<\/p>\n
Preot prof. dr. Sorin Cosma<\/p>\n
Pornind de la egalitatea tuturor oamenilor ca mo\u0219tenitori ai p\u0103catului str\u0103mo\u0219esc (Romani 5, 12-15), m\u00e2ntuirea oferit\u0103 lumii prin jertfa \u0219i \u00eenvierea Domnului are un caracter universal, \u00een sensul c\u0103 \u201eto\u021bi oamenii\u201d, f\u0103r\u0103 nici o deosebire, sunt chema\u021bi la m\u00e2ntuire (I Timotei 2, 4) \u0219i to\u021bi pot ajunge la ea prin sfin\u021benia vie\u021bii (Romani 6, 11-18). Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 odat\u0103 cu Taina Sf\u00e2ntului Botez dob\u00e2ndim harul regener\u0103rii spirituale corespunz\u0103tor unei anume sfin\u021benii sacramentale (Romani 6, 1-6), ce prezint\u0103 un orizont deschis, ca o voca\u021bie ce se vrea \u00eemplinit\u0103 \u0219i des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 prin sfin\u021benia moral-duhovniceasc\u0103. A\u0219a se explic\u0103 faptul c\u0103 \u00een epistolele Sfin\u021bilor Apostoli, cei numi\u021bi \u201esfin\u021bi\u201d (I Corinteni 1, 2; Romani 1, 7; II Corinteni 13, 13; Efeseni 5, 3; I Petru 2, 5), \u00een continuare, sunt chema\u021bi s\u0103 devin\u0103 sfin\u021bi \u201e\u00een toat\u0103 purtarea\u201d lor (I Petru 1, 15), adic\u0103 s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 vrednicia sfin\u021beniei ca via\u021b\u0103 \u00een Hristos prin lucrarea harului Duhului Sf\u00e2nt, str\u0103duindu-se ne\u00eencetat s\u0103 \u201eajung\u0103 la starea de b\u0103rbat des\u0103v\u00e2r\u0219it, la m\u0103sura v\u00e2rstei deplin\u0103t\u0103\u021bii lui Hristos\u201d (Efeseni 4, 13).<\/p>\n
Prin urmare, a\u0219a cum harul m\u00e2ntuitor este oferit tuturor oamenilor, f\u0103r\u0103 nici o deosebire, tot astfel \u0219i la sfin\u021benia vie\u021bii sunt chema\u021bi s\u0103 ajung\u0103 to\u021bi oamenii f\u0103r\u0103 nici o opreli\u0219te, \u201epentru c\u0103 to\u021bi sunte\u021bi fii ai lui Dumnezeu prin credin\u021ba \u00een Hristos Iisus, c\u0103ci c\u00e2\u021bi \u00een Hristos v-a\u021bi botezat, \u00een Hristos v-a\u021bi \u0219i \u00eembr\u0103cat. Nu mai este iudeu, nici elin, nu mai este rob, nici slobod, nu mai este parte b\u0103rb\u0103teasc\u0103 \u0219i femeiasc\u0103, pentru c\u0103 voi unul sunte\u021bi \u00een Hristos\u201d (Galateni 3, 26-28; Coloseni 3, 11; I Corinteni 12, 13). Ceea ce \u00eei deosebe\u0219te \u00eens\u0103, pe cei ce se numesc sfin\u021bi, este vrednicia fiec\u0103ruia. Altfel spus, numai prin rodirea credin\u021bei dovedit\u0103 \u00een fptele conforme acesteia, sfin\u021benia sacramental\u0103 se actualizeaz\u0103 \u00een sfin\u021benie moral\u0103, duhovniceasc\u0103, pe m\u0103sur\u0103 s\u0103 afirme vrednicia, care atrage dup\u0103 sine cuvenita cinstire din partea Bisericii.<\/p>\n
De aici vedem c\u0103 sfin\u021benia nu este un privilegiu oferit unei anume categorii de credincio\u0219i, ci orice credincios poate deveni sf\u00e2nt \u00een func\u021bie de vrednicia vie\u021bii morale \u0219i duhovnice\u0219ti, indiferent de neam, de pozi\u021bia social\u0103, de sex, de v\u00e2rst\u0103, de profesie etc., \u00eenc\u00e2t \u00een calendarul Bisericii \u00eent\u00e2lnim deopotriv\u0103 iudei \u0219i de oricare alte neam; b\u0103rba\u021bi \u0219i femei; v\u00e2rstnici \u0219i tineri; agricultori, pescari, me\u0219te\u0219ugari, p\u0103stori \u0219i demnitari de stat (dreg\u0103tori); militari cu grade \u00eenalte \u0219i simpli osta\u0219i; \u00eemp\u0103ra\u021bi \u0219i sclavi; retori, medici, filosofi \u0219i mai pu\u021bin instrui\u021bi; boga\u021bi \u0219i s\u0103raci; c\u0103s\u0103tori\u021bi cu familii \u0219i pustnici; ierarhi, monahi \u0219i preo\u021bi; martiri, m\u0103rturisitori \u0219i simpli credincio\u0219i cu via\u021b\u0103 duhovniceasc\u0103 mereu \u00eembun\u0103t\u0103\u021bit\u0103; precum \u0219i p\u0103c\u0103to\u0219i cu via\u021ba \u00eennoit\u0103 prin harul sfin\u021beniei lui Hristos.<\/p>\n
Mai vedem de aici c\u0103 prin sfin\u021bi se sfin\u021be\u0219te mereu via\u021ba lumii, sco\u021b\u00e2nd-o din robia p\u0103catului, spre a-i da o nou\u0103 \u00eenf\u0103\u021bi\u0219are, pe m\u0103sur\u0103 s\u0103 fac\u0103 mereu vie sfin\u021benia vie\u021bii lui Hristos prin lucrarea Duhului Sf\u00e2nt \u00een lume.<\/p>\n
\u00cen acest context, Biserica recunoa\u0219te vrednicia \u00eemp\u0103ra\u021bilor Constantin \u0219i Elena, care prin faptele lor au deschis \u0219i impulsionat schimbarea chipului vechi al lumii cufundat\u0103 \u00een bezna p\u0103catului, urm\u00e2nd duhului tradi\u021biei apostolice statornicit \u00een Biserica primelor secole cre\u0219tine.<\/p>\n
Dintre toate confesiunile cre\u0219tine, mai ales Biserica Ortodox\u0103 \u00eei consider\u0103 pe \u00eemp\u0103ra\u021bii Constantin \u0219i Elena \u201esfin\u021bi \u0219i \u00eentocmai cu Apostolii\u201d, fapt ce ne determin\u0103 s\u0103 examin\u0103m via\u021ba \u0219i activitatea lor, spre a ne temeinici convingerea asupra vredniciei acestora, asemenea celei cuvenit\u0103 Sfin\u021bilor Apostoli.<\/p>\n
Biserica noastr\u0103 are motive bine \u00eentemeiate pentru a-\u015fi justifica aceast\u0103 cinstire, compar\u00eend activitatea Sfin\u0163ilor Apostoli \u2013 care propov\u0103duind Evanghelia de la un cap\u0103t p\u00e2n\u0103 la cel\u0103lalt al lumii, au \u00eentemeiat Biserici cre\u015ftine \u2013 cu ac\u0163iu\u00adnea aceluia care a scos Biserica din catacombe, red\u00e2ndu-i libertatea \u015fi totodat\u0103 posibilitatea ei de afirmare. \u015ei aceasta tocmai c\u00e2nd per\u00adsecu\u0163iile \u00eempotriva cre\u015ftinilor erau mai s\u00e2ngeroase \u015fi c\u00e2nd legea at\u00e2t de dur\u0103 promulgat\u0103 nu cu mult \u00eenainte de Diocletian, impunea categoric s\u0103 dispar\u0103 chiar \u015fi numele de cre\u015ftin, f\u0103c\u00e2nd s\u0103 curg\u0103 prea mult s\u00e2nge \u015fi cine \u015ftie dac\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 ar mai fi avut de unde curge\u2026 Tocmai \u00een aceast\u0103 perioad\u0103, Providen\u0163a divin\u0103 se descoper\u0103 lui Constantin pentru a opri v\u0103rs\u0103rile de s\u00e2nge \u015fi a da dreptul de \u201ereligio licita\u201d Bisericii pe care Fiul lui Dumnezeu \u201ea c\u00e2\u015ftigat-o cu scump s\u00e2ngele S\u0103u\u201d (Fapte <\/em>20, 28).<\/p>\n Asemenea Sfin\u021bilor Apostoli care au schimbat chipul lumii, d\u00e2nd via\u021b\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u021biei lui Dumnezeu pe p\u0103m\u00e2nt, \u201epe bun\u0103 dreptate am putea spune c\u0103 domnia lui Constantin a \u00eensemnat \u00eenceputul unei vie\u021bi noi \u0219i a unui suflu nou, lumina zorilor mijind acum pe nea\u0219teptate deasupra bie\u021bilor p\u0103m\u00e2nteni, \u00een plin\u0103 bezn\u0103 \u2013 \u0219i \u00eenc\u0103 mai minunat\u0103 ca oric\u00e2nd, a\u0219a c\u0103 nu ne r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 recunoa\u0219tem \u00een totul numai lucrarea lui Dumnezeu, a celui care se pricepe s\u0103 r\u0103zbeasc\u0103 numeroasa ceat\u0103 a necredincio\u0219ilor prin t\u0103ria \u00eemp\u0103ratului S\u0103u celui de-Dumnezeu-iubitor. Dar dac\u0103 mai lu\u0103m aminte \u0219i la faptul c\u0103 aceia se purtaser\u0103 a\u0219a cum nimeni altul nu se mai purtase p\u00e2n\u0103 atunci, cutez\u00e2nd s\u0103 loveasc\u0103 \u00een Biseric\u0103 a\u0219a cum din veac nu se pomenise, era p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 firesc ca \u00censu\u0219i Dumnezeu s\u0103 \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eze lumii un b\u0103rbat cu totul neobi\u0219nuit, cu ajutorul c\u0103ruia s\u0103 poat\u0103 El \u00eenf\u0103ptui lucruri nemaiv\u0103zute \u0219i nemaiauzite\u2026\u201d[1]<\/a>.<\/p>\n \u00cenc\u0103 de la \u00eenceput se cuvine s\u0103 preciz\u0103m c\u0103 au fost istorici antici, precum sunt \u0219i istorici moderni, care privindu-l unilateral pe primul bazileu cre\u0219tin, i-au retezat orice aureol\u0103 de sfin\u021benie. Dac\u0103 \u00eens\u0103 dorim s\u0103 facem o judecat\u0103 dreapt\u0103, trebuie s\u0103 punem \u00een ac\u021biune imperativul juridic, potrivit c\u0103ruia se cere s\u0103 \u201eascult\u0103m \u0219i cealalt\u0103 parte\u201d (\u201eaudiatur et altera pars!\u201d), adic\u0103 pozi\u021bia istoricilor \u0219i scriitorilor cre\u0219tini, ca temeiuri \u00een favoarea tradi\u021biei liturgice deja consolidat\u0103 \u00een cultul \u0219i evlavia Bisericii Ortodoxe, care \u00eei ridic\u0103 pe sfin\u021bii \u00eemp\u0103ra\u021bi Constantin \u0219i Elena la dimensiunea cuvenit\u0103 cinstirii Sfin\u021bilor Apostoli.<\/p>\n \u00cenainte de a intra \u00een dezbaterea propriu-zis\u0103 a temei, consider\u0103m c\u0103 nu este lipsit de interes s\u0103 prezent\u0103m portretul primului bazileu cre\u0219tin a\u0219a cum l-au v\u0103zut istoricii vremii.<\/p>\n \u00cen al s\u0103u Breviarum ab Urbe condita<\/em> (10, 7), Eutropius ne spune despre Constantinus c\u0103 \u201ea fost un \u00eemp\u0103rat care se poate asemui cu cei mai buni \u00eemp\u0103ra\u0163i\u2026 De altfel, el avea cele maifrumoase \u00eensu\u015firi suflete\u015fti \u015fi trupe\u015fti. Izb\u00e2nzile pe care le-a avut se datoresc nu at\u00e2t norocului, c\u00e2t mai mult priceperii lui\u2026 Avea gust pentru artele frumoase \u015fi pentru literatur\u0103; prin d\u0103rnicia \u015fi prin purtarea sa c\u0103uta s\u0103-\u015fi c\u00e2\u015ftige o iubire nepref\u0103cut\u0103 din partea poporului\u2026\u201d. Cunoa\u015ftem chiar \u015fi portretul fizic al primului \u00eemp\u0103rat cre\u015ftin din descrierea pe care ne-a l\u0103sat-o cronicarul bizantin Cedrenus: ,,Era \u00eenalt la statur\u0103, cu g\u00e2t puternic \u015fi umeri atletici, ceea ce \u00eel f\u0103cea impun\u0103tor, grav \u015fi maiestos\u2026 Fa\u0163a lui fin\u0103 se remarca printr-un nas acvilin mo\u015ftenit de la mam\u0103, prin obraji plini \u015fi ra\u015fi, b\u0103rbie rotunjit\u0103 \u015fi u\u015for proeminent\u0103, p\u0103rul t\u0103iat scurt. Privirea lui ap\u0103rea p\u0103trunz\u0103toare \u015fi sclipitoare\u2026\u201d[2]<\/a>.<\/p>\n Pe l\u00e2ng\u0103 \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area fizic\u0103 \u0219i sufleteasc\u0103, istoricul cre\u0219tin Eusebiu de Cezareea eviden\u021biaz\u0103 faptul c\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 calit\u0103\u021bile militare, \u00een\u021beleg\u00e2nd curajul \u0219i \u00een\u021belepciunea, Constantin dispunea, spre deosebire de ceilal\u021bi \u00eemp\u0103ra\u021bi romani, \u0219i de evlavia, care i-a adus victoria \u00een lupt\u0103[3]<\/a>, \u201ecu sprijinul Duhului lui Dumnezeu, aleg\u00e2nd calea credin\u021bei \u0219i a vie\u021bii pl\u0103cut\u0103 lui Dumnezeu\u201d[4]<\/a>, \u201epun\u00e2ndu-\u0219i n\u0103dejdea \u00een M\u00e2ntuitorul s\u0103u \u0219i \u00eenfrunt\u00e2nd (pe du\u0219mani) cu biruitorul semn al crucii\u201d[5]<\/a>.<\/p>\n Din prezentarea fizionomiei duhovnice\u0219ti a \u00eemp\u0103ratului, Eusebiu ne ofer\u0103 posibilitatea de a vedea \u00een el un demn urma\u0219 al Sfin\u021bilor Apostoli. \u00cen concret, Eusebiu eviden\u021biaz\u0103 c\u0103 \u201espre deosebire de impun\u0103toarea \u00eenf\u0103\u021bi\u0219are a lui Constantin, se vede limpede c\u0103 el se \u00eengrijise s\u0103-\u0219i \u00eenve\u0219m\u00e2nteze \u0219i sufletul cu podoabele fricii lui Dumnezeu \u0219i ale evlaviei; dovad\u0103 privirile sale plecate, ro\u0219ea\u021ba a\u0219ternut\u0103 \u00een obraji, felul cum p\u0103\u0219ea, de altfel \u00eentreg modul s\u0103u de a se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219a (chiar dac\u0103 \u00een\u0103l\u021bimea lui \u00eel f\u0103cea s\u0103-i dep\u0103\u0219easc\u0103 pe to\u021bi cei afla\u021bi \u00een preajm\u0103); dovad\u0103 frumuse\u021bea lui, \u021binuta lui at\u00e2t de impun\u0103toare sau vigoarea de nebiruit a trupului; iar toate aceste calit\u0103\u021bi, concurate de bl\u00e2nde\u021be, precum \u0219i de marea sa bun\u0103tate, f\u0103cea ca extraordinara-i limpezime de cuget s\u0103 nici nu poat\u0103 fi redat\u0103 \u00een cuvinte\u201d[6]<\/a>. De altfel, aceast\u0103 \u201elimpezime de cuget\u201d o reliefeaz\u0103 istoricul cre\u0219tin \u00een contextul generozit\u0103\u021bii sufletului, atunci c\u00e2nd se refer\u0103, bun\u0103oar\u0103, la s\u0103rb\u0103torirea a dou\u0103zeci de ani de domnie a \u00eemp\u0103ratului, concretizat\u0103 \u00een judecata pe care o face cu privire la darurile oferite cu acest prilej: \u201e\u2026 Unii se socotesc mul\u021bumi\u021bi s\u0103-\u0219i poat\u0103 asigura traiul, \u00een vreme ce al\u021bii \u00ee\u0219i dau mult\u0103 osteneal\u0103 s\u0103 se pun\u0103 sub ocrotirea unui protector; unii se pricep s\u0103-i pre\u021buiasc\u0103 pe cei care li se adreseaz\u0103 cu bun\u0103voin\u021b\u0103, pe c\u00e2nd dragostea altora nu se las\u0103 trezit\u0103 altminteri dec\u00e2t numai \u00een daruri. Pu\u021bini sunt cei dornici de \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 curat\u0103 \u0219i rar e un om \u00eendr\u0103gostit de adev\u0103r!\u201d[7]<\/a>.<\/p>\n Tot dreapta socoteal\u0103, specific\u0103 duhului de sfin\u021benie propriu tradi\u021biei apostolice, o putem sesiza \u0219i prin \u201elegile c\u0103rora Constantin le-a dat o form\u0103 nou\u0103, insufl\u00e2nd duh de sfin\u021benie unei idei str\u0103vechi\u201d. De pild\u0103, legile vechi \u201e\u00eei pedepseau pe oamenii lipsi\u021bi de copii, ne\u00eeng\u00eeduindu-le s\u0103 lase mo\u0219tenire persoanelor apropiate lor. Legea este foarte crud\u0103 fiindc\u0103 \u00eei pedepse\u0219te pe in\u0219ii r\u0103ma\u0219i f\u0103r\u0103 copii ca pe ni\u0219te t\u00e2lhari\u2026\u201d. Cu dreapt\u0103 socoteal\u0103, Constantin chibzuie\u0219te c\u0103 \u201ese cuvine mai cur\u00e2nd ca noi s\u0103 le pl\u00e2ngem de mil\u0103 oamenilor lipsi\u021bi de bucuria de a avea copii \u2013 datorit\u0103 cine \u0219tie c\u0103ror neputin\u021be fizice \u2013, iar nu s\u0103-i pedepsim; cum \u0219i de tot cel care \u00ee\u0219i d\u0103ruie\u0219te puterea de dragoste Celui Atotputernic mai potrivit \u00eemi pare mie s\u0103 ne minun\u0103m din cale afar\u0103 \u201edec\u00e2t s\u0103 ne \u00eenver\u0219un\u0103m \u00eempotriva lui. Ori, tocmai \u00een acest sens a schimbat \u00eemp\u0103ratul prevedeile legii, zic\u00e2nd c\u0103 printr-o asemenea m\u0103sur\u0103 nu trebuiau pedepsite dec\u00e2t persoanele dovedite a fi de rea inten\u021bie\u201d[8]<\/a>.<\/p>\n \u00cen continuare, se cuvine s\u0103 ar\u0103t\u0103m c\u0103 Sfin\u021bii Constantin \u0219i Elena sunt cinsti\u021bi de Biserica noastr\u0103 \u201e\u00eentocmai cu Apostolii\u201d, tocmai pentru c\u0103 au concretizat, legiferat \u0219i r\u0103sp\u00e2ndit \u00een \u00eentregul imperiu bizantin tradi\u021bia apostolic\u0103 \u201epredat\u0103 odat\u0103 \u0219i pentru totdeauna sfin\u021bilor\u201d (Iuda 1, 3); \u0219i s\u0103 demonstr\u0103m, contrar celor spuse de unii cre\u0219tini care \u021bin sabatul \u0219i nu cinstesc crucea, c\u0103 acestea \u0219i altele asemenea lor nu reprezint\u0103 \u201einven\u021bii\u201d impuse de primul bazileu cre\u0219tin, ci modul firesc \u00een care Biserica le-a cultivat \u00een via\u021ba credincio\u0219ilor ei, \u00eenaintea legifer\u0103rilor imperiale.<\/p>\n \u00cen scopul unei abord\u0103ri metodice consider\u0103m potrivit s\u0103 punct\u0103m c\u00e2teva aspecte pe care le consider\u0103m evidente demersului propus.<\/p>\n 1. Asemenea Sfin\u0163ilor Apostoli care au avut o alegere divin\u0103 \u0219i o trimitere misionar\u0103 \u0219i, mai ales, asemenea Sf\u00e2ntului Apostol Pavel, care a avut o chemare special\u0103, tot astfel, Sf\u00e2ntului Constantin i-a ap\u0103rut semnul crucii pe cer \u0219i apoi Hristos M\u00e2ntuitorul \u00een vis, spre a-i schimba traiectoria vie\u021bii \u0219i ac\u021biunilor sale \u00eemp\u0103r\u0103te\u0219ti. Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea, apropiat \u0219i devotat \u00eemp\u0103ratului, ne m\u0103rturise\u0219te c\u0103 \u201epe c\u00e2nd \u0219edea \u00eemp\u0103ratul \u00een\u0103l\u021b\u00e2nd st\u0103ruitoare rug\u0103ciune, i s-a ar\u0103tat un semn cu totul f\u0103r\u0103 seam\u0103n de la Dumnezeu; c\u0103rui semn \u2013 dac\u0103 l-am fi aflat din gura altcuiva \u2013 poate c\u0103 nu ne-ar fi tocmai u\u0219or s\u0103-i d\u0103m crezare; dar, de vreme ce \u00eensu\u0219i \u00eemp\u0103ratul, purt\u0103torul de biruin\u021b\u0103, ne-a dest\u0103inuit aceste lucruri nou\u0103 \u00een\u0219ine, celor ce scriem aceast\u0103 carte, mult mai t\u00e2rziu, atunci c\u00e2nd am fost socoti\u021bi vrednici de cuno\u0219tin\u021ba \u0219i de prezen\u021ba sa \u0219i c\u00e2nd el mai ad\u0103ugase spre \u00eencredin\u021barea vorbelor sale (puterea) jur\u0103mintelor, cine, m\u0103 \u00eentreb, ar mai putea pune la \u00eendoial\u0103 exactitatea istorisirii, mai ales c\u0103, \u00eentre timp, viitorul avea s\u0103 aduc\u0103 el \u00eensu\u0219i m\u0103rturie despre adev\u0103rul ei? Deci cam pe la ceasurile amiezii, c\u00e2nd ziua \u00eencepuse s\u0103 scad\u0103, zicea Constantin c\u0103 v\u0103zuse cu ochii s\u0103i chiar pe cer, str\u0103juind deasupra soarelui, semnul m\u0103rturisitor de biruin\u021b\u0103 al unei cruci \u00eentocmite din lumin\u0103 \u0219i c\u0103, odat\u0103 cu ea, putuse deslu\u0219i un scris gl\u0103suind: \u00abS\u0103 biruie\u0219ti \u00eentru aceasta!\u00bb ; dup\u0103 care, la vederea unei asemenea priveli\u0219ti, fuseser\u0103 cuprin\u0219i de uimire \u0219i el \u0219i \u00eentreaga oaste, deoarece oastea care-l urma putuse \u0219i ea asista la minune. Aceast\u0103 ar\u0103tare, povestea Constantin c\u0103-l descump\u0103nise, neput\u00e2ndu-i el percepe t\u00e2lcul. Or, tot cuget\u00e2nd la ea, \u0219i ad\u00e2ncindu-se el \u00een g\u00e2nduri, pe nea\u0219teptate, s-a l\u0103sat noaptea. \u0218i, \u00een vreme ce dormea, i s-a ar\u0103tat Hristosul lui Dumnezeu cu semnul v\u0103zut mai \u00eenainte pe cer, poruncindu-i s\u0103 \u00eenchipuie la r\u00e2ndul s\u0103u semnul ce i se ar\u0103tase sus \u00een cer, astfel \u00eenc\u00e2t, \u00een luptele pe care urma s\u0103 le poarte cu du\u0219manul, s\u0103 se poat\u0103 pune sub ocrotirea lui. \u00cen zori, trezindu-se, le \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ise \u0219i prietenilor s\u0103i taina; dup\u0103 care chemase la sine me\u0219teri \u00een prelucrarea aurului \u0219i a nestematelor, se a\u0219ezase el \u00eensu\u0219i \u00een mijlocul lor \u0219i le zugr\u0103vise cum ar\u0103ta acest semn, d\u00e2ndu-le porunc\u0103 s\u0103-l \u00eentocmeasc\u0103 \u0219i ei la r\u00e2ndul lor a\u0219a, din aur \u0219i din nestemate\u201d[9]<\/a>.<\/p>\n Fa\u021b\u0103 de afirma\u021bia scriitorului \u0219i istoricului cre\u0219tin Lactantiu, c\u0103 persecu\u021biile contra cre\u0219tinilor au pornit din \u00eemboldire demonic\u0103 (instinctu daemonum incitatus est<\/em>)[10]<\/a>, \u00een replic\u0103, inscrip\u021bia de pe Arcul de Triumf de la Roma, care consfin\u021be\u0219te victoria lui Constantin asupra lui Maxen\u021biu, eviden\u021biaz\u0103 c\u0103 aceata a fost c\u00e2\u0219tigat\u0103 \u201einstinctu divinitatis et magnitudine mentis\u201d (\u201eprin impuls divin \u0219i puterea min\u021bii\u201d). Acest fapt poate face trimitere la convertirea Sf\u00e2ntului Apostol Pavel prin aceia\u0219i interven\u021bie divin\u0103 care a avut loc pe drumul Damascului\u2026<\/p>\n Pe de alt\u0103 parte, nu f\u0103r\u0103 temei, evlavia liturgic\u0103 a Bisericii Ortodoxe raporteaz\u0103 activitatea misionar\u0103 a Sf\u00e2ntului Constantin la cea a Sf\u00e2ntului Apostol Pavel, \u00een sensul c\u0103, precum Apostolul a avut alegerea special\u0103 a M\u00e2ntuitorului de a fi \u201evas ales ca s\u0103 poarte numele Meu \u00eenaintea neamurilor \u0219i a \u00eemp\u0103ra\u021bilor \u0219i a fiilor lui Israel\u201d (Fapte 9, 15), tot astfel \u0219i \u00eemp\u0103ratului Constantin, odat\u0103 cu chemarea de sus, i s-a \u00eencredin\u021bat oarecum \u0219i misiunea promov\u0103rii spiritului Evangheliei lui Hristos \u00een toat\u0103 lumea, prin crearea condi\u021biilor favorabile vie\u021bii Bisericii cre\u0219tine sub multiplele \u0219i variatele ei aspecte. \u00cen acest context, imnele noastre biserice\u0219ti scot \u00een eviden\u0163\u0103 aceast\u0103 asem\u0103nare dintre convertirea Sf\u00e2ntului Apostol Pavel \u015fi cea a Sf\u00e2ntului Constan\u00adtin: \u201eChipul crucii Tale pe cer v\u0103z\u00e2ndu-l \u015fi ca Pavel chemarea nu de la oameni lu\u00e2nd, cel \u00eentre \u00eemp\u0103ra\u0163i Apostolul T\u0103u Doamne\u2026\u201d (Troparul Vecerniei<\/em>).<\/p>\n 2. Privind originea apostolic\u0103 a duminicii, care \u00eenlocuie\u0219te sabatul iudaic, s-a ar\u0103tat foarte limpede c\u0103 Sfin\u021bii Apostoli \u0219i primii cre\u0219tini \u201ese adunau \u00een case, \u00een fiecare s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, \u00een ziua \u00een care \u00eenviase Domnul \u0219i \u00een care apoi le trimise pe M\u00e2ng\u00e2ietorul f\u0103g\u0103duit. Ei a\u0219teptau \u0219i n\u0103d\u0103jduiau ca El s\u0103 vin\u0103 din nou \u0219i s\u0103 li se arate \u0219i lor, dup\u0103 cum se ar\u0103tase Sfin\u021bilor S\u0103i Apostoli de dou\u0103 ori consecutiv \u00een aceia\u0219i zi \u00een care ei se a\u0219teptau s\u0103 vin\u0103 pentru a doua oar\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt. De altfel, ei \u00eel \u0219i aveau, de fapt, \u00eentr-o form\u0103 sacramental\u0103, \u00een Sf\u00e2ntul S\u0103u Trup \u0219i S\u00e2nge, cu care se \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219eau prin \u00abfr\u00e2ngerea p\u00e2inii\u00bb, s\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 \u00een fiecare zi\u201d[11]<\/a>.<\/p>\n Este adev\u0103rat c\u0103 la \u00eenceput cre\u0219tinii se rugau \u00een templu \u0219i \u00een sinagogile iudaice, dar nu au putut continua prea mult acest lucru, fiindc\u0103 nu li s-a mai dat voie de c\u0103tre autorit\u0103\u021bile iudaice. De fapt, nici nu ne putem \u00eenchipui ca ei s\u0103 poat\u0103 s\u0103v\u00e2r\u0219i la templu sau la sinagogile iudaice \u201efr\u00e2ngerea p\u00e2inii\u201d; de aceea ei s-au retras \u201epe la case\u201d. Astfel, rug\u0103ciunea \u00eencepea s\u00e2mb\u0103t\u0103 seara \u0219i continua cu \u201efr\u00e2ngerea p\u00e2inii\u201d \u0219i predicarea Cuv\u00e2ntului lui Dumnezeu p\u00e2n\u0103 \u00een zorii zilei urm\u0103toare, adic\u0103 p\u00e2n\u0103 duminica. Dezlipindu-se tot mai mult de cultul iudaic de la templu, ei nu mai s\u0103v\u00e2r\u0219eau Cina s\u00e2mb\u0103t\u0103 seara, ci duminica, \u00een prima zi a s\u0103pt\u0103m\u00e2nii. \u0218i astfel, duminica a devenit, dup\u0103 cum arat\u0103 \u0219i numele: Ziua Domnului (Dies Domini).<\/p>\n Sf\u00e2ntul Apostol Pavel a r\u0103sp\u00e2ndit s\u0103rb\u0103toarea s\u0103pt\u0103m\u00e2nal\u0103 a duminicii \u0219i printre neamuri, peste tot unde a propov\u0103duit Evanghelia. Potrivit noii credin\u021be, \u00een aceast\u0103 zi se \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219eau to\u021bi \u00een aceia\u0219i comuniune de iubire cu Trupul \u0219i S\u00e2ngele Domnului (Fapte 20, 7). Dovad\u0103 c\u0103 aceast\u0103 zi devenise s\u0103rb\u0103toare s\u0103pt\u0103m\u00e2nal\u0103 de odihn\u0103 \u0219i comuniune fr\u0103\u021beasc\u0103 a cre\u0219tinilor din perioada apostolic\u0103, o arat\u0103 \u00een plus faptul c\u0103 \u00een aceast\u0103 zi, \u0219i nu \u00een zi de sabat cum era porunca Legii Vechi \u0219i practica iudaic\u0103, se f\u0103ceau \u0219i colectele pentru ajutorarea celor nevoia\u0219i, obicei care se generalizase \u00een toate comunit\u0103\u021bile cre\u0219tine (I Corinteni 16, 1-2).<\/p>\n Faptul c\u0103 duminica devenise s\u0103rb\u0103toarea s\u0103pt\u0103m\u00e2nal\u0103 a Bisericii o dovede\u0219te elocvent \u0219i documentele apar\u021bin\u00e2nd primelor secole cre\u0219tine.<\/p>\n Astfel, \u00een Didahia sau \u00cenv\u0103\u021b\u0103tura celor 12 Apostoli<\/em>, dat\u00e2nd din primul secol cre\u0219tin, citim: \u201eC\u00e2nd v\u0103 aduna\u021bi \u00een duminica Domnului, fr\u00e2nge\u021bi p\u00e2inea \u0219i mul\u021bumi\u021bi, dup\u0103 ce mai \u00eent\u00e2i v-a\u021bi m\u0103rturisit p\u0103catele voastre, ca jertfa voastr\u0103 s\u0103 fie curat\u0103\u201d (XIV, 1)[12]<\/a>.<\/p>\n \u00cen acela\u0219i timp, Sf\u00e2ntul Ignatie Teoforul (+ 107), \u00een Epistola c\u0103tre Magnezieni<\/em>, scrie l\u0103murit: \u201eA\u0219adar, cei care au tr\u0103it \u00een r\u00e2nduielile cele vechi \u0219i au venit la n\u0103dejdea cea nou\u0103, s\u0103 nu mai \u021bin\u0103 s\u00e2mb\u0103ta, ci duminica, \u00een care via\u021ba noastr\u0103 a r\u0103s\u0103rit prin El \u0219i prin moartea Lui\u201d (IX, 1)[13]<\/a>.<\/p>\n Mai departe, \u00een secolul II, Sf\u00e2ntul Iustin Martirul \u0219i Filosoful, urm\u00e2nd denumirea zilelor dup\u0103 calendarul roman, precizeaz\u0103 \u00een prima sa Apologie<\/em>, cu privire la via\u021ba liturgic\u0103 a Bisericii, c\u0103 \u201e\u00een ziua soarelui (Dies Solis) noi ne adun\u0103m cu to\u021bii laolalt\u0103, deoarece aceasta este prima zi \u00een care Dumnezeu, schimb\u00e2nd \u00eentunerecul \u0219i materia, a creat lumea, iar Iisus Hristos, M\u00e2ntuitorul nostru, \u00een aceia\u0219i zi a \u00eenviat din mor\u021bi. C\u0103ci L-au r\u0103stignit \u00een ajunul zilei lui Saturn \u0219i a doua zi dup\u0103 ziua lui Saturn, care este ziua soarelui, ar\u0103t\u00e2ndu-se Apostolilor \u0219i ucenicilor Lui, i-a \u00eenv\u0103\u021bat acestea cu toate c\u00e2te le-am supus aici examin\u0103rii noastre\u201d (cap. LXVII)[14]<\/a>.<\/p>\n Apoi, \u00een epistola atribuit\u0103 Sf\u00e2ntului Barnaba, dat\u00e2nd din secolul II, citim: \u201e\u2026 De aceea, s\u0103rb\u0103torim cu bucurie ziua a opta, dup\u0103 s\u00e2mb\u0103t\u0103, \u00een care Hristos a \u00eenviat \u0219i, dup\u0103 ce s-a ar\u0103tat (ucenicilor S\u0103i), s-a \u00een\u0103l\u021bat la ceruri\u201d[15]<\/a>.<\/p>\n \u00cen secolul III, Tertulian, \u00een Apologeticul<\/em> s\u0103u, urm\u00e2nd aceia\u0219i denumire p\u0103g\u00e2n\u0103 a zilelor, spune: \u201e\u2026 De asemenea, dac\u0103 ziua soarelui noi o consacr\u0103m \u00eenveselirii, aceasta nu pentru c\u0103 ne \u00eenchin\u0103m soarelui, ci pentru c\u0103 urm\u0103m pe aceia dintre voi care dedic\u0103 ziua lui Saturn petrecerii \u0219i veseliei, deosebindu-se de altfel \u0219i ei de obiceiul iudaic, pe care nu-l cunosc\u201d (XVI, 11)[16]<\/a>.<\/p>\n Sub aspect canonic, Biserica a stabilit prin hot\u0103r\u00e2ri concrete \u0219i bine definite ca s\u0103rb\u0103torii duminicale s\u0103 i se acorde cinstirea cuvenit\u0103. Bun\u0103oar\u0103, potrivit legiuirilor biserice\u0219ti, ca s\u0103 nu se denatureze semnifica\u021bia bucuriei pascale, reactualizat\u0103 de fiecare dat\u0103 duminica, este oprit\u0103 postirea \u00een aceast\u0103 zi (canonul 66 apostolic; canonul 18 Gangra); iar prin canonul 21 al sinodului de la Elvira (305), clericii care absenteaz\u0103 trei duminici la r\u00e2nd de la Sf\u00e2nta Liturghie vor fi caterisi\u021bi, iar laicii vor fi excomunica\u021bi.<\/p>\n Un alt canon stabile\u0219te cu exactitate \u0219i definitiv sensul cre\u0219tin al duminicii, care \u00eenlocuie\u0219te sabatul iudaic: \u201eAt\u00e2t obiceiul, c\u00e2t \u0219i cuviin\u021ba cere de la noi s\u0103 cinstim toat\u0103 duminica \u0219i s\u0103 o serb\u0103m, fiindc\u0103 \u00eentru aceasta ne-a mijlocit Domnul nostru Iisus Hristos \u00eenvierea cea din mor\u021bi, din care cauz\u0103 \u00een Sfintele Scripturi s-a \u0219i numit \u00eent\u00e2ia, ca una ce este \u00eencep\u0103tura vie\u021bii noastre, \u0219i a opta, ca ceea ce \u00eentrece s\u0103rb\u0103toarea sabatului iudaic\u201d (Canonul 1 al lui Teofil al Alexandriei).<\/p>\n Pe de alt\u0103 parte, \u00eenc\u0103 din prima jum\u0103tate a secolului IV, numirea duminicii va \u00eenlocui pentru totdeauna \u00eens\u0103\u0219i numirea zilei de odihn\u0103 a calendarului p\u0103g\u00e2n, dup\u0103 cum confirm\u0103 canonul 21 al sinodului de la Elvira din anul 305, sau canonul 20 al primului sinod ecumenic de la Niceea din anul 325.<\/p>\n Faptul c\u0103 Sf\u00e2ntul Constantin nu a introdus el duminica, ci a legiferat-o, ca zi de s\u0103rb\u0103toare cre\u0219tin\u0103, ca una ce era fixat\u0103 deja \u00een tradi\u021bia apostolic\u0103, a fi o zi \u00eenchinat\u0103 Domnului \u0219i aduc\u0103toare de m\u00e2ntuire, o adevere\u0219te, \u00een continuare, Eusebiu de Cezareea, supranumit \u201ep\u0103rintele istoriei biserice\u0219ti\u201d, care arat\u0103 c\u0103 \u201efericitul Constantin a hot\u0103r\u00e2t, prin Lege, ca ziua \u00eenchinat\u0103 M\u00e2ntuitorului s\u0103 le fie zi de odihn\u0103 tuturor cet\u0103\u021benilor imperiului\u2026 \u0219i \u00eentreaga sa oaste a fost \u00eenv\u0103\u021bat\u0103 de el s\u0103 cinsteasc\u0103 aceast\u0103 zi a M\u00e2ntuitorului \u2013 chemat\u0103 \u0219i \u201ezi a duminicii\u201d sau \u201ea soarelui\u201d; solda\u021bilor care \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219eau \u0219i ei dumnezeiasca credin\u021b\u0103 le era \u00eeng\u0103duit s\u0103 z\u0103boveasc\u0103 \u00een voie \u00een biserica lui Dumnezeu, ca s\u0103 se poat\u0103 ruga nestingheri\u021bi\u201d[17]<\/a>.<\/p>\n \u00cen alt\u0103 ordine de idei, vom eviden\u021bia faptul c\u0103 precum Sf\u00e2ntul Iustin \u0219i Tertulian, tot astfel \u0219i Constantin identific\u0103 denumirea duminicii cu \u201eZiua Soarelui\u201d, fiindc\u0103 a\u0219a era cunoscut\u0103 \u00een lumea p\u0103g\u00e2n\u0103 majoritar\u0103 \u00een acea vreme, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a-i denatura \u00eentru nimic sensul specific cre\u0219tin.<\/p>\n \u00cen leg\u0103tur\u0103 cu Sol invictus<\/em> consider\u0103m\u00a0 c\u0103 nu este inoportun s\u0103 preciz\u0103m c\u0103 acesta era un fel de \u201esingur Dumnezeu\u201d, cu rolul de intermediar benefic \u00eentre zeul suprem \u0219i oameni. Se crede c\u0103 \u00een secolul III Aurelian adusese din Siria \u201eidealul oriental al unei monarhii sacre \u0219i instituise un fel de monoteism solar, religia lui Sol invictus<\/em>, drept cult oficial al imperiului\u201d (Chr. Dawson)[18]<\/a>. Constantin a cinstit pe Sol invictus<\/em> \u00een detrimentul celorlalte zeit\u0103\u021bi, fiindc\u0103 acesta era zeul tat\u0103lui s\u0103u, dar odat\u0103 cu cinstirea lui Hristos se face trecerea de la Sol invictus<\/em> la Suprema Divinitas<\/em>, poate \u0219i sub influen\u021ba apropiatului s\u0103u colaborator, episcopul Hosius din Cordoba, \u00eenc\u00e2t cu prilejul edictului de la Milan, \u00eemp\u0103ratul se refer\u0103 la Hristos-Dumnezeu, ca fiind \u201eDivinitatea Suprem\u0103 a c\u0103rei cinstire o respect\u0103m cu inimi eliberate\u201d (\u201eSumma divinitas, cuins religioni liber mentibus obsequimur\u201d)[19]<\/a>.<\/p>\n Trec\u00e2nd peste acest am\u0103nunt, nu lipsit \u00eens\u0103 de importan\u021b\u0103, vom ar\u0103ta c\u0103 circula\u021bia printre p\u0103g\u00e2ni a numelui duminicii, ca Dies Solis, u\u0219or a primit o interpretare duhovniceasc\u0103, specific\u0103 Evangheliei, prin identificarea M\u00e2ntuitorului cu Soarele luminii spirituale, dup\u0103 \u00eens\u0103\u0219i m\u0103rturia Sa: \u201eEu sunt lumina lumii; cel ce-mi urmeaz\u0103 mie nu va umbla \u00een \u00eentunerec, ci va avea lumina vie\u021bii\u201d (Ioan 8, 12; 9, 5). Iat\u0103, de pild\u0103, cum este eviden\u021biat\u0103 aceast\u0103 realitate duhovniceasc\u0103 \u00een una din predicile Sf\u00e2ntului Ambrozie: \u201eZiua Domnului (Domina Dies) pentru aceea ne este cinstit\u0103 \u0219i solemn\u0103, pentru c\u0103 \u00eentr-\u00eensa M\u00e2ntuitorul, ca un soare r\u0103s\u0103rind, a str\u0103lucit \u00een lumina \u00eenvierii, \u00eempr\u0103\u0219tiind \u00eentunerecul iadului; \u0219i de aceea aceast\u0103 zi e numit\u0103 de p\u0103g\u00e2ni Ziua Soarelui (Dies Solis), pentru c\u0103 o lumineaz\u0103 Hristos, Soarele Drept\u0103\u021bii, Cel ce a r\u0103s\u0103rit\u201d[20]<\/a>.<\/p>\n Faptul c\u0103 \u00eemp\u0103ratul Constantin, consfin\u021bind la 3 martie 321 duminica pentru tot imperiul, nu doar a generalizat formal o s\u0103rb\u0103toare p\u0103g\u00e2n\u0103, cum gre\u0219it spun unii, o dovede\u0219te \u0219i protec\u021bia pe care bazileul o acord\u0103 modului de s\u0103rb\u0103torire a duminicii, imprim\u00e2ndu-i, adic\u0103, valen\u021bele duhovnice\u0219ti specifice sfin\u021beniei Evangheliei lui Hristos, conforme propov\u0103duirii \u0219i tradi\u021biei apostolice. Astfel, pe l\u00e2ng\u0103 repausul duminical garantat de legile statului, \u00een zi de duminic\u0103 \u201ese suspendau exerci\u021biile militare, activitatea tribunalelor \u0219i a oric\u0103ror instan\u021be de judecat\u0103, precum \u0219i lucrul negu\u021b\u0103torilor \u0219i al meseria\u0219ilor, etc. Vechii cre\u0219tini se fereau de petrecerile, jocurile \u0219i luptele din circuri \u0219i arene, de spectacolele profane din teatru, obi\u0219nuite lumii p\u0103g\u00e2ne, pe care le combat cu at\u00e2ta \u00eenver\u0219unare unii din Sfin\u021bii P\u0103rin\u021bi pentru imoralitatea lor, \u0219i pe care de altfel le-a interzis nu numai Biserica prin dispozi\u021bii canonice, ci chiar \u0219i unii dintre \u00eemp\u0103ra\u021bii cre\u0219tini, prin legi speciale. \u00cen schimb, duminica cre\u0219tinii se \u00eendeletniceau cu acte de pietate \u0219i milostenie \u0219i cu tot ce putea contribui la \u00een\u0103l\u021barea sufletului\u201d[21]<\/a>.<\/p>\n 3. Cei care refuz\u0103 s\u0103 cinsteasc\u0103 lemnul de via\u021b\u0103 f\u0103c\u0103tor al crucii, obiecteaz\u0103, printre altele, c\u0103 acesta, neav\u00e2nd ob\u00e2r\u0219ie apostolic\u0103, reprezint\u0103 o inova\u021bie impus\u0103 mai ales de \u00eemp\u0103ratul Constantin, la \u00eenceput \u00een scopuri militare.<\/p>\n Sf\u00e2nta Scriptur\u0103 ne arat\u0103 \u00eens\u0103 cu totul altceva. \u0218i anume, ne descoper\u0103 c\u0103 \u00eens\u0103\u0219i no\u021biunea are o relevan\u021b\u0103 mult mai ad\u00e2nc\u0103, fiind raportat\u0103 de Sf\u00e2ntul Apostol Pavel la \u00eens\u0103\u0219i jertfa m\u00e2ntuirii noastre adus\u0103 de Hristos cel r\u0103stignit, \u201epentru unii sminteal\u0103, iar pentru al\u021bii nebunie\u201d (I Corinteni 1, 23). Astfel, \u201ecuv\u00e2ntul crucii este nebunie pentru cei pieritori, iar pentru noi cei ce ne m\u00e2ntuim este puterea lui Dumnezeu\u201d (I Corinteni 1, 18). \u00cen felul acesta, crucea devine semnul distinctiv al\u00a0 cre\u0219tinismului, ca stema sau steagul de biruin\u021b\u0103 a vie\u021bii lui Hristos asupra p\u0103catului \u0219i a mor\u021bii, precum \u0219i \u201esemnul venirii Fiului Omului\u201d (Matei 24, 30), adic\u0103 a parusiei Sale. (\u00cen acest context putem nota c\u0103 poetul nostru na\u021bional, Mihai Eminescu, imortalizeaz\u0103 \u00een\u021belesul crucii ca steag sau emblem\u0103 a cre\u0219tinismului, c\u00e2nd se refer\u0103 sugestiv \u0219i plastic la \u201ecei ce stau sub umbra crucii\u2026\u201d (Scrisoarea a III-a<\/em>).<\/p>\n Merg\u00e2nd \u00eens\u0103 mai departe, vom ar\u0103ta c\u0103 asemenea cinstirii duminicii, venerarea crucii a fost mereu prezent\u0103 \u00een evlavia Bisericii primare din primele trei secole.<\/p>\n \u00cen primul r\u00e2nd, descoperirile arheologice au scos la lumin\u0103 semnul crucii incizat pe peretele unei case din Herculanum, dat\u00e2nd \u00eenainte de anul 79; iar pe un altar din Palmira inscrip\u021bia crucii dateaz\u0103 din anul 134. La fel, semnul crucii poate fi v\u0103zut \u00een picturi, sculpturi, gravura obiectelor portative (pe relicvarii, bijuterii, l\u0103mpi, inele, monezi, sigilii); \u00een timpul persecu\u021biilor \u00eel g\u0103sim \u00een inscrip\u021biile \u0219i epitafele din picturile catacombelor, iar sub form\u0103 simbolic\u0103 \u0219i deghizat\u0103: ancora, tridentul, litera greceasc\u0103 \u201eT\u201d, sau monograme pe monumentele funerare[22]<\/a>.<\/p>\n \u00cen al doilea r\u00e2nd, scriitorii biserice\u0219ti din secolele II \u0219i III au eviden\u021biat faptul c\u0103 \u00eenc\u0103 atunci cre\u0219tinii se numeau \u201ecrucis religiosi\u201d[23]<\/a>, iar crucea era considerat\u0103 \u201esemnul Domnului\u201d[24]<\/a>.<\/p>\n Pe de alt\u0103 parte, datorit\u0103 faptului c\u0103 p\u0103g\u00e2nii nu puteau \u00een\u021belege sensul adev\u0103rat al cinstirii crucii lui Hristos, \u00eei batjocoreau pe cre\u0219tini, repro\u0219\u00e2ndu-le c\u0103 devin idolatri prin venerarea crucii, cu toate c\u0103 \u00een realitate se manifestau \u00eempotriva cinstirii zeilor. Numai c\u0103 acuzatorii nu puteau \u00een\u021belege acest paradox, deoarece, de\u0219i ei asociaz\u0103 crucea cu jertfa lui Hristos, pe care \u00eens\u0103 lu\u00e2ndu-L \u00een der\u00e2dere, nu reu\u0219eau s\u0103 perceap\u0103 nici sensul adev\u0103rat al cinstirii crucii, fiindc\u0103 \u00eens\u0103\u0219i r\u0103stignirea lui Hristos-Dumnezeu pe cruce era considerat\u0103 de ei \u201enebunie\u201d (I Corinteni 1, 23)[25]<\/a>.<\/p>\n \u00cen secolul IV, ca unul care a aprticipat direct la imortalizarea de via\u021b\u0103 f\u0103c\u0103torului lemn al crucii, Sf\u00e2ntul Chiril al Ierusalimului, raport\u00e2nd crucea la Cel r\u0103stignit pe ea, insist\u0103 asupra necesit\u0103\u021bii cinstirii ei, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 \u201eAcesta a fost r\u0103stignit cu adev\u0103rat pentru p\u0103catele noastre. Chiar dac\u0103 ai vrea s\u0103 t\u0103g\u0103duie\u0219ti, te combate locul pe care-l vezi, aceast\u0103 fericit\u0103 Golgot\u0103, unde acum ne-am adunat pentru Cel r\u0103stignit pe ea. Cu lemnul crucii s-a umplut \u00een parte toat\u0103 lumea. N-a fost r\u0103stignit pentru p\u0103catele Lui, ci ca noi s\u0103 ne izb\u0103vim de propriile noastre p\u0103cate\u2026\u201d[26]<\/a>.<\/p>\n Pentru acest motiv, crucea reprezint\u0103 o m\u0103rturie despre Hristos, despre opera Sa m\u00e2ntuitoare; de aceea, este r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u00een toat\u0103 lumea: \u201e\u2026 \u00centr-adev\u0103r, iubi\u021bilor, multe sunt m\u0103rturiile despre Hristos! Tat\u0103l din cer m\u0103rturise\u0219te despre Fiul. M\u0103rturise\u0219te Duhul Sf\u00e2nt, care s-a pogor\u00e2t trupe\u0219te \u00een chip de porumbel. M\u0103rturise\u0219te arhanghelul Gavriil care a binevestit Sfintei Fecioare Maria\u2026 M\u0103rturise\u0219te sf\u00e2ntul lemn al crucii, v\u0103zut de noi p\u00e2n\u0103 azi, care de aici a umplut aproape \u00eentreaga lume, prin cei care au luat cu credin\u021b\u0103 c\u00e2te o buc\u0103\u021bic\u0103 din el\u2026\u201d[27]<\/a>.<\/p>\n \u00cen al treilea r\u00e2nd, \u00een provinciile periferice imperiului bizantin, \u00eencre\u0219tinate cu mai bine de un secol \u00eenaintea lui Constantin, regii acelor \u021binuturi au incizat semnul crucii pe monedele lor[28]<\/a>.<\/p>\n Din cele p\u00e2n\u0103 aici tratate putem conchide c\u0103, a\u0219a cum am v\u0103zut din m\u0103rturia lui Eusebiu de Cezareea, Constantin s-a declarat cinstitor al crucii numai dup\u0103 ce a v\u0103zut pe cer acest \u201esemn al Domnului\u201d, \u0219i c\u00e2\u0219tig\u00e2nd lupta \u00eempotriva lui Maxen\u021biu (312), semnul crucii va lua locul vechilor embleme p\u0103g\u00e2ne pe steagurile osta\u0219ilor (labarum), pe scuturile lor, pe diademe \u0219i sceptrul \u00eemp\u0103ra\u021bilor, pe monezi, pe diptice, pe actele oficiale. \u00cen continuare, aceast\u0103 cinstire a crucii va avea \u0219i efect moral-social, \u00een sensul c\u0103 \u00eencep\u00e2nd cu Constantin a luat sf\u00e2r\u0219it pentru totdeauna inumana pedeaps\u0103 a r\u0103stignirii pe cruce[29]<\/a>.<\/p>\n Pe de alt\u0103 parte, Sf\u00e2nta Elena, dovedindu-se, la r\u00e2ndul ei, totdeauna evla\u00advioas\u0103, a tr\u0103it o via\u0163\u0103 de sfin\u0163enie, \u00eenc\u00e2t chiar ,,atunci c\u00e2nd va ajunge mam\u0103 de \u00eemp\u0103rat\u2026 va p\u0103stra aceea\u015fi cur\u0103\u0163ie sufleteasc\u0103 \u015fi aceea\u015fi inteligen\u0163\u0103 echilibrat\u0103\u201d[30]<\/a>. \u201eDornic\u0103 de a vizita Locurile Sfinte, pioasa \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103, de\u015fi octogenar\u0103, a \u00eentreprins \u00een anul 326 lungi c\u0103l\u0103\u00adtorii \u00een Orient \u015fi a cutreierat Palestina pe urmele lui Hristos. C\u0103l\u0103toriile acestea au fost descrise cu mult entuziasm de c\u0103tre scriitorii biserice\u015fti, amintirea lor fiind marcat\u0103 de numeroasele daruri f\u0103cute Bisericii din tezaurul statului. Cu aceast\u0103 ocazie, din dorin\u0163a ei s-au f\u0103cut s\u0103p\u0103turi pe Golgota\u201d[31]<\/a>, ca s\u0103 descopere crucea M\u00e2ntuitorului.<\/p>\n Sf\u00e2ntul Chiril al Ierusalimului, \u00een Epistola c\u0103tre \u00eemp\u0103ratul Constan\u0163iu \u2013 despre semnul luminos al crucii ar\u0103tat pe cer care a fost \u00een Ierusalim \u00een luna mai, ziua a \u0219aptea<\/em>, precizeaz\u0103 urm\u0103\u00adtoarele: \u201ePe timpul domniei prea iubitului de Dumnezeu \u015fi de fericit\u0103 pomenire Constantin, tat\u0103l t\u0103u, a fost g\u0103sit \u00een Ierusalim m\u00e2ntuitorul lemn al crucii \u2026 A\u015fadar, pentru c\u0103 noi locuitorii Ierusalimului am v\u0103zut ne\u00adobi\u015fnuita minune cu ochii no\u015ftri, am dat \u015fi vom da lui Dumnezeu, \u00eem\u00adp\u0103ratul tuturor, cu mul\u0163umire \u00eenchin\u0103ciunea cea dup\u0103 cuviin\u0163\u0103 \u015fi am f\u0103cut \u015fi vom face rug\u0103ciuni la Sfintele Locuri\u201d [32]<\/a>. Nu cu mai pu\u0163in\u0103 \u201e\u00eenchi\u00adn\u0103ciune\u201d Biserica noastr\u0103 cinste\u015fte dup\u0103 cuviin\u0163\u0103 \u015fi pe Sf\u00e2nta Elena, prin c\u00e2nt\u0103ri de laud\u0103: \u201eC\u00e2t este de luminat\u2026 obiceiul dumnezeesc, m\u0103rit\u0103 Elena, lauda femeilor, c\u0103 ajung\u00e2nd la locurile unde a primit cinstitele patimi, St\u0103p\u00e2nul tuturor, cu biserici prea frumoase le-ai \u00eempodobit, strig\u00e2nd: \u201eNoroade, prea \u00een\u0103l\u0163a\u0163i pe Hristos \u00een veci\u201d (Peasna a VIII-a a Canonului de la Utrenie<\/em>).<\/p>\n 4. Dac\u0103 Sfin\u0163ii Apostoli au \u00eentemeiat biserici ca loca\u015furi de \u00eenchinare, Sfin\u0163ii Constantin \u015fi Elena sco\u021b\u00e2ndu-le din catacombe, le-au \u00eenfrumuse\u0163at \u015fi \u00eenmul\u021bindu-le num\u0103rul, au creat adev\u0103rate cet\u0103\u0163i ale piet\u0103\u0163ii cre\u015ftine. Vrednic de eviden\u021biat este interesul pe care \u00eemp\u0103ratul \u00eel ar\u0103ta zidirii loca\u0219urilor de cult din \u021aara Sf\u00e2nt\u0103, imortaliz\u00e2nd cele mai importante vestigii intrate \u00een istoria m\u00e2ntuirii. Aten\u021bia s-a concentrat \u00een primul r\u00e2nd \u0219i \u00een mod deosebit asupra Sf\u00e2ntului Morm\u00e2nt, izvorul m\u00e2ntuirii noastre, \u00eemp\u0103ratul apreciind c\u0103 \u201ese cuvine ca locul cel mai vrednic de admirat din \u00eentreaga lume s\u0103 str\u0103luceasc\u0103 pe m\u0103sura \u00eensemn\u0103t\u0103\u021bii lui\u201d[33]<\/a>. \u201e\u00cen primul r\u00e2nd \u2013 spune Eusebiu \u2013 \u0219i ca lucru de c\u0103petenie a \u00eentregii lucr\u0103ri, Constantin s-a \u00eengrijit de punerea \u00een valoare a (\u00eentregului) sfintei pe\u0219teri, unde \u00eensu\u0219i morm\u00e2ntul era purt\u0103tor al unor nemuritoare aduceri-aminte, fiind \u00eens\u0103\u0219i dovada biruin\u021bei marelui nostru M\u00e2ntuitor asupra mor\u021bii; era chiar acel venerat morm\u00e2nt \u00een dreptul c\u0103ruia \u00eengerul, str\u0103fulger\u00e2nd de lumin\u0103, d\u0103duse tuturor de \u0219tire buna veste a \u00eenvierii (\u00abna\u0219terii din nou\u00bb), adeverit\u0103 chiar de M\u00e2ntuitorul\u201d[34]<\/a>.<\/p>\n 5. O alt\u0103 apropiere de duhul apostolic o dovede\u0219te \u0219i interesul ar\u0103tat de \u00eemp\u0103ratul Constantin fa\u021b\u0103 de Sfintele Scripturi, care reprezint\u0103 cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu \u201eviu \u0219i lucr\u0103tor\u201d \u00een via\u021ba Bisericii \u0219i a credincio\u0219ilor, transmis ini\u021bial prin misiunea Sfin\u021bilor Apostoli. Eusebiu de Cezareea se refer\u0103 \u00een mod deosebit la scrisoarea primit\u0103 din partea \u00eemp\u0103ratului, prin care i se cerea s\u0103 intreprind\u0103 lucrarea de \u201ecopiere a de Dumnezeu inspiratelor Scripturi\u201d[35]<\/a>, adic\u0103 \u201es\u0103 porunceasc\u0103 scrierea \u2013 de m\u00e2na unor me\u0219teri caligrafi care-\u0219i cunosc bine meseria \u2013 a cincizeci de tomuri din Sfintele Scripturi pe care, anume, le vei socoti a fi mai pre\u021bioase av\u00e2ndu-le, \u0219i mai de folos unei biserici, pe foaie de pergament de cea mai bun\u0103 calitate, cu caractere u\u0219or de citit \u0219i \u00eentr-o form\u0103 u\u0219or de m\u00e2nuit\u2026 \u00cen temeiul scrisorii de fa\u021b\u0103, vei avea de azi \u00eenainte dreptul la dou\u0103 care oficiale de transport; fiindc\u0103 numai a\u0219a vor putea ajunge c\u00e2t mai repede frumos-a\u0219ternutele\u2026 Cuv\u00e2ntul (\u00eemp\u0103ratului) a fost trecut numaidec\u00e2t \u00een fapt\u0103. \u00cen tomuri minunat lucrate, noi am trimis c\u00e2te trei sau c\u00e2te patru\u201d[36]<\/a> la cele mai importante biserici cre\u0219tine din Constantinopol \u0219i mai departe \u00een restul imperiului.<\/p>\n Faptul c\u0103 aceast\u0103 ac\u021biune a \u00eemp\u0103ratului a r\u0103mas \u00een memoria vie a Bisericii, o confirm\u0103 Teodoret, episcopul Cirului, \u00eentr-un pasaj al istoriei sale cu referire expres\u0103 la scrisoarea lui Constantin c\u0103tre Eusebiu, privind codificarea Sfintei Scripturi, cu special\u0103 men\u021biune asupra celor \u201e50 de volume pe pergament care s\u0103 se poat\u0103 citi u\u0219or \u0219i s\u0103 poat\u0103 fi mutate u\u0219or, c\u00e2nd sunt folosite: adic\u0103 s\u0103 cuprind\u0103 dumnezeie\u0219tile Scripturi , a c\u0103ror bun\u0103 p\u0103strare tu \u0219tii c\u0103 este necesar\u0103 adun\u0103rii Bisericii\u2026\u201d[37]<\/a>.<\/p>\n 6. Pe l\u00e2ng\u0103 aceasta, urm\u00e2nd pilda comunit\u0103\u0163ilor apostolice de \u00eentr-ajutorare reciproc\u0103 \u015fi slujire, \u201e\u00eemp\u0103r\u0103teasa-mam\u0103 a distribuit importante ajutoare comunit\u0103\u0163ilor cre\u015ftine, celor nevoia\u015fi \u015fi solda\u0163ilor\u201d[38]<\/a>. Sf\u00e2nta Elena \u201ea \u00eentemeiat azile de s\u0103raci, case de str\u0103ini \u015fi azile de b\u0103tr\u00e2ni \u015fi a dat a\u015fez\u0103mintelor acestora \u00eenzestrarea necesar\u0103 bunei lor func\u0163ion\u0103ri. Dup\u0103 cum m\u0103rturisesc unii istorici biserice\u015fti, ea a dat mul\u0163ime mult\u0103 de ajutoare s\u0103racilor \u015fi celor goi\u2026 Iar pe aceia care \u00eei g\u0103sea \u00een primejdia de a deveni victimile l\u0103comiei \u015fi cruzimii celor lacomi, Sf\u00e2nta Elena i-a luat sub ocrotirea ei… A\u015fa cum scrie Teofilact, Sf\u00e2nta Elena\u2026 considera filantropia tot at\u00e2t de necesar\u0103 ca \u015fi respira\u0163ia pentru trupul omului\u201d[39]<\/a>. O imagine caracteristic\u0103 a dragostei ei active ne-o ofer\u0103 \u0219i vechii scriitori cre\u0219tini. Ei spun c\u0103, atunci c\u00e2nd a venit la Ierusalim, \u201ea adunat pe toate cele ce \u0219i-au p\u0103strat fecioria \u00een tot timpul vie\u021bii lor \u0219i, dup\u0103 ce le-a a\u0219ezat la mas\u0103, ea \u00eens\u0103\u0219i \u00eendeplinea serviciul de slujitoare, aduc\u00e2nd \u0219i servind m\u00e2nc\u0103rurile, d\u00e2nd pahare \u0219i turn\u00e2nd vin, apoi aduc\u00e2nd lighean pe tav\u0103 \u0219i turn\u00e2ndu-le \u0219i ap\u0103 ca s\u0103 se spele pe m\u00e2ini\u201d[40]<\/a>. Din punctul acesta de vedere, \u201eSf\u00e2nta \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103 a imitat exemplul Domnului, care, \u00eencins cu un \u015ftergar, a sp\u0103lat picioarele ucenicilor S\u0103i\u201d[41]<\/a>.<\/p>\n 7. \u00cen acela\u0219i timp, \u00eemp\u0103ratul Constantin s-a inspirat din \u00een\u021belepciunea p\u0103rin\u021bilor pustiei; chiar dac\u0103 nu direct, ci indirect, \u00eendemn\u00e2ndu-\u0219i colaboratorii apropia\u021bi s\u0103 \u00eentre\u021bin\u0103 leg\u0103turi cu Sf\u00e2ntul Antonie, p\u0103rintele monahismului. Acest fapt va r\u0103m\u00e2ne pilduitor pentru \u00eemp\u0103ra\u021bii bizantini ce se vor succede de-a lungul vremii, precum \u0219i pentru unii domnitori rom\u00e2ni, ce se considerau mo\u0219tenitori legitimi ai tradi\u021biei \u0219i spiritualit\u0103\u021bii bizantine. Model \u00een acest sens r\u0103m\u00e2ne Sf\u00e2ntul \u0218tefan cel Mare, care avea ca sfetnic apropiat pe Sf\u00e2ntul Daniil Sihastrul.<\/p>\n 8. Am ar\u0103tat deja c\u0103 prin edictul de la Milan, din 313, cre\u0219tinismul devine \u201ereligio licita\u201d, egal\u0103 cu celelalte religii, cu drepturi depline de a se organiza \u0219i activa conform propriilor principii, pe m\u0103sur\u0103 s\u0103 influen\u021beze via\u021ba moral\u0103 \u0219i social\u0103 din imperiu, cu rezultate deosebit de benefice asupra dezvolt\u0103rii vie\u021bii publice cet\u0103\u021bene\u0219ti. \u00cen acest sens vom eviden\u021bia faptul c\u0103, potrivit propov\u0103duirii \u015fi practicii apostolice, cre\u015ftinii se socoteau egali \u00een fa\u0163a lui Dumnezeu \u015fi fra\u0163i \u00eentreolalt\u0103. Aceast\u0103 egalitate moral\u0103 \u00een Hristos aducea un element de mare \u00eennoire social\u0103 \u00eentr-o lume \u00eemp\u0103r\u0163it\u0103 \u00een st\u0103p\u00e2ni \u015fi sclavi (considera\u0163i unelte \u00eensufle\u0163ite). Sf\u00e2ntul Apostol Pavel spune: ,,\u2026 nu mai este rob, nici slobod, nu mai este parte b\u0103rb\u0103teasc\u0103 \u0219i femeiasc\u0103, pentru c\u0103 voi to\u0163i unul sunte\u0163i \u00een Hristos Iisus\u201d (Galateni<\/em> 3, 28). Exemplu concret \u00een acest sens ni-l ofer\u0103 epistola c\u0103tre Filimon, unde se arat\u0103 c\u0103 sclavul Onisim, devenit cre\u0219tin, este recomandat de Apostolul Pavel \u0219i primit de st\u0103p\u00e2nul s\u0103u, Filimon, \u00eencre\u0219tinat \u0219i el, ca \u201eun frate prea iubit\u2026\u201d. De aici vedem c\u0103 de\u0219i Onisim r\u0103m\u00e2ne pe mai departe \u00een condi\u021bia social\u0103 de sclav, sub aspect moral-duhovnicesc el nu mai este considerat, potrivit concep\u021biei vremii, \u201eunealt\u0103 \u00eensufle\u021bit\u0103\u201d, ci \u201efrate\u201d demn de toat\u0103 iubirea \u0219i pre\u021buirea, adic\u0103 un \u201esemen\u201d (cel asemenea) prin acela\u0219i har m\u00e2ntuitor oferit de Hristos tuturor oamenilor, f\u0103r\u0103 nici o deosebire social\u0103.<\/p>\n Urm\u00e2nd \u00eenv\u0103\u021b\u0103turii apostolice, Sf\u00e2ntul Constantin a dezvoltat un adev\u0103rat program de reforme pe o cale \u00eendr\u0103znea\u0163\u0103, nu conservatoare, fiind numit de Iulian Apostatul ,,\u00eennoitorul \u015fi ini\u0163iatorul tuturor revolu\u0163iilor\u201d, iar ,,opera sa ca legislator a avut tr\u0103s\u0103turi umanitare insuflate de cre\u015f\u00adtinism\u201d[42]<\/a>.<\/p>\n Scriitorul bisericesc Lactantiu arat\u0103 c\u0103 primul pas de dreptate pe care \u00eel aduce edictul de la Milan cre\u0219tinilor, c\u0103rora li s-a acordat \u201e\u00eeng\u0103duin\u021ba deplin\u0103 de a-\u0219i practica religia\u201d, a fost \u201eca toate propriet\u0103\u021bile s\u0103 le fie \u00eenapoiate f\u0103r\u0103 nici o plat\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 nici o revendicare de fonduri. La fel, loca\u0219urile de cult unde obi\u0219nuiau s\u0103 se adune, precum \u0219i alte posesiuni\u201d[43]<\/a>.<\/p>\n \u00cen acela\u0219i timp, Eusebiu arat\u0103 c\u0103 \u201efa\u021b\u0103 de Bisericile lui Dumnezeu, Constantin s-a \u00eentrecut pe sine \u00eensu\u0219i \u00een d\u0103rnicie: le-a \u00eenzestrat cu p\u0103m\u00e2nturi \u0219i le-a \u00eemp\u0103r\u021bit gr\u00e2u pentru \u00eentre\u021binerea s\u0103racilor, a orfanilor \u0219i a femeilor n\u0103p\u0103stuite de soart\u0103. De altminteri, el se \u00eengrijea \u0219i singur \u00eendeaproape de cei goi, c\u0103rora le d\u0103ruia ve\u0219minte cu nemiluita; dar pe to\u021bi cei ce-\u0219i \u00eenchinau via\u021ba dumnezeie\u0219tii \u00een\u021belepciuni \u00eei socotea vrednici de o aten\u021bie cu totul deosebit\u0103, iar cinul preasfintelor pururea-fecioare se bucura din partea sa aproape de aceea\u0219i venera\u021bie ca lui Dumnezeu-\u00censu\u0219i, fiind el \u00eencredin\u021bat c\u0103 Acesta \u2013 C\u0103ruia ele \u00ee\u0219i d\u0103ruiau \u00eentreaga lor via\u021b\u0103 \u2013 \u00ee\u0219i \u0219i f\u0103cuse s\u0103la\u0219 \u00een sufletele lor\u201d[44]<\/a>.<\/p>\n La fel de generoas\u0103 s-a dovedit \u0219i augusta \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103 Elena, \u00eencre\u0219tinat\u0103. \u201eStr\u0103b\u0103t\u00e2nd ea \u00eentregul R\u0103s\u0103rit \u00eenconjurat\u0103 de str\u0103lucirea ce i-o aducea autoritatea (puterea) \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103, Elena \u00eemp\u0103r\u021bea \u00een jurul ei daruri din bel\u0219ug, at\u00e2t poporului de prin ora\u0219e, c\u00e2t \u0219i oric\u0103rui ins care venea la d\u00e2nsa s\u0103-i cear\u0103; \u0219i tot din bel\u0219ug \u00eemp\u0103r\u021bea ea cu darnicu-i bra\u021b \u0219i unit\u0103\u021bilor armate. Dar cel mai mult \u00ee\u0219i ar\u0103ta ea d\u0103rnicia \u00eenaintea s\u0103racilor celor goi \u0219i neajutora\u021bi; fa\u021b\u0103 de unii, cu daruri \u00een bani, fa\u021b\u0103 de al\u021bii, \u00eemp\u0103r\u021bindu-le cu prisosin\u021b\u0103 ve\u0219minte, ca s\u0103-\u0219i acopere trupul. Pe c\u00e2te unii i-a sc\u0103pat din \u00eenchisoare sau din p\u0103timirile de care aveau parte \u00een mine; a eliberat de prigoan\u0103 pe mul\u021bi asupri\u021bi; \u00een sf\u00e2r\u0219it, au mai fost \u0219i unii c\u0103rora le-a trimis vorb\u0103 s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 din surghiun. De\u0219i str\u0103lucind de asemenea fapte de bine, Elena nu d\u0103dea uit\u0103rii nici dovezile de credin\u021b\u0103 \u00een Dumnezeu: \u00een biserica lui Dumnezeu putea fi v\u0103zut\u0103 oric\u00e2nd, casele de rug\u0103ciune le \u00eenzestra cu daruri minunate \u0219i nu d\u0103dea uit\u0103rii nici m\u0103car l\u0103ca\u0219urile aflate \u00een cele mai ne\u00eensemnate cet\u0103\u021bi. Merita cu adev\u0103rat s\u0103 vezi cum umbla femeia aceasta extraordinar\u0103, \u00eenve\u0219m\u00e2ntat\u0103 simplu \u0219i modest, \u00een mijlocul poporului \u00eenghesuit \u00een jurul ei \u0219i cum \u00ee\u0219i ar\u0103ta evlavia fa\u021b\u0103 de Dumnezeu prin tot soiul de fapte binepl\u0103cute Lui\u201d[45]<\/a>.<\/p>\n S-a mai ar\u0103tat apoi c\u0103 \u00eemp\u0103ratul Constantin \u201ea acordat ajutoare financiare solda\u0163ilor, mutila\u0163ilor de r\u0103zboi, v\u0103duvelor \u015fi copiilor s\u0103raci, a interzis separarea prin v\u00e2nzare a familiilor de sclavi; a oprit spectacolele s\u00e2ngeroase de gladiatori etc.\u201d[46]<\/a>.<\/p>\n Semnificativ este faptul c\u0103 legisla\u021bia primului bazileu cre\u0219tin, fiind impulsionat\u0103 de duhul tradi\u021biei apostolice, a deschis o larg\u0103 perspectiv\u0103 umaniz\u0103rii situa\u021biei sclavilor. S-a remarcat, \u00een acest sens, c\u0103 \u00eemp\u0103ratul a interzis marcarea sclavilor cu fierul ro\u0219u pe fa\u021b\u0103, precum \u0219i r\u0103stignirea lor; iar st\u0103p\u00e2nii care, maltrat\u00e2ndu-i pe sclavi, le determinau moartea, erau eticheta\u021bi ca fiind uciga\u0219i. Mai mult, s-a recunoscut cet\u0103\u021benia sclavilor pe care \u00eei eliberase Biserica sau clericii[47]<\/a>. \u00cen contextul acestei abord\u0103ri umanitare, cre\u0219tinii, fie ei boga\u021bi sau mai pu\u021bin \u00eenst\u0103ri\u021bi, eliberau pe sclavi nu numai cu prilejul mor\u021bii lor, sau al aceleia a unui copil, prieten sau cunoscut pre\u021buit, ci \u0219i cu prilejul convertirii sau al primirii Sf\u00e2ntului Botez. Re\u021binem \u00een acest sens, spre exemplificare, numele unor protagoni\u0219ti, precum cel al Sfintei Melania, care a eliberat 8000 de sclavi, Gallicanus, care a eliberat 5000 de sclavi, sau Hermes care a eliberat 1200 de sclavi; \u0219i astfel de nume pot continua\u2026<\/p>\n Aceast\u0103 eliberare se f\u0103cea public \u00een biseric\u0103, \u00een fa\u021ba clerului \u0219i a poporului, iar Constantin nu numai c\u0103 le-a aprobat prin lege, ci a acordat sclavilor cet\u0103\u021benia roman\u0103[48]<\/a>, fapt de neimaginat p\u00e2n\u0103 la el.<\/p>\n \u00cen baza acestei ambian\u021be de umanism cre\u0219tin promovat \u0219i ad\u00e2ncit de Biseric\u0103 \u00een mod liber datorit\u0103 noii legisla\u021bii constantiniene, putea \u00eemp\u0103ratul Teodosie, la sf\u00e2r\u0219itul secolului IV, s\u0103 se declare \u00eempotriva sclaviei, \u00een numele lui Hristos[49]<\/a>.<\/p>\n Aceasta demonstreaz\u0103, \u00eenc\u0103 odat\u0103, c\u0103 ceea ce Evanghelia a proclamat pe plan moral, Sf\u00e2ntul Constantin a legiferat pe plan social, \u00eenc\u00e2t continu\u00e2ndu-se pe mai departe aceast\u0103 tradi\u021bie umanitar\u0103, se poate constata c\u0103 \u201epentru to\u021bi dezr\u0103d\u0103cina\u021bii imperiului, pentru mul\u021bimile suferinde de singur\u0103tate, pentru victimele alien\u0103rii culturale \u0219i sociale, Biserica era singura speran\u021b\u0103 de a dob\u00e2ndi o identitate, de a g\u0103si sau reg\u0103si o semnifica\u021bie a existen\u021bei. Deoarece nu existau bariere \u2013 sociale, rasiale, intelectuale \u2013, oricine putea s\u0103 devin\u0103 membru al acestei societ\u0103\u021bi optimiste, \u00een care un cet\u0103\u021bean influent, demnitar al Imperiului, se prosterna \u00eenaintea unui episcop, fostul s\u0103u sclav. Este foarte probabil c\u0103 nici o alt\u0103 societate istoric\u0103 nu a cunoscut \u2013 nici \u00eenainte, nici dup\u0103 \u2013 un echivalent al acestei egalit\u0103\u021bi, al carit\u0103\u021bii \u0219i iubirii fraterne pe care le-au tr\u0103it comunit\u0103\u021bile cre\u0219tine din primele patru secole\u201d[50]<\/a>.<\/p>\n 9. Este cunoscut\u0103 importan\u021ba pe care\u00a0 Sf\u00e2nta Scriptur\u0103 o acord\u0103 familiei, ca celula de baz\u0103 a societ\u0103\u021bii omene\u0219ti; \u0219i pentru a c\u0103rei consolidare este comb\u0103tut cu mult\u0103 hot\u0103r\u00e2re \u0219i energie duhovniceasc\u0103 p\u0103catul desfr\u00e2ului. D\u00e2nd via\u021b\u0103 principiilor Evangheliei m\u00e2ntuirii, Sf\u00e2ntul Apostol Pavel a luat totdeauna atitudine ferm\u0103 fa\u021b\u0103 de acest p\u0103cat at\u00e2t de d\u0103un\u0103tor vie\u021bii comunitare. Putem vedea \u00een acest sens c\u00e2t de categoric scrie el \u00een una din epistolele sale: \u201eDesfr\u00e2u \u0219i orice necur\u0103\u021bie nici s\u0103 nu se pomeneasc\u0103 \u00eentre voi, a\u0219a cum se cuvine sfin\u021bilor\u201d (Efeseni 5, 3). Cuvinte ca acestea r\u0103m\u00e2n normative \u00een comunit\u0103\u021bile cre\u0219tine \u00eentemeiate de Sfin\u021bii Apostoli, pe m\u0103sur\u0103 s\u0103 schimbe chipul moral al lumii p\u0103g\u00e2ne, unde desfr\u00e2ul era ridicat la rang de cult, iar familia devenise muribund\u0103.<\/p>\n Urm\u00e2nd acestor \u00eennoitoare reforme morale stabilizate deja \u00een Biserica primelor veacuri, Constantin, devenit bazileu cre\u0219tin, va avea imperios \u00een aten\u021bie consolidarea familiei ca garant al unit\u0103\u021bii \u0219i ordinei sociale \u00een \u00eentreg imperiul s\u0103u. El a legiferat condamnarea adulterului, \u00eengreuind prin lege desfacerea c\u0103s\u0103toriei. \u0218i nu ne va mira s\u0103 constat\u0103m c\u0103, devenind bazileu, \u00eenc\u0103 dintru \u00eenceput, din ordinul lui s-au demolat trei temple p\u0103g\u00e2ne \u00een care se practica prostitu\u021bia sacr\u0103[51]<\/a>; \u00een schimb a promovat ridicarea l\u0103ca\u0219urilor de cult cre\u0219tin unde se cultiva via\u021ba duhovniceasc\u0103 specific\u0103 poruncilor lui Dumnezeu, a spiritului evanghelic \u0219i a tradi\u021biei apostolice.<\/p>\n Cu mai mult\u0103 hot\u0103r\u00e2re a condamnat Constantin adulterul \u00een contextul diferen\u021bierilor sociale existente \u00een acel timp. Astfel, \u00een caz de adulter, s-a dispus condamnarea la moarte, \u00een caz de desfr\u00e2u, deopotriv\u0103 a sclavului \u0219i a matroanei, indiferent dac\u0103 sclavul era str\u0103in sau apar\u021binea respectivei matroane[52]<\/a>. \u00centr-un astfel de climat favorabil duhului Evangheliei lui Hristos, Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur putea stabili, sub aspect moral, c\u0103 \u201edac\u0103 seduci o regin\u0103, sau pe sclava sa c\u0103s\u0103torit\u0103, e aceia\u0219i crim\u0103\u2026 \u0218i \u00eentr-un caz \u0219i \u00een altul e adulter, pentru c\u0103 \u00een ambele e c\u0103s\u0103torie\u201d[53]<\/a>.<\/p>\n \u00cen felul acesta, pornind de la legisla\u021bia primului bazileu cre\u0219tin, s-a creat posibilitatea unei vie\u021bi familiale decente, st\u0103p\u00e2nii fiind obliga\u021bi s\u0103-\u0219i c\u0103s\u0103toreasc\u0103 sclavii, iar Biserica s\u0103 le sfin\u021beasc\u0103, f\u0103r\u0103 nici o opreli\u0219te, c\u0103s\u0103toria acestora. \u00cen cadrul acestei egalit\u0103\u021bi cre\u0219tine, episcopul Calist al Romei autorizeaz\u0103 pe nobilele romane \u2013 clarissime \u2013 s\u0103 se c\u0103s\u0103toreasc\u0103 cu libera\u021bi \u0219i cu sclavi[54]<\/a>.<\/p>\n 10. Cunoa\u0219tem din epistolele Sfin\u021bilor Apostoli c\u00e2t de mult au st\u0103ruit ei ca \u201etaina credin\u021bei\u201d s\u0103 fie \u201e\u021binut\u0103 \u00een cuget curat\u201d (I Timotei 3, 8), adic\u0103 \u201es\u0103 urmeze dreptatea, credin\u021ba, iubirea, pacea cu cei ce cheam\u0103 pe Domnul din inim\u0103 curat\u0103\u201d (II Timotei 2, 22), \u201eexers\u00e2ndu-se zilnic \u00een credin\u021ba cea bun\u0103\u201d (II Timotei 4, 7). Iar pentru a \u201ep\u0103stra taina credin\u021bei \u00een cuget curat\u201d, credincio\u0219ii au fost avertiza\u021bi s\u0103 ia aminte la faptul c\u0103 \u00eentre ei vor ap\u0103rea \u201elupi r\u0103i, care nu vor cru\u021ba turma. \u0218i dintre voi \u00een\u0219iv\u0103 se vor ridica b\u0103rba\u021bi gr\u0103ind lucruri sucite, ca s\u0103 trag\u0103 pe ucenici dup\u0103 ei\u201d (Fapte 20, 29-30). \u00centr-adev\u0103r, au ap\u0103rut \u201eapostolii mincino\u0219i, lucr\u0103torii vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos\u201d (II Corinteni 11, 13); au ap\u0103rut \u201eduhuri \u00een\u0219el\u0103toare \u0219i \u00eenv\u0103\u021b\u0103turi de demoni\u201d r\u0103sp\u00e2ndite \u201eprin f\u0103\u021b\u0103rnicia unor mincino\u0219i \u00eensemna\u021bi cu fierul ro\u0219u \u00een propriile lor cugete\u201d (II Timotei 4, 1-2).<\/p>\n Eusebiu de Cezareea ne spune, cu privire la ne\u00een\u021belegerile ivite \u00een lumea cre\u0219tin\u0103, c\u0103 \u00eemp\u0103ratul \u201eera \u00een nu mai mic\u0103 m\u0103sur\u0103 tulburat de dezbinarea ivit\u0103 din pizm\u0103 \u0219i care ajunsese s\u0103 clatine \u00eengrozitor via\u021ba Bisericii lui Dumnezeu din Alexandria, cum \u0219i de ponoasele schismei celor de la Thebaida \u0219i din Egipt. Ora\u0219 dup\u0103 ora\u0219, un episcop se ridica \u00eempotriva altuia; mul\u021bimile ajunseser\u0103 s\u0103 se \u00eenvr\u0103jbeasc\u0103 \u0219i ele unele cu altele. Pu\u021bin a lipsit ca ele s\u0103 nu se confrunte \u00een lupt\u0103 deschis\u0103; aduse p\u00e2n\u0103 \u00een pragul nebuniei, ele nu se mai d\u0103deau \u00eenapoi de la niciun fel de f\u0103r\u0103delege, ajung\u00e2nd chiar p\u00e2n\u0103 la a \u00eendr\u0103zni s\u0103 batjocoreasc\u0103 imaginea \u00eemp\u0103ratului. At\u00e2t doar c\u0103 prin asemenea fapte ele nu izbuteau s\u0103-i trezeasc\u0103 \u00eemp\u0103ratului m\u00e2nia, ci mai cur\u00e2nd \u00eei umpleau inima de comp\u0103timire, chiar dac\u0103 nebunia acelor sminti\u021bi \u00eel durea pe Constantin peste fire\u201d[55]<\/a>.<\/p>\n Atitudinea hot\u0103r\u00e2t\u0103 a \u00eemp\u0103ratului pentru unitatea de credin\u021b\u0103 a Bisericii reiese dup\u0103 relatarea \u00een duh cre\u0219tin a lui Eusebiu \u0219i din \u00eendemnurile pline de vibra\u021bie referitoare, bun\u0103oar\u0103, la unitatea de cinstire a \u201es\u0103rb\u0103torii m\u00e2ntuirii\u201d (Pa\u0219tilor). Fiind una din temele aflate \u00een dezbaterea sinodului, \u00eemp\u0103ratul exprim\u0103 la \u00eenceput bucuria cordial\u0103 de a fi \u00eempreun\u0103 cu to\u021bi reprezentan\u021bii Bisericii pentru a putea ac\u021biona sub c\u0103l\u0103uzirea aceluia\u0219i duh de unitate. \u201eEra dorin\u021ba mea cea mai arz\u0103toare \u2013 spune bazileul \u2013 s\u0103 m\u0103 pot bucura c\u00e2ndva de prezen\u021ba voastr\u0103 aici, dragi prieteni! Acum, c\u0103 lucrul acesta s-a \u00eemplinit, \u00eemi voi m\u0103rturisi f\u0103\u021bi\u0219 recuno\u0219tin\u021ba \u00eenaintea \u00cemp\u0103ratului \u00eentregii lumi, c\u0103ruia-I voi ad\u0103uga mul\u021bumirea de a v\u0103 vedea c\u0103l\u0103uzi\u021bi de un singur cuget \u0219i de a v\u0103 \u00een\u021belege st\u0103p\u00e2ni\u021bi de un acela\u0219i duh. S\u0103 nu \u00eeng\u0103duim atunci pizma\u0219ului nostru vr\u0103jma\u0219 s\u0103-\u0219i bat\u0103 joc de tot ce ne este mai scump; \u0219i \u2013 dup\u0103 ce, prin puterea M\u00e2ntuitorului \u0219i Dumnezeului nostru, a fost spulberat din calea noastr\u0103 r\u0103zboiul st\u00e2rnit de tirani \u00eempotriva lui Dumnezeu \u2013 s\u0103 nu \u00eeng\u0103duim diavolului, iubitorul de rele, s\u0103 se n\u0103pusteasc\u0103 cu noi calomnii \u00eendreptate asupra dumnezeie\u0219tii legi. Fiindc\u0103, dup\u0103 mine, vrajba ascuns\u0103 \u00een s\u00e2nul Bisericii lui Dumnezeu este mai \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare dec\u00e2t r\u0103zboiul sau dec\u00e2t o b\u0103t\u0103lie, oric\u00e2t de cumplit\u0103 s-ar dovedi ea; \u00eemi pare mult mai de temut dec\u00e2t o primejdie amenin\u021b\u00e2nd de undeva din afar\u0103\u201d\u2026 \u201eTotu\u0219i numai atunci am s\u0103 pot socoti c\u0103 mi s-a \u00eemplinit cu adev\u0103rat dorin\u021ba, c\u00e2nd v\u0103 voi vedea c\u0103l\u0103uzi\u021bi de aceea\u0219i bun\u0103voin\u021b\u0103 unii fa\u021b\u0103 de ceilal\u021bi \u0219i c\u00e2nd, deasupra tuturor, va st\u0103p\u00e2ni \u2013 singur\u0103 aduc\u0103toare de armonie \u2013 pacea; acea pace pe care voi, ca unii care v-a\u021bi afierosit lui Dumnezeu, s-ar fi \u0219i cuvenit s\u0103 o binevesti\u021bi \u00een jurul vostru\u201d[56]<\/a>\u2026 \u201eCu acela\u0219i prilej s-a f\u0103cut sfat \u0219i pentru pr\u0103znuirea preasfintei s\u0103rb\u0103tori a Pa\u0219telui. \u0218i au considerat to\u021bi c\u0103 se cuvine ca tot omul s\u0103 o serbeze pretutindeni la aceea\u0219i dat\u0103. Fiindc\u0103 ce poate fi mai frumos pentru noi, ce ar putea fi mai demn de noi dec\u00e2t ca to\u021bi s\u0103 \u021binem mai departe ne\u0219tirbit\u0103, dup\u0103 o singur\u0103 r\u00e2nduial\u0103 \u0219i dup\u0103 criteriul cel mai v\u0103dit, o s\u0103rb\u0103toare ca aceasta, datorit\u0103 c\u0103reia ne este azi \u00eeng\u0103duit s\u0103 purt\u0103m \u00een noi n\u0103dejdea nemuririi?\u201d\u2026 \u201eO singur\u0103 zi ne-a l\u0103sat M\u00e2ntuitorul pentru pr\u0103znuirea izb\u0103virii noastre: ziua preasfintelor Sale patimi; iar dup\u0103 voia Lui, \u0219i Biserica Lui cea universal\u0103 tot una cuvine-se s\u0103 fie; fiindc\u0103, de\u0219i m\u0103dularele ei se afl\u0103 r\u0103sp\u00e2ndite \u00een \u021binuturi deosebite \u0219i desp\u0103r\u021bite \u00eentre ele, pe toate le \u00eenc\u0103lze\u0219te totu\u0219i Unul \u0219i Acela\u0219i Duh \u2013 adic\u0103 voia lui Dumnezeu. Judeca\u021bi, dar, cu iscusin\u021ba potrivit\u0103 sfin\u021biei voastre, c\u00e2t de crunt \u0219i c\u00e2t de nepotrivit ar fi ca \u00een cuprinsul acelora\u0219i zile unii s\u0103 \u0219ad\u0103 \u0219i s\u0103 posteasc\u0103, iar al\u021bii s\u0103 petreac\u0103 \u00een ospe\u021be; iar dup\u0103 trecerea zilelor Pa\u0219telui, s\u0103 se lase ceilal\u021bi \u00een voia petrecerilor \u0219i a feluritelor \u00eeng\u0103duin\u021be, \u00een vreme ce \u00eent\u00e2i ar urma s\u0103 se dedice la loc postirilor celor dup\u0103 canon!\u201d\u2026 \u201eDup\u0103 ce au cercetat ei \u00eentreolalt\u0103 pricina, tuturor de acolo le-a pl\u0103cut ca preasf\u00e2ntul praznic al Pa\u0219telui s\u0103 fie \u021binut pretutindeni \u00een una \u0219i aceea\u0219i zi. Fiindc\u0103 deosebirile de opinii nu-\u0219i au locul \u00een treburi at\u00e2t de \u00eenc\u0103rcate cu sfin\u021benie; \u0219i e bine s\u0103 urm\u0103m unui asemenea g\u00e2nd, str\u0103in r\u0103t\u0103cirii celor de alt\u0103 credin\u021b\u0103, c\u00e2t \u0219i oric\u0103rei posibilit\u0103\u021bi de a c\u0103dea \u00een p\u0103cat\u2026\u201d[57]<\/a>.<\/p>\n Asemenea st\u0103ruitorului efort al Sfin\u021bilor Apostoli de a \u201ep\u0103stra unitatea Duhului \u00een leg\u0103tura p\u0103cii\u201d (Efeseni 4, 3), Sf\u00e2ntul Constantin, pentru a avea pace \u0219i lini\u0219te \u00een imperiu, a convocat la 325 primul mare sinod ecumenic, \u00eentrunind 318 episcopi din toat\u0103 lumea cre\u015ftin\u0103 pentru a stabili adev\u0103rul de credin\u0163\u0103 fa\u0163\u0103 de erezia lui Arie. \u00cemp\u0103ratul convoac\u0103 sinodul prin scrisori adresate episcopilor. Ei au c\u0103l\u0103torit la Niceea gratuit cu vehicolele serviciului de po\u015ft\u0103 imperial\u0103.<\/p>\n C\u00e2t de mult pre\u021buia \u00eemp\u0103ratul unitatea de credin\u021b\u0103 o vedem din caracterul misionar pe care i-l imprim\u0103 acesteia: \u201eIat\u0103, dar, de ce \u2013 mai zicea \u00eemp\u0103ratul \u2013 trebuie s\u0103 ne trecem unul altuia cu vederea micile noastre sc\u0103deri, s\u0103 ne ar\u0103t\u0103m \u00een\u021beleg\u0103tori \u0219i s\u0103 iert\u0103m omului tot ce nu e dec\u00e2t omenesc. Fiindc\u0103 nu exist\u0103 lucru mai de pre\u021b ca armonia \u0219i buna\u00een\u021belegere, iar a\u0219a nici potrivnicii no\u0219tri, oric\u00e2nd dispu\u0219i s\u0103 batjocoreasc\u0103 dumnezeiasca lege, nu vor mai g\u0103si \u00een vrajbele dintre noi un subiect bun de luat \u00een r\u00e2s; \u00eendeosebi dac\u0103 ne g\u00e2ndim c\u0103 fa\u021b\u0103 de cei \u2013 care \u00eenc\u0103 n-au cunoscut calea m\u00e2ntuirii \u2013 noi trebuie s\u0103 ne purt\u0103m tot timpul \u0219i \u00een toate cu cea mai mare grij\u0103; fiindc\u0103 numai c\u00e2nd vor vedea ei totul, la noi, merit\u0103 pre\u021buire, numai atunci vor vrea \u0219i ei s\u0103 se lase m\u00e2ntui\u021bi\u201d[58]<\/a>.<\/p>\n 11. A\u015fa cum Sfin\u0163ii Apostoli au propov\u0103duit Evanghelia \u00eentemeind biserici pe meleagurile \u0163\u0103rii noastre, Sf\u00e2ntul Constantin a consolidat cre\u015ftinismul aici, dup\u0103 ce, stabilindu-se la Sirmium, \u00eenvinge pe go\u0163i anex\u00e2nd imperiului C\u00e2mpia Oltean\u0103 \u015fi Muntean\u0103 p\u00e2n\u0103 la cunoscutul val de p\u0103m\u00e2nt denumit\u0103 azi \u201eBrazda lui Novac\u201d. Noi cet\u0103\u0163i au fost ridicate la Drobeta, Sucidava, Dierna (Or\u015fova), iar vechiul drum roman de pe Valea Oltului a fost restaurat[59]<\/a>. Dovad\u0103 elocvent\u0103 c\u0103 Biserica cre\u015ftin\u0103 ortodox\u0103 era bine consolidat\u0103 pe aceste meleaguri este \u0219i faptul c\u0103 la sinodul din Niceea (325), pe timpul \u00eemp\u0103ratului Constantin cel Mare, particip\u0103 \u015fi episcopul de la Tomis.<\/p>\n F\u0103r\u0103 a epuiza subiectul, chiar \u015fi numai aceste c\u00e2teva considera\u0163ii cu temeluire istoric\u0103, moral duhovniceasc\u0103 \u0219i social\u0103, le consider\u0103m potrivite m\u0103rturii spre a dovedi c\u0103, nu f\u0103r\u0103 juste\u0163e, numele Sfin\u0163ilor \u00cemp\u0103ra\u021bi Constantin \u015fi Elena \u00eempodobesc calendarul Bisericii noastre dreptm\u0103ritoare al\u0103\u00adturi de cel al Sfin\u0163ilor Apostoli sau de ale celorlal\u0163i Sfin\u0163i care au urmat pilda vie\u0163ii de sfin\u021benie a M\u00e2ntuitorului.<\/p>\n De aceea, \u00een tradi\u0163ia cultului Bisericii noastre au intrat c\u00e2nt\u0103ri de laud\u0103 cu care credincio\u015fii no\u015ftri \u00ee\u015fi \u00eembog\u0103\u0163esc zestrea duhovniceasc\u0103 atunci c\u00e2nd cinstesc dup\u0103 cuvin\u0163\u0103 pe Sfin\u0163ii Constantin \u015fi Elena, \u201ecei \u00eentocmai cu Apostolii\u201d, pream\u0103rind pe M\u00e2ntuitorul Hristos cu cuvinte ca acestea: \u201eDat-ai iubitorule de oameni binecredincioasei slugii Tale \u00een\u0163elepciunea lui Solo\u00admon, bl\u00e2nde\u0163ele lui David \u015fi dreapta credin\u0163\u0103 a Apostolilor\u2026 Pentru aceasta m\u0103rim r\u00e2nduiala Ta cea iubitoare de oameni, Iisuse atotputernice, M\u00e2ntuitorule al sufletelor noastre\u201d.<\/p>\n \u00cen \u00eencheiere consider\u0103m potrivit s\u0103 ar\u0103t\u0103m, cu privire la corelarea Sf\u00e2ntului Constantin cu Sfin\u021bii Apostoli, intrat\u0103 \u00een tradi\u021bia liturgic\u0103 a Bisericii Ortodoxe, c\u0103 aceasta, nu numai c\u0103 nu este \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, ci era concretizat\u0103 \u00een \u00eens\u0103\u0219i evlavia primului bazileu cre\u0219tin; fapt dovedit prin ctitoria sa \u00eenchinat\u0103 Sfin\u021bilor Apostoli, ca loca\u0219 al odihnei sale ve\u0219nice, socotit ca un \u201eprivilegiu de a putea fi pomenit cu Apostolii \u00een locul acela at\u00e2t de mult r\u00e2vnit de el\u201d[60]<\/a>\u2026 \u201e\u2026 Pe toate le-a consacrat \u00eemp\u0103ratul spre d\u0103inuirea pomenirii Apostolilor M\u00e2ntuitorului nostru. Totu\u0219i, prin aceast\u0103 construc\u021bie, Constantin urm\u0103rise \u0219i o a doua \u021bint\u0103\u2026 \u0219i anume c\u0103-\u0219i alesese singur, din timp, acest loc pentru clipa de neocolit c\u00e2nd avea s\u0103 se s\u0103v\u00e2r\u0219easc\u0103 din via\u021b\u0103, prev\u0103z\u00e2nd \u00een nem\u0103surata lui credin\u021b\u0103 c\u0103, dup\u0103 moarte, trupul lui, ajuns vrednic de \u00eempreun\u0103 \u0219edere cu Apostolii, va avea parte \u0219i dincolo de moarte de rug\u0103ciunile ce aveau s\u0103 se aduc\u0103 spre cinstirea acelora. Motiv pentru care \u0219i poruncise el s\u0103 se slujeasc\u0103 acolo \u0219i ridicase \u00een mijloc un altar \u00eenconjurat de dou\u0103sprezece sarcofage \u0219i de coloane sfin\u021bite, pentru cinstirea \u0219i pomenirea Apostolilor. \u00cen centrul lor pusese s\u0103-i fie a\u0219ezat propriul sarcofag, str\u0103juit de o parte \u0219i de alta de c\u0103tre \u0219ase Apostoli\u201d[61]<\/a>.<\/p>\n Astfel, Sfin\u021bii Constantin \u0219i Elena se reg\u0103seau \u00een aceia\u0219i comuniune apostolic\u0103, pe m\u0103sura nimbului de sfin\u021benie cu care Biserica Ortodox\u0103 le-a \u00eempodobit \u0219i p\u0103strat numele.<\/p>\n <\/p>\n [1]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009 Eusebiu de Cezareea, Via\u021ba fericitului \u00eemp\u0103rat Constantin<\/em>, III, I, 8 \u2013 II, 1, trad. Radu Alexandrescu, Studiu introductiv Emilian Popescu, Bucure\u0219ti, 2012, PSB<\/em> 8\/2012 (seria nou\u0103), p. 168.<\/p>\n<\/div>\n [2]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009 Du\u00admitru Tudor, Figuri de \u00eemp\u0103ra\u0163i romani<\/em>, vol. III, Bucure\u015fti, 1975, p. 69-70.<\/p>\n<\/div>\n [3]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009 Via\u021ba<\/em>\u2026, II, III, 1, p. 126.<\/p>\n<\/div>\n [4]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009 Ibidem<\/em>, I, XII, 2, p. 93.<\/p>\n<\/div>\n [5]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009 Ibidem<\/em>, IV, III, 2, p. 215.<\/p>\n<\/div>\n [6]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009 Ibidem<\/em>, II, X, 4, p. 173.<\/p>\n<\/div>\n [7]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009 Ibidem<\/em>, III, XXI, 3, p. 180.<\/p>\n<\/div>\n [8]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009 Ibidem<\/em>, XXVI, 1-4, p. 224.<\/p>\n<\/div>\n [9]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009 Ibidem<\/em>, I, 28, 1-2; 29, 30; p. 102-103.<\/p>\n<\/div>\n [10]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009 De mortibus persecutorum<\/em>, III, 2, trad. Claudiu T. Arie\u0219an, Ed. Amarcord, Timi\u0219oara, 2000, p. 83.<\/p>\n<\/div>\n [11]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009 Preot prof. dr. Ene Brani\u0219te, Liturgica general\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, 1993, p. 147.<\/p>\n<\/div>\n [12]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009 PSB<\/em> 1\/1979, p. 31.<\/p>\n<\/div>\n [13]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009 PSB<\/em> 1\/1979, p. 167.<\/p>\n<\/div>\n [14]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009 PSB<\/em> 2\/1980, p. 71.<\/p>\n<\/div>\n [15]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009 PSB<\/em> 2\/1980, p. 133.<\/p>\n<\/div>\n [16]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009 PSB<\/em> 3\/1981, p. 63.<\/p>\n<\/div>\n
\n