{"id":595,"date":"2013-10-12T04:36:33","date_gmt":"2013-10-12T04:36:33","guid":{"rendered":"http:\/\/altarul-banatului.ro\/?page_id=595"},"modified":"2013-10-12T04:36:33","modified_gmt":"2013-10-12T04:36:33","slug":"autenticitatea-naturii-umane-din-perspectiva-misiunii-spirituale-a-bisericii","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/altarul-banatului.ro\/?page_id=595","title":{"rendered":"AUTENTICITATEA NATURII UMANE DIN PERSPECTIVA MISIUNII SPIRITUALE A BISERICII"},"content":{"rendered":"

<\/p>\n

Pr. prof. univ. dr. Sorin Cosma<\/p>\n

\n

Faptul c\u0103 omul postmodern al zilelor noastre, invoc\u00e2nd anumite drepturi fundamentale legitime, \u00ee\u0219i raporteaz\u0103 existen\u021ba la propria natur\u0103 \u00eentr-un mod arbitrar \u0219i neconven\u021bional, \u00eel \u00eeneac\u0103 \u00een libertatea-i autopermisiv\u0103, cu toate consecin\u021bele labirintice ce decurg de aici. Interpret\u00e2nd \u0219i abord\u00e2nd \u00eens\u0103 natura uman\u0103 f\u0103r\u0103 discern\u0103m\u00e2ntul cuvenit, prin promovarea unui individualism egocentric unilateral \u0219i steril, \u00eenseamn\u0103 a \u00eenchide orizontul dinamic \u0219i creator al persoanei umane \u0219i implicit a-i degrada naturii autenticitatea.<\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, din dorin\u021ba de autoafirmare, omul postmodern este \u00eenclinat, pe temeiul manipul\u0103rilor genetice \u0219i ale biotehnologiei, s\u0103-\u0219i abordeze propria natur\u0103 din perspectiva unei libert\u0103\u021bi \u201ef\u0103r\u0103 frontiere\u201d, spre a-i crea mereu noi \u0219i variate forme de manifestare \u0219i devenire. Se pune \u00eens\u0103 \u00eentrebarea: la ce fel de \u201edevenire\u201d se pot referi cei care promoveaz\u0103 \u201emoartea lui Dumnezeu\u201d, \u201esf\u00e2r\u0219itul istoriei\u201d, decesul \u201eomului integral\u201d \u0219i apari\u021bia \u201eultimului om\u201d, \u00een dorin\u021ba lor de a face experien\u021ba unei aventuri pr\u0103p\u0103stioase a naturii umane ?!\u2026 \u00cen acela\u0219i timp, se remarc\u0103 faptul c\u0103 noutatea acestui proces de \u201edenaturare\u201d se constituie ca deta\u0219are conceptual\u0103 fa\u021b\u0103 de modul \u00een care era \u00een\u021beleas\u0103 natura uman\u0103 p\u00e2n\u0103 acum, mai ales fa\u021b\u0103 de \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura cre\u0219tin\u0103, care se refer\u0103 la natura omeneasc\u0103 creat\u0103 \u0219i c\u0103zut\u0103, dar cu posibilitatea de transformare, pe m\u0103sur\u0103 s\u0103-i redea autenticitatea prin interven\u021bia Celui care a dus-o la existen\u021b\u0103, imprim\u00e2ndu-i chipul S\u0103u spre un scop \u0219i un destin ve\u0219nic.<\/p>\n

De felul \u00een care abord\u0103m natura uman\u0103, \u00een m\u0103sura \u00een care dezleg\u0103m problema autenticit\u0103\u021bii ei, putem oferi alternative, posibilit\u0103\u021bi de orientare \u0219i chiar solu\u021bii \u00een sus\u021binerea destinului pieritor \u0219i \u00een acela\u0219i timp ve\u0219nic al omului.<\/p>\n

\u0218tiut fiind c\u0103 din dragostea Sa milostiv\u0103 \u0219i jertfelnic\u0103 Dumnezeu \u00ee\u0219i impropriaz\u0103 natura omeneasc\u0103 cu toate imperfec\u021biunile ei afar\u0103 de p\u0103cat, pentru ca, salv\u00e2nd-o din ghiarele mor\u021bii, s\u0103 o ofere omului, ca prin \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ire \u0219i comuniune cu El s\u0103-i restabileasc\u0103 chipul S\u0103u \u00een firea sa, \u0219i astfel s\u0103-i redea naturii umane autenticitatea primordial\u0103. \u00cen acest sens \u0219i \u00een aceast\u0103 direc\u021bie este orientat\u0103 \u00eentreaga misiune spiritual\u0103 a Bisericii. \u0218i astfel, putem veni cu precizarea c\u0103, potrivit preo\u021biei generale, fiecare cre\u0219tin, \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219indu-se de sfin\u021benia harului baptismal, are chemarea misionar\u0103 de a transmite roadele sfin\u021beniei lui Hristos ca lucrare a Duhului Sf\u00e2nt, pentru a face vie \u0219i lucr\u0103toare \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia lui Dumnezeu \u00een lumea p\u0103catului, spre m\u00e2ntuirea ei. \u00cen acela\u0219i timp, particip\u00e2nd la via\u021ba comunitar\u0103 a Bisericii prin \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219irea din iubirea milostiv\u0103 a lui Dumnezeu ar\u0103tat\u0103 \u00een Jertfa \u0219i \u00cenvierea lui Hristos oferit\u0103 lumii, spre izb\u0103virea ei din for\u021bele r\u0103ului care au cuprins-o, fiecare credincios va trebui s\u0103 simt\u0103 chemarea de a \u201evesti \u00een lume bun\u0103t\u0103\u021bile Celui ce ne-a chemat din \u00eentunerec la lumina Sa cea minunat\u0103\u201d (I Petru 2, 9), devenind, asemenea Sfin\u021bilor Apostoli, \u201esare p\u0103m\u00e2ntului \u0219i lumin\u0103 lumii\u201d (Matei 5, 13-14), roditori ai \u201eneprih\u0103nirii \u0219i cur\u0103\u021biei, fii ai lui Dumnezeu ne\u00eentina\u021bi \u00een mijlocul unui neam sucit \u0219i stricat, \u00een care str\u0103lucesc ca ni\u0219te lumin\u0103tori \u00een lume\u201d (Filipeni 2, 15).<\/p>\n

Primii cre\u0219tini au dovedit, \u00eentr-adev\u0103r, acest zel misionar, m\u0103rturie despre aceasta d\u00e2nd documentele acelor timpuri. Bun\u0103oar\u0103, \u00een unul dintre ele citim c\u0103 \u201ecre\u0219tinii nu se deosebesc de ceilal\u021bi oameni nici prin p\u0103m\u00e2ntul \u00een care tr\u0103iesc, nici prin limb\u0103, nici prin \u00eembr\u0103c\u0103minte\u2026 Locuiesc \u00een ora\u0219e grece\u0219ti \u0219i barbare, cum le-a venit soarta fiec\u0103ruia; urmeaz\u0103 obiceiurile b\u0103\u0219tina\u0219ilor \u0219i \u00een \u00eembr\u0103c\u0103minte \u0219i \u00een hran\u0103 \u0219i \u00een cel\u0103lalt fel de via\u021b\u0103, dar arat\u0103 o vie\u021buire minunat\u0103 \u0219i recunoscut\u0103 de to\u021bi ca nemaiv\u0103zut\u0103\u2026 Sunt \u00een trup, dar nu tr\u0103iesc dup\u0103 trup. Locuiesc pe p\u0103m\u00e2nt dar sunt cet\u0103\u021beni ai cerului. Se supun legilor r\u00e2nduite de stat, dar prin felul lor de via\u021b\u0103 biruiesc legile. Iubesc pe to\u021bi dar de to\u021bi sunt prigoni\u021bi\u2026 Sunt oc\u0103r\u00e2\u021bi, dar binecuvinteaz\u0103, sunt insulta\u021bi, dar cinstesc\u2026 Pe scurt: ce este sufletul \u00een trup, aceia sunt cre\u0219tinii \u00een lume\u2026 Sufletul este \u00eenchis \u00een trup, dar el \u021bine trupul; \u0219i cre\u0219tinii sunt \u00eenchi\u0219i \u00een lume, dar ei \u021bin lumea\u2026\u201d[1]<\/a>.<\/p>\n

Modelul vie\u021buirii plin\u0103 de sfin\u021benie al primilor cre\u0219tini, care a schimbat chipul degradat al lumii p\u0103g\u00e2ne, se cere cu at\u00e2t mai mult reafirmat \u0219i revitalizat \u00een actualul secularism exacerbat al neop\u0103g\u00e2nismului vitalist, care \u00een numele normalit\u0103\u021bii reactualizeaz\u0103 \u0219i legifereaz\u0103 ceea ce Sf\u00e2ntul Apostol Pavel numea \u201epatimi de necinste\u201d (\u03c0\u03ac\u03d1\u03b7 \u1f00\u03c4\u03b9\u03bc\u03af\u03b1\u03c2), schimb\u00e2nd prin \u201eaprinderea poftei\u201d nes\u0103buite \u201er\u00e2nduiala fireasc\u0103 cu cea care este \u00eempotriva firii\u201d = \u03c0\u03b1\u03c1\u1f70 \u03c6\u1f7b\u03c3\u03b9\u03bd (Romani 1, 26-27). Pierz\u00e2ndu-\u0219i \u00eens\u0103 autenticul spiritual al aspira\u021biei sale fire\u0219ti, omul secular se vede tot mai mult sufocat de senzorialul materialist al vie\u021bii \u0219i, \u00een\u0219elat de iluziile oarbe ale c\u0103ut\u0103rilor ne\u00eemplinite, se \u00eeneac\u0103 \u00een libertinajul patimilor \u0219i al dezam\u0103girilor de tot felul, destr\u0103m\u00e2ndu-\u0219i sensul existen\u021bial prin pierderea propriei identit\u0103\u021bi, \u0219i implicit\u00a0 a autenticului naturii sale\u2026 Iar \u00een acest context, activitatea misionar\u0103 a Bisericii va trebui orientat\u0103 deopotriv\u0103 ecclesial, filantropic \u0219i catehetic, av\u00e2nd cu prioritate \u00een aten\u021bie reevanghelizarea \u0219i respiritualizarea cre\u0219tinilor nominali (doar cu numele), seculariza\u021bi \u0219i desacraliza\u021bi.<\/p>\n

Nu sunt lipsite de semnifica\u021bie \u00een acest sens cuvintele marelui teolog George Florovski, spunse cu mai bine de o jum\u0103tate de secol \u00een urm\u0103: \u201eCeea ce trebuie s\u0103 propov\u0103duim noi ast\u0103zi este reconvertirea la cre\u0219tinism. Aceasta e singura cale ce ne scoate din impasul \u00een care a fost adus\u0103 lumea prin e\u0219ecul cre\u0219tinilor de a fi cu adev\u0103rat cre\u0219tini\u201d[2]<\/a>.<\/p>\n

De fapt, acest obiectiv a fost reactualizat recent de noul pap\u0103 Francisc, c\u00e2nd fiind ova\u021bionat cu prilejul alegerii sale la c\u00e2rma Bisericii romano-catolice, s-a adresat mul\u021bimii cu apelativul \u201efra\u021bi\u201d \u0219i \u201esurori\u201d, spre a eviden\u021bia \u0219i a repune \u00een legitim\u0103 circula\u021bie autenticitatea Evangheliei lui Hristos.<\/p>\n

Pornind de la simplul fapt c\u0103 nu po\u021bi oferi altuia ceea ce nu posezi, misiunea Bisericii se refer\u0103 cu prec\u0103dere la via\u021ba duhovniceasc\u0103 a credincio\u0219ilor, a \u00eenf\u0103ptuirii \u00eemp\u0103r\u0103\u021biei lui Dumnezeu \u00een sufletul lor (Luca 17, 20-21); fiindc\u0103, dac\u0103 se dore\u0219te ca \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia lui Dumnezeu s\u0103 prind\u0103 via\u021b\u0103 \u00een lume, ea trebuie s\u0103 existe mai \u00eent\u00e2i \u00een sufletele \u0219i \u00een via\u021ba celor ce au misiunea s\u0103 o transmit\u0103 lumii. Iar ace\u0219tia am v\u0103zut c\u0103 sunt to\u021bi cre\u0219tinii. \u0218i cu c\u00e2t \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia lui Dumnezeu este mai activ\u0103 \u00een sufletele lor, cu at\u00e2t \u201epacea, dreptatea \u0219i bucuria ca rod al Duhului Sf\u00e2nt\u201d (Romani 14, 17; Galateni 5, 22) va fi mai deplin\u0103 \u00een via\u021ba celor din jur, \u00een societate \u0219i \u00een lume\u2026<\/p>\n

De aici vedem c\u0103 misiunea spiritual\u0103 a credincio\u0219ilor nu este o datorie formal\u0103 ce revine calit\u0103\u021bii lor de membri ai Bisericii, ci reprezint\u0103 o necesitate duhovniceasc\u0103 dat\u0103 de faptul c\u0103 iubirea, pacea \u0219i bucuria ca rod al Duhului Sf\u00e2nt sunt depline numai dac\u0103 sunt \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ite \u0219i altora. Cultivate exclusiv \u00een plan personal, acestea stagneaz\u0103 \u00een rodirea lor deplin\u0103. Numai prin d\u0103ruire \u0219i primire reciproc\u0103 \u00eembog\u0103\u021besc via\u021ba de har \u201espre zidirea Trupului lui Hristos\u201d (Efeseni 4, 12) \u0219i spre m\u00e2ntuirea lumii.<\/p>\n

Dat fiind faptul c\u0103 via\u021ba spiritual\u0103, ca lucrare a harului divin spre sfin\u021benia vie\u021bii, realizeaz\u0103 normalitatea firii omului prin restabilirea chipului lui Dumnezeu \u00een ea, consider\u0103m c\u0103 un demers \u00een identificarea autenticului uman se \u00eenscrie \u00een perspectiva misiunii spirituale a Bisericii \u00een lume.<\/p>\n

1. Perspectiva cre\u0219tin\u0103 a autenticit\u0103\u021bii naturii umane<\/p>\n

Dotat cu con\u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i libertate, \u00eenc\u0103 dintru \u00eenceput omul s-a raportat la realitate \u00eentr-o rela\u021bie de cunoa\u0219tere a realit\u0103\u021bii din jur, spre a se putea totdeauna orienta spre un scop util vie\u021bii sale. Dar, \u00een acela\u0219i timp, s-a orientat \u0219i spre propria natur\u0103. Referindu-se la sine, \u0219i-a fixat deviza: \u201eFii ceea ce e\u0219ti!\u201d. \u00cens\u0103 pentru \u201ea fi ce e\u0219ti\u201d, trebuie mai \u00eent\u00e2i s\u0103 \u0219tii ce e\u0219ti. Iar pentru a \u0219ti ce e\u0219ti, trebuie s\u0103 te cuno\u0219ti pe tine \u00eensu\u021bi. \u0218i astfel, \u00een\u021beleptul \u0219i-a pus pe frontispiciul luminos al devenirii sale imperativul \u03b3\u03bd\u1ff6\u03d1\u03b9 \u03c3\u03b5\u03b1\u03c5\u03c4\u03cc\u03bd. Iar aceast\u0103 cunoa\u0219tere de sine, raportat\u0103 la natura uman\u0103, pornea de la constatarea c\u0103 aceasta este perfectibil\u0103, \u00eenc\u00e2t, determin\u00e2ndu-i \u0219i cultiv\u00e2ndu-i calit\u0103\u021bile, se putea ajunge la excelen\u021ba (\u1f00\u03c1\u03b5\u03c4\u1f75), care s\u0103-i confere autenticitatea. Numai c\u0103 din aceast\u0103 legitim\u0103 dorin\u021b\u0103 a cunoa\u0219terii de sine au ap\u0103rut multiplele \u0219i variatele contradic\u021bii \u00een determinarea autenticit\u0103\u021bii naturii umane. Se \u0219tie, bun\u0103oar\u0103, c\u0103 filosofii cinici, sub deviza \u201enaturalia non sunt turpia\u201d (ceea ce este natural nu este ru\u0219inos), propov\u0103duiau la \u00eenceput necesitatea de a tr\u0103i conform naturii prin dispre\u021bul bog\u0103\u021biilor \u0219i a conven\u021biilor sociale, iar prin preferin\u021ba de a duce o via\u021b\u0103 auster\u0103, reduceau preten\u021biile vie\u021bii la strictul necesar. Mai t\u00e2rziu \u00eens\u0103, deviza lor a fost falsificat\u0103 \u0219i compromis\u0103 prin aceea c\u0103, manifest\u00e2nd dispre\u021b fa\u021b\u0103 de orice norm\u0103 moral\u0103, motivau lubricele lor pasiuni instinctive prin aceea c\u0103 nu este ru\u0219inos nimic din ceea ce apar\u021bine naturii. La fel, Epicur a \u00een\u021beles pl\u0103cerea \u00eentr-o desf\u0103\u0219urare auster\u0103, pentru ca, mai t\u00e2rziu, discipolii s\u0103 o vulgarizeze, degrad\u00e2nd-o prin declan\u0219\u0103rile triviale ale instinctelor, sub deviza: \u201eedite, bibite post mortem nula voluptas\u201d\u2026 Apoi, dac\u0103 stoicii identificau virtutea cu ra\u021bionalitatea firii \u00een care vedeau divinul din om, au fost printre ei voci care, l\u0103rgind sensul conformit\u0103\u021bii cu natura, au pledat \u00een favorul accept\u0103rii tuturor imboldurilor \u0219i tendin\u021belor oferite de natur\u0103, \u0219i nu numai dup\u0103 ra\u021bionalitatea ei[3]<\/a>.<\/p>\n

Date fiind acest interpret\u0103ri contradictorii, oscilatorii \u0219i nesigure, se impune s\u0103 determin\u0103m sensul autenticit\u0103\u021bii naturii umane \u00een contextul realit\u0103\u021bii adev\u0103rate, pe m\u0103sur\u0103 s\u0103-i afirme orientarea \u0219i finalitatea optim\u0103.<\/p>\n

\u00cen general, prin \u03b1\u1f50\u03d1\u03b5\u03bd\u03c4\u03b5\u03af\u03b1 (\u03b1\u1f50\u03d1\u03b5\u03bd\u03c4\u03af\u03b1) se \u00een\u021belege puterea deplin\u0103, absolut\u0103, iar prin \u03b1\u1f50\u03b4\u03b5\u03bd\u03c4\u03ae\u03c2, cel ce ac\u021bioneaz\u0103 cu de la sine putere, identific\u00e2ndu-se ca \u201est\u0103p\u00e2nul absolut\u201d, sau \u201ecel care are ini\u021biativa de a face un lucru\u201d, ori chiar la simpla lucrare s\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 \u201ecu propriile m\u00e2ini\u201d, de \u201eel \u00eensu\u0219i\u201d. De aici \u0219i \u03b1\u1f50\u03d1\u03b5\u03bd\u03c4\u03b9\u03ba\u03cc\u03c2, calific\u00e2nd puterea absolut\u0103, adic\u0103 \u201eprimordialul\u201d, principalul. Fiind vorba de autonomie sau de autodeterminare, autenticitatea presupune libertatea, deoarece numai \u00een libertate omul se poate defini ca \u1f00\u03d1\u03ad\u03c3\u03c0\u03bf\u03c4\u03bf\u03c2, \u201ef\u0103r\u0103 st\u0103p\u00e2n\u201d, sau \u03b1\u1f50\u03c4\u03bf\u03ba\u03c1\u03ac\u03c4\u03b7\u03c2, \u201ede sine-st\u0103p\u00e2nitor\u201d, \u00een\u021beleg\u00e2nd demnitatea de a fi suveran asupra realit\u0103\u021bii din jur, dar \u0219i capacitatea de a dispune nestingherit asupra vie\u021bii proprii, eliberat de sub presiunea necesit\u0103\u021bii. Prin urmare, \u201ea fi autentic, adic\u0103 a fi tu \u00eensu\u021bi, a fi original, \u00eenseamn\u0103 a fi liber \u0219i astfel adev\u0103rat\u201d[4]<\/a>, adic\u0103 veritabil (de la veritas = \u201eadev\u0103r\u201d), definind chipul adev\u0103rat, cu calit\u0103\u021bi specifice, originale, existent \u00een orice fiin\u021b\u0103 sau lucru de acela\u0219i fel, de aceia\u0219i categorie, diferit de amestecul cu ceea ce-i este str\u0103in.<\/p>\n

\u00cen limba latin\u0103, \u201eauthenticum\u201d face referin\u021b\u0103 \u00een mod special la \u201etextul original\u201d, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 un text este autentic, adic\u0103 adev\u0103rat, dac\u0103 este identic cu originalul. Prin urmare, \u201efaptul de a fi autentic, de a tr\u0103i autentic, trimite la concordan\u021ba \u00eentre original \u0219i originar. A fi autentic, a\u0219adar a fi tu \u00eensu\u021bi, original \u0219i totodat\u0103 originar\u201d[5]<\/a>. \u00cen felul acesta, autenticul \u00eenseamn\u0103 a fi ceea ce e\u0219ti cu adev\u0103rat, spre a te putea \u00eemplini \u00een identitatea specific\u0103, adic\u0103 proprie structurii care te define\u0219te.<\/p>\n

Aplic\u00e2nd la natura fizic\u0103 sau spiritual\u0103 acest \u00een\u021beles al autenticit\u0103\u021bii, vom spune c\u0103 aceasta este autentic\u0103 atunci c\u00e2nd con\u021bine \u00een sine integral elementele \u0219i calit\u0103\u021bile specifice categoriei sau speciei \u00een care este integrat\u0103. Dac\u0103 nu le con\u021bine integral \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu este adev\u0103rat\u0103, \u00een\u021beleg\u00e2nd veritabil\u0103, ci falsificat\u0103. Iar dac\u0103 este falsificat\u0103 \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu-\u0219i poate \u00eendeplini menirea.<\/p>\n

Referindu-ne la autenticul uman, se cuvine s\u0103 preciz\u0103m c\u0103 acesta se exprim\u0103 \u00een corela\u021bie fiin\u021bial\u0103 cu originalul, precum copia, ca s\u0103 fie autentic\u0103, este identic\u0103 cu originalul. \u00cen cazul omului, raport\u00e2ndu-ne la original, la primordial, vom spune c\u0103 omul este chipul lui Dumnezeu numai \u00een m\u0103sura \u00een care este identic cu Originalul, cu Creatorul, a\u0219a cum icoana face vizibil Prototipul s\u0103u. Deci, autenticul uman coreleaz\u0103 fiin\u021bial chipul de original, adic\u0103 de Creator; \u0219i astfel, autenticul uman este expresia libert\u0103\u021bii \u0219i ra\u021biunii existente \u00een Dumnezeu, de unde omul prime\u0219te prin lucrarea harului divin puterea de a fi el \u00eensu\u0219i, adic\u0103 adev\u0103rat.<\/p>\n

Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 harul divin, fiind propriu naturii umane, intr\u0103 \u00een defini\u021bia chipului lui Dumnezeu din om, \u00eenc\u00e2t firea \u00eei prime\u0219te lucrarea \u00eentr-o conlucrare creatoare, asemenea ochiului care prime\u0219te raza de lumin\u0103 a soarelui spre conlucrare; sau a zorelelor care, \u00een mod firesc, natural, se deschid la apari\u021bia binecuv\u00e2ntatelor raze ale soarelui, spre \u00eemplinirea menirii lor. Prin aceast\u0103 comunicare sinergic\u0103 harul des\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te firea, spre a-i reda chipul primordial sau autenticitatea deplin\u0103 \u00eentr-o ne\u00eentrerupt\u0103 devenire.<\/p>\n

Prin urmare, dac\u0103 sfin\u021benia chipului lui Dumnezeu este proprie firii omului, p\u0103catul, nefiindu-i propriu, o falsific\u0103, fiind o boal\u0103 care o denatureaz\u0103, adic\u0103 un e\u0219ec existen\u021bial ce-i aduce moartea.<\/p>\n

De aceea, \u00een c\u0103utarea \u0219i determinarea autenticului uman, va trebui s\u0103 avem \u00een vedere c\u0103 \u00een contextul aparen\u021belor \u00een\u0219el\u0103toare din lumea supus\u0103 p\u0103catului \u0219i mor\u021bii, ca \u0219i a derutei impulsurilor venite din tenebrele firii umane ce poart\u0103 \u00een sine r\u0103nile p\u0103catului, ca tot at\u00e2tea ispitiri am\u0103gitoare, omul \u00ee\u0219i pierde luciditatea deciziei \u0219i capacitatea voin\u021bei, \u00eenc\u00e2t puterea de autodeterminare va deveni relativ\u0103 \u0219i oscilant\u0103, mai ales datorit\u0103 patimilor ce se afirm\u0103 ca necesit\u0103\u021bi oarbe, pe m\u0103sur\u0103 s\u0103 creeze, prin ira\u021bionalitatea \u0219i insa\u021biabilitatea lor, o \u201ealtera natura\u201d, ce deformeaz\u0103 \u0219i falsific\u0103 adev\u0103rata natur\u0103 a omului. Aceasta anuleaz\u0103 autenticul libert\u0103\u021bii menit\u0103 s\u0103-i dea omului aureola demnit\u0103\u021bii chipului lui Dumnezeu ce i-a fost conferit\u0103 la crea\u021bie ca \u00eemplinire fiin\u021bial\u0103, \u00een calitatea de \u03b1\u1f50\u03c4\u03bf\u03ba\u03c1\u03ac\u03c4\u03b7\u03c2, \u201esuveran \u0219i independent fa\u021b\u0103 de celelalte fiin\u021be supuse legilor imuabile ale necesit\u0103\u021bii\u201d[6]<\/a>.<\/p>\n

Spre a dep\u0103\u0219i aceast\u0103 contradic\u021bie existent\u0103 \u00een firea uman\u0103, urm\u00e2nd revela\u021biei adus\u0103 lumii de Fiul lui Dumnezeu \u00eentrupat, \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura Bisericii a demonstrat practic c\u0103, f\u0103r\u0103 a-\u0219i pierde specificul primit la crea\u021bie, natura uman\u0103 degradat\u0103 prin p\u0103cat \u00ee\u0219i poate redob\u00e2ndi autenticitatea primordial\u0103 prin lucrarea harului divin care o transform\u0103 dup\u0103 chipul \u00eendumnezeit al naturii Fiului lui Dumnezeu \u00eentrupat, mort \u0219i \u00eenviat, care \u201ecu puterea Lui dumnezeiasc\u0103 ne-a d\u0103ruit toate cele spre via\u021b\u0103 \u0219i evlavie prin cunoa\u0219terea Celui care ne-a chemat prin propria Lui m\u0103rire \u0219i prin virtutea Sa, prin care ne-a d\u0103ruit pre\u021bioase \u0219i foarte mari f\u0103g\u0103duin\u021be, pentru ca prin aceasta s\u0103 deveni\u021bi p\u0103rta\u0219i dumnezeie\u0219tii naturi = \u03d1\u03b5\u03af\u03b1\u03c2 \u03ba\u03bf\u03b9\u03bd\u03c9\u03bd\u03bf\u1f76 \u03c6\u1f7b\u03c3\u03b5\u03c9\u03c2 \u0219i s\u0103 sc\u0103pa\u021bi de stric\u0103ciunea (coruptio) poftei = \u1f10\u03c0\u03b9\u03d1\u03c5\u03bc\u03af\u1fb3 \u03c6\u03d1\u03bf\u03c1\u1fb6\u03c2 care este \u00een lume\u201d (II Petru 1, 3-4).<\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, dat fiind faptul c\u0103 natura uman\u0103 are deopotriv\u0103 o dimensiune material\u0103, sufleteasc\u0103 \u0219i spiritual\u0103, acel \u1f00\u03c1\u03b5\u03c4\u1f74 care define\u0219te excelen\u021ba \u00een tot ce e bun, adev\u0103rat \u0219i frumos primit din partea lui Dumnezeu prin Hristos, spre a dob\u00e2ndi \u201ep\u0103rt\u0103\u0219ia dumnezeie\u0219tii firi\u201d \u00een urma eliber\u0103rii de necesit\u0103\u021bile oarbe ale patimilor, autenticul naturii umane se refer\u0103 la persoana uman\u0103 privit\u0103 unitar \u0219i integral \u00een diversitatea dimensiunilor specifice, adic\u0103: bio-psiho-socio-cultural\u0103 \u0219i spiritual\u0103.<\/p>\n

Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 autenticitatea persoanei umane trebuie abordat\u0103 \u00eentr-o viziune somato-spiritual\u0103, fiindc\u0103 prin natura sa omul este \u2013 a\u0219a cum \u00eel definea un etician cre\u0219tin (Robert Barry) \u2013 \u201emagnum amphibium\u201d (care tr\u0103ie\u0219te pe dou\u0103 suprafe\u021be); \u00eenc\u00e2t via\u021ba \u0219i existen\u021ba sa nu poate fi \u00een\u021beleas\u0103 \u0219i dezvoltat\u0103 creator dec\u00e2t printr-o accep\u021biune fizic\u0103, psihic\u0103, social\u0103, cultural\u0103, religioas\u0103 \u0219i\/sau spiritual\u0103, cauzal\u0103, func\u021bional\u0103 \u0219i de destin.<\/p>\n

Numai a\u0219a se \u00eempline\u0219te autenticul naturii umane ce poart\u0103 \u00een sine chipul lui Dumnezeu \u0219i necontenit tinde la asem\u0103narea cu El, spre a se realiza comuniunea \u0219i identitatea cu Originalul, conform doxologiei apostolice: \u201ePream\u0103ri\u021bi, a\u0219adar, pe Dumnezeu \u00een trupul vostru \u0219i \u00een duhul vostru care sunt ale lui Dumnezeu\u201d (I Corinteni 6, 20).<\/p>\n

\u00centruc\u00e2t asist\u0103m \u00een actualitatea postmodern\u0103 la proclamarea a\u0219a-zisului \u201eom natural\u201d, \u00een care normalitatea firii se realizeaz\u0103 unilateral prin exacerbarea vitalist\u0103 a ira\u021bionalit\u0103\u021bii instinctelor \u0219i afectelor, precum \u0219i a pierderii de sub control a sim\u021burilor, fapt care duce la dezarmonia naturii umane \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i, vom ar\u0103ta, \u00een continuare, c\u0103 normalitatea \u0219i \u00eemplinirea naturii umane se realizeaz\u0103 prin lucrarea harului divin, care fiindu-i propriu \u0219i necesar, conduce la \u00eennoirea firii, \u00eenduhovnicind sim\u021burile \u0219i convertind afectele prin virtutea cre\u0219tin\u0103 ca via\u021b\u0103 \u00een Hristos prin Duhul Sf\u00e2nt, pe m\u0103sur\u0103 s\u0103-i confere autenticitatea identic\u0103 cu sfin\u021benia vie\u021bii, definind prin dinamismul ei social-cultural misiunea spiritual\u0103 a Bisericii \u00een lume, de-a lungul vremii, ca evanghelie a faptei.<\/p>\n

2. Instincte, sim\u021buri, afecte \u0219i \u00eennoirea firii prin har<\/p>\n

Instinctul este definit a fi un act reflex, \u201eun imbold, un impuls ira\u021bional, incon\u0219tient, ereditar \u0219i universal mo\u0219tenit de indivizii aceleia\u0219i specii\u201d[7]<\/a>. Acest imbold ira\u021bional \u0219i incon\u0219tient prezint\u0103 o func\u021bionalitate automat\u0103 \u0219i spontan\u0103, iar ca reflex necondi\u021bionat poate dep\u0103\u0219i impulsul de autoconservare, \u00een favorul speciei pe care o reprezint\u0103, cum e \u00een cazul instinctului matern, c\u00e2nd femela devenit\u0103 mam\u0103 \u00ee\u0219i arat\u0103 disponibilitatea de a proteja via\u021ba progeniturii chiar cu pre\u021bul vie\u021bii proprii.<\/p>\n

Ne d\u0103m seama de automatismul \u0219i spontaneitatea cu care func\u021bioneaz\u0103 instinctul dac\u0103 ne g\u00e2ndim la faptul c\u0103 un copil nu \u00eenva\u021b\u0103 s\u0103 m\u0103n\u00e2nce, s\u0103 pl\u00e2ng\u0103, s\u0103 se team\u0103, s\u0103 se m\u00e2nie, s\u0103 se sperie, s\u0103 iubeasc\u0103\u2026\u00a0Av\u00e2nd o gam\u0103 foarte variat\u0103 de exprimare a vie\u021bii, eviden\u021biem cele mai semnificative forme instinctive: nutri\u021bie, reproducere, posesie, dominare, ap\u0103rare \u0219i atac, fric\u0103, supunere, m\u00e2nie, adaptare (gregar\u0103, migratoare), dorin\u021b\u0103 (confort, odihn\u0103, ac\u021biune), pornire (constructiv\u0103 \u0219i achizitiv\u0103), iubire parental\u0103, etc. S. Freud propune dou\u0103 instincte: Eros \u0219i Thanatos (instinctul iubirii de via\u021b\u0103 \u0219i al mor\u021bii), iar Adler, urm\u00e2nd pe Fr. Nietzsche \u0219i pe Schopenhauer, se refer\u0103 la instinctul care reprezint\u0103 voin\u021ba de putere, pe c\u00e2nd Carl G. Jung, urm\u00e2nd pe S. Freud se refer\u0103 la libido, exprimat \u00een termeni bergsonieni ca elan vital. Se apreciaz\u0103, apoi, c\u0103 cea mai puternic\u0103 tendin\u021b\u0103 a omului este instinctul eului, care d\u0103 m\u00e2na cu normele sociale,\u00a0 cu care \u00eencheie un pact, \u00een sensul c\u0103 pornirile instinctive sunt libere s\u0103 se manifeste cu condi\u021bia de a nu veni \u00een contradic\u021bie cu exigen\u021bele eului \u0219i ale sentimentului s\u0103u de demnitate, precum \u0219i cu normele sociale. Eul \u0219i societatea exercit\u0103 o ac\u021biune de disciplinare bazat\u0103 pe ierarhizare \u0219i ordonare[8]<\/a>.<\/p>\n

Pe temeiul acestei prezent\u0103ri putem identifica \u0219i nominaliza instinctele primare ale vie\u021bii biologice, ce se impun ca \u0219i condi\u021bii \u201esine qua non\u201d ale existen\u021bei naturii animalice, a fi, mai \u00eent\u00e2i, cel de nutri\u021bie \u0219i de reproducere, iar apoi cel de proprietate \u0219i de conservare a vie\u021bii (ap\u0103rare-atac), precum \u0219i cel social, care-l define\u0219te pe om ca \u201efiin\u021b\u0103 social\u0103\u201d (Aristotel). \u00cen acest context, putem \u00een\u021belege mai bine caracterul imperios necesar al instincetlor primare dac\u0103 vom alege, spre exemplificare, ca numitor comun actul fiziologic al foamei, care pune \u00een ac\u021biune \u0219i men\u021bine instinctul de nutri\u021bie. Fiind semnalul primar al vie\u021bii biologice, va determina pe S. Freud s\u0103 denumeasc\u0103 libidoul ca fiind \u201efoame sexual\u0103\u201d, iar Virgiliu transpune aceea\u0219i no\u021biune \u00een plan moral-spiritual, spun\u00e2ndu-i: \u201eauri sacra fames\u201d (Eneida III, 57).<\/p>\n

Concentr\u00e2ndu-\u0219i aten\u021bia asupra incon\u0219tientului, teoria psihanalitic\u0103 consider\u0103 c\u0103 via\u021ba instinctiv\u0103 este un mare rezervor de energie vital\u0103, determin\u00e2nd elanul vital. Stoparea acestuia reprezint\u0103\u00a0 un atentat la \u00eensu\u0219i libertatea omului, fiindc\u0103 psihismul uman este sexualitate, mai precis afectivitate ce se desf\u0103\u0219oar\u0103 ca psihosexualitate, \u00een sensul c\u0103 prin fenomenul de \u201esublimare\u201d \u0219i \u201ecristalizare\u201d instinctul sexual primar, adopt\u00e2nd metoda educa\u021biei morale, poate fi canalizat \u0219i acomodat \u00abordinei etice\u00bb, ca ordine cultural\u0103 menit\u0103 s\u0103 afirme multitudinea de valori ce contribuie la dezvoltarea societ\u0103\u021bii[9]<\/a>.<\/p>\n

\u00cen acest context, teoria psihanalitic\u0103 vorbe\u0219te de o succesiune instinctiv\u0103 a vie\u021bii, dezvoltat\u0103 \u00een trei faze:<\/p>\n

1. Faza alimentar\u0103 a instinctului foamei p\u00e2n\u0103 la pubertate;<\/p>\n

2. Faza sexual\u0103 de la pubertate p\u00e2n\u0103 dup\u0103 maturitate;<\/p>\n

3. Faza luptei pentru existen\u021ba propriu-zis\u0103 prin instinctul de ap\u0103rare \u0219i agresiune.<\/p>\n

Referindu-se la instinctul predominant, psihanaliza fixeaz\u0103 patru tipuri de oameni ce poart\u0103 pecetea instinctului la care au r\u0103mas \u00een\u021bepeni\u021bi.<\/p>\n

1. Tipul digestiv cuprinde pe cei obseda\u021bi de pl\u0103cerea m\u00e2nc\u0103rii \u0219i a procur\u0103rii ei. Ace\u0219tia sunt gurmanzii, afaceri\u0219tii, interesa\u021bii, zg\u00e2rci\u021bii, cei excesiv de gospodari. La unii ca ace\u0219tia, \u201edragostea trece prin stomac\u201d;<\/p>\n

2. Tipul erotic cuprinde pe cei \u00een\u021bepeni\u021bi \u00een obsesia sexualit\u0103\u021bii din copil\u0103rie p\u00e2n\u0103 la b\u0103tr\u00e2ne\u021be. Ei tr\u0103iesc o ve\u0219nic\u0103 tinere\u021be, ca la pubertate, lipsi\u021bi de spirit practic, sunt romantici, sentimentali \u0219i sacrific\u0103 totul pentru aventurile amoroase, exprim\u00e2nd o bun\u0103tate naiv\u0103;<\/p>\n

3. Tipul anxios-agresiv cuprinde pe cei ce se dovedesc a fi pesimi\u0219ti \u00een interpretarea lucrurilor \u0219i situa\u021biilor \u00een via\u021b\u0103, \u0219i\/sau prin exagerarea lucrurilor pe un singur plan, \u00een sensul c\u0103 acord\u0103 aceea\u0219i propor\u021bie at\u00e2t am\u0103nuntului, c\u00e2t \u0219i \u00eentregului;<\/p>\n

4. Tipul agresiv pur este specific marilor conduc\u0103tori de popoare, reformatorilor, comandan\u021bilor; ei simt pl\u0103cerea de a conduce masele \u201ecu m\u00e2n\u0103 de fier\u201d, sau pl\u0103cerea de a se afla mereu \u00een vecin\u0103tatea pericolului[10]<\/a>.<\/p>\n

Desigur, interpretarea psihanalitic\u0103, sus\u021binut\u0103 ca o dogm\u0103 \u0219i comb\u0103tut\u0103 ca o erezie, nu prezint\u0103 interes deosebit \u00een abordarea afirmativ\u0103 a autenticit\u0103\u021bii naturii umane, deoarece \u00eenchide con\u0219tiin\u021ba uman\u0103 \u00eentr-un anume materialism steril, lipsit de respira\u021bia spiritual\u0103 ce se realizeaz\u0103 \u0219i se \u00eempline\u0219te \u00een perspectiva devenirii sale axiologice, ca deschidere spre un orizont luminos\u2026<\/p>\n

De\u0219i comune omului \u0219i animalelor, instinctele se manifest\u0103 diferit, \u00een sensul c\u0103 la animale func\u021biile instinctive sunt mult mai accentuate, stabilind ordinea vie\u021bii \u0219i comportamentului specific, iar sim\u021burile sunt mult mai amplificate dec\u00e2t ale omului. Lipsind \u00eens\u0103 factorul intuitiv-ra\u021bional specific omului, la animale este pus \u00een ac\u021biune doar elementul empiric legat de sim\u021b.<\/p>\n

La om instinctele se completeaz\u0103 \u0219i cu bunul sim\u021b, \u00eenc\u00e2t acestea pot fi abordate \u0219i orientate ca procese de con\u0219tiin\u021b\u0103, conform naturii suflete\u0219ti a omului, care \u00eel define\u0219te ca fiin\u021b\u0103 religioas\u0103, etic\u0103 \u0219i juridic\u0103. Astfel, pe plan religios, facem cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu sacralizarea instinctului sexual prin practicarea prostitu\u021biei sacre, sau, din contr\u0103, cu referire la diferite forme de abstinen\u021b\u0103 impus\u0103 de anumite norme de cultivare a piet\u0103\u021bii. La fel, \u00een orientarea instinctului de nutri\u021bie, anumite alimente primesc pecetea sacralit\u0103\u021bii, sau altele sunt folosite pentru cultivarea sfin\u021beniei, cum e cazul m\u00e2nc\u0103rurilor de post. Pe plan juridic, instinctul de proprietate, c\u00e2nd se refer\u0103 la bunurile materiale ce apar\u021bin persoanei umane \u00een mod exclusiv, se pronun\u021b\u0103 verdictul c\u0103 proprietatea particular\u0103 este sacr\u0103, \u00een sensul c\u0103 este scoas\u0103, ca orice lucru considerat sacru, din uzan\u021ba comun\u0103. Sub aspect etic-spiritual, instinctele pot fi\u00a0 abordate cu luciditate atunci c\u00e2nd sunt judecate din afara lor. C\u00e2nd cineva se implic\u0103 voluntar \u0219i interesat \u00een exercitarea lor, pl\u0103cerea care le men\u021bine poate deveni scop \u00een sine, pe m\u0103sur\u0103 s\u0103 dezvolte insa\u021biabilitatea ce duce la patimi \u00eenrobitoare.<\/p>\n

Faptul c\u0103 ira\u021bionalitatea instinctului poate fi st\u0103p\u00e2nit\u0103 de ra\u021bionalitatea firii, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 el poate fi orientat prin educa\u021bie, conform unor principii \u0219i valori culturale promovate de con\u0219tiin\u021ba fiec\u0103ruia, \u00een func\u021bie de exigen\u021bele sociale sau ale vie\u021bii comunitare, dar mai ales ale credin\u021bei m\u0103rturisite \u0219i tr\u0103ite de fiecare persoan\u0103 ca via\u021b\u0103 de har. \u00cen acest sens vom eviden\u021bia sim\u021b\u0103m\u00e2ntul pudici\u021biei, al ru\u0219inii, \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 determine sim\u021bul moral, sau bunul sim\u021b, specific sufletului omenesc, cu precizarea c\u0103 atunci c\u00e2nd fa\u021ba omului nu ro\u0219e\u0219te, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 a dec\u0103zut din umanitate, compl\u0103c\u00e2ndu-se unilateral \u00een via\u021ba instinctiv-animalic\u0103.<\/p>\n

Referindu-ne concret la posibilitatea educa\u021biei instinctelor \u0219i implicit a afectelor \u0219i sim\u021burilor de c\u0103tre instan\u021ba con\u0219tiin\u021bei orientat\u0103 axiologic prin via\u021ba de har, vom spune, spre exemplificare, c\u0103 instinctul sexual se va desf\u0103\u0219ura cu decen\u021b\u0103 \u0219i tandre\u021be \u00een taina intimit\u0103\u021bii; cel de nutri\u021bie se va \u00eemplini cu m\u0103sur\u0103 \u0219i bun\u0103cuviin\u021b\u0103; iar cel de proprietate, conjug\u00e2nd pe \u201ea fi\u201d cu \u201ea avea\u201d, \u00een contextul c\u0103 \u201emai bine este a da dec\u00e2t a lua\u201d (Fapte 20, 35), poate transforma zg\u00e2rcenia \u0219i avari\u021bia \u00een generozitate \u0219i filantropie. La fel instinctul de conservare (atac-ap\u0103rare), determinat de harul iubirii lui Hristos, va \u00eenlocui r\u0103zbunarea \u0219i ranchiuna cu iertarea \u0219i pacea aduc\u0103toare de bucurie comunitar\u0103. La fel, \u00eembl\u00e2nzit de cuvintele Domnului, instinctul de domina\u021bie \u201eva renun\u021ba\u201d la duritatea despotismului \u00een favorul slujirii semenului, \u0219tiut fiind c\u0103 \u201ecel ce va voi s\u0103 fie mai mare, s\u0103 fie slujitorul celorlal\u021bi\u201d (Matei 20, 26-28).<\/p>\n

De aici vedem c\u0103, av\u00e2nd con\u0219tiin\u021ba de sine ca discern\u0103m\u00e2nt, dotat cu ra\u021biune \u0219i voin\u021b\u0103 liber\u0103, omul poate aborda instinctul nu numai ca pe o necesitate oarb\u0103, ci \u0219i din perspectiva autodetermin\u0103rii. De pild\u0103, o pas\u0103re \u021binut\u0103 \u00een colivie nu este liber\u0103 s\u0103 zboare spre a-\u0219i \u00eemplini menirea\u2026 Dac\u0103 \u00eens\u0103 simte nevoia de hran\u0103, ea nu poate face nici o opozi\u021bie, fiindc\u0103 pentru ea instinctul este o necesitate incon\u0219tient\u0103 \u0219i imperativ vital\u0103. Ea nu se poate autodetermina. Omul \u00eens\u0103 are puterea de a spune \u201eNU\u201d instinctului de nutri\u021bie, atunci c\u00e2nd anumite motiva\u021bii \u00eel determin\u0103 s\u0103 renun\u021be la hran\u0103, sau poate alege \u00eentre anumite alimente dup\u0103 chibzuin\u021b\u0103 \u0219i decizie proprie. \u00cen astfel de situa\u021bie vom spune c\u0103 pas\u0103rea, av\u00e2nd doar o libertate extern\u0103, nu-\u0219i poate domina instinctul care ac\u021bioneaz\u0103 ca necesitate bio-somatic\u0103. Omul av\u00e2nd \u00eens\u0103, deopotriv\u0103, libertate extern\u0103 \u0219i intern\u0103, se poate opune necesit\u0103\u021bilor instinctive, le poate domina ra\u021bional, le poate am\u00e2na \u0219i\/sau selecta, \u00eenc\u00e2t omul poate aborda instinctul \u00een mod con\u0219tient, liber \u0219i responsabil, potrivit unui ideal moral-spiritual.<\/p>\n

Dar tocmai \u00een aceast\u0103 abordare intervine de cele mai multe ori coliziunea dintre instinct \u0219i con\u0219tiin\u021ba orientat\u0103 spre valorile ce dep\u0103\u0219esc materialitatea strict\u0103 a instinctelor, \u00eenc\u00e2t instinctele \u00eensele pot fi orientate \u0219i angajate \u00een plan spiritual, cum este cazul luptei pentru adev\u0103r \u0219i dreptate \u00een care instinctul de ap\u0103rare-atac poate ac\u021biona cu mai mult\u0103 agresivitate dec\u00e2t lupta pentru p\u00e2ine sau pentru domina\u021bia puterii.<\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, lupta pentru existen\u021b\u0103 este de multe ori at\u00e2t de \u00eenver\u0219unat\u0103 \u0219i nedreapt\u0103, \u00eenc\u00e2t creaz\u0103, de asemenea, conflicte \u00eentre idealul moral \u0219i utilul material, \u00een detrimentul libert\u0103\u021bii \u0219i al datoriei morale. \u00cen cazul \u00een care utilul, interesul sau teama devin dominante, libertatea \u0219i con\u0219tiin\u021ba datoriei cedeaz\u0103, \u0219i asist\u0103m la ceea ce este cunoscut a fi \u201ec\u0103lcarea con\u0219tiin\u021bei\u201d. Dac\u0103 \u00eens\u0103 idealul este ap\u0103rat cu curaj \u0219i jertfelnicie, con\u0219tiin\u021ba va forma caractere puternice.<\/p>\n

\u00cen acela\u0219i timp se cuvine s\u0103 avem \u00een aten\u021bie rolul credin\u021bei \u00een conjugarea instinctelor cu con\u0219tiin\u021ba raportat\u0103 la \u00eensu\u0219i destinul uman, \u00een sensul c\u0103, \u00een nesiguran\u021ba \u0219i contradic\u021bia vie\u021bii p\u0103m\u00e2ntene, foamea, sexul \u0219i propria devenire constituie imboldul tuturor ac\u021biunilor omului de pretutindeni \u0219i de totdeauna. Pe unii \u00eei \u00eenal\u021b\u0103, pe al\u021bii \u00eei pr\u0103bu\u0219esc. Depinde cum fiecare \u00ee\u0219i poate crea \u0219ansa \u0219i cum o \u0219tie folosi, \u0219i \u00een ce m\u0103sur\u0103 credin\u021ba luminat\u0103 de harul lui Dumnezeu \u00eel orienteaz\u0103 \u00een via\u021b\u0103.<\/p>\n

Aceast\u0103 contradic\u021bie dramatic\u0103 \u0219i \u00een acela\u0219i timp tragic\u0103 dintre idealul libert\u0103\u021bii spiritului \u0219i puterea vital\u0103 a instinctului \u00een\u021bepenit\u0103 \u00een firea omului, ne este sugerat\u0103 sub forma unui realism dur \u00een dialogul pe aceast\u0103 tem\u0103 dintre marele inchizitor, din romanul Fra\u021bii Karamazov de F.M. Dostoievski, \u0219i M\u00e2ntuitorul revenit pe p\u0103m\u00e2nt\u2026 F\u0103c\u00e2nd trimitere la scena ispitirii Domnului din pustiu, marele inchizitor \u00eei repro\u0219eaz\u0103: \u201e\u2026 Oamenii poart\u0103 \u00een ei mai ad\u00e2nc ca oric\u00e2nd \u00eenr\u0103d\u0103cinat\u0103 convingerea c\u0103 sunt liberi, cu des\u0103v\u00e2r\u0219ire liberi, de\u0219i chiar ei ne-au oferit libertatea lor, depun\u00e2nd-o smeri\u021bi la picioarele noastre\u2026 Vrei s\u0103 te duci \u00een lume a\u0219a, cu m\u00e2inile goale, f\u0103g\u0103duind semenilor o libertate pe care ei, \u00een ignoran\u021ba \u0219i becisnicia lor \u00eenn\u0103scut\u0103, nu pot s\u0103 o \u00een\u021beleag\u0103, de care chiar se feresc, \u00eengrozi\u021bi, fiindc\u0103 nu exist\u0103 nimic mai insuportabil \u0219i nici n-a existat vreodat\u0103 pentru om \u0219i pentru societate dec\u00e2t libertatea!\u2026 Porunce\u0219te ca pietrele acestea s\u0103 se prefac\u0103 \u00een p\u00e2ini, \u0219i omenirea \u00eentreag\u0103, plin\u0103 de recuno\u0219tin\u021b\u0103, va alerga pe urmele tale ca o turm\u0103 ascult\u0103toare, de\u0219i tot timpul va fi cu frica \u00een s\u00e2n ca nu cumva, la un moment dat, s\u0103-\u021bi retragi bra\u021bul \u00eentins \u0219i, odat\u0103 cu asta, s\u0103 se ispr\u0103veasc\u0103 \u0219i p\u00e2inea d\u0103ruit\u0103 de tine. Tu \u00eens\u0103 n-ai vrut s\u0103-l lipse\u0219ti pe om de libertate \u0219i nu te-ai \u00eendurat s\u0103 prime\u0219ti, judec\u00e2nd c\u0103 nu mai poate fi vorba de libertate, de vreme ce supunerea a fost cump\u0103rat\u0103 cu p\u00e2ine\u2026 Drept aceea ai r\u0103spuns c\u0103 omul nu tr\u0103ie\u0219te numai cu p\u00e2ine; \u0219tii tu, \u00eens\u0103, c\u0103 \u00een numele acestei hrane p\u0103m\u00e2nte\u0219ti duhul p\u0103m\u00e2ntului se va ridica \u00eempotriv\u0103-\u021bi \u0219i, d\u00e2nd piept cu tine, te va birui \u0219i toat\u0103 lumea \u00eel va urma\u2026 \u0218tii tu, oare, c\u0103 peste veacuri, lumea va da glas prin gura \u00een\u021belep\u021bilor \u0219i a \u00eenv\u0103\u021ba\u021bilor s\u0103i c\u0103 nu exist\u0103 pe lume crim\u0103 \u0219i, prin urmare, nu exist\u0103 nici p\u0103cat, ci numai fl\u0103m\u00e2nzi? \u201eD\u0103-le mai \u00eent\u00e2i de m\u00e2ncare, \u0219i abia dup\u0103 aceea le po\u021bi cere s\u0103 respecte virtutea!\u201d va sta scris pe steagul celor ce se vor scula \u00eempotriva ta, culc\u00e2nd la p\u0103m\u00e2nt templul ridicat de tine. Toat\u0103 \u00een\u021belepciunea lumii nu va putea s\u0103 le dea p\u00e2ine at\u00e2ta timp c\u00e2t vor r\u0103m\u00e2ne liberi; dar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 ne vor aduce plocon libertatea \u0219i, depun\u00e2nd-o la picioarele noastre, ne vor spune: \u201e\u00cenrobi\u021bi-ne, dar ast\u00e2mp\u0103ra\u021bi-ne foamea!\u201d. Abia atunci vor \u00een\u021belege c\u0103 libertatea \u0219i faptul de a avea p\u00e2ine ca s\u0103 ajung\u0103 pentru toat\u0103 lumea, sunt dou\u0103 lucruri incompatibile, fiindc\u0103 \u00een vecii vecilor oamenii nu vor fi \u00een stare s\u0103 \u00eempart\u0103 p\u00e2inea \u00eentre ei. \u0218i \u00een acela\u0219i timp se vor convinge c\u0103 niciodat\u0103 nu vor putea fi liberi, fiindc\u0103 sunt slabi de \u00eenger, deda\u021bi la rele, becisnici \u0219i \u00eend\u0103r\u0103tnici. Tu le-ai f\u0103g\u0103duit p\u00e2inea cereasc\u0103, dar, crezi \u00eentr-adev\u0103r c\u0103 poate avea acela\u0219i pre\u021b \u00een ochii stirpei omene\u0219ti, nevolnice, desfr\u00e2nate \u0219i pururea nerecunosc\u0103toare ca p\u00e2inea real\u0103, p\u0103m\u00e2nteasc\u0103? Dac\u0103, \u00een numele p\u00e2inii cere\u0219ti, se vor g\u0103si c\u00e2teva mii sau zeci de mii de suflete care s\u0103 te urmeze, cum r\u0103m\u00e2ne cu milioanele \u0219i zecile de mii de milioane de f\u0103pturi omene\u0219ti incapabile s\u0103 renun\u021be la hrana p\u0103m\u00e2nteasc\u0103 pentru cea f\u0103g\u0103duit\u0103 \u00een ceruri?\u2026 \u00cenvrednicindu-te s\u0103 prime\u0219ti miracolul \u201ep\u00e2inii\u201d, ai fi reu\u0219it s\u0103 \u00eempline\u0219ti acea n\u0103zuin\u021b\u0103 etern\u0103 a omului \u2013 \u0219i nu numai a fiec\u0103rui individ \u00een parte, ci a \u00eentregii umanit\u0103\u021bi \u2013 pururea dornic s\u0103 \u0219tie \u00een fa\u021ba cui trebuie s\u0103-\u0219i \u00eendoaie genunchii! Fiindc\u0103 nu exist\u0103 pentru omul liber o grij\u0103 mai statornic\u0103 \u0219i mai chinuitoare dec\u00e2t aceea de-a afla mai degrab\u0103 \u00een fa\u021ba cui se cuvine s\u0103 se plece p\u00e2n\u0103 la p\u0103m\u00e2nt\u2026 Sufletul omenesc nu cunoa\u0219te alt\u0103 grij\u0103 dec\u00e2t aceea de a g\u0103si cui s\u0103-i \u00eencredin\u021beze mai degrab\u0103 harul libert\u0103\u021bii cu care aceast\u0103 nefericit\u0103 f\u0103ptur\u0103 se na\u0219te pe lume\u2026 D\u0103-i p\u00e2ine \u0219i omul \u021bi se va supune f\u0103r\u0103 gre\u0219, e cea mai mare chez\u0103\u0219ie\u2026 Omul prefer\u0103 lini\u0219tea \u0219i chiar moartea libert\u0103\u021bii de a alege singur \u00eentre bine \u0219i r\u0103u! Fiindc\u0103 nu exist\u0103 ceva mai ademenitor pentru el dec\u00e2t libertatea con\u0219tiin\u021bei, dar \u00een acela\u0219i timp nu exist\u0103 ceva mai cumplit\u2026 Deplina independen\u021b\u0103, g\u00e2ndirea liber\u0103 \u0219i \u0219tiin\u021ba \u00eei vor afunda \u00eentr-o jungl\u0103 at\u00e2t de \u00eenc\u00e2lcit\u0103 \u0219i le vor pune \u00een fa\u021b\u0103 asemenea miracole \u0219i taine at\u00e2t de bine ferecate, \u00eenc\u00e2t unii din ei \u2013 cei r\u0103zvr\u0103ti\u021bi \u0219i aprigi \u2013 \u00ee\u0219i vor face singuri seama, al\u021bii \u2013 \u0219i ei r\u0103zvr\u0103ti\u021bi, dar nevolnici \u2013 se vor nimici unii pe al\u021bii, iar restul \u2013 cei becisnici \u0219i neferici\u021bi \u2013 se vor t\u00e2r\u00ee la picioarele noastre, m\u0103rturisind \u00een gura mare: \u00abDa, a\u021bi avut dreptate, voi singuri st\u0103p\u00e2ni\u021bi taina, de aceea ne-am \u00eentors la voi, izb\u0103vi\u021bi-ne de noi \u00een\u0219ine!\u00bb. Primind p\u00e2inea din m\u00e2na noastr\u0103, \u00ee\u0219i vor da seama, fire\u0219te, c\u0103 nu facem dec\u00e2t s\u0103 lu\u0103m p\u00e2inea lor, pe care au dob\u00e2ndit-o ei \u00een\u0219i\u0219i prin munca bra\u021belor, \u0219i s-o \u00eemp\u0103r\u021bim \u00eentre ei\u2026\u201d.<\/p>\n

\u00cen alt\u0103 ordine de idei, dat fiind faptul c\u0103 natura bio-somatic\u0103 are o func\u021bionalitate unitar\u0103 \u0219i integral\u0103, instinctele, sim\u021burile \u0219i afectele se afl\u0103 \u00eentr-o cauzalitate \u0219i func\u021bionalitate reciproc\u0103, ce poate constitui o unitate armonioas\u0103 sau dezarmonioas\u0103 a naturii umane. Depinde cum func\u021bioneaz\u0103 \u0219i cum le dirijeaz\u0103 ra\u021biunea \u0219i libertatea voin\u021bei. A\u0219a, bun\u0103oar\u0103, instinctul sexual aflat sub diverse influen\u021be erotice, pierz\u00e2nd controlul con\u0219tiin\u021bei, poate deveni tulbur\u0103tor \u0219i de-a dreptul devastator \u00een rela\u021biile interumane, \u00een via\u021ba social\u0103, \u00een via\u021ba de familie, precum \u0219i \u00een via\u021ba personal\u0103\u2026<\/p>\n

Instinctele ca impulsuri vitale de prim ordin, func\u021bion\u00e2nd ca necesit\u0103\u021bi invincibile, u\u0219or devin obsesii ce imperios se cer \u00eemplinite, \u00eenc\u00e2t se chiar spune \u00een \u00een\u021belepciunea popular\u0103 c\u0103 \u201ela fl\u0103m\u00e2nd tot p\u00e2inea-i \u00een g\u00e2nd!\u201d. Sau, prin for\u021ba lor decisiv\u0103, pot dep\u0103\u0219i afectele \u0219i sim\u021burile, \u00eenc\u00e2t s-a constatat c\u0103 \u201efoamea este cel mai bun buc\u0103tar\u201d\u2026 De aici prioritatea acordat\u0103 instinctului, c\u00e2nd se spune: \u201eprimum vivere, deinde philosophari\u201d. La fel de impulsiv \u0219i dominant este \u0219i instinctul de reproducere, impulsionat de libidou, numit de S. Freud, prin similitudine cu apetitul instinctului de nutri\u021bie, \u201efoame sexual\u0103\u201d. La acestea se poate asocia vitalitatea dominant\u0103 a instinctului de conservare, cu cele dou\u0103 forme ale sale, de ap\u0103rare \u0219i de atac, precum \u0219i instinctul de proprietate care conjug\u0103 pe \u201ea fi\u201d cu \u201ea avea\u201d\u2026 Ca necesit\u0103\u021bi vitale imediate, acestea se impun cu prioritate \u0219i cu impetuozitate necondi\u021bionat\u0103, sau ca reflexe condi\u021bionate aflate sub influen\u021ba factorilor de mediu.<\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, afectele (pl\u0103cere, nepl\u0103cere, durere) ca mijloace de sus\u021binere a instinctelor \u0219i a vie\u021bii, iar sim\u021burile, ca moduri de cunoa\u0219tere \u0219i de atitudine fa\u021b\u0103 de realitatea \u00eenconjur\u0103toare, se intercondi\u021bioneaz\u0103 cu instinctele, ac\u021bion\u00e2nd unitar. Bun\u0103oar\u0103, masa servit\u0103 cu ornamente, cu muzic\u0103, cu stimulente olfactive amplific\u0103 pl\u0103cerea gustului, care la r\u00e2ndul s\u0103u amplific\u0103 apetitul \u0219i implicit instinctul de nutri\u021bie\u2026 Dar \u0219i interdependen\u021ba dintre sim\u021buri \u0219i afecte stimuleaz\u0103 func\u021bia nutritiv\u0103 a instinctului, precum fructul din paradis, care era \u201efrumos la vedere \u0219i bun la gustare\u201d\u2026<\/p>\n

Aceast\u0103 determinare reciproc\u0103 dintre instincte, afecte \u0219i sim\u021buri poate avea \u0219i o orientare etic\u0103 \u0219i social\u0103 atunci c\u00e2nd sunt activate ca procese de con\u0219tiin\u021b\u0103. De pild\u0103, afectul triste\u021bii poate inactiva sim\u021burile, inhib\u00e2nd func\u021bia nutritiv\u0103, cum e \u00een cazul situa\u021biilor de doliu\u2026 Pe de alt\u0103 parte, izb\u00e2nda, situa\u021biile fericite, sau evenimentele festive activeaz\u0103 optimismul vie\u021bii \u0219i, odat\u0103 cu aceasta, \u201epl\u0103cerea gustului\u201d stimuleaz\u0103 instinctul de nutri\u021bie, cu larg\u0103 deschidere spre comunicarea interpersonal\u0103 \u0219i social\u0103. \u00cen acest sens, s-a ar\u0103tat c\u0103 \u201emasa nu mai este un proces biologic de alimentare, ci \u0219i un ritual social de str\u00e2ngere a r\u00e2ndurilor \u00een familie, precum \u0219i un prilej de noi rela\u021bii sociale\u201d[11]<\/a>. \u0218i mai departe, a\u0219a-numitele \u201earanjamente din culise\u201d nu sunt numai de ordin psiho-social \u0219i cultural, ci de multe ori \u0219i culinar. De aici importan\u021ba care se atribuie mesei nu numai \u00een diploma\u021bie, ci \u0219i \u00een strategia diverselor afaceri\u2026 \u00cen acest sens se spune c\u0103 argumentul, \u00eenainte de a ajunge la creier, trece prin stomac\u201d[12]<\/a>.<\/p>\n

Dar la temelia interac\u021biunii dintre sim\u021buri \u0219i afecte st\u0103 vitalitatea instinctelor, care fiind necesit\u0103\u021bi oarbe, prin impetuozitatea lor, pierdut\u0103 de sub controlul con\u0219tiin\u021bei, liberalizeaz\u0103 ira\u021bionalitatea afectelor, pe m\u0103sur\u0103 s\u0103 declan\u0219eze revolta sim\u021burilor, ca dereglare a autenticului uman prin declinul firii \u00een animalitatea brut\u0103 ajuns\u0103 la discre\u021bia incon\u0219tientului.<\/p>\n

Astfel, dorin\u021ba (pofta) corelat\u0103 cu pl\u0103cerea, ca mi\u0219c\u0103ri ira\u021bionale ale sufletului, aduc patima ce \u00eenrobe\u0219te via\u021ba atunci c\u00e2nd prin insa\u021biabilitatea lor pierd m\u0103sura fiziologic\u0103 a instinctelor ca necesit\u0103\u021bi vitale, \u00eenc\u00e2t Nicolae Paulescu define\u0219te patima ca fiind o dereglare a instinctelor omene\u0219ti, determinat\u0103 de pl\u0103cerea care din mijloc devine scop \u00een sine. Iat\u0103 cuvintele marelui savant cre\u0219tin: \u201eSingur omul are facultatea de a transforma instinctele \u00een acte voluntare; cu alte cuvinte, singur omul are posibilitatea de a cunoa\u0219te trebuin\u021bele instinctive \u0219i de a delibera asupra mijloacelor \u0219i momentelor oportune satisfacerii lor\u2026 De aici rezult\u0103 c\u0103, \u00een timp ce animalul \u00eenc\u0103tu\u0219at de instincte nu se abate niciodat\u0103 de la legile naturii, omul, aproape liber, a ajuns s\u0103 calce \u00een picioare aceste admirabile legi, stabilite de Dumnezeu \u00een vederea fericirii lui. \u00centr-adev\u0103r, nu orice om este \u00een stare s\u0103 cunoasc\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 scopurile instinctelor; \u00een aceste condi\u021bii, prerogativa de a-\u0219i alege mijloacele devine, \u00een m\u00e2inile omului ignorant sau ne\u00een\u021belept, o arm\u0103 periculoas\u0103, cu care se poate chiar sinucide. Din admirabila desf\u0103\u0219urare a actelor instinctive un asemenea om nu remarc\u0103 \u0219i nu re\u021bine dec\u00e2t senza\u021biile pl\u0103cute care \u00eenso\u021besc \u00eendeplinirea actelor respective. \u0218i \u00een loc de a se \u00een\u0103l\u021ba p\u00e2n\u0103 la scopul instinctului, el nu mai urm\u0103re\u0219te dec\u00e2t pl\u0103cerea devenit\u0103 unica \u021bint\u0103 a activit\u0103\u021bii sale. Ori patima nu e altceva dec\u00e2t c\u0103utarea exclusiv\u0103 a pl\u0103cerii ce rezult\u0103 din satisfacerea unei trebuin\u021be instinctive deviate (adic\u0103 al c\u0103rui scop natural este ignorat, ne\u00een\u021beles sau chiar \u2013 nu de pu\u021bine ori \u2013 dinadins relativizat)\u201d[13]<\/a>.<\/p>\n

Chiar \u0219i numai din aceste succinte considera\u021bii asupra instinctelor ca temeiuri ale naturii bio-somatice a omului, putem stabili c\u00e2teva din caracteristicile lor esen\u021biale:<\/p>\n

1. Sunt \u00eenscrise ca temei (baz\u0103) \u00een natura material\u0103 (biologic\u0103, animalic\u0103) a omului;<\/p>\n

2. Sunt acte fiziologice incon\u0219tiente ce func\u021bioneaz\u0103 automat \u0219i spontan, supun\u00e2nd natura uman\u0103 legilor imuabile ale necesit\u0103\u021bii.<\/p>\n

3. La animal instinctul este \u00eenscris \u00een ordinea fiziologic\u0103 a naturii sale, fiind impulsionat \u0219i sus\u021binut de sim\u021buri \u0219i afecte; la om, instinctele pot fi dinamizate de reciprocitatea \u0219i interdependen\u021ba cu sim\u021burile \u0219i afectele, put\u00e2nd fi dereglate de acestea, dar pot fi \u0219i ordonate de partea ra\u021bional\u0103 \u0219i spiritual\u0103 a sufletului.<\/p>\n

\u00cen acest context ne vom referi, \u00een continuare, la faptul c\u0103, \u00eenc\u0103 din antichitate, s-a constatat cu privire la instincte c\u0103 acestea, fiind impulsionate de patimile oarbe, devin de-o ferocitate bestial\u0103, cobor\u00e2nd natura omului \u00een animalitate. Pentru st\u0103vilirea lor \u0219i pentru \u00eens\u0103n\u0103to\u0219irea firii, Platon pune \u00een ac\u021biune puterea pnevmatic\u0103 a omului interior, adic\u0103 \u1f41 \u1f10\u03bd\u03c4\u1f78\u03c2 \u1f04\u03bd\u03d1\u03c1\u03c9\u03c0\u03bf\u03c2 (Republica IX, 589 a). Aceast\u0103 abordare, aflat\u0103 \u0219i \u00een literatura rabinic\u0103, a fost preluat\u0103 de Sf\u00e2ntul Apostol Pavel spre a-i conferi \u00eens\u0103 valen\u021be calitativ superioare, eviden\u021biind biruin\u021ba omului interior \u201eca bucurie deplin\u0103 de legea lui Dumnezeu\u201d prin lucrarea m\u00e2ntuitoare a harului lui Hristos (Romani 7, 21-25).<\/p>\n

Sf\u00e2ntul Apostol Pavel identific\u0103 omul interior cu inima \u2013 \u03ba\u03b1\u03c1\u03b4\u03af\u03b1 \u2013, care reprezint\u0103 locul central \u0219i cel mai ad\u00e2nc al sufletului. Fiind interiorul \u0219i \u00eentregul omului, kardia este punctul cardinal al vie\u021bii l\u0103untrice, originea \u0219i sediul tuturor puterilor \u0219i func\u021biilor suflete\u0219ti. Aici se d\u0103 lupta hot\u0103r\u00e2toare dintre lucrarea harului divin spre sacralitatea naturii umane \u0219i g\u00e2ndurile rele ce ies din inim\u0103 ca dintr-un \u201eabis de nep\u0103truns\u201d, spre a destr\u0103ma via\u021ba duhovniceasc\u0103 \u0219i a pr\u0103bu\u0219i natura \u00een robia patimilor.<\/p>\n

\u00cen g\u00e2ndirea \u0219i tr\u0103irea filocalic\u0103, \u00eennoirea spiritual\u0103 va deveni criteriul \u0219i chez\u0103\u0219ia autenticit\u0103\u021bii chipului lui Dumnezeu \u00een om. \u201e\u00cen omul l\u0103untric st\u0103 scaunul virtu\u021bilor, toat\u0103 \u00een\u021belegerea \u0219i \u0219tiin\u021ba, \u00een el se lucreaz\u0103 \u00eennoirea chipului lui\u201d \u2013 spune Origen[14]<\/a>.<\/p>\n

Aceast\u0103 \u00eennoire interioar\u0103, av\u00e2nd un caracter spiritual, este specific\u0103 omului duhovnicesc = \u1f41 \u1f04\u03bd\u03d1\u03c1\u03c9\u03c0\u03bf\u03c2 \u03c0\u03bd\u03b5\u03c5\u03bc\u03b1\u03c4\u03b9\u03ba\u03cc\u03c2, care av\u00e2nd judecata Duhului se \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219e\u0219te de \u201emintea lui Hristos\u201d = \u03bd\u03bf\u1f78\u03c2 \u03c4\u03bf\u1fe6 \u03a7\u03c1\u03b9\u03c3\u03c4\u03bf\u1fe6 (I Corinteni 2, 16), fiind capabil s\u0103 judece toate lucrurile duhovnice\u0219te, cum \u00eensu\u0219i Hristos le-ar judeca, spre a str\u0103luci lumina \u00eemp\u0103r\u0103\u021biei lui Dumnezeu, care este \u201epace, dreptate \u0219i bucurie \u00een Duhul Sf\u00e2nt\u201d (Romani 10, 17), \u00een \u00eentunerecul \u0219i vuietul ame\u021bitor al lumii.<\/p>\n

Spre deosebire de acesta este omul firesc = \u1f41 \u1f04\u03bd\u03d1\u03c1\u03c9\u03c0\u03bf\u03c2 \u03c8\u03c5\u03c7\u03b9\u03ba\u03cc\u03c2, care se define\u0219te, conform concep\u021biei platonice, prin natura sa irascibil\u0103: \u03c4\u1f78 \u03d1\u03c5\u03bc\u03b9\u03ba\u03cc\u03bd \u0219i prin cea pofticioas\u0103: \u03c4\u1f78 \u1f10\u03c0\u03b9\u03d1\u03c5\u03bc\u03b5\u03c4\u03b9\u03ba\u03cc\u03bd. Acestea sunt ira\u021bionale \u0219i pot func\u021biona independent de natura ra\u021bional\u0103: \u03c4\u1f78 \u03bb\u03bf\u03b3\u03b9\u03c3\u03c4\u03b9\u03ba\u03cc\u03bd sau de cea pnevmatic\u0103: \u03bd\u03bf\u1fe6\u03c2. Fiind \u00eens\u0103 \u00een afara func\u021biei ra\u021bionale, acestea pot constitui o continu\u0103 ispitire spre p\u0103cat, motiv pentru care \u00een limbajul p\u0103rin\u021bilor filocalici sunt considerate a fi \u201epartea p\u0103tima\u0219\u0103 a sufletului\u201d. \u00cen acela\u0219i timp, omul firesc nu poate \u201eprimi cele ale Duhului lui Dumnezeu, c\u0103ci sunt pentru el nebunie, \u0219i nu le poate \u00een\u021belege pentru c\u0103 ele se judec\u0103 duhovnice\u0219te\u201d (I Corinteni 2, 14-16). Iar aceast\u0103 judecat\u0103 duhovniceasc\u0103 \u00eei este proprie doar omului duhovnicesc, fiindc\u0103 omul firesc, neput\u00e2nd p\u0103trunde \u00een sim\u021birea lucr\u0103rii tainice a Duhului ca via\u021b\u0103 de har, nu-i va putea \u00een\u021belege nici sensul. Unul ca acesta va r\u0103m\u00e2ne str\u0103in, bun\u0103oar\u0103, \u00een fa\u021ba uneia din m\u0103rturisirile specific duhovnice\u0219ti, precum adeverirea Sf\u00e2ntului Apostol Pavel, c\u00e2nd spune: \u201e\u2026 ne l\u0103ud\u0103m cu n\u0103dejdea m\u0103ririi lui Dumnezeu; \u0219i nu numai at\u00e2t, ci ne l\u0103ud\u0103m \u00een necazuri, \u0219tiind c\u0103 necazul aduce r\u0103bdare, iar r\u0103bdarea aduce \u00eencercare, iar \u00eencercarea nu dezam\u0103ge\u0219te pentru c\u0103 dragostea lui Dumnezeu s-a rev\u0103rsat \u00een inimile noastre prin Duhul Sf\u00e2nt cel dat nou\u0103\u201d (Romani 5, 2-5). La fel declar\u0103 Apostolul \u0219i \u00een alte \u00eemprejur\u0103ri: \u201e\u2026 deci cu mare pl\u0103cere m\u0103 voi l\u0103uda mai mult \u00een sl\u0103biciunile mele, pentru ca s\u0103 s\u0103l\u0103\u0219luiasc\u0103 \u00een mine puterea lui Hristos. Pentru aceea, m\u0103 bucur \u00een sl\u0103biciuni, \u00een def\u0103im\u0103ri, \u00een nevoi, \u00een prigoniri, \u00een str\u00e2mtor\u0103ri pentru Hristos; c\u0103ci, c\u00e2nd sunt slab, atunci sunt tare\u201d (II Corinteni 12, 9-10). Sau: \u201em-am umplut de m\u00e2ng\u00e2iere, sunt cov\u00e2r\u0219it de bucurie pentru tot necazul nostru\u201d (II Corinteni 7, 4). Desigur, omul firesc nu poate \u00een\u021belege acest paradox, fiindc\u0103 nu este luminat de harul credin\u021bei care sesizeaz\u0103 \u0219i conduce la dragostea lui Hristos creind disponibilitatea libert\u0103\u021bii de a jertfi totul pentru des\u0103v\u00e2r\u0219irea ei \u00een via\u021ba ta, l\u0103s\u00e2ndu-te, adic\u0103, \u201ep\u0103gubit de toate \u0219i pe toate s\u0103 le socote\u0219ti gunoaie pentru a-l c\u00e2\u0219tiga pe Hristos\u2026 \u0218i ca s\u0103-L cuno\u0219ti pe El \u0219i puterea \u00eenvierii Lui, s\u0103 devii p\u0103rta\u0219 la patimile Lui, asem\u0103n\u00e2ndu-te cu moartea Lui\u201d (Filipeni 3, 8-12), pe baza convingerii de neclintit c\u0103 \u201eni s-a dat pentru Hristos nu numai s\u0103 credem \u00een El, ci \u0219i s\u0103 p\u0103timim pentru El\u201d (Filipeni 1, 21). \u00cen acela\u0219i context vom mai putea ad\u0103uga, spre exemplificare, \u0219i faptul c\u0103 o judecat\u0103 fireasc\u0103, neput\u00e2nd \u00een\u021belege valoarea duhovniceasc\u0103 a iubirii vr\u0103jma\u0219ului, se pronun\u021b\u0103 adversativ, \u00een sensul c\u0103 aceasta ar scoate morala din istorie (Fr. Nietzsche). Numai c\u0103 harul iubirii lucr\u0103toare \u00een via\u021ba duhovniceasc\u0103 o face biruitoare asupra tensiunilor \u0219i \u00eenvr\u0103jbirilor de tot felul existente \u00een lume, aduc\u00e2nd odat\u0103 cu pacea lui Hristos raza de lumin\u0103 a binecuv\u00e2nt\u0103rii, a r\u0103bd\u0103rii \u0219i a m\u00e2ng\u00e2ierii divine, conform m\u0103rturiei apostolice: \u201e\u2026 oc\u0103r\u00e2\u021bi fiind, binecuv\u00e2nt\u0103m; prigoni\u021bi fiind, r\u0103bd\u0103m; huli\u021bi fiind, m\u00e2ng\u00e2iem\u2026\u201d (I Corinteni 4, 12-13). \u0218i astfel de exemple, \u00een variate forme de tr\u0103ire duhovniceasc\u0103, pot continua\u2026<\/p>\n

Natura uman\u0103 cea mai dec\u0103zut\u0103 apar\u021bine \u00eens\u0103 omului trupesc, numit \u0219i \u201ecarnal\u201d = \u1f41 \u1f04\u03bd\u03d1\u03c1\u03c9\u03c0\u03bf\u03c2 \u03c3\u03b1\u03c1\u03ba\u03b9\u03ba\u1f78\u03c2. Unul ca acesta, fiind c\u0103zut din starea de har, \u00ee\u0219i tr\u0103ie\u0219te via\u021ba cu prioritate \u201edup\u0103 trup\u201d (\u03ba\u03b1\u03c4\u1f70 \u03c3\u03ac\u03c1\u03ba\u03b1), dominat\u0103 de ira\u021bionalitatea instinctelor, afectelor \u0219i poftelor nes\u0103buite ale sim\u021burilor (Romani 8, 4-18). Chiar \u0219i mintea, \u03bd\u03bf\u1f78\u03c2-ul, care prin natura sa este nep\u0103timitoare, devine \u03bd\u03bf\u1f78\u03c2 \u03c4\u1fc6\u03c2 \u03c3\u03b1\u03c1\u03ba\u1f78\u03c2 (\u201emintea c\u0103rnii\u201d \u2013 Coloseni 2, 18), \u00eenc\u00e2t \u00eentreaga fire \u0219i via\u021b\u0103 va fi pervertit\u0103 de ira\u021bionalitatea patimilor. \u00cen fond, aceast\u0103 \u201eminte a c\u0103rnii\u201d \u00eenseamn\u0103 tocmai pervertirea con\u0219tiin\u021bei, care \u00een loc s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103 func\u021bia ei specific axiologic\u0103, pe m\u0103sur\u0103 s\u0103 fr\u00e2neze pornirile venite din incon\u0219tientul tenebros al naturii umane, le motiveaz\u0103, g\u0103sindu-le argumente de sus\u021binere \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, situa\u021bii de afirmare efectiv\u0103 prin ac\u021biuni d\u0103un\u0103toare naturii.<\/p>\n

Din aceast\u0103 prezentare comparativ\u0103 putem aprecia c\u0103 spre deosebire de omul trupesc (carnal), dominat de influen\u021ba sim\u021burilor \u0219i \u00eenrobit de impetuozitatea instinctelor \u0219i afectelor, este mereu ispitit \u0219i determinat s\u0103 s\u0103v\u00e2r\u0219easc\u0103 ceea ce Apostolul nume\u0219te \u201efaptele trupului\u201d, adic\u0103: desfr\u00e2narea, necur\u0103\u021bia, necump\u0103tarea, vr\u0103jitoria, du\u0219m\u0103niile, ereziile\u2026 (Galateni 5, 19-20). \u00cen schimb, omul firesc (natural) \u00ee\u0219i poate domina, controla \u0219i orienta, prin legea moral\u0103 natural\u0103 \u00eenscris\u0103 \u00een firea sa (Romani 2, 14), adic\u0103 prin ra\u021biune \u0219i voin\u021b\u0103, sim\u021burile, instinctele \u0219i afectele, dovedindu-se st\u0103p\u00e2n pe sine, responsabil \u00een via\u021ba social\u0103, educat, de caracter, chiar religios, dar nu neap\u0103rat \u0219i duhovnicesc, p\u0103truns de lucrarea sfin\u021bitoare a harului. Poate fi angajat \u00een ac\u021biuni sociale favorabile religiei \u0219i credin\u021bei, dar, nefiind \u0219i duhovnicesc, se orienteaz\u0103 cu prec\u0103dere dup\u0103 duhul lumii \u0219i dup\u0103 conjuncturile comunitare \u00een care activeaz\u0103, sau dup\u0103 interese personale, \u00eenc\u00e2t \u0219i comportamentul lui moral va fi oscilant, mai ales c\u0103 no\u021biunea de p\u0103cat nu are o semnifica\u021bie prea ad\u00e2nc\u0103 \u00een con\u0219tiin\u021ba lui, ci mai mult una de imagine\u2026<\/p>\n

Spre deosebire de omul trupesc \u0219i de cel firesc, omul duhovnicesc se conduce dup\u0103 ra\u021biunea luminat\u0103 de harul Duhului, p\u0103truns\u0103 de \u201eduhul vie\u021bii \u00een Hristos, care o elibereaz\u0103 de legea p\u0103catului \u0219i a mor\u021bii\u201d (Romani 8, 2). \u0218i astfel, \u00eennoindu-se cu duhul min\u021bii = \u1f00\u03bd\u03b1\u03bd\u03b5\u03bf\u1fe6\u03c3\u03d1\u03b1\u03b9 \u03b4\u1f72 \u03c4\u1ff7 \u03c0\u03bd\u03b5\u1f7b\u03bc\u03b1\u03c4\u03b9 \u03c4\u03bf\u1fe6 \u03bd\u03bf\u1f78\u03c2 (Efeseni 4, 23), se va deta\u0219a, dup\u0103 cum \u00eendeamn\u0103 Apostolul, de duhul p\u0103catului din lume: \u201eNu v\u0103 conforma\u021bi cu acest veac, ci schimba\u021bi-v\u0103 prin \u00eennoirea min\u021bii voastre = \u03bc\u03b5\u03c4\u03b1\u03bc\u03bf\u03c1\u03c6\u03bf\u1fe6\u03c3\u03d1\u03b5 \u03c4\u1fc7 \u1f00\u03bd\u03b1\u03ba\u03b1\u03b9\u03bd\u03ce\u03c3\u03b5\u03b9 \u03c4\u03bf\u1fe6 \u03bd\u03bf\u1f78\u03c2, ca s\u0103 cunoa\u0219te\u021bi care este voia lui Dumnezeu cea bun\u0103 \u0219i bine pl\u0103cut\u0103 \u0219i des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103\u201d (Romani 12, 2). \u0218i astfel, mintea cobor\u00e2t\u0103 \u00een \u201einima \u00een care locuie\u0219te prin credin\u021b\u0103 Hristos\u201d (Efeseni 3, 17) va rodi fapta Duhului, care este \u201edragoste, bucurie, pace, \u00eendelung\u0103 r\u0103bdare, bun\u0103tate, facere de bine, bl\u00e2nde\u021be, cump\u0103tare\u201d (Galateni 5, 22), spre a-i da naturii umane autenticitatea primordial\u0103 prin sfin\u021benia vie\u021bii omului, ce se transmite lumii spre izb\u0103virea ei din p\u0103cat.<\/p>\n

\u00cen\u021belegem mai bine sensul de profunzime care \u00eel caracterizeaz\u0103 pe omul duhovnicesc, dac\u0103, prin compara\u021bie, \u00eel deosebim nu numai de omul trupesc \u0219i de cel firesc, ci \u0219i de banalul om religios, de suprafa\u021b\u0103, numit \u0219i \u201ebiserican\u201d, \u00eenclinat cu prioritate spre un tradi\u021bionalism ritualistic \u00een \u00eemplinirea evlaviei, invoc\u00e2nd \u00een acest sens cuvintele Sf\u00e2ntului Serafim din Sarov: \u201eEi (preo\u021bii) v-au spus: Merge\u021bi la biseric\u0103, ruga\u021bi-v\u0103 lui Dumnezeu, p\u0103zi\u021bi poruncile lui Dumnezeu, face\u021bi binele. Iat\u0103 pentru tine scopul vie\u021bii cre\u0219tine! Ei \u00eens\u0103 nu v-au vorbit a\u0219a cum se cuvine. Rug\u0103ciunea, postul, privegherile \u0219i toate celelalte fapte ale cre\u0219tinului, oric\u00e2t de bune ar fi \u00een ele \u00eensele, nu sunt ca fapte, scopul vie\u021bii cre\u0219tine, de\u0219i sunt mijloace neap\u0103rat necesare pentru a-l atinge. Adev\u0103ratul scop al vie\u021bii noastre cre\u0219tine st\u0103 \u00een dob\u00e2ndirea Duhului lui Dumnezeu\u2026 a harului Duhului Sf\u00e2nt\u201d[15]<\/a>.<\/p>\n

\u00cen alt\u0103 ordine de idei, dac\u0103 psihologia modern\u0103 define\u0219te gre\u0219ala ca distorsiune cognitiv\u0103, ne d\u0103m seama c\u00e2t de bine au intuit p\u0103rin\u021bii filocalici taina sufletului omenesc c\u00e2nd au spus c\u0103 g\u00e2ndul care se las\u0103 sedus de aparen\u021be \u00een\u0219el\u0103toare odr\u0103sle\u0219te p\u0103catul, sau c\u00e2t de \u00een\u0103l\u021b\u0103tor poate fi g\u00e2ndul hot\u0103r\u00e2t s\u0103 primeasc\u0103 lucrarea harului spre realizarea virtu\u021bii. De aceea, Sf\u00e2ntul Vasile cel Mare insist\u0103 asupra aten\u021biei ce trebuie acordat\u0103 g\u00e2ndului pentru a nu fi \u00eentinat de ira\u021bionalitatea poftelor oarbe ale firii aflate sub zodia p\u0103catului: \u201eNoi, oamenii, p\u0103c\u0103tuim u\u0219or cu g\u00e2ndul \u2013 spune marele capadocian. De aceea, Cel ce a zidit una c\u00e2te una inimile noastre, \u0219tiind c\u0103 cele mai multe p\u0103cate le s\u0103v\u00e2r\u0219im din imboldul inten\u021biilor noastre, a poruncit ca \u00een primul r\u00e2nd ra\u021biunea conduc\u0103toare (\u1f21\u03b3\u03b5\u03bc\u03bf\u03bd\u03b9\u03ba\u03cc\u03bd) s\u0103 fie curat\u0103. \u0218i pentru c\u0103 p\u0103c\u0103tuim u\u0219or cu mintea, Dumnezeu ne cere s\u0103 avem de ea mai mult\u0103 grij\u0103\u2026 Fiecare animal are prin fire, de la Dumnezeu, Creatorul lumii, instinctul conserv\u0103rii fiin\u021bei sale. Dac\u0103 cercetezi temeinic totul, vei vedea c\u0103 cele mai multe animale se feresc de tot ceea ce le vat\u0103m\u0103 \u0219i, iar\u0103\u0219i, printr-o pornire natural\u0103, se \u00eendreapt\u0103 s\u0103 m\u0103n\u00e2nce numai ce le este folositor. Nou\u0103, \u00eens\u0103, Dumnezeu, \u00cenv\u0103\u021b\u0103torul nostru, ne-a dat aceast\u0103 porunc\u0103: s\u0103 facem cu ajutorul ra\u021biunii ceea ce animalele fac din instinct (\u1f04\u03bb\u03bf\u03b3\u03bf\u03bd)\u201d; ne-a poruncit ca pe cele s\u0103v\u00e2r\u0219ite de animale instinctiv, pe acelea noi s\u0103 le facem cu luare aminte \u0219i cu o continu\u0103 supraveghere a g\u00e2ndurilor, ca s\u0103 putem p\u0103zi cu str\u0103\u0219nicie darurile date nou\u0103 de Dumnezeu: s\u0103 fugim de p\u0103cat, dup\u0103 cum animalele fug de m\u00e2ncarea otr\u0103vitoare, s\u0103 urm\u0103rim dreptatea, dup\u0103 cum ele caut\u0103 iarba cea hr\u0103nitoare. \u201eIa aminte la tine \u00eensu\u021bi, ca s\u0103 po\u021bi deosebi ce-i v\u0103t\u0103m\u0103tor de ce-i m\u00e2ntuitor\u201d[16]<\/a>.<\/p>\n

Desigur, impulsionate de diferite zone\u00a0 ale firii, con\u0219tiente sau incon\u0219tiente, ra\u021bionale sau ira\u021bionale, g\u00e2ndurile sunt multiple \u0219i variate; unele bune, altele rele\u2026 Ca psihologi aten\u021bi \u0219i plini de r\u00e2vn\u0103 duhovniceasc\u0103, p\u0103rin\u021bii filocalici, prin imagini sugestive \u0219i plastice, compar\u0103 g\u00e2ndirea discursiv\u0103 (\u03b4\u03b9\u03ac\u03bd\u03bf\u03b9\u03b1) cu moara care ne\u00eencetat macin\u0103; ce se pune \u00eens\u0103 spre a fi m\u0103cinat, depinde de decizia fiec\u0103ruia\u2026 iar g\u00e2ndul (\u1f14\u03bd\u03bd\u03bf\u03b9\u03b1) bun sau r\u0103u este comparat cu stolul de p\u0103s\u0103ri care zboar\u0103 nedefinit\u2026 Aten\u021bia trebuie concentrat\u0103 cu prioritate asupra g\u00e2ndurilor rele, spre a nu li se admite s\u0103-\u0219i fac\u0103 cuiburi, pentru ca, \u00eenmul\u021bindu-se, s\u0103 devin\u0103 dominante \u00een sfera con\u0219tiin\u021bei, ci primul g\u00e2nd venit \u00een minte (\u03bd\u03bf\u03cc\u03c2) trebuie oferit lui Hristos, ca prin ne\u00eencetata rug\u0103ciune, curat fiind, s\u0103 coboare prin mintea curat\u0103 \u00een inim\u0103 = \u03ba\u03b1\u03c1\u03b4\u03af\u03b1, spre a dob\u00e2ndi virtutea privegherii, care conform cuvintelor Scripturii reprezint\u0103 ochiul veghetor al sufletului: \u201eEu dorm, dar inima mea vegheaz\u0103\u201d (C\u00e2ntarea C\u00e2nt\u0103rilor 5, 2).<\/p>\n

Concluzion\u00e2nd vom spune c\u0103 \u00eennoirea firii prin har \u00eei ofer\u0103 naturii umane autenticitatea primordial\u0103 \u00een urma unei r\u0103zboiri interioare dat\u0103, pe de o parte, de dezarmonia \u0219i contradic\u021bia firii \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i, datorit\u0103 p\u0103catulului intrat \u00een ea ca o \u201ealt\u0103 lege\u201d \u2013 \u1f14\u03c4\u03b5\u03c1\u03bf\u03c2 \u03bd\u1f79\u03bc\u03bf\u03c2, \u00eenscris\u0103 \u00een m\u0103dulare ca \u201elege a p\u0103catului\u201d \u2013 \u03bd\u1f79\u03bc\u03bf\u03c2 \u03c4\u1fc6\u03c2 \u1f01\u03bc\u03b1\u03c1\u03c4\u03af\u03b1\u03c2, iar pe de alt\u0103 parte, \u201elegea min\u021bii\u201d \u2013 \u03bd\u1f79\u03bc\u03bf\u03c2 \u03c4\u03bf\u1fe6 \u03bd\u03bf\u1f79\u03c2, l\u0103sat\u0103 de Dumnezeu \u00een natura spiritual\u0103 a omului, \u00eendreptat\u0103 spre El, ca o lege moral\u0103 natural\u0103 (Romani 7, 23). De aceea, la natura autentic\u0103 se ajunge prin \u201edezbr\u0103carea de omul cel vechi\u201d (Coloseni 3, 9) \u0219i ne\u00eentrerupta \u201e\u00eennoire cu duhul min\u021bii, spre \u00eembr\u0103carea \u00een omul cel nou, cel zidit dup\u0103 Dumnezeu \u00eentru dreptate \u0219i \u00eentru sfin\u021benia adev\u0103rului\u201d (Efeseni 4, 23-24), pe m\u0103sur\u0103 s\u0103 confere naturii umane autenticitatea deplin\u0103, \u00eentr-o desf\u0103\u0219urare epectatic\u0103, ca ne\u00eentrerupt\u0103 devenire \u00een iubirea nehotarnic\u0103 a lui Dumnezeu (Filipeni 3, 12-14), ca mod de dep\u0103\u0219ire a limitelor naturii umane, \u00een procesul de \u00eendumnezeire a firii prin harul divin.<\/p>\n

3. Sim\u021burile trupe\u0219ti \u0219i sim\u021burile duhovnice\u0219ti<\/p>\n

Ar\u0103tam c\u0103 omul se raporteaz\u0103 totdeauna fa\u021b\u0103 de realitate \u00eentr-o rela\u021bie de cunoa\u0219tere. Aceasta poate fi de mai multe feluri: empiric\u0103, ra\u021bional\u0103, prin experien\u021b\u0103, intuitiv\u0103 etc. Cea mai elementar\u0103 form\u0103 de cunoa\u0219tere, proprie at\u00e2t omului c\u00e2t \u0219i animalului, este cea empiric\u0103, sau senzorial\u0103, adic\u0103 prin sim\u021buri.<\/p>\n

Sub aspect psiho-fiziologic, omul poate con\u0219tientiza realitatea, interpret\u00e2nd-o \u00eentr-o manier\u0103 unitar\u0103, sub forma percep\u021biilor, sau \u00eentr-o form\u0103 analitic\u0103, prin senza\u021bii. Dac\u0103 percep\u021bia reprezint\u0103 sinteza, senza\u021bia reprezint\u0103 analiza. De aceea, la senza\u021bie se ajunge prin cele cinci sim\u021buri, care analizeaz\u0103 realitatea, motiv pentru care se numesc analizatori. Iar la senza\u021bii \u00a0se ajunge printr-un proces fiziologic, desf\u0103\u0219urat \u00een trei faze:<\/p>\n

1. Receptorul de stimul transform\u0103 energia mecanic\u0103 \u0219i chimic\u0103 \u00een energie nervoas\u0103.<\/p>\n

2. Segmentul (calea) de conducere, de transmitere a energiei nervoase \u00een segmentul central (encefal sau m\u0103duva spin\u0103rii).<\/p>\n

3. Segmentul central transform\u0103 energia nervoas\u0103 \u00een senza\u021bii (vizuale, termice, acustice).<\/p>\n

\u00cen felul acesta putem spune c\u0103 realitatea este cu at\u00e2t mai bine intuit\u0103 \u0219i cunoscut\u0103, cu c\u00e2t cade \u00een percep\u021bia mai multor sim\u021buri.<\/p>\n

Referindu-ne la sim\u021buri ca analizatori ai realit\u0103\u021bii din lume proiectat\u0103 \u00een con\u0219tiin\u021ba noastr\u0103, se cuvine s\u0103 ar\u0103t\u0103m c\u0103 din cei \u0219apte tipuri de receptori, cel optic culege 90% din informa\u021biile mediului ambiant. De aici \u0219i constatarea celor vechi c\u0103 \u201eanimus in oculis habitat\u201d\u2026 \u00cen acest context, ne putem u\u0219or explica motivul pentru care, referindu-se la ispita lumii, Sf\u00e2ntul Apostol Ioan eviden\u021biaz\u0103 faptul c\u0103 \u201epofta ochilor\u201d (\u1f10\u03c0\u03b9\u03d1\u03c5\u03bc\u03af\u03b1 \u03c4\u1ff6\u03bd \u1f40\u03c6\u03d1\u03b1\u03bb\u03bc\u1ff6\u03bd\u00a0= concupiscentia oculorum) corelat\u0103 cu \u201epofta trupului\u201d (\u1f10\u03c0\u03b9\u03d1\u03c5\u03bc\u03af\u03b1 \u03c4\u1fc6\u03c2 \u03c3\u03b1\u03c1\u03ba\u03cc\u03c2) \u0219i cu \u201etrufia vie\u021bii\u201d (I Ioan 2, 16) reprezint\u0103 cea mai larg\u0103 \u0219i cea mai prielnic\u0103 poart\u0103 de intrare a ispitei, care antreneaz\u0103 firea spre p\u0103cat, mai ales prin senza\u021bie, percep\u021bie \u0219i imagina\u021bie, \u0219tiut fiind c\u0103 incon\u0219tientul (subcon\u0219tientul) \u00een care se fixeaz\u0103 imaginea este memorie afectiv\u0103 ce u\u0219or poate fi actualizat\u0103 \u0219i transformat\u0103 \u00een patim\u0103 prin imboldul instinctelor \u0219i impulsul dorin\u021bei \u0219i pl\u0103cerii.<\/p>\n

Interpret\u00e2nd duhovnice\u0219te raportul dintre sim\u021buri \u0219i realitatea ce ne apare \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103, constat\u0103m c\u0103, pe de o parte, prin sim\u021buri putem admira crea\u021bia lui Dumnezeu, reg\u0103sindu-ne \u00een ra\u021bionalitatea slavei Sale, dar, pe de alt\u0103 parte, putem c\u0103dea prad\u0103 p\u0103catului din lume. \u0218i aceasta, datorit\u0103 faptului c\u0103 dorin\u021ba = \u1f10\u03c0\u03b9\u03d1\u03c5\u03bc\u03af\u03b1 (concupiscentia), mai precis \u201epatima poftei\u201d = \u03c0\u03ac\u03d1\u03bf\u03c2 \u1f10\u03c0\u03b9\u03d1\u03c5\u03bc\u03af\u03b1\u03c2 (I Tesaloniceni 4, 5), reprezint\u0103 p\u0103catul intrat \u00een natura omului ca o continu\u0103 ispitire, a\u0219a cum m\u0103rturise\u0219te Scriptura: \u201eDumnezeu pe nimeni nu ispite\u0219te, ci fiecare se ispite\u0219te fiind tras \u0219i am\u0103git de pofta sa\u201d (Iacob 1, 13-14), \u00eenc\u00e2t \u201eprietenia cu lumea\u201d p\u0103catului ne face \u201evr\u0103jma\u0219i lui Dumnezeu\u201d (Iacob 4, 4; I Ioan 5, 19).<\/p>\n

Ca deosebit de abili psihologi duhovnice\u0219ti, p\u0103rin\u021bii filocalici au ar\u0103tat c\u0103 imaginea desf\u0103\u0219urat\u0103 \u00eentr-un complex de factori suflete\u0219ti \u0219i trupe\u0219ti, de multe ori poate fi victima sim\u021burilor, dar se poate afirma \u0219i creator. Dup\u0103 cum remarc\u0103 un cunosc\u0103tor \u00een materie, transform\u00e2nd senza\u021biile \u00een imagini, \u201e\u00eei permite omului s\u0103 aibe, sub forma unei imagini, o reprezentare a ceea ce percepe. \u00cei permite, de asemenea, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu memoria, s\u0103-\u0219i reprezinte amintirile r\u0103mase \u00een urma celor percepute. Imagina\u021bia este, pe de o parte, aceast\u0103 facultate a omului de a transforma percep\u021biile \u00een imagini corespunz\u0103toare \u0219i de a reproduce, atunci c\u00e2nd memoria le-a p\u0103strat \u0219i, pe de alt\u0103 parte, ea este \u0219i capacitatea de a produce, prin combinarea mai multor imagini astfel ob\u021binute, luate \u00een \u00eentregime sau numai \u00een parte, imagini cu totul noi\u201d[17]<\/a>.<\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, sim\u021burile au mult subiectivism \u00een raportarea la realitate, motiv pentru care li se acord\u0103 \u00eentr-un fel prioritate c\u00e2nd se spune: \u201eDe gustibus non disputandum est\u201d\u2026 \u00cen acela\u0219i timp, subiectivismul sim\u021burilor este am\u0103gitor, ispititor, fiindc\u0103 poart\u0103 \u00een sine emo\u021bia \u0219i memoria pl\u0103cerii. Iar pl\u0103cerea, prin ira\u021bionalitatea ei, atunci c\u00e2nd pierde m\u0103sura cuvenit\u0103, se amplific\u0103 \u00een\u00a0 insa\u021biabilitatea ce degradeaz\u0103 natura uman\u0103 \u00een patimi.<\/p>\n

Apar\u021bin\u00e2nd cunoa\u0219terii empirice, senzoriale, sim\u021burile prin natura lor sunt \u00een\u0219el\u0103toare, ca \u00eens\u0103\u0219i lumea senza\u021biilor. \u201eUrechea te minte \u0219i ochiul te-n\u0219al\u0103\u201d, va confirma poetul nostru na\u021bional, Mihai Eminescu. Fiindc\u0103 produc nesiguran\u021ba ce duce la e\u0219ec prin \u00eenglodarea naturii umane exclusiv \u00een humusul existen\u021bial al vie\u021bii de aici \u0219i de acum, sim\u021burile trebuiesc controlate, disciplinate \u0219i orientate spre via\u021ba spiritual\u0103, potrivit unui ideal menit s\u0103 dea sens \u0219i autenticitate naturii \u0219i vie\u021bii omene\u0219ti.<\/p>\n

Spre deosebire de animal, la om, sim\u021burile trupe\u0219ti nu au doar o referin\u021b\u0103 biologic\u0103, ci pot fi abordate \u0219i dintr-o perspectiv\u0103 sufleteasc\u0103, cultural\u0103, spiritual\u0103, dar mai ales estetic\u0103, menit\u0103 s\u0103 pun\u0103 \u00een valoare emo\u021bia artistic\u0103. Orientate spiritual, sim\u021burile fire\u0219ti, precum v\u0103zul, auzul \u0219i chiar mirosul pot oferi valen\u021be de \u00eenalt\u0103 eleva\u021bie duhovniceasc\u0103, anim\u00e2nd sentimentul religios al comuniunii cu Dumnezeu. Astfel, prin v\u0103z putem admira operele ce ne trezesc sentimente de evlavie, iar cinstirea icoanei pe care o vedem ne ridic\u0103 la comuniunea prototipului ei. Auzul muzicii adecvate, armoniz\u00e2nd sufletul \u00een sine, \u00eel ridic\u0103 la dimensiunea rug\u0103ciunii purificatoare; iar parfumul de t\u0103m\u00e2ie, \u00eenmiresm\u00e2nd mediul ambiant, deschide prin miros buna dispozi\u021bie de \u00een\u0103l\u021bare duhovniceasc\u0103 a sufletului.<\/p>\n

Chiar \u0219i gustul trupesc, la care ne-am referit spre a-i determina cu prec\u0103dere subiectivismul ce poate degenera \u00een insa\u021biabilitatea patimii, poate avea \u0219i o intui\u021bie a realit\u0103\u021bilor duhovnice\u0219ti, pe linia celor sugerate de psalmist c\u00e2nd ne \u00eendeamn\u0103 metaforic: \u201eGusta\u021bi \u0219i vede\u021bi c\u0103 e bun Domnul\u2026\u201d (Psalmul 33, 8). Noi putem \u00eens\u0103 realiza mai \u00eent\u00e2i trupe\u0219te aceast\u0103 realitate duhovniceasc\u0103 ori de c\u00e2te ori ne \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219im cu Trupul \u0219i S\u00e2ngele M\u00e2ntuitorului, spre a percepe iubirea milostiv\u0103 \u0219i jertfelnic\u0103 a lui Dumnezeu\u2026<\/p>\n

\u00cen alt\u0103 ordine de idei, pornind de la realitatea c\u0103 \u00een natura uman\u0103 exist\u0103 poten\u021bialit\u0103\u021bi native bune, \u00een\u021belep\u021bii antici au constatat \u0219i apreciat c\u0103 natura este perfectibil\u0103, motiv pentru care mereu se str\u0103duiau s\u0103-i d\u0103ltuiasc\u0103 prin educa\u021bie autenticitatea care s\u0103 o duc\u0103 la perfec\u021biune; iar prin competi\u021biile sportive s\u0103 demonstreze c\u0103 omul \u00ee\u0219i poate dep\u0103\u0219i chiar \u0219i limitele fire\u0219ti\u2026 Astfel, s-a c\u0103utat formarea bunelor deprinderi \u00een urma unei judec\u0103\u021bi drepte (corecte), care s\u0103 conduc\u0103 la idealul kalokagatiei, a \u00eenfrumuse\u021b\u0103rii \u0219i \u00eembun\u0103t\u0103\u021birii firii omene\u0219ti, deopotriv\u0103 a sufletului \u0219i a trupului, promov\u00e2ndu-se gimnastica, sportul, filosofia, muzica, arta, cultura, \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntul, \u0219tiin\u021ba\u2026 Iar \u00een acest sens s-a considerat oportun ca disciplinarea sim\u021burilor fire\u0219ti, biologice, s\u0103 fie \u00eembinat\u0103 armonic cu cultivarea sim\u021burilor intelectuale, artistice, culturale, religioase, \u00eenscrise \u00een natura spiritual\u0103, pe m\u0103sur\u0103 s\u0103 armonizeze firea \u00een sine, \u00eenzestr\u00e2nd-o cu frumuse\u021bea autentic\u0103.<\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, proclam\u00e2nd idealul filocaliei, prin cultivarea cu prioritate a frumuse\u021bilor spirituale, tr\u0103itorii cre\u0219tini \u0219i-au concentrat \u00eentreaga preocupare duhovniceasc\u0103 \u00een direc\u021bia promov\u0103rii prin ascez\u0103 a terapiei patimilor prin virtu\u021bi, \u00een\u021beleg\u00e2nd c\u0103 a\u0219a cum \u00eentunerecul dispare la apari\u021bia luminii, tot astfel \u0219i firea omeneasc\u0103, ce poart\u0103 \u00een sine \u00eentunerecul p\u0103catului, poate fi luminat\u0103 prin str\u0103lucirea harului divin, spre a-i reda sfin\u021benia chipului lui Dumnezeu concretizat \u00een virtute, ca via\u021b\u0103 \u00een Hristos prin Duhul Sf\u00e2nt.<\/p>\n

\u00cen acest context se cuvine s\u0103 preciz\u0103m c\u0103 din dorin\u021ba de a impune suprema\u021bia spiritului asupra materiei, \u00een scopul realiz\u0103rii unei c\u00e2t mai des\u0103v\u00e2r\u0219ite vie\u021bi \u00eenduhovnicite, au ap\u0103rut de-a lungul vremii, din prea mult\u0103 scrupulozitate, unele exager\u0103ri ascetice \u00eendreptate unilateral asupra naturii trupe\u0219ti. Urm\u00e2nd \u00eens\u0103 calea \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103 a \u201edreptei socoteli\u201d, asce\u021bii cre\u0219tini autentici, av\u00e2nd \u00een aten\u021bie capacitatea \u0219i particularit\u0103\u021bile naturii fiec\u0103ruia, ne-au l\u0103sat, prin \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura \u0219i via\u021ba lor, modele de armonizare a firii prin practicile ascetice menite s\u0103-i aduc\u0103 adev\u0103rata sacralitate. Dup\u0103 cum ar\u0103ta un distins dasc\u0103l de spiritualitate cre\u0219tin\u0103, \u201edin punct de vedere al firii omene\u0219ti, asceza cre\u0219tin\u0103 nu are ca scop nimicirea firii, sau chiar \u0219i numai a trupului, nici mutilarea firii sau a trupului, ci scopul ei este eliberarea firii (deci \u0219i a trupului \u0219i a sufletului) de sub chem\u0103rile p\u0103catului \u0219i dezvoltarea a tot ce este pozitiv, frumos, nobil, bun, \u00eenalt \u00een firea omeneasc\u0103. Dup\u0103 concep\u021bia ortodox\u0103, natura uman\u0103, fiind creat\u0103 de Dumnezeu, este bun\u0103. R\u0103ul este un accident: el nu apar\u021bine firii, ci e ceva str\u0103in, ceva contra firii. Binele, dimpotriv\u0103, este conform firii. Asceza, care vrea s\u0103 \u00eenl\u0103ture r\u0103ul \u0219i s\u0103 des\u0103v\u00e2r\u0219easc\u0103 binele, nu este \u00eempotriva firii, ci conform\u0103 cu ea, e pentru fire. Ea e mijlocul de des\u0103v\u00e2r\u0219ire a firii. De aceea asceza va dezvolta tot ceea ce e bun, ceea ce este dup\u0103 firea cea bun\u0103 a omului. Ea nu lupt\u0103 contra firii, ci contra r\u0103ului, contra p\u0103catului, eliber\u00e2nd firea de servitu\u021bile r\u0103ului \u0219i ajut\u00e2nd la cre\u0219terea tuturor semin\u021belor bune din firea noastr\u0103. Ea nu lupt\u0103 contra trupului, ci contra patimilor, c\u0103ci scris este: \u00abPurta\u021bi grij\u0103 de trup dar nu spre pofte\u00bb (Romani 13, 14). \u00cen Hristos, omul nu este mutilat, ci este eliberat din robia p\u0103catului \u0219i ridicat pe planul unei vie\u021bi superioare \u0219i plenare\u201d[18]<\/a>. De fapt, \u201eav\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 modelul este Hristos, asceza va tinde s\u0103 \u00eenl\u0103ture tot ce e neasem\u0103nare cu Hristos \u0219i s\u0103 dezvolte tot ce e asem\u0103nare cu Hristos. Precum sculptorul, care vrea s\u0103 ciopleasc\u0103 \u00een piatr\u0103 chipul unui om, d\u0103 la o parte cu dalta buc\u0103\u021bile de prisos \u0219i contureaz\u0103 \u00een piatr\u0103 tr\u0103s\u0103turile chipului, tot a\u0219a asceza cre\u0219tin\u0103 elimin\u0103 ceea ce e nefolositor \u0219i p\u0103gubitor \u0219i scoate la lumin\u0103 chipul lui Hristos \u00een f\u0103ptura credinciosului. Cum Iisus Hristos este asemenea nou\u0103 \u201eafar\u0103 de p\u0103cat\u201d (Evrei 4, 15), rezult\u0103 c\u0103 asceza cre\u0219tin\u0103 cuprinde pe de o parte lupta \u00eempotriva p\u0103catului, purificarea firii de p\u0103cat, pe de alt\u0103 parte efortul pentru dob\u00e2ndirea \u0219i cre\u0219terea \u00een virtu\u021bile ce str\u0103lucesc des\u0103v\u00e2r\u0219it \u00een persoana lui Iisus Hristos\u201d[19]<\/a>.<\/p>\n

De aici vedem c\u0103 asceza nu este scop \u00een sine, ci o continu\u0103 exersare, ce se prezint\u0103 ca un mijloc de a dob\u00e2ndi prin harul Duhului Sf\u00e2nt sfin\u021benia lui Hristos, spre a face vie \u0219i roditoare sfin\u021benia lui Dumnezeu \u00een lume. Fiind un exerci\u021biu \u00eenscris \u00een procesul de \u00eenduhovnicire, asceza cre\u0219tin\u0103 se realizeaz\u0103 ca lucrare a Duhului, deoarece numai prin via\u021ba de har putem dob\u00e2ndi \u0219i des\u0103v\u00e2r\u0219i \u00een natura noastr\u0103 supus\u0103 ispitelor \u0219i poftelor p\u0103c\u0103toase, via\u021ba de sfin\u021benie a lui Hristos (I Corinteni 12, 32; Romani 8, 9-13). Este deosebit de conving\u0103toare \u00een acest sens m\u0103rturia Apostolului, p\u0103truns\u0103 de duhul smereniei ca d\u0103ruire plin\u0103 de \u00eencredere \u00een puterea \u0219i lucrarea harului, c\u00e2nd spune: \u201ePot totul \u00een Hristos care m\u0103 \u00eent\u0103re\u0219te\u201d (Filipeni 4, 13), autentific\u00e2nd \u0219i actualiz\u00e2nd peste veacuri imaginea comuniunii de har dintre \u201evi\u021b\u0103 \u0219i ml\u0103di\u021b\u0103\u201d (Ioan 15, 1-9), sugerat\u0103 \u0219i anticipat\u0103 de M\u00e2ntuitorul, deodat\u0103 cu concluzia c\u0103 f\u0103r\u0103 El \u201enu putem face nimic\u201d (Ioan 15, 5) pe plan duhovnicesc. Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 harul lui Hristos \u201e\u00eent\u0103re\u0219te pe cele slabe \u0219i vindec\u0103 pe cele neputincioase\u201d ale firii celui care de bun\u0103 voie se str\u0103duie\u0219te s\u0103 devin\u0103 asemenea Lui: \u201ePrin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, \u0219i harul lui care este \u00een mine nu a fost \u00een zadar, ci m-am ostenit mai mult dec\u00e2t ei to\u021bi, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este \u00een mine\u201d (I Corinteni 15, 10).<\/p>\n

Prin urmare, harul \u00eencepe procesul de restabilire a naturii umane \u0219i tot el o des\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te, imprim\u00e2ndu-i sfin\u021benia vie\u021bii lui Hristos. Harul creaz\u0103 acea dispozi\u021bie de a-L primi pe Hristos \u00een via\u021ba ta, spre armonizarea firii \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i, a ra\u021biunii cu voin\u021ba \u0219i sentimentul, anul\u00e2nd \u00een acela\u0219i timp contradic\u021bia dintre natura fizic\u0103 \u0219i cea spiritual\u0103, \u00een favoarea spiritualiz\u0103rii vie\u021bii biologice, iar asceza ne \u00eenvrednice\u0219te s\u0103 ne \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219im de \u201ehar peste har\u201d (Ioan 1, 16), ca anticipare \u0219i pregustare a comuniunii ve\u0219nice cu Hristos, cu Sf\u00e2nta Treime (II Corinteni 3, 17-18), asemenea Sfintei Fecioare Maria care \u201ea aflat har de la Dumnezeu\u201d (Luca 2, 28-38), fiindc\u0103 prin via\u021ba ei curat\u0103 s-a f\u0103cut vrednic\u0103 de primirea \u0219i lucrarea harului. \u0218i cum, prin harul Duhului, Sf\u00e2nta Fecioar\u0103 s-a \u00eenvrednicit de primirea firii divine \u00een natura sa p\u0103m\u00e2nteasc\u0103, tot astfel \u0219i noi, prin ascez\u0103, precum postul \u0219i poc\u0103in\u021ba, ne \u00eenvrednicim a primi, prin postire, harul st\u0103p\u00e2nirii de sine, ca eliberare a firii de sub dominarea impulsurilor ce vin din firea ce poart\u0103 \u00een sine r\u0103nile p\u0103catului, iar prin poc\u0103in\u021b\u0103 dob\u00e2ndim harul iert\u0103rii p\u0103catelor, \u00een perspectiva \u201e\u00eemp\u0103rt\u0103\u0219irii dumnezeie\u0219tii firi\u201d (II Petru 1, 3-4), \u0219tiut fiind c\u0103 \u201enumai cel curat se poate atinge de Cel curat\u201d.<\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, a\u0219a cum prin via\u021ba ei curat\u0103, Sf\u00e2nta Fecioar\u0103 s-a \u00eenvrednicit de rodirea harului Duhului Sf\u00e2nt, spre a \u00eemplini voia lui Dumnezeu (spun\u00e2nd \u00eengerului: \u201efie mie dup\u0103 cuv\u00e2ntul t\u0103u\u201d), tot astfel, \u00een m\u0103sura \u00een care asceza ne ajut\u0103 s\u0103 ne cur\u0103\u021bim natura de \u00eentin\u0103ciunea p\u0103catului \u0219i a patimilor, se face tot mai activ\u0103 rodirea harului ca libertate a firii ce se \u00eempline\u0219te \u00een voia lui Dumnezeu. A\u0219a cum Fiul lui Dumnezeu s-a \u201ecobor\u00e2t din cer nu ca s\u0103 fac\u0103 voia Sa, ci voia Celui ce l-a trimis\u201d (Ioan 6, 38), tot astfel \u0219i cei care prin ascez\u0103 \u00ee\u0219i cur\u0103\u021besc mintea, inima \u0219i via\u021ba trupeasc\u0103, \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219indu-se de harul Lui, \u00eemplinesc totdeauna voia lui Dumnezeu. Iar \u201evoia lui Dumnezeu \u2013 spune Apostolul \u2013 este sfin\u021benia noastr\u0103\u201d (I Tesaloniceni 4, 3), \u00een\u021beleg\u00e2nd sfin\u021benia lui Dumnezeu \u201e\u00een toat\u0103 purtarea noastr\u0103\u201d (I Petru 1, 16).<\/p>\n

Ca \u00een orice lucrare omeneasc\u0103, precum \u00een \u00eenv\u0103\u021bare sau \u00een dob\u00e2ndirea bunelor deprinderi prin educa\u021bie, la fel \u0219i \u00een ascez\u0103 este angajat\u0103 \u00eentreaga noastr\u0103 fire spre ac\u021biune, deopotriv\u0103 spiritual\u0103 \u0219i material\u0103. De aceea, prin analogie cu st\u0103ruitorul antrenament al atle\u021bilor (Filipeni 3, 14; I Corinteni 9, 24), asceza este cunoscut\u0103 \u0219i sub numele de \u03c0\u03cc\u03bd\u03bf\u03c2, \u00een\u021beleg\u00e2nd nevoin\u021b\u0103, osteneal\u0103, trud\u0103; \u0219i \u1f00\u03b3\u1f7d\u03bd, indic\u00e2nd lupta plin\u0103 de curaj, ca angajament voluntar plin de fermitate, \u0219tiind c\u0103 \u201ecei ce sunt ai lui Hristos \u0219i-au r\u0103stignit trupul \u00eempreun\u0103 cu patimile \u0219i cu poftele\u201d (Galateni 5, 24).<\/p>\n

Din cele p\u00e2n\u0103 aici tratate re\u021binem c\u0103 procesul duhovnicesc specific ascezei cre\u0219tine are menirea de a face ca \u201eHristos s\u0103 ia chip \u00een noi\u201d prin lucrarea harului divin, care fiindu-i propriu naturii umane, creaz\u0103 dispozi\u021bia angajamentului ascetic, sus\u021bine asceza \u0219i o des\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te ca via\u021b\u0103 de sfin\u021benie a lui Dumnezeu \u00een lume.<\/p>\n

Pentru realizarea acestui deziderat, asceza se afirm\u0103 ca o continu\u0103 ac\u021biune pentru dob\u00e2ndirea \u00eenfr\u00e2n\u0103rii = \u1f10\u03b3\u03ba\u03c1\u1f71\u03c4\u03b5\u03b9\u03b1, ca st\u0103p\u00e2nire de sine, implic\u00e2nd deopotriv\u0103 natura spiritual\u0103 a sufletului \u0219i natura sensibil\u0103, cea a sim\u021burilor, adic\u0103: \u03bd\u03bf\u03b7\u03c4\u03ae \u0219i \u03b1\u1f30\u03c3\u03d1\u03b7\u03c4\u03ae. Acestea se cauzeaz\u0103 \u0219i se \u00eentrep\u0103trund reciproc, mai \u00eent\u00e2i prin sesizarea p\u0103catului intrat \u0219i statornicit \u00een firea omului, c\u00e2nd \u201etoat\u0103 mintea omeneasc\u0103, r\u0103t\u0103cind \u0219i ab\u0103t\u00e2ndu-se de la mi\u0219carea cea dup\u0103 fire, se mi\u0219c\u0103 spre patimi \u0219i sim\u021buri \u0219i spre cele supuse sim\u021burilor, neav\u00e2nd unde s\u0103 se mi\u0219te \u00een alt\u0103 parte, odat\u0103 ce s-a ab\u0103tut de la mi\u0219carea care o duce \u00een chip firesc c\u0103tre Dumnezeu\u201d[20]<\/a>; iar apoi prin str\u0103dania ascetic\u0103 \u00eendreptat\u0103 asupra celor cinci sim\u021buri, \u00eembin\u00e2nd \u201ev\u0103zul cu privegherea, auzul cu studiul \u00eenv\u0103\u021b\u0103turilor m\u00e2ntuitoare, mirosul cu rug\u0103ciunea, gustul cu \u00eenfr\u00e2narea, pip\u0103itul cu isihia\u201d[21]<\/a>, ca pace, lini\u0219te \u0219i bucurie duhovniceasc\u0103 adus\u0103 \u00een suflet prin lucrarea harului divin, \u0219tiut fiind c\u0103 \u201eisihia are ca \u00eenceput tocmai asceza min\u021bii\u201d[22]<\/a>. Cel care reu\u0219e\u0219te acest lucru \u201e\u00ee\u0219i cur\u0103\u021be\u0219te repede mintea sufletului s\u0103u \u0219i, sub\u021biind-o prin acestea, o face nep\u0103timitoare \u0219i str\u0103v\u0103z\u0103toare\u201d[23]<\/a>.<\/p>\n

Referind virtutea \u00eenfr\u00e2n\u0103rii la sim\u021buri, Sf\u00e2ntul Vasile cel Mare \u00eendeamn\u0103 s\u0103 \u021binem totdeauna sim\u021burile sub control, spre a deprinde st\u0103p\u00e2nirea de sine ce realizeaz\u0103 armonizarea naturii umane \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i: \u201e\u021aine cu putere \u00een m\u00e2ini c\u00e2rma vie\u021bii. C\u00e2rmuie\u0219te-\u021bi ochii, ca s\u0103 nu se n\u0103pusteasc\u0103 asupra ta, prin ochi, valul aprig al poftei! C\u00e2rmuie\u0219te-\u021bi auzul, ca s\u0103 nu primeasc\u0103 urechile ceva v\u0103t\u0103m\u0103tor! C\u00e2rmuie\u0219te-\u021bi limba, ca s\u0103 nu rosteasc\u0103 cuvinte ne\u00eeng\u0103duite! S\u0103 nu te r\u0103pun\u0103 furia m\u00e2niei, s\u0103 nu te \u00eenece loviturile fricii, nici s\u0103 te doboare povara \u00eentrist\u0103rii! Valuri sunt patimile, dac\u0103 te \u021bii deasupra lor vei fi un c\u00e2rmaci iscusit al vie\u021bii tale; dar dac\u0103 nu te vei feri, cu pricepere \u0219i lini\u0219te\u2026 de toate ispitele ce vin asupr\u0103-\u021bi, te vei pierde \u00een oceanul p\u0103catului\u201d[24]<\/a>.<\/p>\n

Dob\u00e2ndind prin ascez\u0103 virtutea \u00eenfr\u00e2n\u0103rii ca disciplinare a sim\u021burilor \u0219i, mai departe, \u1f00\u03c0\u03b1\u03d1\u03b5\u03af\u03b1, ca \u00eens\u0103n\u0103to\u0219ire a naturii, prin eliberarea de patimile ce-i sunt d\u0103un\u0103toare, \u201esting\u00e2nd prin harul lui Dumnezeu focul material al trupului cu focul nematerial al Duhului\u201d, cum spune Sf\u00e2ntul Ioan Sc\u0103rarul[25]<\/a>, se trezesc tot mai mult sim\u021burile duhovnice\u0219ti, \u00eenc\u00e2t Sf\u00e2ntul Antonie se poate referi la mirosul care percepe parfumul virtu\u021bilor \u0219i duhoarea r\u0103ului \u0219i a Celui r\u0103u[26]<\/a>. Apoi, gustul simte bun\u0103tatea \u0219i dulcea\u021ba lui Dumnezeu, pip\u0103itul d\u0103 \u201ecertitudinea\u201d, ca odinioar\u0103 Apostolului Toma[27]<\/a>. Vedem, de altfel, aceast\u0103 certitudine venit\u0103 din sim\u021buri \u0219i ca motivare misionar\u0103 de chemare evanghelic\u0103 la via\u021ba de har, c\u00e2nd Apostolul declar\u0103 explicit: \u201ece am v\u0103zut \u0219i am auzit aceea v\u0103 vestim \u0219i vou\u0103, ca \u0219i voi s\u0103 ave\u021bi p\u0103rt\u0103\u0219ie (comuniune) cu noi, iar p\u0103rt\u0103\u0219ia noastr\u0103 este cu Tat\u0103l \u0219i cu Fiul s\u0103u, Iisus Hristos\u201d (I Ioan 1, 3).<\/p>\n

Faptul c\u0103 asceza cre\u0219tin\u0103 nu for\u021beaz\u0103 \u0219i nu desfigureaz\u0103 \u00eentru nimic firea uman\u0103, relev\u0103 caracterul ei educativ, ea constituindu-se nu ca scop, ci ca exerci\u021biu menit s\u0103-i redea acesteia normalitatea cuvenit\u0103, adic\u0103 autenticitatea. De aceea, av\u00e2nd \u00een aten\u021bie natura fiec\u0103ruia, a specificului personal, a puterii \u0219i sl\u0103biciunii fiec\u0103ruia, asceza se exercit\u0103 treptat, av\u00e2nd un caracter progresiv. \u00cen acest sens, Sf\u00e2ntul Apostol Pavel, referindu-se la treptele vie\u021bii duhovnice\u0219ti, scoate \u00een eviden\u021b\u0103 virtutea discern\u0103m\u00e2ntului = \u03b4\u03b9\u03ac\u03ba\u03c1\u03b9\u03c3\u03b9\u03c2, \u201eapar\u021bin\u0103toare celor des\u0103v\u00e2r\u0219i\u021bi, care prin exerci\u021bii repetate ale purific\u0103rii sim\u021burilor s-au deprins s\u0103 deosebeasc\u0103 (\u03b4\u03b9\u03ac\u03ba\u03c1\u03b9\u03c3\u03b9\u03bd) binele de r\u0103u\u201d (Evrei 5, 14). Astfel, discern\u0103m\u00e2ntul va fi caracteristica esen\u021bial\u0103 a oric\u0103rui om duhovnicesc, dar va defini \u00een mod special pe \u201ep\u0103rintele diakritic\u201d, dotat cu harisma deosebirii duhurilor, recunoscut\u0103 a fi \u00een\u021belepciunea mai presus de fire. \u0218i mai departe, \u00een acest plan al \u00eenduhovnicirii, Sf\u00e2ntul Antonie cel Mare arat\u0103 c\u0103 \u201eun suflet cur\u0103\u021bit din toate p\u0103r\u021bile \u0219i a\u0219ezat dup\u0103 r\u00e2nduiala firii\u201d prime\u0219te prin lucrarea Sf\u00e2ntului Duh harisma str\u0103vederii = \u03b4\u03b9\u03cc\u03c1\u03b1\u03c3\u03b9\u03c2 [28]<\/a>, fiind o perspicacitate spiritual\u0103 = \u03c0\u03bf\u03cc\u03c1\u03b1\u03c3\u03b9\u03c2, care vede prin trup, prin spa\u021biu, prin timp. Aceast\u0103 perspicacitate spiritual\u0103 \u00eenseamn\u0103 \u00een acela\u0219i timp cunoa\u0219terea tainelor lui Dumnezeu = \u03d1\u03b5\u03bf\u03bb\u03bf\u03b3\u03af\u03b1 \u0219i cunoa\u0219terea celor ascunse ale inimilor = \u03ba\u03b1\u03c1\u03b4\u03b9\u03bf\u03b3\u03bd\u03c9\u03c3\u03af\u03b1[29]<\/a>, \u00eenc\u00e2t ea trebuie mereu cultivat\u0103, fiindc\u0103, a\u0219a cum spune Sf\u00e2ntul Antonie, \u201ee nevoie de mult\u0103 rug\u0103ciune \u0219i nevoin\u021b\u0103 (ascez\u0103) pentru ca primind de la Duhul Sf\u00e2nt harisma discern\u0103m\u00e2ntului duhurilor, s\u0103 putem cunoa\u0219te cele ce privesc pe demoni\u201d[30]<\/a>.<\/p>\n

\u00cen alt\u0103 ordine de idei, eviden\u021biem faptul c\u0103, \u00een contextul spiritualiz\u0103rii sim\u021burilor apar\u021bin\u0103toare naturii sensibile, se afirm\u0103 la cei cu inima curat\u0103 intui\u021bia duhovniceasc\u0103 a realit\u0103\u021bilor aflate dincolo de lumea senzorial\u0103, adic\u0103 la vederea duhovniceasc\u0103. Astfel, din cartea Faptele Apostolilor afl\u0103m c\u0103 \u201e\u0218tefan fiind plin de Duh Sf\u00e2nt a v\u0103zut m\u0103rirea lui Dumnezeu \u0219i pe Iisus st\u00e2nd de-a dreapta lui Dumnezeu. \u0218i a zis: \u00abIat\u0103, v\u0103d cerurile deschise \u0219i pe Fiul Omului st\u00e2nd de-a dreapta lui Dumnezeu\u2026\u00bb\u201d (Fapte 7, 55-56). M\u0103rturia acestor intui\u021bii duhovnice\u0219ti prin sim\u021burile fizice le putem identifica mai ales \u00een cazul martirilor. \u00cen Martiriul Sf\u00e2ntului Policarp, bun\u0103oar\u0103, ni se spune c\u0103 martirii \u201elu\u00e2nd aminte la harul lui Hristos au dispre\u021buit chinurile lumii, c\u00e2\u0219tig\u00e2nd printr-o singur\u0103 or\u0103 de suferin\u021b\u0103 via\u021ba de veci. Iar focul s\u0103lbaticilor lor chinuri era pentru ei r\u0103coritor\u2026 \u0219i priveau cu ochii inimii bun\u0103t\u0103\u021bile p\u0103strate celor ce \u00eendelung rabd\u0103, despre care urechea nu a auzit, ochiul nu le-a v\u0103zut \u0219i nici la inima omului nu s-au suit. Lor \u00eens\u0103, le-au fost ar\u0103tate de Domnul, deoarece nu mai erau oameni, ci \u00eengeri\u201d[31]<\/a>. Iat\u0103 \u00eenc\u0103 un exemplu concret, din foarte multe alte cazuri: \u201e\u2026 Fiind pironit pe st\u00e2lp, Carp a z\u00e2mbit. Iar cei de fa\u021b\u0103 mir\u00e2ndu-se, au zis: ce este, de ce r\u00e2zi? Iar fericitul a zis: am v\u0103zut slava lui Dumnezeu \u0219i m-am bucurat\u201d[32]<\/a>.<\/p>\n

Referindu-ne \u00een continuare la spiritualizarea sim\u021burilor prin har, vom eviden\u021bia diferite aspecte de convertire sau de transformare duhovniceasc\u0103 ale acestora. Bun\u0103oar\u0103, dac\u0103 sub presiunea animalic\u0103 a instinctelor \u0219i afectelor, erosul, ca atrac\u021bie natural\u0103 a sufletului spre frumos, se poate perverti la un moment dat prin ira\u021bionalitatea libidoului \u0219i a subiectivismului s\u0103u aberant, devenind \u201eeros concupiscentiae\u201d, de multe ori de-o brutalitate de-a dreptul s\u0103lbatic\u0103, asemenea unui vulcan \u00een erup\u021bie, capabil s\u0103 destrame con\u0219tiin\u021ba, s\u0103 pr\u0103bu\u0219easc\u0103 idealuri \u0219i s\u0103 zdrobeasc\u0103 chiar \u0219i destinul uman; \u00een schimb, prin harul lucr\u0103tor al Duhului, erosul \u00ee\u0219i prime\u0219te autenticitatea spiritual\u0103, dedic\u00e2ndu-se \u00eentru totul frumuse\u021bilor duhovnice\u0219ti, orient\u00e2nd \u0219i sim\u021burile \u00een aceast\u0103 direc\u021bie. \u0218i pentru a ne convinge de o asemenea realitate, Sf\u00e2ntul Ioan Sc\u0103rarul ne relateaz\u0103 urm\u0103torul caz: \u201eMi s-a povestit \u00eentr-o zi o \u00eent\u00e2mplare de-o puritate preasl\u0103vit\u0103 \u0219i cu totul des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103. Cineva, mi s-a spus, v\u0103z\u00e2nd o femeie minunat de frumoas\u0103, g\u0103si \u00eentr-aceasta pricin\u0103 de a da m\u0103rire Ziditorului. La vederea ei, \u00eel cuprindea dragostea de Dumnezeu \u0219i din ochi \u00eei \u021b\u00e2\u0219ni un \u0219iroi de lacrimi. \u0218i a fost minunat de v\u0103zut cum ceea ce pentru altul ar fi fost pricin\u0103 de pierzare, pentru el fu, \u00een chip suprafiresc, cunun\u0103 de biruin\u021b\u0103. Dac\u0103 un astfel de om \u00een cazuri asem\u0103n\u0103toare e cuprins \u00eentotdeauna de acela\u0219i sim\u021b\u0103m\u00e2nt \u0219i lucreaz\u0103 \u00een acela\u0219i chip, (poate fi socotit) p\u0103rta\u0219 al nestric\u0103ciunii chiar \u00eenainte de \u00eenvierea ob\u0219teasc\u0103\u201d[33]<\/a>.<\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, sim\u021burile sensibile se \u00eentrep\u0103trund cu cele duhovnice\u0219ti \u00een ambian\u021ba unei atmosfere de har ce confer\u0103 naturii umane un grad superior de spiritualizare. \u201eC\u00e2nd \u00eencepeam s\u0103 m\u0103 rog cu inima \u2013 spunea un om \u00eenduhovnicit \u2013 toat\u0103 \u00eemprejurimea mi se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219a \u00eentr-o form\u0103 fermec\u0103toare: iarba, p\u0103s\u0103rile, p\u0103m\u00e2ntul, aerul, lumina, toate p\u0103reau s\u0103 vorbeasc\u0103 c\u0103tre mine, c\u0103 sunt aici pentru om, c\u0103 m\u0103rturiseau dragostea lui Dumnezeu c\u0103tre om \u0219i c\u0103 totul se ruga, totul l\u0103uda pe Dumnezeu. Atunci am \u00een\u021beles cuv\u00e2ntul Filocaliei: \u00aba \u00een\u021belege duhul f\u0103pturilor\u00bb \u0219i am v\u0103zut calea pe care trebuie mers pentru a ajunge s\u0103 stai de vorb\u0103 cu f\u0103pturile lui Dumnezeu\u201d[34]<\/a>. Iar aceast\u0103 \u00eenfr\u0103\u021bire a omului cu crea\u021bia reprezint\u0103 triumful harului divin care, \u00eens\u0103n\u0103to\u0219ind firea omului, \u00eei confer\u0103 autenticitatea plenar\u0103 prin armonia comuniunii universale.<\/p>\n

\u00cen felul acesta, se eviden\u021biaz\u0103 progresul duhovnicesc ca o trecere de la \u03c0\u03c1\u03b1\u03ba\u03c4\u03b9\u03ba\u03ae, care define\u0219te str\u0103dania ascetic\u0103 a biruin\u021bei asupra patimilor prin virtu\u021bi, r\u0103spl\u0103tit\u0103 de harul lui Dumnezeu cu \u03c6\u03c5\u03c3\u03b9\u03ba\u03ae, \u00eensemn\u00e2nd cunoa\u0219terea natural\u0103 a realit\u0103\u021bilor dumnezeie\u0219ti din f\u0103pturi, ce conduce \u0219i se \u00eempline\u0219te \u00een \u03d1\u03b5\u03bf\u03bb\u03bf\u03b3\u03b9\u03ba\u03ae, ca vedere duhovniceasc\u0103, care se realizeaz\u0103 \u00een lumina Sfintei Treimi prin harul rug\u0103ciunii. Desigur, a\u0219a cum spune Sf\u00e2ntul Apostol Pavel, nu e o vedere \u201efa\u021b\u0103 c\u0103tre fa\u021b\u0103\u201d, ci \u201e\u00een oglind\u0103\u201d (I Corinteni 13, 12), adic\u0103 \u00een inim\u0103. Nu e intui\u021bia nemijlocit\u0103 a fiin\u021bei lui Dumnezeu, ci a slavei Sale pe care El ne-o arat\u0103 prin energiile Sale necreate, transfigur\u00e2nd natura omeneasc\u0103 prin lumina taboric\u0103.<\/p>\n

4. Afectele ca forme ira\u021bionale ale naturii umane \u0219i convertirea lor \u00een virtu\u021bi<\/p>\n

Pentru a \u00een\u021belege ra\u021bionalitatea \u0219i ira\u021bionalitatea sufletului ca temei al orient\u0103rii \u0219i dezorient\u0103rii naturii umane, se cuvine s\u0103 prezent\u0103m la \u00eenceput schema formulat\u0103 de Platon \u0219i preluat\u0103 \u00een scrierile patristice, fiindc\u0103 ea s-a impus \u00een lumea antic\u0103 precre\u0219tin\u0103 ca o concep\u021bie incontestabil\u0103, asemenea unei dogme.<\/p>\n

\u00a0\u00cen Phaidros 253 d.e. \u0219i \u00een Republica 439 d.e., Platon arat\u0103 c\u0103 p\u0103r\u021bile sufletului sunt de dou\u0103 feluri\u00a0: ra\u021bionale \u0219i ira\u021bionale. Acestea sunt prezentate \u00een imaginea atelajului tras de doi telegari (cal\u00a0= \u1f31\u03c0\u03c0\u03cc\u03c2) condu\u0219i de un vizitiu (\u1f21\u03bd\u03af\u03ba\u03bf\u03c2). Vizitiul este \u03bd\u03bf\u1fe6\u03c2 (mintea) sau \u03c1\u03c6\u03cc\u03bd\u03b7\u03c3\u03b9\u03c2 (cumin\u021benia, chibzuin\u021ba), iar cei doi cai sunt\u00a0\u03d1\u03c5\u03bc\u03cc\u03c2 \u0219i \u1f10\u03c0\u03b9\u03d1\u03c5\u03bc\u03af\u03b1.<\/p>\n

De aici vedem c\u0103 \u00eentreaga etic\u0103 platonic\u0103 se axeaz\u0103 pe ideea de eliberare, sau de m\u00e2ntuire a sufletului. S\u0103 vedem \u00eens\u0103 cum se realizeaz\u0103 aceasta \u00een compartimentele sufletului. \u201e\u2026 Trei p\u0103r\u021bi \u2013 spune Platon \u2013 intr\u0103 \u00een alc\u0103tuirea fiec\u0103rui suflet; dou\u0103 din ele au chip de cal, iar cea de a treia \u00eentruchipeaz\u0103 pe vizitiu (\u1f21\u03bd\u03af\u03ba\u03bf\u03c2). S\u0103 p\u0103str\u0103m pe mai departe imaginea aceasta. Iar despre cai, spunea c\u0103 unul este bun (\u1f00\u03b3\u03b1\u03d1\u03cc\u03c2 \u1f31\u03c0\u03c0\u03cc\u03c2); nu \u0219i cel\u0103lalt. Dar nu am ar\u0103tat-\u0219i se cuvine acum s-o spunem-care anume e virtutea celui bun \u0219i care e viciul celui r\u0103u. Acela dintre ei care-i de un soi mai bun are statura dreapt\u0103, trupul bine legat, grumazul falnic, botul arcuit, ochi negri, iar culoarea lui e alb\u0103; e dornic de onoruri, dar totdeauna cump\u0103tat \u0219i ru\u0219inos; iube\u0219te p\u0103rerea cea adev\u0103rat\u0103. C\u00e2nd \u00eel m\u00e2ni, biciul nu-\u0219i are rostul, pentru c\u0103 ascult\u0103 numai de \u00eendemn \u0219i vorb\u0103. Cel\u0103lalt cal, dimpotriv\u0103 e \u0219ui \u0219i greoi, cl\u0103dit f\u0103r\u0103 nici o noim\u0103, cu grumazul \u021beap\u0103n, cu g\u00e2tul scurt, cu bot turtit; trupul tot e negru, ochii alburii \u0219i injecta\u021bi cu s\u00e2nge; e nes\u0103\u021bios \u0219i \u00eeng\u00e2mfat; urechile le are \u00eemp\u0103ro\u0219ate \u0219i abia de mai aude; \u0219i doar cu lovituri de bici \u0219i \u00eemboldituri ce \u00eel mai po\u021bi m\u00e2na. C\u00e2nd, a\u0219adar, vizitiul z\u0103re\u0219te chipul \u00eendr\u0103git, priveli\u0219tea aceasta \u00eei umplesufletul de foc, \u0219i el se simte str\u0103b\u0103tut de \u00eempuns\u0103turile dorului ce-l \u00eenfioar\u0103\u201d (Phaidros 253 d-e )[35]<\/a>.<\/p>\n

Ad\u00e2ncind \u00een continuare taina naturii umane, Platon eviden\u021biaz\u0103 cele trei dimensiuni ale sufletului, dup\u0103 cum urmeaz\u0103: func\u021bia ra\u021bional\u0103, \u03c4\u1f78 \u03bb\u03bf\u03b3\u03b9\u03c3\u03c4\u03b9\u03ba\u03cc\u03bd sau \u03bd\u03bf\u1fe6\u03c2, func\u021bia voli\u021bional\u0103 sau cea a curajului, \u03d1\u03c5\u03bc\u03bf\u03b5\u03b9\u03b4\u03ad\u03c2, definind calul bun; iar poftele senzoriale, \u03c4\u03cc \u1f10\u03c0\u03b9\u03d1\u03c5\u03bc\u03b5\u03c4\u03b9\u03ba\u03cc\u03bd, reprezent\u00e2nd partea rea a sufletului, se identific\u0103 cu calul r\u0103u. Ra\u021biunea \u00ee\u0219i are sediul \u00een creier; afectele \u0219i sentimentele \u00een inim\u0103; iar poftele \u00een p\u00e2ntece. Ra\u021biunea e locul puterii intelectuale, a con\u0219tiin\u021bei, a personalit\u0103\u021bii; sl\u0103biciunea sau t\u0103ria ei determin\u0103 caracterul omului. Voin\u021ba sau curajul st\u0103 \u00eentre ra\u021biune \u0219i pofte, ajut\u00e2nd la lupta dintre ele, s\u0103 biruiasc\u0103 ra\u021biunea. Poftele senzoriale \u00ee\u0219i au originea \u00een individualitatea animalic\u0103. Ele sunt mi\u0219cate totdeauna de nesa\u021biu. Ele se opun ra\u021biunii; o \u00eempiedic\u0103. Dar aceste trei p\u0103r\u021bi nu sunt fiecare pentru sine, ci formeaz\u0103 o unitate indistructibil\u0103 a sufletului. Esen\u021ba sau fiin\u021ba sufletului (\u03bf\u1f50\u03c3\u03af\u03b1) este g\u00e2ndirea sau ra\u021biunea. G\u00e2ndirea sau cunoa\u0219terea mi\u0219c\u0103 mai \u00eent\u00e2i sufletul \u0219i apoi urmeaz\u0103 mi\u0219carea corporal\u0103. De aceea sufletul este \u00eenaintea corpului \u0219i este nemuritor[36]<\/a>.<\/p>\n

\u00centr-un alt dialog, Platon revine asupra celor trei componente ale sufletului, spre a stabili raportul dintre ele: \u201e\u2026 Nu f\u0103r\u0103 temei \u2013 am spus eu \u2013 vom socoti c\u0103 aceste aspecte sunt dou\u0103, distincte \u0219i deosebite una de cealalt\u0103. Partea prin care se judec\u0103 o numim partea ra\u021bional\u0103 a sufletului; pe c\u00e2nd partea prin care el iube\u0219te, fl\u0103m\u00e2nze\u0219te, e \u00eensetat, cunoa\u0219te \u0219i celelalte pofte, o numim ira\u021bional\u0103 \u0219i aparent\u0103, \u00eenso\u021bitoare a \u00eendestul\u0103rii \u0219i a pl\u0103cerilor\u2026 Dar ceea ce \u021bine de aspectul pasional, de capacitatea de a ne m\u00e2nia \u2013 oare nu reprezint\u0103 o a treia parte, sau ea ar fi de aceea\u0219i natur\u0103 cu vreuna din celelalte dou\u0103 \u0219i cu care anume?\u2026 Poate c\u0103 este de aceea\u0219i natur\u0103 cu partea aparent\u0103 (scil. ira\u021bional\u0103) (Republica, 439 d, e)[37]<\/a>.<\/p>\n

Acestor trei p\u0103r\u021bi ale sufletului le corespunde trei virtu\u021bi cardinale. Cea dint\u00e2i: \u03c6\u03c1\u03cc\u03bd\u03b5\u03c3\u03b9\u03c2 \u2013 cumin\u021benia corespunde p\u0103r\u021bii ra\u021bionale a sufletului. Ea este cauza execu\u021biei corecte a ac\u021biunilor; \u1f00\u03bd\u03b4\u03c1\u03b5\u03af\u03b1 este virtutea curajului care se refer\u0103 la \u03d1\u03c5\u03bc\u03cc\u03c2 (pasiunea generoas\u0103) \u0219i \u00eei ofer\u0103 omului puterea de a-\u0219i \u021bine firea \u00een pericole \u0219i necazuri. St\u0103p\u00e2nirea asupra poftelor trupe\u0219ti (\u1f10\u03c0\u03b9\u03d1\u03c5\u03bc\u03af\u03b1), care nu ne las\u0103 s\u0103 fim robi\u021bi de pl\u0103cerile corporale, este \u03c3\u03c9\u03c6\u03c1\u03bf\u03c3\u03cd\u03bd\u03b7 \u2013 cump\u0103tarea. Cele trei virtu\u021bi corespunz\u0103toare celor trei p\u0103r\u021bi ale sufletului sunt armonizate de cea de a patra virtute: \u03b4\u03b9\u03ba\u03b1\u03b9\u03bf\u03c3\u03cd\u03bd\u03b7 \u2013 dreptatea, care determin\u0103 ordinea \u00een statul ideal[38]<\/a>. \u201eCetatea a ap\u0103rut a fi dreapt\u0103 c\u00e2nd cele trei categorii de firi existente \u00eentr-\u00eensa \u0219i-ar face fiecare ceea ce-i este propriu; ea este de asemenea cump\u0103tat\u0103, viteaz\u0103 \u0219i \u00een\u021be\u00adleapt\u0103\u201d (Republica 435 b)[39]<\/a>.<\/p>\n

Referindu-se \u00een mod expres la natura uman\u0103 \u00een desf\u0103\u0219urarea ei social\u0103, Platon arat\u0103 c\u0103 oamenii se deosebesc de la natur\u0103, \u00een func\u021bie de felul \u00een care domin\u0103 una din cele trei caracteristici suflete\u0219ti. Unii, \u201ede natura aurului\u201d, ar poseda \u00eensu\u0219iri suflete\u0219ti superioare. Al\u021bii \u00eens\u0103, \u201ede natur\u0103 grosolan\u0103\u201d, sunt domina\u021bi de pasiuni vulgare. Prima categorie are inteligen\u021ba cu sediul \u00een creier; tendin\u021ba spre ac\u021biune \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te sediul \u00een piept, iar dorin\u021bele senzoriale sunt asociate p\u00e2ntecului. \u00cen statul ideal, categoriei inteligen\u021bei \u00eei corespund filosofii (\u201earhontes\u201d) chema\u021bi s\u0103 conduc\u0103 statul. Categoriei curajului \u00eei corespund paznicii \u0219i militarii, (\u201estratiotoi\u201d), cu datoria de a \u00eentre\u021bine ordinea \u00een stat. \u00cen cea de a treia categorie intr\u0103 me\u0219te\u0219ugarii (\u201edemiurgoi\u201d) \u0219i cultivatorii p\u0103m\u00e2ntului, oameni \u201eai p\u00e2ntecului\u201d incapabili de a atinge virtu\u021bi prea \u00eenalte, ci cel mult st\u0103p\u00e2nirea de sine (cump\u0103tarea). Lipsi\u021bi de capacit\u0103\u021bi intelec\u00adtuale \u0219i morale, ei muncesc dar n-au dreptul s\u0103 ia parte la via\u021ba public\u0103[40]<\/a>.<\/p>\n

Stoicii, ca deschiz\u0103tori de drum \u00een determinarea afectelor, le-au identificat pe cele mai importante, ca fiind:<\/p>\n

1. \u03bb\u03cd\u03c0\u03b7 (durerea) o str\u00e2ngere nera\u021bional\u0103 a sufletului. Speciile ei sunt: mila, invidia, gelozia, rivalitatea, tulburarea, sup\u0103rarea, \u00eendurerarea, supliciu, pr\u0103bu\u0219irea.<\/p>\n

2. \u03c6\u03cc\u03b2\u03bf\u03c2 (frica) este o a\u0219teptare a r\u0103ului. Intr\u0103 urm\u0103toarele emo\u021bii: teroarea, \u0219ov\u0103iala, ru\u0219inea, groaza, panica, anxietatea.<\/p>\n

3. \u1f10\u03c0\u03b9\u03d1\u03c5\u03bc\u03af\u03b1 (dorin\u021ba) este o poft\u0103 nera\u021bional\u0103, sub care sunt r\u00e2nduite st\u0103rile urm\u0103toare: lipsa, ura, p\u0103rtinirea, m\u00e2nia, iubirea, pica, ciuda.<\/p>\n

4. \u1f21\u03b4\u03bf\u03bd\u03ae (pl\u0103cerea) este o exaltare ira\u021bional\u0103, care rezult\u0103 din ceea ce pare a fi demn de alegere. Ea cuprinde: \u00eenc\u00e2ntarea, bucuria de r\u0103ul altuia, desf\u0103tarea, bucuria violent\u0103.<\/p>\n

Aceste forme ale pasiunii pot fi corectate de trei st\u0103ri emo\u021bionale bune, \u00eentemeiate pe ra\u021biune.<\/p>\n

1. \u03c7\u03b1\u03c1\u03ac (bucuria), ca opusul pl\u0103cerii, este o exaltare justificat\u0103 de ra\u021biune.<\/p>\n

2. \u03b5\u1f50\u03bb\u03ac\u03b2\u03b5\u03b9\u03b1 (pruden\u021ba), ca opusul fricii, este o evitare bazat\u0103 pe ra\u021biune.<\/p>\n

3. \u03b2\u03bf\u03cd\u03bb\u03b7\u03c3\u03b9\u03c2 (voin\u021ba) este opusul poftei, \u00eentruc\u00e2t este o dorin\u021b\u0103 ra\u021bional\u0103 (DL, VII, 111-116).<\/p>\n

Dup\u0103 cum vedem, afectele pot fi corectate \u0219i chiar eradicate prin puterea ra\u021biunii, adic\u0103 prin \u03bb\u03cc\u03b3\u03bf\u03c2 \u1f40\u03c1\u03d1\u03cc\u03c2 (dreapt\u0103 ra\u021biune sau dreapt\u0103 judecat\u0103), \u00eenc\u00e2t \u00een\u021beleptul nu-\u0219i va da asentimentul sau adeziunea la un lucru fals. Impulsul spre ac\u021biune, \u1f41\u03c1\u03bc\u03ae, la animale este dat de senza\u021bie \u0219i de reprezentare, \u03c6\u03b1\u03bd\u03c4\u03b1\u03c3\u03af\u03b1; la om se impune adeziunea ra\u021biunii, adic\u0103 \u03c3\u03c5\u03b3\u03ba\u03b1\u03c4\u03ac\u03d1\u03b5\u03c3\u03b9\u03c2, \u00een urma unei drepte judec\u0103\u021bi (D.L. VIII, 121-123).<\/p>\n

Prin urmare, potrivit concep\u021biei stoice, afectele fiind ira\u021bionale \u0219i nefire\u0219ti, implicit sunt d\u0103un\u0103toare naturii umane, \u00eenc\u00e2t erau etichetate de ei ca fiind \u201e\u03bd\u03cc\u03c3\u03bf\u03b9 \u03c4\u1fc6\u03c2 \u03c8\u03c5\u03c7\u1fc6\u03c2\u201d (boli ale sufletului), rele \u00een sine, improprii naturii omului, \u00eenc\u00e2t t\u0103m\u0103duirea firii o poate realiza numai partea ei ra\u021bional\u0103, cea conduc\u0103toare, \u1f21\u03b3\u03b5\u03bc\u03b9\u03bd\u03b9\u03ba\u1f78\u03bd, prin \u03bb\u03cc\u03b3\u03bf\u03c2 \u1f40\u03c1\u03d1\u03cc\u03c2. Iar aceast\u0103 \u00eens\u0103n\u0103to\u0219ire a naturii umane este nep\u0103timirea, adic\u0103 \u1f00\u03c0\u03b1\u03d1\u03b5\u03af\u03b1, care define\u0219te virtutea prin acordul logosului interior \u0219i ordinea lumii stabilit\u0103 de voin\u021ba divin\u0103. Prin urmare, a tr\u0103i conform naturii (\u1f41\u03bc\u03bf\u03bb\u03bf\u03b3\u03bf\u03c5\u03bc\u03ad\u03bd\u03c9\u03c2) \u00eenseamn\u0103, pe baza conexiunii dintre \u03bb\u03cc\u03b3\u03bf\u03c2 \u0219i \u03c6\u03cd\u03c3\u03b9\u03c2, a tr\u0103i conform ra\u021biunii. Sunt conving\u0103toare \u00een acest sens cuvintele stoicului Cicero, care identific\u00e2nd pe \u201eratio recta\u201d cu virtutea, spune: \u201e\u2026 a\u0219adar, cum nimic nu este mai bun dec\u00e2t ra\u021biunea, \u0219i cum aceasta se afl\u0103 \u00een om \u0219i \u00een divinitate, prima comuniune dintre om \u0219i divinitate e prin ra\u021biune. Dar celor c\u0103rora le este comun\u0103 ra\u021biunea, de asemenea le este comun\u0103 \u0219i dreapta ra\u021biune (recta ratio), \u00eenc\u00e2t aceasta este legea, iar noi oamenii trebuie s\u0103 ne socotim \u00een comuniune cu zeii \u0219i prin lege\u00a0[\u2026]. Iar virtutea exist\u0103 \u0219i la om \u0219i deopotriv\u0103 \u0219i la zeu [\u2026]. Virtutea \u00eens\u0103 nu e nimic altceva dec\u00e2t natura des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 \u0219i dus\u0103 p\u00e2n\u0103 la treapta ei cea mai \u00eenalt\u0103 (est autem virtus vihil alind nisi perfecta et ad summum perducta natura); exist\u0103, de aceea, asem\u0103nare \u00eentre om \u0219i divinitate. Fiindc\u0103 lucrurile stau a\u0219a, ce \u00eenrudire mai apropiat\u0103 \u0219i mai sigur\u0103 poate fi oare?\u201d[41]<\/a>.<\/p>\n

Dac\u0103 concep\u021bia stoic\u0103 privind afectele este static\u0103 \u0219i \u00een\u021bepenit\u0103, p\u0103rin\u021bii filocalici, pornind de la constatarea c\u0103 acestea se constituie dintr-un imens rezervor de energie, au demonstrat c\u0103 ea poate fi transformat\u0103 sau convertit\u0103 \u2013 printr-o bun\u0103 chibzuin\u021b\u0103 \u0219i voin\u021ba \u00eent\u0103rit\u0103 de harul divin \u2013 \u00een virtutea menit\u0103 s\u0103 confere naturii umane autenticitatea chipului lui Dumnezeu.[42]<\/a><\/p>\n

Referindu-se la natura uman\u0103, Sf\u00e2ntul Maxim M\u0103rturisitorul arat\u0103, cu privire la afecte, c\u0103 acestea pot fi convertite \u00een virtu\u021bi. \u201eAfectele \u2013 spune Sf\u00e2ntul Maxim \u2013 nu au fost create la \u00eenceput \u00eempreun\u0103 cu firea oamenilor. C\u0103ci altfel ar intra \u00een defini\u021bia firii. Spun, \u00eenv\u0103\u021b\u00e2nd\u00a0 de la marele Grigorie al Nissei c\u0103 ele odr\u0103slesc din fire, dup\u0103 ce au p\u0103truns \u00een partea cea mai pu\u021bin ra\u021bional\u0103 a ei, din pricina c\u0103derii din starea de des\u0103v\u00e2r\u0219ire. Prin ele, \u00een loc de chipul dumnezeiesc \u0219i fericit, \u00eendat\u0103 dup\u0103 c\u0103lcarea poruncii s-a f\u0103cut \u00een om str\u0103vezie \u0219i v\u0103dit\u0103 asem\u0103narea cu dobitoacele cele necuv\u00e2nt\u0103toare. C\u0103ci trebuia, dup\u0103 ce s-a acoperit demnitatea ra\u021biunii, ca firea oamenilor s\u0103 fie chinuit\u0103, pe dreptate, de tr\u0103s\u0103turile ira\u021bionalit\u0103\u021bii (dobitociei) la care a fost atras\u0103 prin voia ei, Dumnezeu r\u00e2nduind, prea \u00een\u021belept, ca omul,\u00a0 \u00een felul acesta s\u0103 vin\u0103 la con\u0219tiin\u021ba m\u0103re\u021biei sale de fiin\u021b\u0103 ra\u021bional\u0103. Cu toate acestea \u0219i afectele devin bune \u00een cei ce se str\u0103duiesc, \u0219i anume atunci c\u00e2nd, desf\u0103c\u00e2ndu-le cu \u00een\u021belepciune de lucrurile trupe\u0219ti, le folosesc spre c\u00e2\u0219tigarea bunurilor cere\u0219ti. De pild\u0103, pofta (dorin\u021ba) o pot preface \u00een mi\u0219carea unui dor spiritual dup\u0103 cele dumnezeie\u0219ti; pl\u0103cerea \u00een bucuria curat\u0103 pentru conlucrarea de buna voie a min\u021bii cu darurile dumnezeie\u0219ti; frica \u00een grija de a ocoli os\u00e2nda viitoare de pe urma p\u0103catelor; iar \u00eentristarea \u00een poc\u0103in\u021ba care aduce \u00eendreptarea de pe urma p\u0103catului din timpul de aici. \u0218i scurt vorbind, asemenea medicilor \u00een\u021belep\u021bi, care vindec\u0103 prin trupul veninos al viperei o mu\u0219c\u0103tur\u0103 \u00eenveninat\u0103 sau care se va \u00eenvenina, s\u0103 ne folosim \u0219i noi de aceste afecte spre \u00eenl\u0103turarea r\u0103ut\u0103\u021bii celei de fa\u021b\u0103 sau a celei ce va s\u0103 fie \u0219i spre dob\u00e2ndirea \u0219i p\u0103zirea virtu\u021bii \u0219i a con\u0219tiin\u021bei. Precum am spus, deci, acestea devin bune prin \u00eentrebuin\u021bare pentru cei ce \u00ee\u0219i robesc orice cuget spre ascultarea lui Hristos\u201d[43]<\/a>.<\/p>\n

Temeluind convertirea afectelor \u00een virtu\u021bi pe sentin\u021ba apostolic\u0103 a \u201e\u00eenrobirii min\u021bii spre ascultarea lui Hristos\u201d (II Corinteni 10, 5), Sf\u00e2ntul Maxim eviden\u021biaz\u0103 dintr-o perspectiv\u0103 duhovniceasc\u0103 tocmai eliberarea naturii umane din captivitatea afectelor ira\u021bionale care degradeaz\u0103 natura omeneasc\u0103, \u00eenrobind-o patimilor, \u0219tiut fiind c\u0103 \u201eunde este Duhul Domnului acolo este libertate\u201d (II Corinteni 3, 17). E vorba de libertatea autentic\u0103, cea \u00een adev\u0103rul vie\u021bii lui Hristos (Ioan 8, 32), care \u00eennoie\u0219te firea omeneasc\u0103 prin eliberarea de p\u0103catul \u0219i patima care o falsific\u0103. \u201eDac\u0103 este cineva \u00een Hristos, este f\u0103ptur\u0103 nou\u0103; cele vechi au trecut, iat\u0103 toate s-au f\u0103cut noi\u201d (II Corinteni 5, 17), spune Sf\u00e2ntul Apostol Pavel. Iar aceast\u0103 \u00eennoire duhovniceasc\u0103 reprezint\u0103 o schimbare de profunzime a naturii umane prin rodirea harului divin, pe m\u0103sur\u0103 s\u0103-i confere autenticitatea, ca m\u0103re\u021bie \u0219i frumuse\u021be originar\u0103, identic\u0103 cu chipul lui Hristos, care este \u201echipul lui Dumnezeu = \u03b5\u1f30\u03ba\u1f7c\u03bd \u03c4\u03bf\u1fe6 \u03d1\u03b5\u03bf\u1fe6\u201d (Coloseni 1, 15).<\/p>\n

Concluzion\u00e2nd, vom spune c\u0103 g\u00e2ndurile \u0219i faptele rele, impulsionate de afectele contrare firii, adic\u0103 \u03c0\u03b1\u03c1\u1f70 \u03c6\u1f7b\u03c3\u03b9\u03bd, pr\u0103bu\u0219esc natura uman\u0103 \u00een patimi \u00eenrobitoare, iar afectele \u03ba\u03b1\u03c4\u1f70 \u03c6\u1f7b\u03c3\u03b9\u03bd \u00eei aduc conformitatea cu sine printr-un proces duhovnicesc menit s\u0103-i des\u0103v\u00e2r\u0219easc\u0103 normalitatea, adic\u0103 autenticitatea sau sacralitatea ei ca sfin\u021benie a vie\u021bii \u00een Hristos, care prin \u00eempreuna-lucrare a firii cu harul divin tot mai mult \u00eei devine proprie.<\/p>\n

5. Virtutea ca autenticitate a firii \u0219i dinamismul ei social-cultural de-a lungul vremii<\/p>\n

Dac\u0103 p\u0103catul intrat \u00een natura omeneasc\u0103, alter\u00e2nd chipul lui Dumnezeu \u00een ea, o degradeaz\u0103 \u00een tot felul de patimi, pierz\u00e2ndu-i autenticitatea, restabilirea ei prin harul divin \u00een urma jertfei \u0219i \u00eenvierii M\u00e2ntuitorului, \u00eei red\u0103 autenticitatea identic\u0103 cu sfin\u021benia vie\u021bii lui Hristos. Iar la autenticitatea ei se ajunge prin virtute ca act sinergic = \u03c3\u03c5\u03bd\u03ad\u03c1\u03b3\u03b5\u03b9\u03b1, adic\u0103 \u00eempreun\u0103 lucrare (conlucrare, cooperare) a firii cu harul divin. Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 virtutea cre\u0219tin\u0103 este rod al Duhului \u00een m\u0103sura \u00een care ne str\u0103duim s\u0103-i ar\u0103t\u0103m eficien\u021ba ca via\u021b\u0103 \u00een Hristos.<\/p>\n

Dat fiind faptul c\u0103 m\u00e2ndria \u0219i egoismul au constituit mobilul c\u0103derii omului \u00een p\u0103cat, prin care natura omului \u0219i-a pierdut autenticitatea, smerenia reprezint\u0103 \u201estarea de la \u00eenceput\u201d a naturii omului, spune Vasile cel Mare[44]<\/a>, \u201emama \u0219i r\u0103d\u0103cina \u0219i hrana \u0219i temelia \u0219i leg\u0103tura dintre toate celelalte bunuri (virtu\u021bi)[45]<\/a>, p\u0103m\u00e2ntul din care va odr\u0103sli via\u021ba duhovniceasc\u0103 prin ploaia de har \u0219i raza de lumin\u0103 a Duhului Sf\u00e2nt, spre a oferi modelul de sfin\u021benie a vie\u021bii lui Hristos, prin credin\u021ba lucr\u0103toare \u00een dragoste\u201d (Galateni 5, 6), \u00een acela\u0219i timp lumin\u0103 a min\u021bii \u0219i cur\u0103\u021bie a inimii. E adev\u0103rat c\u0103 \u201eharul nu e fruct al smereniei, ci al dragostei lui Dumnezeu, dar smerenia este condi\u021bia pentru primirea lui, ca deschidere permanent\u0103 c\u0103tre eliberatorul, smeritul \u0219i \u00een\u0103l\u021b\u0103torul cuv\u00e2nt al lui Dumnezeu. F\u0103r\u0103 smerenie omul nu poate ajunge la credin\u021b\u0103. Cu c\u00e2t smerenia e mai mare, cu at\u00e2t omul p\u0103trunde mai ad\u00e2nc tainele credin\u021bei\u2026\u201d[46]<\/a> roditoare prin puterea harului divin.<\/p>\n

Astfel, virtutea ca realizare concret\u0103 a sfin\u021beniei lui Hristos \u00eencepe, ca lucrare a harului divin, cu g\u00e2ndul smerit al lui Hristos = \u03c4\u03b1\u03c0\u03b5\u03b9\u03bd\u03bf\u03c6\u03c1\u03bf\u03c3\u1f7b\u03bd\u03b7 (Filipeni 2, 3-5), \u0219i se continu\u0103 \u00een mod necesar cu lep\u0103darea de sine, \u00een\u021beleg\u00e2nd renun\u021barea la eul p\u0103catului, \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, prin luarea crucii se realizeaz\u0103 urmarea lui Hristos (Marcu 8, 34), adic\u0103 asumarea crucii Lui ca d\u0103ruire pentru via\u021ba lumii, asemenea Lui.<\/p>\n

Virtutea ca autenticitate a firii rezid\u0103 \u00een sacralitatea naturii umane, deopotriv\u0103 sufleteasc\u0103 \u0219i trupeasc\u0103, conform binecuv\u00e2nt\u0103rii apostolice: \u201eIar Dumnezeul p\u0103cii \u00eensu\u0219i s\u0103 v\u0103 sfin\u021beasc\u0103 \u00eentregi, \u0219i tot duhul vostru \u0219i sufletul \u0219i trupul s\u0103 se p\u0103zeasc\u0103 f\u0103r\u0103 prihan\u0103\u2026\u201d (I Tesaloniceni 5, 23); \u0219i astfel, \u201epream\u0103ri\u021bi pe Dumnezeu \u00een trupul vostru \u0219i \u00een duhul vostru care sunt ale lui Dumnezeu\u201d (I Corinteni 6, 20). \u00cen felul acesta, sacralitatea nu este un adaus naturii, nici ceva for\u021bat, ci reprezint\u0103 firescul ei, adic\u0103 normalitatea. Sfin\u021benia nu desfigureaz\u0103 natura omeneasc\u0103, ci o \u00eempline\u0219te, o des\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te, fiindc\u0103 deopotriv\u0103 trupul \u0219i sufletul, de la crea\u021bie, au aceia\u0219i menire a sfin\u021beniei. S-a ar\u0103tat \u00een acest sens c\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219irea prin har a sfin\u021beniei lui Hristos, referindu-se la natura material\u0103 a omului, are puterea de spiritualizare a acesteia, \u00eentocmai cum firea p\u0103m\u00e2nteasc\u0103 a omului a fost sfin\u021bit\u0103 \u0219i \u00eendumnezeit\u0103 prin \u00eentruparea, jertfa, \u00eenvierea \u0219i \u00een\u0103l\u021barea Domnului la cer. \u201eHristos a transfigurat propriul S\u0103u Trup pentru a-l transforma prin Duhul Sf\u00e2nt ca mijloc de iradiere \u0219i transfigurare a omului \u0219i a crea\u021biei \u00een Biseric\u0103\u2026 Spiritul nu se confund\u0103 cu materia, fiindc\u0103 sufletul r\u0103m\u00e2ne suflet, iar trupul r\u0103m\u00e2ne trup, dar \u00eentre spirit \u0219i materie exist\u0103 o leg\u0103tur\u0103 interioar\u0103 care face posibil\u0103 transfigurarea materiei din interior prin lucrarea Duhului Sf\u00e2nt \u00een Hristos \u0219i \u00een Biseric\u0103. Acesta este \u0219i motivul pentru care Taina cre\u0219tinismului este Taina materiei transfigurate \u00een Hristos. \u00cen textul biblic se spune c\u0103 Domnul s-a schimbat la fa\u021b\u0103 \u00eenaintea unora dintre ucenicii S\u0103i, astfel \u00eenc\u00e2t \u201efa\u021ba Lui str\u0103lucea ca soarele, iar hainele erau mai albe dec\u00e2t lumina\u201d. Hristos a descoperit astfel ucenicilor S\u0103i Taina \u00cemp\u0103r\u0103\u021biei lui Dumnezeu \u00een care drep\u021bii vor str\u0103luci ca soarele \u0219i ne-a l\u0103sat s\u0103 constat\u0103m c\u0103 materia se poate transforma \u00een lumin\u0103\u201d[47]<\/a>. Dar \u00een acela\u0219i timp, de\u0219i \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia lui Dumnezeu nu este din aceast\u0103 lume, ea este \u00een lume \u0219i pentru lume, iar natura uman\u0103 sfin\u021bit\u0103 prin har nu r\u0103m\u00e2ne izolat\u0103 de lume, ci se implic\u0103 \u00een via\u021ba ei concret\u0103, spre a-i transmite duhul sfin\u021beniei lui Hristos, fiindc\u0103 \u201eat\u00e2t de mult a iubit Dumnezeu lumea \u00eenc\u00e2t \u0219i pe Fiul S\u0103u i-a dat ca oricine crede \u00een El s\u0103 nu piar\u0103 ci s\u0103 aibe via\u021ba ve\u0219nic\u0103\u201d (Ioan 3, 16). \u00cen aceast\u0103 deschidere spre lume, pentru m\u00e2ntuirea ei, se afirm\u0103 dinamismul virtu\u021bii, ca spiritualizare a naturii umane prin duhul vie\u021bii lui Hristos, fiindc\u0103 \u201eFiul Omului nu a venit s\u0103 i se slujeasc\u0103, ci ca s\u0103 slujeasc\u0103 El \u0219i s\u0103-\u0219i dea sufletul r\u0103scump\u0103rare pentru mul\u021bi\u201d (Marcu 10, 45). Spiritualiz\u00e2nd astfel natura omului, Biserica a \u00een\u021beles s\u0103 fac\u0103 din fiecare credincios un misionar capabil, hot\u0103r\u00e2t \u0219i angajat s\u0103 transmit\u0103 lumii binefacerile iubirii lui Hristos, spre a da via\u021b\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u021biei lui Dumnezeu pe p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n

F\u0103c\u00e2nd o privire sintetic\u0103 a prezen\u021bei Bisericii \u00een istorie, s-a ar\u0103tat c\u0103 \u201ecele mai frumoase pagini din istoria lumii le-a scris iubirea cre\u0219tinilor, iubirea de Dumnezeu \u0219i de oameni. Eroismul martiric \u0219i caritatea evanghelic\u0103 au ridicat pe om la cea mai \u00eenalt\u0103 treapt\u0103 a virtu\u021bii, oferind omenirii spectacole \u0219i lec\u021bii de moral\u0103 neegalate, dar nici m\u0103car concepute \u00een afara cre\u0219tinismului\u201d[48]<\/a>. Apoi, cu privire la opera social\u0103 a cre\u0219tinismului, s-a eviden\u021biat faptul c\u0103 \u201emunca i-a fost totdeauna \u00eencoronat\u0103 de caritate, sau, mai just, caritatea a fost prima form\u0103 de activitate social-cultural\u0103 a cre\u0219tinismului. Iubirea cre\u0219tin\u0103 a adus schimb\u0103ri binef\u0103c\u0103toare \u00een concep\u021bia despre c\u0103s\u0103torie \u0219i familie, despre drepturile publice \u0219i individuale \u0219i a adus totodat\u0103 m\u0103suri de asisten\u021b\u0103 social\u0103 \u0219i opere de binefacere care au contribuit sim\u021bitor la u\u0219urarea mizeriei de tot felul. R\u0103zboaie, epidemii, foamete, erau st\u0103ri aproape cronice. La pace, la ajutoare, la azile, spitale \u0219i asisten\u021b\u0103 se g\u00e2ndea de obicei singur\u0103 Biserica, sau ei \u00eei apar\u021binea ini\u021biativa. \u0218i a f\u0103cut pentru aceasta mult, \u00een numele ideii cre\u0219tine\u201d[49]<\/a>.<\/p>\n

\u00centr-adev\u0103r, aceast\u0103 idee cre\u0219tin\u0103, ca un elan ce nu cunoa\u0219te margini, reprezint\u0103 concretizarea sau aplicarea iubirii lui Dumnezeu fa\u021b\u0103 de lume, fa\u021b\u0103 de cei afla\u021bi \u00een suferin\u021b\u0103, marginaliza\u021bi, izola\u021bi, p\u0103r\u0103si\u021bi, \u00eenvin\u0219i. \u201eDin primele zile ale lucr\u0103rii sale, prin Sfin\u021bii Apostoli, prin ucenicii acestora, prin evangheli\u0219ti, prooroci, prin diaconi, diaconi\u021be, presbiteri, presbitere, v\u0103duve \u0219i prin toat\u0103 ob\u0219tea de credincio\u0219i, \u00eempreun\u0103 cu slujitorii obi\u0219nui\u021bi ca \u0219i cu cei harismatici, Biserica a pus toat\u0103 grija pentru p\u00e2inea cea de toate zilele a celor nevoia\u0219i. Evanghelia nu li s-a vestit acelora numai prin cuv\u00e2nt, ci \u0219i prin fapt\u0103. Iar vestea cea bun\u0103 de ajutorare sau evanghelia faptei a str\u0103b\u0103tut ca fulgerul de la un cap\u0103t la altul lumea roman\u0103. S-au ridicat ca valurile uria\u0219e ale apelor mul\u021bimile celor fl\u0103m\u00e2nzi \u0219i goi \u0219i \u00een toate p\u0103r\u021bile s-a pornit c\u0103utarea lui Hristos \u0219i a ucenicilor S\u0103i, \u00een c\u0103utarea celor ce vesteau o Lege nou\u0103, o lege biruitoare prin dragoste de oameni\u2026 Ce veste bun\u0103 pentru cei asupri\u021bi \u0219i ce n\u0103praznic\u0103 noutate pentru asupritori! \u00cen cur\u00e2nd, \u0219i unii \u0219i al\u021bii s-au f\u0103cut vestitorii ei. Iar Biserica \u0219i ob\u0219tea de credincio\u0219i \u00eemplineau cu dragoste \u0219i smerenie legea cea nou\u0103\u201d[50]<\/a>, mai ales prin institu\u021biile de asisten\u021b\u0103 social\u0103, cum erau: gerocomiile (azilele pentru v\u0103duve); parthenocomiile (azile de fecioare); brefotrofiliile (leag\u0103ne pentru copiii p\u0103r\u0103si\u021bi sau g\u0103si\u021bi); orfenotrofiile (orfelinatele), xenodohiile (case de oaspe\u021bi pentru primirea str\u0103inilor); ptohotrofiile (azile pentru s\u0103raci); nosoconiile (spitale); gerontocomiile (azile pentru b\u0103tr\u00e2ni).<\/p>\n

De remarcat faptul c\u0103 averea Bisericii era averea s\u0103racilor, \u00eenc\u00e2t \u201eprezen\u021ba \u0219i lucrarea milostivirii lui Dumnezeu \u00een istorie o m\u0103rturisesc toate str\u0103daniile sfin\u021bilor filantropi, ca \u0219i a tuturor celor care s-au ostenit \u00een orice ascult\u0103ri prin numeroasele \u0219i feluritele a\u0219ez\u0103minte. Umila \u0219i anonima lor existen\u021b\u0103, sf\u00e2r\u0219it\u0103 adeseori cu jertfire de sine pentru cei pe care \u00eei \u00eengrijeau\u2026 au dus la m\u0103re\u021bul edificiu al asisten\u021bei sociale a Bisericii. Eroi \u0219i mucenici necunoscu\u021bi, chipurile lor se \u00eenal\u021b\u0103 luminos \u00een zbuciumul istoriei, form\u00e2nd o adev\u0103rat\u0103 \u00abmassa candida\u00bb str\u0103juitoare a razelor iubirii fa\u021b\u0103 de aproapele \u0219i alin\u0103toare a suferin\u021belor omene\u0219ti\u201d[51]<\/a>.<\/p>\n

Aceia\u0219i concretizare a ideii cre\u0219tine \u00een istorie este eviden\u021biat\u0103 \u00een special de \u201esolidaritatea f\u0103r\u0103 egal a cre\u0219tinilor; comunitatea \u00ee\u0219i lua asupra ei sarcina \u00eentre\u021binerii v\u0103duvelor, orfanilor, b\u0103tr\u00e2nilor \u0219i \u00eei r\u0103scump\u0103ra pe cei c\u0103zu\u021bi \u00een m\u00e2inile pira\u021bilor. \u00cen timpul epidemiilor \u0219i asediilor ora\u0219elor, cre\u0219tinii erau singurii care se \u00eengrijeau de cei r\u0103ni\u021bi \u0219i \u00eei \u00eengropau pe cei mor\u021bi. Pentru to\u021bi dezr\u0103d\u0103cina\u021bii Imperiului, pentru mul\u021bimile suferinde de singur\u0103tate, pentru victimele alien\u0103rii culturale \u0219i sociale, Biserica era singura speran\u021b\u0103 de a dob\u00e2ndi o identitate, de a g\u0103si sau de a reg\u0103si o semnifica\u021bie existen\u021bei. Deoarece nu existau bariere \u2013 sociale, rasiale, intelectuale \u2013 oricine putea s\u0103 devin\u0103 membru al acestei societ\u0103\u021bi optimiste, \u00een care un cet\u0103\u021bean influent, demnitar al Imperiului, se prosterna \u00eenaintea unui episcop, fostul s\u0103u sclav. E foarte probabil c\u0103 nici o alt\u0103 societate istoric\u0103 nu a cunoscut un echivalent al acestei egalit\u0103\u021bi, al carit\u0103\u021bii \u0219i iubirii fraterne pe care le-au tr\u0103it comunit\u0103\u021bile cre\u0219tine din primele patru secole\u201d[52]<\/a>.<\/p>\n

\u0218i mai departe, se cuvine s\u0103 facem referire la reformele sociale ale primului bazileu cre\u0219tin, Sf\u00e2ntul Constantin, cu precizarea istoricilor c\u0103 \u201eopera sa ca legislator a avut tr\u0103s\u0103turi umanitare insuflate de cre\u0219tinism\u201d[53]<\/a>. Astfel, fiind impulsionat de duhul tradi\u021biei apostolice, primul bazileu cre\u0219tin a deschis o larg\u0103 perspectiv\u0103 umaniz\u0103rii situa\u021biei sclavilor. S-a remarcat \u00een acest sens c\u0103 \u00eemp\u0103ratul a interzis marcarea sclavilor cu fierul ro\u0219u pe fa\u021b\u0103, precum \u0219i r\u0103stignirea lor; iar st\u0103p\u00e2nii care, maltrat\u00e2ndu-i pe sclavi, le determina moartea, erau eticheta\u021bi ca fiind uciga\u0219i. Mai mult, s-a recunoscut cet\u0103\u021benia sclavilor pe care \u00eei eliberase Biserica sau clericii[54]<\/a>. \u00cen contextul acestei abord\u0103ri umanitare, cre\u0219tinii, fie ei boga\u021bi sau mai pu\u021bin \u00eenst\u0103ri\u021bi, eliberau pe sclavi mai ales cu prilejul convertirii sau al primirii Sf\u00e2ntului Botez. Re\u021binhem \u00een acest sesn, spre exemplificare, numele unor protagoni\u0219ti, precum cel al Sfintei Melania, care a eliberat 8000 de sclavi, Gallicanus, care a eliberat 5000 de sclavi, sau Hermes, care a eliberat 1200 de sclavi; \u0219i astfel de nume pot continua\u2026 Aceast\u0103 eliberare se f\u0103cea public \u00een biseric\u0103, \u00een fa\u021ba clerului \u0219i a poporului, iar Constantin nu numai c\u0103 le-a aprobat prin lege, ci a acordat sclavilor cet\u0103\u021benia roman\u0103[55]<\/a>, fapt de neimaginat p\u00e2n\u0103 la el.<\/p>\n

\u00cen baza acestei ambian\u021be de umanism cre\u0219tin promovat \u0219i ad\u00e2ncit de Biseric\u0103 \u00een mod liber datorit\u0103 noii legisla\u021bii constantiniene, putea \u00eemp\u0103ratul Teodosie, la sf\u00e2r\u0219itul secolului IV, s\u0103 se declare \u00eempotriva sclaviei, \u00een numele lui Hristos[56]<\/a>.<\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, este cunoscut\u0103 importan\u021ba pe care Biserica o acord\u0103 familiei, ca celula de baz\u0103 a societ\u0103\u021bii omene\u0219ti, \u0219i pentru a c\u0103rei consolidare este comb\u0103tut p\u0103catul desfr\u00e2ului, \u00eentr-o lume \u00een care acesta era ridicat la rang de cult, iar familia devenise muribund\u0103. \u00cen acest sens, este unanim recunoscut faptul c\u0103 \u201enici o civiliza\u021bie nu a cunoscut plenitudinea viciilor \u0219i a perveriunilor erotice de intensitatea celei din epoca de decaden\u021b\u0103 a civiliza\u021biei antice, p\u00e2n\u0103 la regenerarea ei prin cultura cre\u0219tin\u0103\u201d[57]<\/a>. Legifer\u00e2nd condamnarea adulterului \u0219i \u00eengreun\u00e2nd prin lege desfacerea c\u0103s\u0103toriei, primul bazileu cre\u0219tin, \u00eenc\u0103 dintru \u00eenceput, a ordonat demolarea a trei temple p\u0103g\u00e2ne \u00een care se practica prostitu\u021bia sacr\u0103[58]<\/a>, \u00een schimb a promovat ridicarea bisericilor cre\u0219tine unde se cultiva sfin\u021benia Evangheliei lui Hristos. Cu mult\u0103 hot\u0103r\u00e2re a condamnat Constantin adulterul \u0219i \u00een contextul diferen\u021bierilor sociale existente \u00een acel timp. Astfel, \u00een caz de adulter, s-a dispus condamnarea la moarte deopotriv\u0103 a sclavului \u0219i a matroanei, indiferent dac\u0103 sclavul era str\u0103in sau apar\u021binea respectivei matroane[59]<\/a>. \u00cen felul acesta, pornind de la legisla\u021bia primului bazileu cre\u0219tin, s-a creat posibilitatea unei vie\u021bi familiale decente, st\u0103p\u00e2nii fiind obligta\u021bi s\u0103-\u0219i c\u0103s\u0103toreasc\u0103 sclavii, iar Biserica s\u0103 le sfin\u021beasc\u0103, f\u0103r\u0103 nici o opreli\u0219te, c\u0103s\u0103toria acestora.<\/p>\n

\u00cen acela\u0219i context al \u00eennoirii istoriei \u00een urma \u00eennoirii firii umane, f\u0103c\u00e2nd mai departe o incursiune \u00een istorie, se poate constata c\u0103 \u201ecre\u0219tinismul a \u00eensemnat cultur\u0103, civiliza\u021bie\u2026 Nici o religie nu s-a \u00eemp\u0103cat mai bine ca el cu nevoile culturale ale omenirii, nici una nu le-a \u00een\u021beles mai bine, nu le-a sus\u021binut \u0219i servit mai bine, \u00een acela\u0219i timp \u00een care ajuta sufletelor s\u0103-\u0219i g\u0103seasc\u0103 pura m\u00e2ntuire\u2026 Istoria culturii omenirii actuale se reduce, \u00een ceea ce are mai propriu \u0219i mai \u00eenalt, la influen\u021ba \u0219i ac\u021biunea cre\u0219tinismului \u00een lume, sau istoria cre\u0219tinismului, \u00een sensul s\u0103u cel mai larg, e \u00een cea mai mare parte istoria culturii moderne\u201d[60]<\/a>. \u201eBiserica a fost educatoarea popoarelor, pedagogul lor, pentru c\u0103 civilizarea lor s-a f\u0103cut prin cre\u0219tinarea lor \u0219i \u00een m\u0103sura cre\u0219tin\u0103rii lor. Convertirea la cre\u0219tinism a \u00eensemnat de regul\u0103 convertirea la civiliza\u021bie. P\u0103m\u00e2ntul e plin de exemple, \u00een frunte cu Europa \u0219i Americile. Din barbarii europeni \u0219i asiatici a f\u0103cut popare a\u0219ezate \u0219i culte, iar \u00een Americi au dus Evanghelia \u0219i civiliza\u021bia\u201d[61]<\/a>. S-a ar\u0103tat, apoi, \u00een acest context, c\u0103 Biserica \u201ea f\u0103cut misiune \u00een condi\u021bii mai grele dec\u00e2t cele de azi. Ea a format omul nou \u2013 cre\u0219tinul \u2013 prin puterea Sf\u00e2ntului Duh\u2026 la c\u0103ldura credin\u021bei, convingerii, cuv\u00e2ntului, \u00een atmosfera sfin\u021bitoare a unei vie\u021bi exemplare de munc\u0103, de jertf\u0103 \u0219i de dragoste. Ea a civilizat numeroase popoare la grani\u021bele Imperiului roman \u0219i dincolo de acesta, creindu-le alfabete \u00een limbile lor na\u021bionale \u0219i d\u00e2ndu-le prin aceasta impuls la elaborarea culturilor na\u021bionale respective\u2026 Ea a contribuit considerabil la conservarea culturii clasice greco-latine \u0219i a altor culturi din care ne-a transmis numeroase texte, documente, note, amintiri, aprecieri. Aceste culturi au l\u0103sat urme \u00een literatura patristic\u0103 \u0219i au fost confruntate cu noua cultur\u0103 cre\u0219tin\u0103, pun\u00e2nd \u00een mai mult\u0103 lumin\u0103 spiritul umanist al Bisericii\u201d[62]<\/a>.<\/p>\n

\u00cen cadrul activit\u0103\u021bii Bisericii \u00een lume, un rol \u00eensemnat l-au avut m\u0103n\u0103stirile. Fiind deopotriv\u0103 \u201esanctuar \u0219i \u0219coal\u0103, m\u0103n\u0103stirea mai era atelier, fort\u0103rea\u021b\u0103, centru de locuit, magazin\u2026 Odat\u0103 cu arta, m\u0103n\u0103stirile au practicat tehnica \u0219i industria \u0219i nu numai pentru nevoile lor interne, ci \u0219i pentru folosin\u021b\u0103 public\u0103. Ele construiesc drumuri, poduri, apeducte\u2026 Odat\u0103 cu c\u0103derea imperiului roman, ora\u0219ele \u00ee\u0219i pierduser\u0103 importan\u021ba sau chiar fuseser\u0103 distruse, iar m\u0103n\u0103stirile devin centre de activitate economic\u0103\u2026 M\u0103n\u0103stirile au \u00eentreprins oper\u0103 de colonizare \u0219i au pus \u00een valoare prin cultur\u0103 regiuni s\u0103lbatice\u2026 Ele au jucat un rol cultural, artistic \u0219i economic hot\u0103r\u00e2tor, devenind azilul culturii \u00eentr-o vreme \u00een care societatea era departe de a avea preocup\u0103ri superioare, iar autoritatea laic\u0103 era lipsit\u0103 de ini\u021biative \u0219i mijloace culturale. M\u0103n\u0103stirile au p\u0103strat dexterit\u0103\u021bile \u0219i cuno\u0219tin\u021bele pe care Biserica le poseda din antichitate; ele deveniser\u0103 maestre \u00een arhitectur\u0103, \u00een literatur\u0103 \u0219i \u00eenainte de toate au adus \u00een \u021b\u0103rile noi agricultur\u0103 \u0219i activitate economic\u0103 de tot felul \u0219i \u00een acela\u0219i timp creatoare ale unei \u00eenalte culturi\u201d[63]<\/a>. La acestea putem ad\u0103uga \u0219i faptul c\u0103 \u00een \u201emomentul pr\u0103bu\u0219irii civiliza\u021biei vechi, monahismul a fost \u00een Apus rezerva de for\u021be intelectuale, organizat pentru a fi folositor sie\u0219i \u0219i societ\u0103\u021bii. C\u0103lug\u0103rii au fost timp de secole singurii litera\u021bi, a\u0219a cum \u0219colile Bisericii erau singurele \u0219coli\u201d[64]<\/a>. Pe de alt\u0103 parte, prin oamenii Bisericii s-au f\u0103cut o mul\u021bime de descoperiri \u00een fizic\u0103, chimie, geografie, botanic\u0103, zoologie, anatomie, fiziologie. Medicina se studia \u0219i practica \u00een \u0219colile episcopale \u0219i \u00een m\u0103n\u0103stiri, de unde au r\u0103s\u0103rit \u0219i \u0219tiin\u021bele naturale \u0219i pe l\u00e2ng\u0103 care se f\u0103cea \u0219i farmacie practic\u0103. Se cultivau \u00een gr\u0103dini botanice plante medicinale \u0219i se purta grij\u0103 de bolnavii din m\u0103n\u0103stire \u0219i din jurul ei, popula\u021bia grup\u00e2ndu-se \u00een jurul m\u0103n\u0103stirilor\u201d[65]<\/a>.<\/p>\n

\u00cen acela\u0219i timp, \u201emo\u0219tenirea cultural\u0103 a lumii vechi a primit-o \u0219i p\u0103strat-o \u00een Orient imperiul bizantin, iar influen\u021ba lui s-a \u00eentins peste toat\u0103 Europa, cu rezultate apreciabile pentru cultura omenirii\u2026 Ca \u0219i pentru Roma cre\u0219tin\u0103, religia a fost pentru Bizan\u021b unul din mijloacele de a-\u0219i dezarma \u0219i \u00eembl\u00e2nzi vecinii \u0219i adversarii\u2026 iar opera misionar\u0103 a Bizan\u021bului are o importan\u021b\u0103 universal-istoric\u0103. Ca \u0219i misionarii latini, misionarii bizantini au r\u0103sp\u00e2ndit civiliza\u021bie. Din triburi barbare, cre\u0219tinismul bizantin a f\u0103cut na\u021biuni. Go\u021bii lui Ulfila, armenii, abisienii, slavii, bulgarii, ungurii, ru\u0219ii, arabii chiar, p\u00e2n\u0103 \u0219i turcii, au beneficiat de influen\u021ba cultural\u0103 a imperiului cre\u0219tin bizantin\u2026 \u00eenc\u00e2t bizantinii au fost binef\u0103c\u0103torii spirituali ai celor mai diferite rase\u2026 \u0219i c\u00e2nd \u2013 Imperiul bizantin milenar topindu-se la 1453 \u2013 Bisericii i-a revenit sarcina uria\u0219\u0103 de a-\u0219i sus\u021bine \u0219i \u00eent\u0103ri popoarele\u2026 Se n\u0103scuser\u0103 \u00een Orient popoare noi. Calamitatea st\u0103p\u00e2nirii turce\u0219ti p\u0103rea pentru ele mortal\u0103 \u0219i ar fi fost poate, dac\u0103 aceste popoare n-ar fi fost cre\u0219tine \u0219i n-ar fi avut o Biseric\u0103. Religia le-a \u021binut loc de na\u021bionalitate \u0219i Biserica de protector, de \u00eenv\u0103\u021b\u0103tor, de educator, de artist\u2026 De aici rolul Bisericii na\u021bionale \u00een conservarea \u0219i cultivarea popoarelor orientale\u201d[66]<\/a>.<\/p>\n

\u00cencheind acest periplu istoric, ne vom sprijini pe concluziile aceluia\u0219i venerabil dasc\u0103l de istorie bisericeasc\u0103, armonizate \u00een obiectivul demersului de fa\u021b\u0103, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 \u201eprincipiul cultural al cre\u0219tinismului este de ordin moral. Ori, un astfel de principiu caracterizeaz\u0103 adev\u0103rata cultur\u0103. Nu exist\u0103 cultur\u0103 demn\u0103 de acest nume f\u0103r\u0103 moral\u0103. O cultur\u0103 imoral\u0103 este un non-sens, ea devine un sinonim al pierzaniei. Cultura vizeaz\u0103 \u00eendeosebi educa\u021bia sufletului. Ea tr\u0103ie\u0219te din suflet, este pentru suflet \u0219i nu poate ignora nici neglija exigen\u021bele sale cele mai legitime, care sunt spirituale \u0219i morale. Pe bun\u0103 dreptate se spune c\u0103 \u201esufletul culturii este cultura sufletului\u201d. Lucr\u00e2nd pentru \u00eembun\u0103t\u0103\u021birea omului, cre\u0219tinismul lucreaz\u0103, deci, pentru cultur\u0103. M\u00e2ntuind sufletul, m\u00e2ntuie\u0219te cultura. El pune \u00een valoare \u0219i des\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te sufletul omenesc, care este izvorul, motorul, ra\u021biunea de a fi a culturii\u2026 Cre\u0219tinismul a propov\u0103duit \u0219i a realizat virtu\u021bi admirabile, a dat exemplul unei vie\u021bi morale necunoscute p\u00e2n\u0103 atunci, a creat o societate a c\u0103rei solidaritate, milostenie, curaj, sinceritate, pudoare, castitate, cur\u0103\u021bie, demnitate erau recunoscute p\u00e2n\u0103 \u0219i de p\u0103g\u00e2ni. \u00cen s\u00e2nul unei lumi \u00een descompunere moral\u0103 \u0219i social\u0103, cre\u0219tinismul a \u00eentemeiat Biserica, Cetatea lui Dumnezeu, Comuniunea Sfin\u021bilor. Este cel mai frumos \u0219i mai indispensabil lucru pe care o religie \u00eel putea oferi omenirii: o societate \u00eendreptat\u0103, regenerat\u0103, m\u00e2ntuit\u0103 pentru Dumnezeu \u0219i pentru lume, c\u00e2\u0219tigat\u0103 pentru via\u021b\u0103 \u0219i pentru cultur\u0103\u201d[67]<\/a>.<\/p>\n

De aceea, spiritualitatea cre\u0219tin\u0103 r\u0103m\u00e2ne mereu actual\u0103; mai ales \u00een confruntare cu actualul neop\u0103g\u00e2nism vitalist, care \u00een numele omului natural se proclam\u0103 sus\u021bin\u0103torul demnit\u0103\u021bii sale, cultiv\u00e2nd animalitatea \u00een detrimentul spiritualului propriu naturii umane, nedorind s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 c\u0103, lipsind aceast\u0103 dimensiune specific\u0103, natura omeneasc\u0103 \u00ee\u0219i pierde autenticitatea, devenind asemenea unei p\u0103s\u0103ri f\u0103r\u0103 o arip\u0103, care, neput\u00e2nd zbura, \u00ee\u0219i pierde menirea fireasc\u0103 \u0219i implicit sensul vie\u021bii\u2026<\/p>\n

\u00cen concluzie putem spune c\u0103 a\u0219a cum p\u0103catul raportat la natura omului este o falsificare a acesteia, pe m\u0103sur\u0103 c\u0103-i degradeze arhitectonica fireasc\u0103, virtutea ca via\u021b\u0103 \u00een Hristos prin Duhul Sf\u00e2nt, aduc\u00e2ndu-i sacralitatea, \u00eei este proprie, \u00eenc\u00e2t prin cultivarea ei ca via\u021b\u0103 de har \u0219i de sfin\u021benie, se realizeaz\u0103 misiunea cre\u0219tin\u0103 \u00een lume cu efecte benefice \u00een rela\u021biile interumane, ca izvor de credin\u021b\u0103 roditoare \u00een opere filantropice \u0219i de cultur\u0103, de bun\u0103tate \u0219i dreptate, de cump\u0103tare, de pace \u0219i bucurie fr\u0103\u021beasc\u0103, de \u00eeng\u0103duin\u021b\u0103 \u0219i iertare, de prietenie \u0219i fidelitate, de onestitate \u0219i decen\u021b\u0103, de modestie \u0219i onoare, de curaj \u0219i jertfelnicie \u00een via\u021ba social\u0103 \u0219i \u00een cea familial\u0103.<\/p>\n

\u00cen acela\u0219i timp, virtutea ca via\u021b\u0103 de har, oferindu-i naturii umane autenticitatea, face ca lumea destr\u0103mat\u0103 \u0219i debusolat\u0103 de anormalitatea p\u0103catului \u0219i de triumful degrad\u0103rii, s\u0103 fie populat\u0103 de c\u00e2t mai mul\u021bi oameni \u00eenduhovnici\u021bi ce se dovedesc totdeauna caractere ferme, capabile s\u0103 activeze cu responsabilitate \u201eca pentru Domnul\u201d, fiind \u00eentr-adev\u0103r sufletul ce d\u0103 via\u021b\u0103 \u0219i putere societ\u0103\u021bii omene\u0219ti.<\/p>\n


<\/p>\n
\n
\n

[1]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Epistola c\u0103tre Diognet<\/em>, cap. V \u0219i VI, PSB 1\/1979, p. 339-341.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[2]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 \u201eDuhul pierdut al Scripturii\u201d, trad. drd. Ioan I. Ic\u0103 jr., rev. Mitropolia Ardealului<\/em>, nr. 3\/1986, p. 21.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[3]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 T. Spidlik, Spiritualitatea R\u0103s\u0103ritului cre\u0219tin, vol. I. Manual sistematic<\/em>, trad. Diac. Ioan I. Ic\u0103 jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1997, p. 92.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[4]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Cristian Iftode, Filosofia ca mod de via\u021b\u0103 \u2013 Sursele autenticit\u0103\u021bii<\/em>, Ed. Paralela 45, Pite\u0219ti, 2010, p. 8.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[5]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Ibidem<\/em>, p. 7.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[6]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Tomas Spidlik, Spiritualitatea\u2026<\/em>, p. 135.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[7]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Nicolae M\u0103rgineanu, Psihologia persoanei<\/em>, Sibiu 1941, p. 60.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[8]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 W. M. Dougall, Social Psichology<\/em>, London, 1926, pag. 25, dup\u0103 N. M\u0103rgineanu, op. cit.,<\/em> p. 64.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[9]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Dr. I. Popescu Sibiu, Concep\u021bia psihanalitic\u0103<\/em>, Sibiu, 1947, p. 118-119; 139; 353-378.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[10]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Ibidem<\/em>, p. 114-115.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[11]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Nicolae M\u0103rgineanu, Condi\u021bia uman\u0103<\/em>, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103, Bucure\u0219ti, 1973, p. 74.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[12]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Ibidem<\/em>, p. 153.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[13]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Instincte, patimi \u0219i conflicte<\/em>, Funda\u021bia Anastasia, Bucure\u0219ti, 1995, p. 100.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[14]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Omilia la Numeri<\/em>, 24, 2 \u2013 dup\u0103 T. Spidlik, Spiritualitatea<\/em>\u2026, p. 122.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[15]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 T. Spidlik, Spiritualitatea<\/em>\u2026, p. 63.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[16]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Omilia a III-a<\/em>, I-II, la cuvintele: \u201eIa aminte la tine \u00eensu\u021bi\u201d, PSB<\/em> 1\/2009, p. 71-72.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[17]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale<\/em>, trad. Marinela Bojin, Editura Sophia, Bucure\u0219ti, 2001, p. 92.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[18]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Mitropolit dr. Nicolae Mladin, Asceza cre\u0219tin\u0103<\/em>, \u00een vol. Studii de Teologie Moral\u0103<\/em>, Sibiu, 1969, p. 343.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[19]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Idem<\/em>, p. 342-343.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[20]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Sf\u00e2ntul Maxim M\u0103rturisitorul, Ambigua<\/em> 11, P.G.<\/em> 91, 1112 A.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[21]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia Ortodox\u0103<\/em>, trad. Irina Lumini\u021ba Niculescu, Timi\u0219oara, 1998, p. 57.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[22]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Anton Dumitriu, Homo universalis<\/em>, Bucure\u0219ti, 1990, p. 35.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[23]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Cuviosul Nichita Stithatul, Cele trei sute de capete despre f\u0103ptuire, despre fire \u0219i despre cuno\u0219tin\u021b\u0103<\/em>, I, cap. 91, Filocalia<\/em>, vol. VI, p. 223.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[24]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Omilia a XII-a, La \u00eenceputul (c\u0103r\u021bii) Proverbelor<\/em>, XVII, PSB<\/em> 1\/2009, p. 223.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[25]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Omilia a XII-a, La \u00eenceputul (c\u0103r\u021bii) Proverbelor<\/em>, XVII, PSB<\/em> 1\/2009, p. 223.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[26]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Scara<\/em>, 15, Filocalia<\/em>, vol. IX, trad. Pr. Prof. D. St\u0103niloae, Bucure\u0219ti, 1988, p. 222.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[27]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Sf. Atanasie, Via\u021ba Sf. Antonie<\/em>, LXII, PSB<\/em> 16, p. 228.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[28]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 T. Spidlik, Spiritualitatea<\/em>\u2026, p. 127.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[29]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Sf\u00e2ntul Atanasie cel Mare, Via\u021ba cuviosului p\u0103rintelui nostru Antonie<\/em>, XXXIV, trad. Pr. Prof. D. St\u0103niloae, Bucure\u0219ti, 1988, PSB<\/em> 16, p. 214.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[30]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 T. Spidlik, Spiritualitatea<\/em>\u2026, p. 114.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[31]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Sf\u00e2ntul Atanasie, Via\u021ba Sf. Antonie<\/em>\u2026, XXII, p. 207.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[32]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Actele Martirice<\/em>, trad. Pr. Prof. Ioan R\u0103mureanu, Bucure\u0219ti, 1982, p. 28.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[33]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Ibidem<\/em>, p. 168.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[34]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Scara Raiului<\/em>, XV, trad. Mitropolit Nicolae Corneanu, Ed. Amarcord, Timi\u0219oara, 1994, p. 314.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[35]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Pr. prof. dr. Dumitru St\u0103niloae, Teologia Moral\u0103 Ortodox\u0103<\/em>, vol. III, Bucure\u0219ti, 1981, p. 236.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[36]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Platon, Opere IV<\/em>, trad. \u0219i note de Gabriel Liiceanu, Bucure\u0219ti, 1983.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[37]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Nicolae Balca, Istoria filosofiei antice<\/em>, Bucure\u0219ti, 1982, p. 187.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[38]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Platon, Opere<\/em> V, trad. Andrei Cornea, Bucure\u0219ti, 1986.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[39]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Diogene Laertios, Despre vie\u021bile \u0219i doctrinele filosofilor<\/em>, III, 90-91, trad. Acad. Prof. C.I. Balmu\u0219, Bucure\u0219ti, 1963.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[40]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Ion Banu, Platon \u0219i platonismul. <\/em>Studiu introductiv la Platon, Opere<\/em>, vol. I, Bucure\u0219ti, 1974, p. LX-LXV.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[41]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Paul Friedlander, Die platonischen Schriften<\/em>, Berlin, 1930, p. 69-70.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[42]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 De legibus<\/em>, I, 7-8, ed. Rainer Nickel Artemis u. Winkler Verbag, Munchen-Zurich, 1994, p. 28-30.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[43]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Concret vorbind, afectele sunt de dou\u0103 feluri: unele conforme firii = \u03ba\u03b1\u03c4\u1f70 \u03c6\u1f7b\u03c3\u03b9\u03bd, numite \u0219i irepro\u0219abile, iar altele contrare firii = \u03c0\u03b1\u03c1\u1f70 \u03c6\u1f7b\u03c3\u03b9\u03bd, numite \u0219i repro\u0219abile. Afectele conforme firii sunt cerute de firea omeneasc\u0103, fiind naturale, precum oboseala, foamea, setea, \u00eentristarea. Acestea, fiind naturale sau fire\u0219ti, nu pot fi socotite p\u0103c\u0103toase, dar pot deveni p\u0103cat \u00een momentul \u00een care, prin voin\u021ba liber\u0103 a omului, se transform\u0103 \u00een afecte contrare firii. De exemplu: foamea este un afect natural. Datorit\u0103 faptului c\u0103 afectul \u00een sine reprezint\u0103 o mi\u0219care ira\u021bional\u0103, poate ap\u0103rea insa\u021bietatea, care amplific\u0103 foamea \u00een nesa\u021biu, devenind obsesie, sau deprindere rea. Aceast\u0103 deprindere rea creeaz\u0103 o suferin\u021b\u0103 moral\u0103 numit\u0103 patim\u0103. Astfel, vom spune c\u0103 afectul este o form\u0103 pasiv\u0103 a sufletului, fiindc\u0103 \u00eei \u00eenchide aspira\u021biile naturale \u0219i luminoase \u00een obsesia static\u0103 (pasiv\u0103) a patimii, ca \u00eentr-o mla\u0219tin\u0103 din care nu mai poate ie\u0219i\u2026 Pentru acest motiv, afectele ca st\u0103ri pasive ale sufletului pot fi numite \u0219i patimi\u00a0= \u03c0\u03ac\u03d1\u03b7. \u00cen felul acesta, generaliz\u00e2nd, spunem c\u0103 afectele, ca func\u021bii ira\u021bionale, definesc partea pasional\u0103 (p\u0103tima\u0219\u0103) a sufletului.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[44]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Omilia a XX-a<\/em>, Despre smerenie<\/em>, PSB 1\/2009, p. 293.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[45]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur, In Acta Apostolorum<\/em>, 30, 3, P.G. 60, 2256.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[46]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Bernard H\u00e4ring, Das Gesetz Christi<\/em>, vol. III, Freiburg im Breisgau, 1963, p. 89.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[47]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Pr. prof. dr. Dumitru Gh. Popescu, Teologie \u0219i cultur\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, 1993, p. 110-111.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[48]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Prof. Tudor Popescu, Caritatea cre\u0219tin\u0103 \u00een Biserica veche<\/em>, \u00een rev. Biserica Ortodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103<\/em>, nr. 1-2\/1945, p. 1.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[49]<\/sup><\/sup><\/a> Prof. dr. Tudor Popescu, Biserica \u0219i cultura<\/em>, Bucure\u0219ti, 1996, p. 38-39.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[50]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Pr. prof. Liviu Stan, Institu\u021biile de asisten\u021b\u0103 social\u0103 \u00een Biserica veche<\/em>, \u00een rev. Ortodoxia<\/em>, nr. 1\/1957, p. 97.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[51]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 L. Stan, Institu\u021biile\u2026<\/em>, \u00een rev. Ortodoxia<\/em>, nr. 2\/1957, p. 279.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[52]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Mircea Eliade, Istoria credin\u021belor \u0219i ideilor religioase<\/em>, trad. Cezar Baltag, Bucure\u0219ti, 1986, p. 398-399.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[53]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Dumitru Tudor, Figuri de \u00eemp\u0103ra\u021bi romani<\/em>, vol. III, Bucure\u0219ti, 1975, p. 83.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[54]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Pr. prof. Ioan G. Coman, Lupta Sfin\u021bilor P\u0103rin\u021bi \u00eempotriva sclaviei<\/em>, \u00een rev. Studii Teologice<\/em>, nr. 3-4\/1953, p. 185.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[55]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Ibidem<\/em>, p. 184.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[56]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Preot prof. dr. Dumitru Popescu, Hristos. Biseric\u0103. Societate<\/em>, Bucure\u0219ti, 1998, p. 29.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[57]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Dr. I. Popescu Sibiu, Concep\u021bia<\/em>\u2026, p. 100.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[58]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Pr. prof. dr. Vasile Muntean, Istoria cre\u0219tin\u0103 general\u0103<\/em>, vol. I, Bucure\u0219ti, 2008, p. 137.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[59]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 I.G. Coman, Lupta<\/em>\u2026, p. 185.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[60]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Tudor Popescu, Biserica<\/em>\u2026, p. 51-52.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[61]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Ibidem<\/em>, p. 39-40.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[62]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Preot profesor Ioan G. Coman, Frumuse\u021bile iubirii de oameni \u00een spiritualitatea patristic\u0103<\/em>, Timi\u0219oara, 1988, p. 395-396.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[63]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 T. Popescu, Biserica<\/em>\u2026, p. 36-38.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[64]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Ibidem<\/em>, p. 30.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[65]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Ibidem<\/em>, p. 34.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[66]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Ibidem<\/em>, p. 45-48.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n

\n

[67]<\/sup><\/sup><\/a>\u2005 Ibidem<\/em>, p. 220-221.<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n

<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pr. prof. univ. dr. Sorin Cosma Faptul c\u0103 omul postmodern al zilelor noastre, invoc\u00e2nd anumite drepturi fundamentale legitime, \u00ee\u0219i raporteaz\u0103 existen\u021ba la propria natur\u0103 \u00eentr-un mod arbitrar \u0219i neconven\u021bional, \u00eel \u00eeneac\u0103 \u00een libertatea-i autopermisiv\u0103, cu toate consecin\u021bele labirintice ce decurg … Continu\u0103 s\u0103 cite\u0219ti →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":0,"menu_order":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","template":"","meta":{"footnotes":""},"class_list":["post-595","page","type-page","status-publish","hentry"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/altarul-banatului.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages\/595","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/altarul-banatului.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/altarul-banatului.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/altarul-banatului.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/altarul-banatului.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=595"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/altarul-banatului.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages\/595\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":596,"href":"https:\/\/altarul-banatului.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages\/595\/revisions\/596"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/altarul-banatului.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=595"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}