u015ftine din primele cinci veacuri. El se d\u0103 drept ucenicul Sf\u00e2ntului Apostol Pavel, convertit de acesta cu ocazia cuv\u00e2nt\u0103rii din Areopagul Atenei (Fapte 17, 34), \u015fi dedic\u0103 scrierile sale ucenicului \u015fi prietenului Timotei, afirm\u00e2nd c\u0103 a observat \u00een Heliopolis, \u00eentunericul produs pe p\u0103m\u00e2nt cu ocazia mor\u0163ii M\u00e2ntuitorului, fiind de fa\u0163\u0103 cu Sfin\u0163ii Petru \u015fi Iacob la \u00eenmorm\u00e2ntarea Sfintei Fecioare Maria.<\/p>\n Scrierile care s-au p\u0103strat sub numele lui Dionisie Areopagitul au ap\u0103rut pe la sf\u00e2r\u015fitul secolului V \u015fi \u00eenceputul secolului VI, fiind semnalate pentru prima dat\u0103 de Sever de Antiohia \u015fi au fost folosite de cercurile monofizite, cu ocazia controverselor dintre monofizi\u0163i \u015fi ortodoc\u015fi la anul 533[1]<\/a>. Sf\u00e2ntul Maxim M\u0103rturisitorul, \u00een veacul urm\u0103tor, smulge aceast\u0103 arm\u0103 din m\u00e2inile ereticilor, ar\u0103t\u00e2nd \u00een comentariile sau \u201escoliile\u201d sale sensul ortodox al scrierilor dionisiene. \u00cencep\u00e2nd din acel moment, aceste scrieri numite \u015fi Corpul dionisian<\/em>, se vor bucura de o autoritate net\u0103g\u0103duit\u0103, at\u00e2t \u00een tradi\u0163ia teologic\u0103 a R\u0103s\u0103ritului, c\u00e2t \u015fi \u00een cea a Apusului[2]<\/a>.<\/p>\n Cea dint\u00e2i \u00eendoial\u0103 asupra autenticit\u0103\u0163ii operelor areopagitice a fost exprimat\u0103 \u00een secolul al XV-lea de umani\u015ftii Lauren\u0163iu Vela \u015fi Erasmus, continuat\u0103 apoi p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul secolului al XIX-lea c\u00e2nd J. Stiglmayr \u015fi H. Koch, independen\u0163i unul de altul, au \u00eentreprins o \u00eentreag\u0103 cercetare, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 scrierile areopagitice au luat na\u015ftere spre sf\u00e2r\u015fitul secolului al V-lea, \u00eenceputul secolului al VI-lea[3]<\/a>.<\/p>\n La noi \u00een \u0163ar\u0103 s-a preocupat de aceast\u0103 problem\u0103 p\u0103rintele Gheorghe I. Dr\u0103gulin, care baz\u00e2ndu-se pe o bogat\u0103 bibliografie, \u00eel identific\u0103 pe Dionisie Areopagitul cu smeritul monah n\u0103scut \u00een Dobrogea de ast\u0103zi, c\u0103lug\u0103rit \u00een \u0163ar\u0103 sau la Constantinopol \u015fi mort la Roma (pe la anul 555), anume Dionisie Exiguul (Smeritul)[4]<\/a>.<\/p>\n Ultima analiz\u0103 pe aceast\u0103 problem\u0103 a autorului acestor scrieri la noi \u00een \u0163ar\u0103 o face p\u0103rintele Ciprian Marius Clo\u015fc\u0103[5]<\/a> care dup\u0103 ce prezint\u0103 argumente pro \u015fi contra, las\u0103 \u015fi el aceea\u015fi \u00eendoial\u0103 asupra autorului precum o fac \u00eenainta\u015fii s\u0103i.<\/p>\n P\u0103rintele profesor Dumitru St\u0103niloae \u00een Introducerea<\/em>[6]<\/a>, pe care o face la traducerea operei lui Dionisie Areopagitul, \u00eenclin\u0103 s\u0103 cread\u0103 c\u0103 autorul acestor scrieri este chiar Dionisie din Areopagul Atenei, ucenicul Sf\u00e2ntului Pavel, bazat pe unele descrieri luate chiar din opera areopagitic\u0103, \u015fi din care ar reie\u015fi c\u0103 acestea ar apar\u0163ine perioadei primare a Bisericii, scrise pe la anul 100 d. Hr., \u00eens\u0103 nici el nu o sus\u0163ine aceasta ca exhaustiv\u0103.<\/p>\n Dar, dup\u0103 secole de rec\u0103ut\u0103ri, problema identific\u0103rii lui Dionisie Areopagitul r\u0103m\u00e2ne deschis\u0103, autorul areopagiticelor<\/em> ne r\u0103m\u00e2ne \u00eenc\u0103 misterios. Oricare ar putea fi rezultatele acestor cercet\u0103ri, ele nu vor sc\u0103dea cu nimic valoarea teologic\u0103 a areopagiticelor. <\/em>Din acest punct de vedere, intereseaz\u0103 prea pu\u0163in cine a fost autorul, principal\u0103 este judecata Bisericii cu privire la\u00a0 con\u0163inutul operei, precum \u015fi\u00a0 \u00eentrebuin\u0163area pe care Biserica i-o acord\u0103.<\/p>\n Teognosia \u00een teologia dionisian\u0103<\/p>\n Prin revela\u0163ie Dumnezeu poate fi cunoscut, de\u015fi El r\u0103m\u00e2ne ascuns chiar \u00een forma \u00een care se descoper\u0103. Dumnezeu este imanent \u015fi transcendent de fiecare dat\u0103: imanen\u0163a \u015fi transcenden\u0163a se implic\u0103 mutual. Doctrina lui Dionisie Areopagitul este dominat\u0103 de aceast\u0103 problem\u0103 a cunoa\u015fterii lui Dumnezeu, care este transcendent \u00een imanen\u0163a sub care se manifest\u0103. Existen\u0163ialitatea lui Dumnezeu este mai presus de cuv\u00e2nt, de minte \u015fi de fiin\u0163\u0103, fiind necunoscut\u0103[7]<\/a>.<\/p>\n Chiar dac\u0103 \u201eopinia comun\u0103 vrea s\u0103 vad\u0103 \u00een Dionisie un platonician pres\u0103rat cu elemente de cre\u015ftinism, iar \u00een opera lui un capitol prin care g\u00e2ndirea neoplatonician\u0103 ar fi fost reintrodus\u0103 \u00een tradi\u0163ia cre\u015ftin\u0103\u201d, Vl. Lossky noteaz\u0103: \u201eDionisie este un g\u00e2nditor cre\u015ftin deghizat \u00een neoplatonician, un teolog foarte con\u015ftient de scopul s\u0103u, acela de a cuceri terenul propriu al neoplatonicienilor, pun\u00e2nd st\u0103p\u00e2nire pe tehnica lui filosofic\u0103. P\u0103rintele Ceslas Pera are dreptate atunci c\u00e2nd zice:\u00abPozi\u0163ia lui Dionisie fa\u0163\u0103 de g\u00e2nditorii Greciei este o rela\u0163ie nu de dependen\u0163\u0103 genetic\u0103, ci de opozi\u0163ie victorioas\u0103: nu degeaba, \u015fi nu exist\u0103 nici un motiv s\u0103 punem la \u00eendoial\u0103 sinceritatea lui, c\u0103 a fost acuzat ca paricid pentru c\u0103 se servea f\u0103r\u0103 de pio\u015fenie de elini \u00eempotriva elinilor\u00bb\u201d[8]<\/a>.<\/p>\n Faptul c\u0103 Sf\u00e2ntul Dionisie este urma\u015f al Tradi\u0163iei Patristice capadociene a fost argumentat de c\u0103tre cercet\u0103rile cu referire la g\u00e2ndirea dionisian\u0103[9]<\/a> (Vladimir Lossky[10]<\/a>, P\u0103rintele Dumitru St\u0103niloae[11]<\/a>, Hans von Urs Balthasar[12]<\/a>, Andr\u00e9 de Halleux[13]<\/a>, Nichifor Crainic[14]<\/a>, Gheorghe Dr\u0103gulin[15]<\/a>, Alexander Golitzin[16]<\/a>, Andrew Louth[17]<\/a>, P\u0103rintele Ciprian Marius Clo\u015fc\u0103[18]<\/a>) ale corpusului dionisian, ini\u0163iind un demers de\u00a0 \u00eenl\u0103turare a tuturor suspiciunilor de neoplatonism care planaez\u0103 asupra Sf\u00e2ntului Dionisie Areopagitul.<\/p>\n Pentru Sf\u00e2ntul Dionisie Areopagitul imanen\u0163a lui Dumnezeu este exprimat\u0103 \u00een termenii de \u03b4\u03b9\u03b1\u03ba\u03c1\u03af\u03c3\u03b5\u03b9\u03c2, \u03c0\u03c1\u03cc\u03bf\u03b4\u03bf\u03b9 \u015fi \u03b4\u03c5\u03bd\u03ac\u03bc\u03b5\u03b9\u03c2[19]<\/a>. To\u0163i ace\u015fti termeni sunt corespondentul palamit al energiilor fiin\u0163iale \u015fi necreate ale lui Dumnezeu.<\/p>\n Dionisie distinge dou\u0103 c\u0103i care duc la cunoa\u015fterea lui Dumnezeu: calea catafatic\u0103 (pozitiv\u0103 sau afirmativ\u0103), care procedeaz\u0103 prin afirma\u0163ii, \u015fi calea apofatic\u0103 sau negativ\u0103, care procedeaz\u0103 prin nega\u0163ii. Cele dou\u0103 c\u0103i \u00een cunoa\u015fterea lui Dumnezeu, catafatic\u0103 \u015fi apofatic\u0103, sunt \u00eentemeiate pe distinc\u0163ia misterioas\u0103 \u015fi real\u0103 \u00een Dumnezeu \u00eensu\u015fi, \u00eentre fiin\u0163a incognoscibil\u0103 \u015fi purcederile (\u03c0\u03c1\u03cc\u03bf\u03b4\u03bf\u03b9) revelatoare ale lui Dumnezeu, numite energii. Dumnezeu se comunic\u0103, dar \u00een fiin\u0163a Sa r\u0103m\u00e2ne incognoscibil, fiind mai presus de orice cunoa\u015ftere, \u015fi misterul ce este dincolo de revela\u0163ie[20]<\/a>.<\/p>\n \u00cen conformitate cu aceast\u0103 distinc\u0163ie pe care o face Sf\u00e2ntul Dionisie, s-au format numele divine. Distinc\u0163ia aceasta formeaz\u0103 pivotul scrierilor areopagitice. Dac\u0103 aceast\u0103 doctrin\u0103 \u2013 dezvoltat\u0103 \u00een special \u00een cap. II din tratatul Despre numele divine<\/em> \u2013 s-ar neglija, atunci ar fi afectat \u00eentr-o mare m\u0103sur\u0103 centrul vital al g\u00e2ndirii dionisiene, Dionisie Areopagitul nu ar fi niciodat\u0103 \u00een\u0163eles sau ar fi interpretat \u00een sens neoplatonic[21]<\/a>, ceea ce este contrar g\u00e2ndirii autorului scrierilor areopagitice.<\/p>\n Numele divine nu se raporteaz\u0103 la fiin\u0163a divin\u0103 incognoscibil\u0103, ci la energiile divine. C\u00e2nd spunem c\u0103 Dumnezeu este bun\u0103tate, via\u0163\u0103, existen\u0163\u0103, lumin\u0103, prin aceasta \u201enu \u00een\u0163elegem nimic altceva dec\u00e2t puterile ce se revars\u0103 din Ea spre noi, d\u0103ruindu-ne \u00eendumnezeirea, existen\u0163\u0103, via\u0163\u0103 sau \u00een\u0163elepciune\u201d[22]<\/a>. Energiile nu altereaz\u0103 cu nimic simplitatea naturii divine, c\u0103ci, de\u015fi se revars\u0103 \u00een crea\u0163ie, fiin\u0163a divin\u0103 r\u0103m\u00e2ne dincolo de orice \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fire, de orice participare \u015fi cunoa\u015ftere. Pe temeiul acestei distinc\u0163ii \u00eentre \u03bf\u03cd\u03c3\u03af\u03b1 divin\u0103, inaccesibil\u0103 cunoa\u015fterii \u015fi \u03b4\u03cd\u03bd\u03b1\u03bc\u03b5\u03b9\u03c2, prin care misterul divin devine oarecum cognoscibil, lui Dumnezeu i se pot atribui toate numirile pozitive din lume, El fiind Cel cu multe nume – \u03c0\u03bf\u03bb\u03c5\u03ce\u03bd\u03c5\u03bc\u03bf\u03c2[23]<\/a>, \u015fi \u00een acela\u015fi timp nu i se poate atribui niciunul, El fiind f\u0103r\u0103 nume – \u03ac\u03bd\u03ce\u03bd\u03c5\u03bc\u03bf\u03c2[24]<\/a>. Dionisie Areopagitul arat\u0103 c\u0103 nu exist\u0103 pluralitate real\u0103 \u00een Dumnezeu, antiteticul \u015fi pluralitatea nu exist\u0103 \u00een Dumnezeu dec\u00e2t \u00een mod unic, dar \u00een Sf\u00e2nta Treime unirile \u015fi distinc\u0163iile r\u0103m\u00e2n, pentru c\u0103 cele trei Persoane sunt \u00een acela\u015fi timp unite \u00eempreun\u0103 \u015fi distincte. Diferen\u0163ierile acestea se refer\u0103 la energiile necreate \u015fi nu la fiin\u0163a divin\u0103 sau ipostasele treimice[25]<\/a>.<\/p>\n Transcenden\u0163a este exprimat\u0103 prin termenul \u03b5\u03bd\u03ce\u03c3\u03b5\u03b9\u03c2, care \u0163ine de fiin\u0163a inaccesibil\u0103, inefabil\u0103 \u015fi incomprehensibil\u0103 a lui Dumnezeu. Ch. Yannaras precizeaz\u0103: \u201edistinc\u0163ia dintre fiin\u0163\u0103 \u015fi energii corespunde deosebirii ce se face \u00eentre \u201euniri\u201d (\u03b5\u03bd\u03ce\u03c3\u03b5\u03b9\u03c2) \u015fi \u201edistinc\u0163ii\u201d (\u03b4\u03b9\u03b1\u03ba\u03c1\u03af\u03c3\u03b5\u03b9\u03c2) \u00een dumnezeire: \u201eCuv\u00e2ntul \u00abuniuni\u00bb denume\u015fte acele elemente ale discursului ce se raporteaz\u0103 la \u00abunu\u00bb, care ne \u00eeng\u0103duie s\u0103 desemn\u0103m ceea ce nu cunoa\u015ftem, adic\u0103 \u00abEsen\u0163a\u00bb lui Dumnezeu\u201d[26]<\/a>.<\/p>\n Astfel, prin \u201euniri\u201d \u00een\u0163elegem: \u201e(…) numesc uniri (\u03b5\u03bd\u03ce\u03c3\u03b5\u03b9\u03c2) dumnezeie\u015fti cele ale identit\u0103\u0163ii negr\u0103ite \u015fi mai presus de cunoa\u015ftere cu termenul ascunse \u015fi near\u0103tat (…) De pild\u0103, spun c\u0103 \u0163ine de unirea dumnezeiasc\u0103 suprafiin\u0163a (\u03c5\u03c0\u03b5\u03c1\u03bf\u03c5\u03c3\u03b9\u03cc\u03c4\u03b7\u03c4\u03bf\u03c2) ei, fiind una \u015fi comun\u0103 Treimii \u00eencep\u0103toare, existen\u0163a mai presus de fiin\u0163\u0103, dumnezeirea mai presus de dumnezeire, bun\u0103tatea mai presus de bun\u0103tate, fiind mai presus de orice identitate a celor ce \u00eentrec identitatea deplin\u0103 a tuturor, la fel unitatea \u00eencep\u0103toare, negr\u0103irea antecedent\u0103 oric\u0103rei exprim\u0103ri ca necunoa\u015ftere, atotspiritualitatea, temelia \u015fi afirmarea tuturor \u015fi negarea prin dep\u0103\u015fire a tuturor, existen\u0163\u0103 mai presus de orice afirmare \u015fi negare, aflarea \u015fi \u00eentemeierea ipostasurilor \u00eencep\u0103toare unul \u00een altul, de se poate spune a\u015fa, supranumite \u00een \u00eentregime \u015fi nici o parte confundate, cu luminile unor sfe\u015fnice (…)\u201d[27]<\/a>.<\/p>\n Pentru a descrie unitatea acestor distinc\u0163ii \u00een Treime, Sf\u00e2ntul Dionisie folose\u015fte o imagine extrem de sugestiv\u0103: \u201eE a\u015fa cum vedem \u00eentr-o cas\u0103 multe l\u0103mpi, cu luminile unite \u00eentr-o singur\u0103 lumin\u0103 \u015fi lumin\u00e2nd \u00eentr-o singur\u0103 str\u0103lucire indistinct\u0103, \u00eenc\u00e2t n-ar putea cineva, precum socotesc, s\u0103 deosebeasc\u0103 lumina acestei l\u0103mpi de a celorlalte \u00een aerul care cuprinde toate luminile \u015fi s\u0103 vad\u0103 pe una f\u0103r\u0103 cealalt\u0103, fiind unite \u00een mod neamestecat cu toate (…) sunt unite \u00een distinc\u0163ie \u015fi distincte \u00een unire\u201d[28]<\/a>.<\/p>\n Iar prin \u201edistinc\u0163ii\u201d (\u03b4\u03b9\u03b1\u03ba\u03c1\u03af\u03c3\u03b5\u03b9\u03c2) \u00een\u0163elegem acele purcederi (\u03c0\u03c1\u03cc\u03bf\u03b4\u03bf\u03b9) ale lui Dumnezeu \u00een afar\u0103, manifest\u0103rile Sale, pe care Sf\u00e2ntul Dionisie le nume\u015fte virtu\u0163i \u015fi puteri<\/em>, de care se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte tot ceea ce exist\u0103, f\u0103c\u00e2ndu-L cunoscut pe Dumnezeu \u00een creaturi: \u201eIar dac\u0103 este o dumnezeiasc\u0103 distinc\u0163ie \u015fi procesiune potrivit\u0103 bun\u0103t\u0103\u0163ii dumnezeie\u015fti, a unirii supraunit\u0103\u0163ii dumnezeie\u015fti, care Se \u00eenmul\u0163e\u015fte pe sine r\u0103m\u00e2n\u00e2nd unit\u0103, sunt unite, potrivit distinc\u0163iei dumnezeie\u015fti \u015fi transmisiunile \u00eentre ele, produc\u0103toare de substan\u0163\u0103, produc\u0103toare de via\u0163\u0103, f\u0103c\u0103toare de \u00een\u0163elepciune \u015fi celelalte daruri ale bun\u0103t\u0103\u0163ii, cauz\u0103 a tuturor prin care se laud\u0103 cele de care se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc, \u00een chip ne\u00eemp\u0103rt\u0103\u015fibil cele participate sau celor care se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc ultimelor. \u015ei aceasta este comun \u015fi unitar \u00eentregii dumnezeiri, s\u0103 se fac\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit\u0103 toat\u0103 \u015fi \u00eentreag\u0103 de fiecare din cele ce se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc \u015fi nici una nu este prin vreo parte. E ca punctul din mijlocul cercului \u00eenconjurat de toate toate liniile de cerc. Sau alt\u0103 pild\u0103: multe \u00eentip\u0103riri ale unei pece\u0163i se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc de pecetea original\u0103 \u015fi fiecare din \u00eentip\u0103rire e pecetea \u00eentreag\u0103 \u015fi aceea\u015fi \u015fi nu este \u00een nici una printr-o parte\u201d[29]<\/a>.<\/p>\n Observ\u0103m cu claritate c\u0103 \u00een aceste energii<\/em> sau ie\u015firi <\/em>ale lui Dumnezeu \u00een afar\u0103, El se afl\u0103 \u00eentreg, nu \u00eemp\u0103r\u0163it \u00een fiecare din aceste ie\u015firi<\/em>. Compara\u0163iile pe care ni le-a dat Sf\u00e2ntul Dionisie sunt mai mult dec\u00e2t evidente. Totu\u015fi sesiz\u0103m un aspect particular: chiar dac\u0103 aceste ie\u015firi sunt \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fibile, de ele ne \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fim tot \u00eentr-un chip \u201ene\u00eemp\u0103rt\u0103\u015fibil\u201d. G\u0103sim aici apofatismul numirilor lui Dumnezeu, al \u201eputerilor\u201d Lui care vin spre noi.<\/p>\n Aceste \u201edistinc\u0163ii\u201d sau numiri dumnezeie\u015fti care se pogoar\u0103 p\u00e2n\u0103 la noi nu sunt ni\u015fte nume abstracte, teoretice, ci ele se comunic\u0103, se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc celor care duc o vie\u0163uire dup\u0103 Dumnezeu. De exemplu, despre numirea de bine <\/em>atribuit\u0103 lui Dumnezeu ni se spune: \u201eBinele nu st\u0103 necomunicat \u00een general, nici uneia dintre cele ce sunt, c\u0103ci raza lui fiind mai presus de fiin\u0163\u0103 ca una ce e \u00eentemeiat\u0103 statornic \u00een sine, se arat\u0103 cu bun\u0103tate prin ilumin\u0103ri corespunz\u0103toare, fiec\u0103reia dintre cele ce sunt \u015fi atrage spre vederea lui \u015fi spre \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firea de el \u015fi spre asem\u0103narea cu el, pe c\u00e2t e cu putin\u0163\u0103, min\u0163ile sfin\u0163ite ce se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc cu sfin\u0163enia, ca pe unele ce n-au puterea proprie \u00eendr\u0103znelii s\u0103 urce spre ceea ce e mai sus, f\u0103r\u0103 ajutorul ar\u0103t\u0103rii cobor\u00e2te a lui Dumnezeu (…)\u201d[30]<\/a>.<\/p>\n Dumnezeu se revars\u0103 peste lume prin energiile Sale tocmai datorit\u0103 iubirii Sale fa\u0163\u0103 de creatur\u0103. De aceea, pe Dumnezeu \u00eel cunoa\u015ftem din lucr\u0103rile Sale, care dup\u0103 Dionisie, sunt \u201esfintele perdele ale iubirii de oameni\u201d[31]<\/a>. Ba mai mult, Dumnezeu \u201eiese afar\u0103 din Sine\u201d datorit\u0103 a\u015fa-numitului \u201eeros dumnezeiesc\u201d, care este \u201eextatic\u201d, adic\u0103 \u201enu-i las\u0103 pe cei \u00eendr\u0103gosti\u0163i s\u0103 fie ai lor, ci ai celor de care sunt \u00eendr\u0103gosti\u0163i\u201d[32]<\/a>.<\/p>\n Identific\u0103m o particularitate a \u00eenv\u0103\u0163\u0103turii despre energii la Sf\u00e2ntul Dionisie, \u015fi anume: Dumnezeu prin energiile, ie\u015firile, puterile Sale iese din Sine \u00een virtutea erosului, care este extatic: \u201eDar putem \u00eendr\u0103zni s\u0103 spunem \u015fi aceasta, c\u0103 \u015fi cauzatorul tuturor, prin erosul frumos \u015fi bun pentru to\u0163i, pentru cov\u00e2r\u015firea bun\u0103t\u0103\u0163ii iubitoare, iese afar\u0103 din Sine prin purt\u0103rile de grij\u0103 spre toate cele ce sunt \u015fi este oarecum atras de bun\u0103tatea \u015fi iubirea \u015fi erosul S\u0103u. \u015ei ie\u015fit de sub toate \u015fi peste toate, se coboar\u0103 spre ceea ce e \u00een toate neie\u015fit din Sine \u00een puterea Lui extatic\u0103 mai presus de fiin\u0163\u0103\u201d[33]<\/a>. P\u0103rintele St\u0103niloae t\u00e2lcuie\u015fte astfel acest text: \u201eDionisie sus\u0163ine c\u0103 \u015fi Dumnezeu tr\u0103ie\u015fte o ie\u015fire din sine \u00een dragostea fa\u0163\u0103 de oameni pentru cov\u00e2r\u015fitoarea Lui iubire fa\u0163\u0103 de ei. E un extaz cobor\u00e2tor a lui Dumnezeu uit\u00e2nd de m\u0103rimea Sa prin m\u0103rimea iubirii Sale de oameni \u015fi grija fa\u0163\u0103 de ei. Erosul acesta extatic \u015fi-L arat\u0103 Dumnezeu \u015fi \u00een r\u00e2vna Lui de a face ca ei, pentru a c\u00e2\u015ftiga \u015fi r\u00e2vna iubirii oamenilor. E o ie\u015fire a lui Dumnezeu la oameni f\u0103r\u0103 s\u0103 se fac\u0103 totu\u015fi deplin ar\u0103tat lor. N-ar putea fi \u00eenc\u0103lzi\u0163i oamenii de erosul nesf\u00e2r\u015fit fa\u0163\u0103 de Dumnezeu, dac\u0103 n-ar fi p\u0103trun\u015fi de erosul Lui\u201d[34]<\/a>.<\/p>\n Aceast\u0103 particularitate de revelare a lui Dumnezeu datorit\u0103 erosului <\/em>S\u0103u extatic<\/em>, prin lucr\u0103rile Lui c\u0103tre lume, este un argument foarte puternic \u00eempotriva presupusului \u201eplatonism al lui Dionisie\u201d. Erosul platonic nu este niciodat\u0103 extatic, ci \u00eenchis \u00een sine, f\u0103r\u0103 rev\u0103rs\u0103ri \u00een afar\u0103, pe c\u00e2nd \u00een teologia Sf\u00e2ntului Dionisie erosul dumnezeiesc este extatic: \u201ecel ce iube\u015fte e scos afar\u0103 din sine \u015fi \u00ee\u015fi centreaz\u0103 fiin\u0163a pe obiectul iubirii sale. Erosul este extatic \u015fi pentru c\u0103 une\u015fte: cel ce iube\u015fte e unit cu cel iubit care pentru Dionisie este o manifestare a frumuse\u0163ii\u201d[35]<\/a>.<\/p>\n Un lucru trebuie s\u0103 ne fie foarte clar \u201eexperien\u0163a care confirm\u0103 ecstaza erotic\u0103 a lui Dumnezeu c\u0103tre natur\u0103 ar r\u0103m\u00e2ne numai o singur\u0103 form\u0103 de \u00eenc\u00e2ntare liric\u0103 \u015fi at\u00e2ta tot dac\u0103 am respinge distinc\u0163ia ontologic\u0103 dintre divina esen\u0163\u0103 \u015fi divinele lucr\u0103ri, distinc\u0163ie ce fundamenteaz\u0103 \u015fi pune \u00een lumin\u0103 drept realitate existen\u0163ial\u0103, rela\u0163ia erotic\u0103 dintre om \u015fi Dumnezeu, constituind astfel premisa empiric\u0103 a cunoa\u015fterii apofatice\u201d[36]<\/a>.<\/p>\n Astfel, prin distinc\u0163ia fiin\u0163\u0103-energii la Sf\u00e2ntul Dionisie, ni se arat\u0103 c\u0103 teologia lui este profund cre\u015ftin\u0103, cu reverbera\u0163ii profunde \u00een teologia bizantin\u0103 ulterioar\u0103.<\/p>\n Exist\u0103 o leg\u0103tur\u0103 profund\u0103 \u00eentre proodos<\/em> \u015fi Revela\u0163ie la Sf\u00e2ntul Dionisie. Numele pe care Scriptura i le acord\u0103 lui Dumnezeu, \u015fi pe care Dionisie \u00eencearc\u0103 s\u0103 le prezinte \u00een acest tratat, sunt unite de cele mai multe ori cu ie\u015firile<\/em> (\u03c0\u03c1\u03cc\u03bf\u03b4\u03bf\u03b9) dumnezeie\u015fti[37]<\/a>. Acest fapt se poate explica prin aceea c\u0103, \u00een viziunea autorului Corpusului Areopagitic<\/em> se poate vorbi despre Dumnezeu numai \u00een m\u0103sura \u00een care El ni s-a revelat. Numele nu dau \u015fi nu pot da expresie suprafiin\u0163ei lui Dumnezeu \u00een Sine. Exist\u0103 \u00een schimb o condescenden\u0163\u0103 divin\u0103 \u015fi aceasta este reprezentat\u0103 de ie\u015firile<\/em> Sale. \u00cen Numirile Dumnezeie\u015fti,<\/em> cap. III, Sf\u00e2ntul Dionisie denume\u015fte proodos (\u03c0\u03c1\u03cc\u03bf\u03b4\u03bf\u03c2) drept \u201epreabunele daruri statornicite \u00een jurul Fiin\u0163ei dumnezeie\u015fti\u201d[38]<\/a>. \u00cenv\u0103\u0163\u0103tura despre energii, care dezv\u0103luie nenum\u0103rate numiri ale lui Dumnezeu, arat\u0103 foarte deslu\u015fit c\u0103 aceste lucr\u0103ri nu sunt \u201eemana\u0163ii\u201d din fiin\u0163a dumnezeiasc\u0103. Dovad\u0103 st\u0103 faptul c\u0103 Dumnezeu \u201eiese\u201d, \u00een virtutea erosului extatic, din fiin\u0163a Sa prin aceste lucr\u0103ri sau puteri, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 ne putem \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fi de fiin\u0163a Lui, care este incomunicabil\u0103, incomprehensibil\u0103 \u015fi inefabil\u0103.<\/p>\n Dac\u0103 aceste \u201eie\u015firi\u201d ar fi emana\u0163ii din fiin\u0163\u0103, atunci to\u0163i care se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc de ele ar trebui s\u0103 fie dumnezei dup\u0103 natur\u0103. Dimpotriv\u0103, dup\u0103 cum ne spune Andrew Louth, Dionisie face un corectiv la adresa doctrinei despre numele divine a lui Proclu: \u201eDionisie a trebuit s\u0103 se str\u0103duiasc\u0103 \u00een calitate de cre\u015ftin s\u0103 blocheze acele aspecte ale sistemului care deschid u\u015fa unei doctrine despre o multiplicitate de zei\u201d[39]<\/a>. Aceast\u0103 \u201eblocare \u201dde sistem, expliciteaz\u0103 Andrew Louth, Sf\u00e2ntul Dionisie a f\u0103cut-o \u00een dou\u0103 moduri, care pot fi echivalente: 1) \u201eprecizeaz\u0103 no\u0163iunea de emana\u0163ie, insist\u00e2nd c\u0103 fiin\u0163a provine numai de la Dumnezeu\u201d; 2) \u201etransform\u0103 doctrina despre numele divine \u00eentr-o doctrin\u0103 despre atribute divine (adic\u0103 atribute ale unicului Dumnezeu)\u201d[40]<\/a>.<\/p>\n Aceste \u201eie\u015firi\u201d sau \u201eprocesiuni\u201d, dup\u0103 cum am mai spus sunt produsul \u201eiubirii\u201d, \u201eerosului\u201d dumnezeiesc, care e activ at\u00e2t \u00een sus\u0163inerea crea\u0163iei, c\u00e2t \u015fi \u00een readucerea ei la El \u00censu\u015fi. Alexander Golitzin precizeaz\u0103 c\u0103 \u201eextazele lui Dionisie sunt reciproce: Dumnezeu iese din sine \u00eensu\u015fi spre diversitatea crea\u0163iei, iar creatura iese din sine \u00eens\u0103\u015fi spre unirea cu Dumnezeu. For\u0163a care impulsioneaz\u0103 at\u00e2t ie\u015firea descendent\u0103 a lui Dumnezeu, c\u00e2t \u015fi re\u00eentoarcerea ascensional\u0103 a crea\u0163iei este una \u015fi aceea\u015fi iubire divin\u0103\u201d[41]<\/a>.<\/p>\n O a doua modificare pe care o aduce doctrinei neoplatonice const\u0103 \u201e\u00een insisten\u0163a lui Dionisie c\u0103 acestea sunt atribute divine, deci ale unicului Dumnezeu (…) Atributele divine etaleaz\u0103 multipla str\u0103lucire a automanifest\u0103rii lui Dumnezeu; aplicate \u00eens\u0103 \u015fi la fiin\u0163ele sl\u0103vite care ar fi emanat din Dumnezeu, \u00ee\u015fi pierd \u00een\u0163elesul propriu. Atributele divine nu se refer\u0103 la henade\u201d[42]<\/a>.<\/p>\n Cu alte cuvinte, energile divine care descoper\u0103 numirile divine sunt numai ale lui Dumnezeu Cel Unul \u015fi Unic \u015fi ele sunt cu adev\u0103rat lucr\u0103ri distincte de fiin\u0163\u0103. Dac\u0103 ar fi identice cu fiin\u0163a, toate numirile dumnezeie\u015fti s-ar transfera \u015fi asupra acelor care se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc de Dumnezeu. \u00cen acest caz, vom avea mai mul\u0163i dumnezei cu toate atributele Dumnezeului cel Unic. De aceea se impune necesitatea distinc\u0163iei fiin\u0163\u0103-energie, prima ne\u00eemp\u0103rt\u0103\u015fibil\u0103, pe c\u00e2nd cea de-a doua \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fibil\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 se confunde cu fiin\u0163a, \u00eens\u0103 apar\u0163in\u00e2nd fiin\u0163ei. Toate acestea le avem l\u0103murite de Sf\u00e2ntul Dionisie \u00een urm\u0103torul text: \u201ec\u0103ci nu spunem c\u0103 existen\u0163a de sine e vreo alt\u0103 fiin\u0163\u0103 dumnezeiasc\u0103 sau \u00eengereasc\u0103 (…) nici nu au fost numite alte ob\u00e2r\u015fii ale existen\u0163elor, alte fiin\u0163e \u015fi ipostasuri creatoare, sau raze \u015fi dumnezei din existen\u0163e. Nu i-au \u015ftiut pe ace\u015ftia cu adev\u0103rat, \u015fi propriu vorbind, ca atare nici pe ei (c\u0103ci nu exist\u0103), nici pe p\u0103rin\u0163ii lor. Deci existen\u0163a de sine \u015fi via\u0163\u0103 de sine \u015fi dumnezeire de sine numim \u00een sens originar \u015fi dumnezeiesc \u015fi cauzal, ob\u00e2r\u015fia \u015fi cauza cea una mai presus de toate \u015fi mai presus de fiin\u0163\u0103. Iar \u00een sens participant, puterile providen\u0163iale transmise din Dumnezeu cel neparticipat, lucrarea prin sine f\u0103c\u0103toare de fiin\u0163\u0103, prin sine \u00eendumnezeitoare, la care particip\u0103 existen\u0163ele \u00een mod propriu lor\u201d[43]<\/a>.<\/p>\n Atribuindu-i nume \u015fi \u00eensu\u015firi lui Dumnezeu, teologia numelor divine este reversul teologiei negative, a teologiei transcenden\u0163ei. Calea catafatic\u0103 fiind misterul lui Dumnezeu exprimat \u00een limbaj omenesc. Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu s-a pronun\u0163at \u00een cuv\u00e2ntul omului. Catafaticul\u00a0 este exprimarea \u00een cuvinte a inexprimabilului, a Celui care este dincolo de orice \u015fi care \u201enu poate fi exprimat, nici \u00een\u0163eles\u201d[44]<\/a>.<\/p>\n Spre deosebire de calea negativ\u0103 care este o \u00een\u0103l\u0163are spre divin, catafaticul este o cale ce coboar\u0103 spre noi, o scar\u0103 a teofaniilor lui Dumnezeu \u00een crea\u0163ie, care \u00eel ascund pe Dumnezeu \u00een ceea ce este El, manifest\u00e2ndu-l \u00een ceea ce nu este prin firea Sa[45]<\/a>.<\/p>\n Teologia simbolic\u0103 este o urcare de la sensibil la inteligibil, la ceea ce poate fi cunoscut, spre a se prelungii \u00een teologia apofatic\u0103, de la ceea ce poate fi cunoscut spre ceea ce nu poate fi cunoscut, culmin\u00e2nd \u00een unirea suprainteligibil\u0103 ca Unu transcendent. Ea este prima treapt\u0103 spre teologia apofatic\u0103. Astfel, cunoa\u015fterea catafatic\u0103 necesit\u0103 apofaticul \u00een teognosie[46]<\/a>.<\/p>\n Apofaticul este con\u015ftiin\u0163a neputin\u0163ei ra\u0163iunii de a sesiza pe Cel infinit \u015fi cu totul altfel[47]<\/a>. Apofaticul devine un drum ascendent al g\u00e2ndirii, ce elimin\u0103 progresiv din obiectul pe care vrea s\u0103-l ating\u0103, toate atributele pozitive, pentru a ajunge la un fel de \u00een\u0163elegere prin necunoa\u015fterea Aceluia care n-ar putea s\u0103 fie un obiect de cunoa\u015ftere. Calea negativ\u0103 nu este cobor\u00e2re ca \u015fi actul revela\u0163iei divine, ci urcare \u2013 \u03ac\u03bd\u03b1\u03b2\u03ac\u03c3\u03b9\u03c2 – , \u00een necunoa\u015ftere c\u0103tre izvorul energiilor divine c\u0103tre \u201etearhie\u201d, expresie at\u00e2t de drag\u0103 autorului scrierilor areopagitice.<\/p>\n \u00cen apofatism ne mi\u015fc\u0103m \u00een regiunea nega\u0163iilor, pentru ca \u00een ea s\u0103 cunoa\u015ftem transcenden\u0163a lui Dumnezeu ca absolut incognoscibil\u0103. Aici cuvintele noastre sunt prea s\u0103race pentru a exprima bog\u0103\u0163ia nesf\u00e2r\u015fitului, ad\u00e2ncul dumnezeiesc ce este dincolo de cuv\u00e2nt. Apofaticul este t\u0103r\u00e2mul necuv\u00e2ntului care ne opre\u015fte s\u0103 desacraliz\u0103m divinul prin concepte \u015fi numiri din lumea noastr\u0103. A fi \u00eempotriva numelor \u015fi conceptelor nu \u00eenseamn\u0103 a fi pentru absen\u0163a lor, ci a fi \u00eempotriva a ceea ce \u00eel coboar\u0103 pe Dumnezeu \u00een r\u00e2ndul unui simplu obiect[48]<\/a>.<\/p>\n Cunoa\u015fterea apofatic\u0103, \u00een\u0163eleas\u0103 ca experien\u0163\u0103 personal\u0103 de participare la modul de existen\u0163\u0103 ecleziastic, este caracterizat\u0103 \u00een scrierile areopagitice drept eveniment erotic, drept \u00eemplinire des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 a unei rela\u0163ii erotice[49]<\/a>. Mai \u00eenainte de toate cunoa\u015fterea lui Dumnezeu nu este un act de instruire, ci de p\u0103timire: \u201eNu doar instruindu-ne despre cele divine, ci \u015fi p\u0103timindu-le\u201d[50]<\/a>. Ea nu este numai o opera\u0163ie intelectual\u0103, ci o atitudine existen\u0163ial\u0103 ce angajeaz\u0103 \u00eentreaga fiin\u0163\u0103, pun\u00e2ndu-o pe calea unirii cu Dumnezeu[51]<\/a>. Sf\u00e2r\u015fitul dialecticii, catafatic \u015fi apofatic, va fi negarea dialecticii \u015fi afirmarea unui nou mod de cunoa\u015ftere prin experien\u0163a lui Dumnezeu, o cunoa\u015ftere, care este dincolo de orice afirmare sau negare \u015fi care rezult\u0103 din tr\u0103irea prezen\u0163ei lui Dumnezeu \u00een suflet.<\/p>\n Nu exist\u0103 adev\u0103rat\u0103 teologie f\u0103r\u0103 tr\u0103ire. Trebuie s\u0103 te schimbi, s\u0103 devii \u00een interiorul t\u0103u un om nou, pentru ca s\u0103 ajungi la teognosie. Teognosia se des\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte \u00een unire cu Dumnezeu. Autorul scrierilor areopagitice vede o ordonare ierarhic\u0103 a lumii, o scar\u0103 (asem\u0103n\u0103toare cu cea a lui Iacob) \u00eentre cer \u015fi p\u0103m\u00e2nt, \u00eentre p\u0103m\u00e2nt \u015fi cer, un ritm dublu de pornire \u015fi \u00eentoarcere la Dumnezeu: \u201eStr\u0103lucirea de lumin\u0103 ce pleac\u0103 de la Tat\u0103l, se revars\u0103 asupra noastr\u0103 \u015fi se \u00eentoarce spre unitatea Tat\u0103lui care \u00eendumnezeie\u015fte\u201d[52]<\/a>. Ierarhiile \u00eens\u0103 nu se interpun \u00eentre Dumnezeu \u015fi om, ele av\u00e2nd misiunea de sfin\u0163ire a omului.<\/p>\n Lumina divin\u0103 coboar\u0103 de sus, de la \u201eP\u0103rintele luminilor\u201d (Iacob 1, 17) \u015fi inund\u0103 \u00een participare gradat\u0103 treptele ierarhice. Via\u0163a \u00eentregului cosmos este organizat\u0103 \u00een cadrul acestui panbisericism<\/em>, de care vorbe\u015fte Dionisie Areopagitul, \u015fi \u00een afar\u0103 de care nu exist\u0103 alt\u0103 cale de cunoa\u015fterea lui Dumnezeu.<\/p>\n Cele trei trepte ale urcu\u015fului duhovnicesc sunt necesare teognosiei. Nu po\u0163i s\u0103-L cuno\u015fti pe Dumnezeu dac\u0103 n-ai primit purificarea, iluminarea \u015fi unirea cu Dumnezeu. Ca \u015fi Sf\u00e2ntul Grigorie de Nyssa, ascensiunea spiritual\u0103 spre cunoa\u015fterea \u015fi unirea cu Dumnezeu, \u015fi la Dionisie Areopagitul este comparat\u0103 cu urcu\u015ful lui Moise pe Sinai[53]<\/a> – muntele teognosiei<\/em> – , la \u00eent\u00e2lnirea cu Dumnezeu, iar \u00een aceast\u0103 ascensiune, el trece prin toate cele trei etape ale vie\u0163ii spirituale. Dar, teognosia nu este cu putin\u0163\u0103 dec\u00e2t \u00een rug\u0103ciune \u015fi \u00een des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 neprih\u0103nire a sufletului. \u00cen capitolul III din tratatul Despre numele divine,<\/em> Dionisie Areopagitul arat\u0103 c\u0103 trebuie s\u0103 te rogi pentru ca s\u0103-l cuno\u015fti pe Dumnezeu. Rug\u0103ciunea este o adev\u0103rat\u0103 experien\u0163\u0103 a lui Dumnezeu. Omul rug\u0103ciunii este \u015fi omul cunoa\u015fterii. Rug\u0103ciunea este maxima apropiere a lui Dumnezeu de noi. Cine iube\u015fte pe Dumnezeu este imposibil s\u0103 nu se roage.<\/p>\n Cunoa\u015fterea prin rug\u0103ciune este \u00eenso\u0163it\u0103 de cur\u0103\u0163enia inimii. Trebuie s\u0103 devii copil, \u00een sensul purit\u0103\u0163ii, pentru a-L cunoa\u015fte pe Dumnezeu. Cunoa\u015fterea postuleaz\u0103 o re\u00eentoarcere la simplitatea spiritului. \u201eEliberarea spiritului de lumea sensibil\u0103 \u015fi inteligibil\u0103 \u201d[54]<\/a>, sunt stadiile acestei purific\u0103ri. Numai \u00een cur\u0103\u0163enia inimii se poate \u00eemplini unirea cu Cel ce este puritatea \u00eens\u0103\u015fi. Dup\u0103 purificare, urmeaz\u0103 iluminarea \u015fi unirea cu Cel care este izvorul cunoa\u015fterii, c\u0103ci teognosia implic\u0103 o transfigurare a sufletului purificat \u00een mod ascetic. \u00cen trei locuri din opera sa (Teologia mistic\u0103<\/em>, Epistolele<\/em> I \u015fi IV), Dionisie Areopagitul dezvolt\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu teognosia \u015fi agnosia<\/em> din ascensiunea lui Moise pe munte, tema despre \u00eentunericul dumnezeiesc.<\/em> Astfel, folosind aceast\u0103 tem\u0103, nu face dec\u00e2t s\u0103 se conformeze tradi\u0163iei patristice. Dac\u0103 Dumnezeu \u00een Sine nu este \u00eentuneric, El se manifest\u0103 \u00eenv\u0103luit \u00een \u00eentuneric \u015fi \u00een nor. \u201e\u00centunericul dispare la lumin\u0103 \u2013 zice autorul Epistolei<\/em> I \u2013 \u015fi mai cur\u00e2nd la lumin\u0103 abundent\u0103, cunoa\u015fterea \u00eenl\u0103tur\u0103 necunoa\u015fterea \u015fi (\u2026) ceea ce este cunoa\u015ftere, \u00een Dumnezeu este necunoa\u015ftere \u015fi \u00eentunericul S\u0103u cel de deasupra acoper\u0103 toat\u0103 lumina \u015fi ascunde toat\u0103 cunoa\u015fterea (\u2026) \u00cens\u0103 El dep\u0103\u015fe\u015fte inteligen\u0163a, ca \u015fi esen\u0163a, \u00eenc\u00e2t, \u00een general nu e cunoscut\u201d[55]<\/a>. Se ajunge la o dubl\u0103 mi\u015fcare dialectic\u0103 pe planul cunoa\u015fterii. \u00centunericul este risipit de lumin\u0103, cunoa\u015fterea este superioar\u0103 necunoa\u015fterii prin faptul c\u0103-l afirm\u0103 pe Dumnezeu. Cunoa\u015fterea \u00een acest \u00een\u0163eles devine o adev\u0103rat\u0103 lumin\u0103, care \u00eenl\u0103tur\u0103 \u00eentunericul. Cunoa\u015fterea devine necunoa\u015ftere \u00een Dumnezeu, privind transcenden\u0163a Sa inaccesibil\u0103. La cap\u0103tul urc\u0103rii, reg\u0103sim \u00eenceputul cobor\u00e2rii, \u00eentunericul \u015fi necunoa\u015fterea, deasupra cunoa\u015fterii \u015fi luminii, c\u0103ci transcenden\u0163a divin\u0103 se ascunde oric\u0103rei lumini \u015fi cunoa\u015fteri[56]<\/a>.<\/p>\n Cunoa\u015fterea lui Dumnezeu se transform\u0103 \u00eentr-o urm\u0103rire infinit\u0103 a unui obiect infinit, \u00eentr-o c\u0103utare continu\u0103, care progreseaz\u0103 \u00eentotdeauna \u015fi nu se opre\u015fte niciodat\u0103: un elan c\u0103tre eternitate. Moise se afl\u0103 pe munte, dar nu-L vede pe Dumnezeu \u015fi de aici rezult\u0103 un progres continuu. \u201eTotu\u015fi el (\u2026) nici nu vede (c\u0103ci nu poate fi v\u0103zut); ci numai locul unde se afl\u0103 \u201d[57]<\/a>.<\/p>\n Transcenden\u0163a divin\u0103 este dup\u0103 Dionisie Areopagitul, deasupra oric\u0103rei opozi\u0163ii \u00eentre este <\/em>\u015fi nu este, <\/em>dintre transcenden\u0163\u0103 \u015fi imanen\u0163\u0103.<\/em> \u00cen ordinea divinului necunoa\u015fterea \u00eenseamn\u0103 cunoa\u015ftere. I se zice nevedere (\u03ac\u03bf\u03c1\u03b1\u03c3\u03af\u03b1) \u015fi necunoa\u015ftere (\u03ac\u03b3\u03bd\u03c9\u03c3\u03af\u03b1), \u00een sensul c\u0103 dep\u0103\u015fe\u015fte orice vedere \u015fi cunoa\u015ftere.<\/p>\n Cunoa\u015fterea rezultat\u0103 din unirea haric\u0103 cu Dumnezeu nu se poate realiza \u00een afara iubirii. Teognosia este imposibil\u0103 f\u0103r\u0103 \u03ac\u03b3\u03b1\u03c0\u03ae[58]<\/a>. Iubirea este cunoa\u015ftere (\u03ad\u03be\u03c4\u03b1\u03c3\u03b9\u03c2), \u015fi p\u0103trunde \u00een abisurile dumnezeie\u015fti. Ea presupune ie\u015firea sufletului \u00een afar\u0103 de el \u015fi de tot ce este creat pentru a g\u0103si pe Dumnezeu, deoarece erosul dumnezeiesc nu \u00eei las\u0103 \u201epe cei \u00eendr\u0103gosti\u0163i s\u0103 fie ai lor, ci ai celor de care sunt \u00eendr\u0103gosti\u0163i. \u015ei arat\u0103 pe cele superioare, purt\u0103toare de grij\u0103 pentru cele inferioare(…)\u201d[59]<\/a>. \u00centunericului divin i se spune \u00eentuneric \u00een sens de dep\u0103\u015fire, fiind astfel identic cu lumina supraluminoas\u0103 a lui Dumnezeu. \u00centunericul este lumina divin\u0103. De aceea \u00een Teologia mistic\u0103<\/em>, autorul ne vorbe\u015fte de \u00eentunericul supraluminos <\/em>(cap. II), sau de raza supraluminoas\u0103 a \u00eentunericului<\/em> (cap. I, 1). Lumina devine \u00eentuneric numai pentru natura noastr\u0103 m\u0103rginit\u0103. \u00centunericul este supraluminos din cauza luminii \u015fi nu \u00eenseamn\u0103 negarea oric\u0103rei cunoa\u015fteri, deoarece \u00een acel \u00eentuneric Moise vede ceva, anume cortul imaterial, care este \u00eensu\u015fi Hristos. Dac\u0103 Moise cunoa\u015fte \u00een \u00eentuneric, aceasta nu \u00eenseamn\u0103, dup\u0103 autorul scrierilor areopagitice, c\u0103 dumnezeiescul nu mai este ascuns, nici nu poate cople\u015fi abisul Dumnezeirii. Dumnezeu nu iese din ascunsul S\u0103u, dar din acest ad\u00e2nc incognoscibil \u0163\u00e2\u015fnesc lumini f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit. \u015ei luminile ne fac cunoscut pe Cel transcendent cunoa\u015fterii.<\/p>\n Problema fundamental\u0103 a scrierilor areopagitice este cunoa\u015fterea lui Dumnezeu, care nu se refer\u0103 la fiin\u0163a divin\u0103, absolut transcendent\u0103 cunoa\u015fterii, ci la energiile necreate prin care Dumnezeu devine imanent creaturii. Numirile \u00eel exprim\u0103 pe Dumnezeu dup\u0103 energii. Trebuie s\u0103 negi totul, pentru ca, tr\u0103ind via\u0163a lui Dumnezeu s\u0103 cuno\u015fti totul. Dincolo de catafatic \u015fi apofatic, Dionisie Areopagitul, a ar\u0103tat c\u0103 exist\u0103 o alt\u0103 cale de cunoa\u015ftere a lui Dumnezeu: calea tr\u0103irii, a interioriz\u0103rii misterului divin.<\/p>\n Se pare c\u0103 autorul scrierilor areopagitice a fost puternic influen\u0163at de P\u0103rin\u0163ii Capadocieni pentru c\u0103 ei v\u0103d \u00eempreun\u0103 \u00een Sinai \u201emuntele cunoa\u015fterii lui Dumnezeu\u201d, pun \u00eenceputul ascensiunii spirituale \u00een purificare, iar la sf\u00e2r\u015fit, drumul infinit \u00een \u00eentuneric. Dionisie pe filier\u0103 apostolic\u0103 \u015fi patristic\u0103, \u00cel tr\u0103ie\u015fte pe Dumnezeu \u00een cea mai autentic\u0103 form\u0103 cre\u015ftin\u0103. Dumnezeu este Cel \u00eentru-toate neasemenea:<\/em> Neasem\u0103natul. El este un abis infinit, insondabil: prezen\u0163\u0103 \u00eentru absen\u0163\u0103.<\/em> Absen\u0163a Sa este iluzorie \u015fi unii o confund\u0103 cu libertatea omului, cu arbitrarul uman \u2013 vector \u015fi factor al degrad\u0103rii morale \u015fi spirituale. Mistica dionisian\u0103 nu se \u00eendreapt\u0103 spre un Dumnezeu impersonal, monadic, solitar, ci spre Dumnezeu Treime de Persoane, Care iube\u015fte \u015fi vrea s\u0103 fie iubit \u015fi c\u0103utat. Tot a\u015fa cum comorile cele nepre\u0163uite se afl\u0103 bine ascunse, \u015fi este nevoie de un mare efort \u015fi de intui\u0163ie pentru a le afla, la fel \u015fi Dumnezeu – \u201eNepre\u0163uita Comoar\u0103\u201d \u2013 trebuie c\u0103utat. Ascensiunea misticii dionisiene este \u00eenceput\u0103 \u00eentotdeauna prin rug\u0103ciune. Urcu\u015ful s\u0103u nu se sf\u00e2r\u015fe\u015fte nici dup\u0103 \u00eendumnezeirea omului, c\u0103ci Dumnezeu fiind nem\u0103rginit, Se descoper\u0103 mereu omului, din ce \u00een ce mai nou. El are \u00een ve\u015fnicia Fiin\u0163ei Sale puterea de a revela omului infinite trepte de cunoa\u015ftere divin\u0103, care nu este asemenea cunoa\u015fterii omene\u015fti. Astfel, Dionisie \u015fi-a meritat locul de mare teolog \u015fi deschiz\u0103tor de drumuri \u00een teologia mistic\u0103.<\/strong><\/p>\n Summary:<\/strong><\/p>\n \n The fundamental problem in Areopagite writings is the knowledge of God, which not refer to the divine being, absolutely transcendent to knowledge, but the uncreated energies which God becomes immanent to the creature. Appointments of God express it as energy. You must deny it all, because living the life of God to know everything. Beyond cataphatically and apophatically, Dionysius the Areopagite revealed that there is another way to knowing God: the way of living, the interiorization of the divine mystery.<\/p>\n \n \n \n \n [1]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Prof. dr. Vasile Loichi\u0163a, Christologia lui Dionisie Pseudo-Areopagitul, <\/em>\u00een\u00a0 \u201eMitropolia Banatului\u201d,anul VIII,\u00a0 nr. 7-8\/1958, p. 365.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [2]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Vladimir Lossky, Teologia Mistic\u0103 a Bisericii de R\u0103s\u0103rit, <\/em>traducere din limba francez\u0103 de Pr. Dr. Vasile R\u0103duc\u0103, Editura Bonifaciu, 1998, p. 21.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [3]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Cf. Drd. Nicolae Fer, Cunoa\u015fterea lui Dumnezeu la Pseudo-Dionisie Areopagitul, <\/em>\u00een\u00a0 \u201eGlasul Bisericii\u201d, anul XXX,\u00a0 nr. 1-2\/1971, p. 95.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [4]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Pr. dr. Gheorghe I. Dr\u0103gulin, Identitatea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul cu Ieromonahul Dionisie Smeritul (Exiguul), <\/em>Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [5]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Pr. dr. Marius Ciprian Clo\u015fc\u0103, De Docta Ignorantia \u00een Theognosia Apofatic\u0103 a Sf\u00e2ntului Dionisie Pseudo-Areopagitul<\/em>, (Tez\u0103 de doctorat), Editura Lumen, Ia\u015fi, 2009, p. 28-39.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [6]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Pr. prof. dr. Dumitru St\u0103niloae, Introducere, <\/em>\u00een Sf\u00e2ntul Dionisie Areopagitul, Opere complete, <\/em>Editura Paideia, Bucure\u015fti, 1996,p. 7-13.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [7]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Pr. Magistrand Mircea Ni\u015fcoveanu, Teologia lui Pseudo-Dionisie Areopagitul \u00een opera Despre numele divine, <\/em>\u00een \u201eOrtodoxia\u201d, anul XVI,\u00a0 nr. 2\/1964, p. 251.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [8]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Vladimir Lossky, Vederea lui Dumnezeu,<\/em> traducere de Maria Cornelia Oros, studiu introductiv de Ioan I. Ic\u0103 jr., Editura Deisis, Sibiu, 1995, p. 108.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [9]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Un bun tur de orizont asupra cercet\u0103rii dionisiene ne este oferit de c\u0103tre Arhid. Ioan I. Ic\u0103 jr., \u015ei totu\u015fi Tradi\u0163ia are dreptate. Note pe marginea interpret\u0103rii Corpusului Areopagitic, <\/em>\u00een A. Louth, Dionisie Areopagitul. O introducere,<\/em> Editura Deisis, Sibiu, 1997, p. 5-26.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [10]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Vladimir Lossky, La Th\u00e9ologie negative dans la doctrine de Denys \u013d Areopagite, <\/em>\u00een \u201eRevue des sciences philosophiques et th\u00e9ologiques\u201d 28 (1939), p. 204-221; Idem, Vederea lui Dumnezeu,<\/em> …, p. 104-114.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [11]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Pr. prof. dr. Dumitru St\u0103niloae, Introducere, <\/em>\u00een vol. \u201eSf\u00e2ntul Dionisie Areopagitul Opere complete\u201d,<\/em>Editura Paideia, Bucure\u015fti, 1996,p. 7-13.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [12]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Hans von Urs Balthasar, Herrlichkeit. Eine Theologische Asthetik, band II. Facher der Stile. Teil I. Klerikale Stile<\/em>, Johannes Verlag, Einsiedeln, 1969, p. 147-214.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [13]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Andr\u00e9 de Halleux, Palamisme et Tradition, <\/em>\u00een \u201ePatrologie et \u0152cumenisme\u201d(Recueil \u010f \u00e9tudes), Louvain, University Press, 1990, p. 816-830.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [14]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Nichifor Crainic, Cursurile de mistic\u0103.I. Teologie mistic\u0103.II. Mistica german\u0103, <\/em>studiu introductiv \u015fi edi\u0163ie de Arhid. Ioan I. Ic\u0103 jr., Editura Deisis, Sibiu, 2010, p. 215-240.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [15]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Gheorghe Dr\u0103gulin, Eclesiologia tratatelor areopagitice \u015fi importan\u0163a lor pentru ecumenismul contemporan<\/em> (Tez\u0103 de doctorat), \u00een \u201eStudii Teologice\u201d, 1-4\/1979, p. 54-300 \u015fi extras, Bucure\u015fti, Editura Institutului Biblic \u015fi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne, 1979, 256 p.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [16]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Hieromonk Alexander Golitzin, Et introibo ad Altare Dei. The Mystagogy of Dionysius Areopagita, with special Reference to its Predecessors in the Eastern Christian Tradition, <\/em>Tesalonic, (Analekta Blatadon 59)1994; Idem, Mistagogia experiena lui Dumnezeu \u00een Ortodoxie. Studii de teologie mistic\u0103<\/em>, traducere diac. Ioan I. Ic\u0103 jr., Editura Deisis, Sibiu, 1998, p. 87-183.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n
<\/p>\n
\n