<\/p>\n
\n
Ierom. drd. Nectarie Petre<\/p>\n
Ast\u0103zi o parte din omenire \u00ee\u015fi \u00eendreapt\u0103 privirea spre viitor. Aproape de fiecare dat\u0103 ne punem toat\u0103 n\u0103dejdea \u00een acest viitor, \u00eens\u0103 nu facem dec\u00e2t s\u0103-i uit\u0103m pe aceia care au fost \u00eenaintea noastr\u0103 \u015fi care pentru credin\u0163\u0103 au devenit m\u0103rturisitori[1]<\/sup><\/sup><\/a>. De ce oare viitorul, pentru c\u0103 \u00eenainte ca evenimentele s\u0103 fie introduse ca \u015fi realit\u0103\u0163i ale istoriei, ele erau ca \u015fi idealuri ale celor ce tr\u0103iau \u00eenaintea lor. \u015ei noi ast\u0103zi ne g\u00e2ndim, ne fr\u0103m\u00e2nt\u0103m, ne lupt\u0103m, vis\u0103m la viitorul nostru ca \u015fi cei care p\u00e2n\u0103 mai ieri erau printre noi, \u00eens\u0103 diferenen\u0163a dintre uni \u015fi al\u0163i este aceea c\u0103 ei con\u015ftientizau c\u0103 viitorul nu este dec\u00e2t urmarea prezentului, \u015fi pentru al construi trebuia \u00eenceput cu prezentul.<\/p>\n Sf\u00e2ntul Ioan Damaschin este personajul cheie al hot\u0103r\u00e2rilor ce au fost luate la cel de-al VII-lea Sinod Ecumenic, fiind profund \u00eenr\u0103d\u0103cinat \u00een teologia ortodox\u0103. Cu toate acestea, el este mort \u00eenainte convoc\u0103rii acestui sinod a toat\u0103 lumea, aceasta ne\u00eempiedic\u00e2ndu-l s\u0103 se fac\u0103 prezent prin scrierile sale cu con\u0163inut profund teologic, tr\u0103ind astfel \u00een prezent \u015fi v\u0103z\u00e2nd pericolul care se apropia, influen\u0163\u00e2nd puternic viitorul, adic\u0103 deciziile luate la sinodul mai sus men\u0163ionat. Prin influen\u0163a pozitiv\u0103 a Sf\u00e2ntului Ioan Damaschin, vedem lucrarea harului lui Dumnezeu \u00een Biseric\u0103 devenit\u0103 realitate, dar \u015fi p\u0103strarea credin\u0163ei celei adev\u0103rate de-a lungul secolelor. Iat\u0103 de ce, \u00een acest articol modest, voi \u00eencepe cu c\u00e2teva cuvinte nu doar legate de acest sinod ecumenic, ci \u015fi de evenimentele care au precedat sinodul, termin\u00e2nd cu c\u00e2teva referin\u0163e culese din opera Sf\u00e2ntului Ioan Damaschin, care nu doar c\u0103 au stat la baza acestui sinod, ci au ca drept scop s\u0103 ne fac\u0103 s\u0103 \u00een\u0163elegem cu adev\u0103rat sensul icoanei, adesea nepre\u0163uind noi bog\u0103\u0163ia pe care am mo\u015ftenit-o.<\/p>\n \u00cenainte de ajunge la anul 787 c\u00e2nd s-a \u021binut acest sinod, este necesar pentru noi s\u0103 vedem motivele pentru care a fost convocat. Astfel, vom putea \u00een\u021belege mai bine ca acest sinod nu a fost un act prin care Biserica promulga o tradi\u021bie care mai \u00eenainte \u00eei era strain\u0103, ci chiar invers putem spune, o reac\u0163ie contra rezolv\u0103rii acestei tradi\u021bii autentice.<\/p>\n Ca \u0219i celelalte \u0219ase sinoade ecumenice de mai \u00eenainte, \u0219i cel de-al \u0219aptea sinod nu era doar o \u00eencercare de clasificare a credin\u021bei \u00een categorii omene\u0219ti, ci scopul era acela de a raspunde celor ce vroiau sa o modifice.<\/p>\n Vedem c\u0103 prin pozi\u0163ia pe care o lua, Biserica era obligat\u0103 s\u0103 gr\u0103iasc\u0103 adev\u0103rul \u015fi asta pentru c\u0103 era \u00een pericol at\u00e2t credin\u0163a, c\u00e2t \u015fi m\u00e2ntuirea noastr\u0103, care sunt de neseparat. \u00cen a doua parte a cercet\u0103rii pe care am \u00eencercat-o prin articolul de fa\u0163\u0103, vom vedea c\u0103 icoana nu poate fi redus\u0103 la nivelul unui obiect care ne ajut\u0103 \u00een rug\u0103ciune, fiindc\u0103 \u00een definitiv ea este mult mai mult, ea ne descoper\u0103 \u00een chip tainic \u201erealiatea \u00centrup\u0103rii \u201d.<\/p>\n Teologia este bazat\u0103 pe istorie \u015fi pentru a putea studia teologia suntem obliga\u0163i s\u0103 privim de aproape istoria. Pentru a putea \u00een\u0163elege un eveniment istoric petrecut, trebuie s\u0103 vedem trecutul lui, iat\u0103 \u015fi de ce am \u00eenceput evoc\u00e2nd c\u00e2teva exemple importante ce au dus la convocarea celui de-al \u015faptelea sinod ecumenic. Sinodul convocat urma s\u0103 fie un r\u0103spuns adus iconocla\u015ftilor care bine\u00een\u0163eles nu aveau motive clare care s\u0103 fie considerate ca \u015fi baz\u0103 a ceea ce \u00eencercau ei s\u0103 argumenteze, dar care f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 uneori aveau \u015fi explica\u0163ile lor, din anumite abuzuri care aveau loc chiar cu icoane \u00een Biseric\u0103. Nu putem s\u0103 neg\u0103m c\u0103 \u201einterzicerea orientului musulman care interzicea reprezentarea chipului omenesc\u201d[2]<\/sup><\/sup><\/a> a jucat un rol considerabil \u00een apari\u0163ia curentelor extreme ale iconodulilor, nu ar fi contribuit la aceasta. Nu este vorba \u00a0de ai justifica pe iconocla\u015fti \u2013 lupt\u0103torii contra sfintelor icoane, ci a\u015fa dup\u0103 cum ne spune Sf\u00e2nta Evanghelie s\u0103 vedem \u00eent\u00e2i b\u00e2rna din ochiul nostru \u015fi apoi paiul din ochiul fratelui nostru \u201d[3]<\/sup><\/sup><\/a>, nu a c\u0103uta justificare fra\u0163ilor no\u015ftri, ci de a vedea \u00eent\u00e2i de toate \u00een interiorul nostru ceea ce eventual ar putea fi provocator.<\/p>\n \u00cen secolul VII, Sf\u00e2ntul Anastasie Sinaitul ne ofer\u0103 urm\u0103torul exemplu: \u201epentru mul\u0163i se p\u0103rea c\u0103 a crede era\u00a0 suficient s\u0103 fac\u0103 cinste botezului primit, intr\u00e2nd \u00een biserici dintr-un simplu obicei, s\u0103rut\u00e2nd sf\u00e2nta cruce \u015fi sfintele icoane, dar neacord\u00e2nd aten\u0163ia cuvenit\u0103 Dumnezeie\u015fti Liturghii sau slujbelor liturgice \u00een general\u00a0\u00bb[4]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n \u00cenceputul\u00a0 \u201eoficial\u201d[5]<\/sup><\/sup><\/a> al iconoclasmului este sub domnia \u00eemp\u0103ratului Leon al III-lea (717-741). Trebuie men\u0163ionat faptul c\u0103, califul Yazid II era un prieten apropiat al \u00eemp\u0103ratului, care f\u0103r\u0103 nici o \u00eendoiala la influen\u0163at \u00een \u00eenceperea persecu\u0163ilor, fiindc\u0103 califul mai sus amintit a promulgat \u00een 722-723 un decret contra \u201eiconodulilor \u2013 cinstitorii de icoane\u201d[6]<\/sup><\/sup><\/a>, lege care nu era dorit\u0103 de Omar, predecesorul s\u0103u, mort \u00een anul 720. Aceasta nu era dec\u00e2t o pregustare a luptei s\u00e2ngeroase ce urma s\u0103-i a\u015ftepte pe iconoduli \u00een timpul fiului lui, Constantin Copronim (741-775).<\/p>\n Leon al III lea era un lupt\u0103tor declarat \u00eempotriva sfintelor icoane, \u00eens\u0103 el nu putea \u00eencepe persecu\u0163ia f\u0103r\u0103 motive precise. A considerat c\u0103 eruperea vulcanului din Creta \u00een anul 726 este manifestarea m\u00e2niei lui Dumnezeu contra idolatriei poporului. Din ordinul lui, solda\u0163ii au distrus o statuie a lui Hristos care str\u0103zuia la poarta Chalkoprateia, \u00een timpul disputei mai multe persoane fiind ucise pentru c\u0103 au \u00eencercat s\u0103 opreasc\u0103 distrugerea statuii. Cei uci\u015fi la acest eveniment, aveau s\u0103 fie primi martiri iconoduli. Incidentul cu pricina nu a putut r\u0103m\u00e2ne f\u0103r\u0103 un ecou \u00een lume. Ca \u015fi r\u0103spuns a celor \u00eent\u00e2mplate, s-a \u0163inut la Roma un sinod \u00een anul 727 care justifica venerarea sfintelor icoane. Aceasta \u00eens\u0103 nu l-a \u00eempiedicat pe \u00eemp\u0103rat s\u0103 continue ceea ce el \u00eencepuse deja, schimb\u00e2ndu-l pe patriarhul de Constantinopol \u00een anul 730. Schimbarea patriarhului Gherman se f\u0103cuse, fiindc\u0103 acesta nu era de acord cu viziunea \u00eemp\u0103ratului, de multe ori patriarhul \u00eempotrivindu-se strategiei pe care \u00eemp\u0103ratul \u015fi-o propusese. Cu noul patriarh Anastasie, \u00eemp\u0103ratul Leon al III-lea putea foarte u\u015for s\u0103-\u015fi duc\u0103 pe mai departe ceea ce \u00ee\u015fi propusese, lupta contra sfintelor icoane, lupta contra credin\u0163ei ortodoxe, sau mai exact, o lupt\u0103 direct\u0103 \u00eempotriva \u00eentrup\u0103rii Domnului Hristos \u015fi contra sfin\u0163irii firii umane.<\/p>\n Dup\u0103 cum mai sus am precizat, viziunea politic\u0103 a \u00eemp\u0103ratului Leon nu era dec\u00e2t una preg\u0103titoare celei ce urma a fii \u00eemplinite \u00een persoana fiului lui, Constantin al V-lea, care diferit de tat\u0103l s\u0103u (exemplul vulcanului), face o teologie iconoclast\u0103, urm\u00e2nd a fi promulgat\u0103 la sinodul de la Constantinopol \u00een anul 754[7]<\/sup><\/sup><\/a>. Un sinod care din punct de vedere legislativ era \u00eentru totul \u00een ordine, fiindc\u0103 era convocat de c\u0103tre \u00eemp\u0103rat cu participarea unui num\u0103r mare de episcopi, dar care nu era acceptat de c\u0103tre popor. \u00cen urma acestui sinod, o persecu\u0163ie grea s-a declan\u015fat, f\u0103c\u00e2nd astfel o \u00eentoarcere a Bisericii la primele trei secole de persecu\u0163ie. Situa\u0163ia era dureroas\u0103 pentru Biseric\u0103, iar p\u0103rintele Alexandru Schmemannm zice: \u00ab\u00a0nu \u015ftim cum urma s\u0103 se termine aceast\u0103 persecu\u0163ie, dac\u0103 b\u0103tr\u00e2nul \u00eemp\u0103rat fanatic nu ar fi murit \u00eem 14 septembrie 775 \u00bb[8]<\/sup><\/sup><\/a>. Moartea \u00eemp\u0103ratului nu ar\u0103ta deloc c\u0103 persecu\u0163iei pornite avea s\u0103 i se pun\u0103 cap\u0103t. Ea a continuat sub o form\u0103 mai lejer\u0103 \u015fi \u00een timpul \u00eemp\u0103ratului Leon al IV-lea Chazarul (775-780), c\u0103ruia urma s\u0103-i succead\u0103 la tron, so\u0163ia sa Irina (780-802), care a ocupat tronul \u00eemp\u0103r\u0103tesc, fiindc\u0103 fiul ei Constantin al VI-lea era \u00eenc\u0103 minor.<\/p>\n Ea, diferit de so\u0163ul ei, era iconodul\u0103 \u2013 inchin\u0103toare la sfintele icoane. Primul lucru pe care l-a f\u0103cut \u00eemp\u0103r\u0103teasa Irina \u00eenainte de preg\u0103tirea sinodului, a fost s\u0103 schimbe patriarhul actual cu Tarasie, fostul secretar al so\u0163ului ei[9]<\/sup><\/sup><\/a>. Faptul c\u0103 \u00eendeplinise o func\u0163ie \u00een administra\u0163ia \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103, nu \u00eel \u00eempiedica deloc s\u0103 fie un ortodox convins \u015fi s\u0103 fac\u0103 s\u0103 triumfe Ortodoxia la cel de-al \u015faptea sinod ecumenic, \u0163inut la Niceea \u00een anul 787.<\/p>\n \u00cemp\u0103r\u0103teasa dorea s\u0103 \u00eentruneasc\u0103 sinodul la Constantinopol, \u00eens\u0103 ea nu a reu\u015fit s\u0103-\u015fi duc\u0103 la \u00eemplinire dorin\u0163a, fiindc\u0103 vechii solda\u0163i admiratori din oastea lui Constantin Copronim i s-au \u00eempotrivit. La sinod au participat 350 de p\u0103rin\u0163i. A fost un sinod relativ scurt, care a durat exact o lun\u0103. Prima sesiune a sinodului a fost \u00een data de 23 septembrie 787 la Niceea \u015fi ultima \u015fedin\u0163\u0103, adic\u0103 a opta, a avut loc \u00een data de 23 octombrie, de data aceasta la Constantinopol.<\/p>\n Pe l\u00e2ng\u0103 deciziile luate \u00eem privin\u0163a vener\u0103rii sfintelor icoane, sinodul de la Niceea a mai promulgat 22 de canoane contra simoniei \u015fi contra dezordinii din via\u0163a monahal\u0103.<\/p>\n La \u00eenceputul acestui articol, spuneam c\u0103 sinodul acesta s-a inspirat mult din scrierile Sf\u00e2ntului Ioan Damaschin, fiindc\u0103 el este primul autor cre\u015ftin care a ar\u0103tat importan\u0163a icoanei. El a scris nu ca s\u0103 explice taina \u00een sine a icoanei, ci pentru a o ap\u0103ra. Nu cunoa\u015ftem exact data na\u015fterii sale, \u015ftim doar c\u0103 a avut ca \u015fi tovar\u0103\u015f de joac\u0103 pe viitorul calif Yazid[10]<\/sup><\/sup><\/a>. De aici putem s\u0103 deducem c\u0103 s-a fi n\u0103scut \u00een jurul anului 650. Provenea dintr-o familie arab\u0103 cre\u015ftin\u0103 nobil\u0103. Tat\u0103l \u015fi bunicul s\u0103u avuseser\u0103 func\u0163ii oficiale pe l\u00e2ng\u0103 sultan[11]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/sup> El \u00eensu\u015fi (dup\u0103 ce primise cea mai bun\u0103 educa\u0163ie a epocii sale) a urmat la \u00eenceput calea \u00eenainta\u015filor lui. Dar \u00een anul 700 s-a retras la m\u0103n\u0103stirea Sf\u00e2ntul Sava, unde a fost hirotonit preot de c\u0103tre patriarhul Ioan al Ierusalimului, \u015fi unde \u00ee\u015fi va petrece restul vie\u0163ii, tr\u00e2ind \u015fi ap\u0103r\u00e2nd credin\u0163a ortodox\u0103. A murit probabil \u00een anul 750. Scrierile lui sunt cea mai pre\u0163ioas\u0103 comoar\u0103 ce ne-a r\u0103mas de la el. Nu este aici locul potrivit s\u0103 enumer\u0103m numeroasele lui opere\u00a0; amintim c\u0103 cea mai celebr\u0103 din ele este \u201ePrezentarea credin\u0163ei ortodoxe\u201e care constitue a treia parte din lucrarea intitulat\u0103 \u201eIzvorul cunoa\u015fterii \u201e[12]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Chiar dac\u0103 acest Sf\u00e2nt P\u0103rinte al Bisericii a scris \u00een sec al VIII-lea, nu putem nega importan\u0163a operelor lui ast\u0103zi, dup\u0103 cum nu putem nega nici importan\u0163a \u015fi chiar actualitatea hot\u0103r\u00e2rilor celui de-al VII-lea sinod ecumenic. Mul\u0163i cred c\u0103 o dat\u0103 problem\u0103 rezolvat\u0103, ea nu mai poate pune probleme. Istoria a ar\u0103tat c\u0103 nu-i chiar a\u015fa. Dup\u0103 acest principiu, n-am putea explica al doilea val iconoclast, sf\u00e2r\u015fit prin triumful Ortodoxiei \u00een anul 843, \u00een timpul patriarhului Metodie[13]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Chiar \u015fi azi sunt oameni pentru care adorarea sfintelor icoane e inacceptabil\u0103. Aceasta ne uime\u015fte, pentru c\u0103, dup\u0103 at\u00e2t de frumoase \u015fi profunde combateri din partea Bisericii, e greu de crezut c\u0103 poate r\u0103m\u00e2ne cineva indiferent sau potrivnic fa\u0163\u0103 de ele, \u00eens\u0103 din nefericire se \u00eent\u00e2mpl\u0103 astfel nu numai cu oameni din afara Bisericii, ci \u015fi cu teologi cre\u015ftini. De exemplu, Jacques Ellul pune \u00een discu\u0163ie radical experien\u0163a sinodului VII ecumenic. \u00cen cartea sa \u201eCuv\u00e2ntul umilit\u201e, el spune: \u201e\u00eemi pare r\u0103u pentru prietenii mei ortodoc\u015fi, dar teologia icoanei….este idolatrie\u00a0. Iconocla\u015ftii au avut dreptate, dar au fost \u00eenvin\u015fi \u201e[14]<\/sup><\/sup><\/a>. Aceast\u0103 atitudine a teologului mai sus men\u0163ionat nu trebuie s\u0103 ne \u00eenfurie, dar trebuie s\u0103 ne aminteasc\u0103 c\u0103 aceast\u0103 problem\u0103, de\u015fi a fost rezolvat\u0103, nu este limpede pentru toat\u0103 lumea. Avem datoria de a reveni asupra celor scrise, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 le prezent\u0103m \u00een adev\u0103rata lor limin\u0103, s\u0103 le explic\u0103m celor nu le cunosc suficient de bine sau nu sunt de acord cu ele. Pentru c\u0103 dezacordul poate proveni dintr-o ne\u00een\u0163elegere, sau dintr-o necunoa\u015ftere, care ne \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 problema\u00a0 \u00eentr-o cu totul alt\u0103 lumin\u0103.<\/p>\n Idolatria este \u201ecultul adus idolului unui ( dumne) zeu\u00a0\u201e[15]<\/sup><\/sup><\/a>, \u00een aceast\u0103 viziune,\u00a0 (dumne) respectiv\u00a0 este identificat cu reprezentarea lui. Trebuie s\u0103 fim aten\u0163i la fiecare cuv\u00e2nt: nu s-a zis c\u0103 \u00eenchinarea se aduce reprezent\u0103rii unui dumnezeu, nici c\u0103 se aduce lui Dumnezeu, ci idolului s\u0103u, pentru c\u0103 idolul este totuna cu dumnezeul reprezentat. Dac\u0103 nu cunoa\u015ftem bine teologia icoanei, am putea aplica repede acest sistem \u015fi ador\u0103rii icoanelor. Ave\u0163i o icoan\u0103, v\u0103 \u00eenchina\u0163i \u00eenaintea ei, o s\u0103ruta\u0163i, o t\u0103m\u00e2ia\u0163i, v\u0103 ruga\u0163i ei. S-ar putea zice c\u0103 e acela\u015fi lucru, c\u0103 no\u0163iunea de idolatrie i se potrive\u015fte perfect, \u00eens\u0103 exist\u0103 o diferen\u0163\u0103 ce schimb\u0103 total problema. Este vorba de faptul c\u0103, la adorarea icoanelor, icoana nu e deloc Dumnezeu, ci e cu totul altceva; ea \u00eel reprezint\u0103 pe Dumnezeu, f\u0103r\u0103 a fi El. Ea ne ofer\u0103 o imagine a lui Dumnezeu, f\u0103r\u0103 al limita, ea nu ni-L arat\u0103 pe Dumnezeu cum este El. Cum spune dumnezeiescul Apostol Pavel\u00a0(I Cor 13, 12) . \u00cens\u0103 icoana chiar aceasta este: \u201eo reflexie\u201d[16]<\/sup><\/sup><\/a>. Icoana nu este \u00eens\u0103\u015fi divinitatea, ci o \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare a ceea ce Dumnezeu a vrut ca noi s\u0103 vedem din El, a ceea ce ne-a ar\u0103tat \u00een persoana Cuv\u00e2ntului \u00eentrupat. Sf\u00e2ntul Ioan mai spune:\u201eAm v\u0103zut adesea pe cei ce iubesc mult pe cineva, c\u0103, la vederea unui ve\u015fm\u00e2nt[17]<\/sup><\/sup><\/a> al celui \u00eendr\u0103git, m\u00e2ngh\u00e2ie cu ochii \u015fi cu buzele acest ve\u015fm\u00e2nt ca \u015fi cum ar fi acela\u201d[18]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n E evident c\u0103 icoana nu se afl\u0103 \u00een Biseric\u0103 pentru a \u00eenlocui pe Dumnezeu, ci pentru a ne trimite spre El. Astfel, nu vener\u0103m icoana \u00een ea \u00eens\u0103\u015fi, ci pe Dumnezeu.<\/p>\n \u201eNu m\u0103 prosternez \u00een fa\u0163a materiei\u201d (ne spune Sf\u00e2ntul Ioan), \u201eci \u00een fa\u0163a F\u0103c\u0103torului materiei\u201d, care pentru mine a devenit materialnic, \u015fi a s\u0103v\u00e2r\u015fit prin materie m\u00e2ntuirea mea; \u015fi nu voi \u00eenceta s\u0103 cinstesc materia prin care mi s-a c\u00e2\u015ftigat m\u00e2ntuirea[19]<\/sup><\/sup><\/a>. Trebuie s\u0103 cinstim materia, dar trebuie s\u0103 ador\u0103m pe Creator, iar nu materia, nu icoana, fiindc\u0103 una este icoana, altul subiectul cel reprezentat[20]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Sf\u00e2ntul Ioan Damaschin continu\u0103: De aceea, \u201enu m\u0103 \u00eenchin icoanei ca unui dumnezeu, ci prin intermediul icoanei \u015fi al sfin\u0163ilor, aduc lui Dumnezeu adorare \u015fi venerare\u201d, pentru c\u0103 \u201evenerarea icoanei se transmite prototipului\u201d[21]<\/sup><\/sup><\/a>, lui Dumnezeu. E important s\u0103 observ\u0103m c\u0103 \u201eDumnezeu e singurul ce poate fi adorat prin fire (prin firea Lui)\u201d \u015fi – spre deosebire de idolatrie \u2013 elogiul, venera\u0163ia noastr\u0103 nu are mai multe subiecte, ci unul.<\/p>\n \u00cei vener\u0103m pe sfin\u0163i \u00ab din cauza Lui\u00a0\u00bb, pentru c\u0103 \u00een ei \u201eodihne\u015fte Duhul Sf\u00e2nt\u201d[22]<\/sup><\/sup><\/a>. Dac\u0103 afirm\u0103m aceasta pentru sfin\u0163i, cum s\u0103 n-o afirm\u0103m pentru icoane\u00a0? Dac\u0103 vener\u0103m pe sfin\u0163i pentru Dumnezeu, oare cum s\u0103 vener\u0103m icoanele pentru ele \u00eensele, separate de Dumnezeu\u00a0? Vener\u0103m icoanele datorit\u0103 lui Dumnezeu, \u015ftiind c\u0103 ele sunt diferite de El; pictura pe lemn ne d\u0103 imaginea lui Dumnezeu \u00eentrupat, \u00eens\u0103 r\u0103m\u00e2n elemente materiale obijnuite, diferite de Dumnezeu.<\/p>\n Am prezentat c\u00e2teva elemente privind deosebirea dintre obiectul \u015fi subiectul evlaviei noastre. Dac\u0103 ne oprim aici, nu vom putea explica adorarea icoanelor de ce trebuie s\u0103 ador\u0103m materia, daca materia nu e Dumnezeu, de ce trebuie s\u0103 ador\u0103m o icoan\u0103 dac\u0103 nu e Dumnezeu. Ea \u00cel reprezint\u0103, dar cine ne d\u0103 dreptul s\u0103 reprezent\u0103m pe Dumnezeu? Nu e o inova\u0163ie a noastr\u0103, cum s\u0103 reprezent\u0103m pe cel pe care \u00ab\u00a0nimeni niciodat\u0103 nu L-a v\u0103zut\u00bb (Ioan 1, 18)\u00a0?<\/p>\n Chiar Sf\u00e2ntul Ioan, vorbind de a doua porunc\u0103[23]<\/sup><\/sup><\/a>, se \u00eentreab\u0103 cum se poate face o icoan\u0103 a unui \u201eDumnezeu netrupesc, nev\u0103zut, nematerial, f\u0103r\u0103 chip, f\u0103r\u0103 margini, de ne\u00een\u0163eles\u201d\u2013 \u015fi concluzioneaz\u0103: \u201eNu putem face o icoan\u0103. Cum s\u0103 o facem, dac\u0103 n-a fost niciodat\u0103 v\u0103zut?\u201d[24]<\/sup><\/sup><\/a>. Astfel putem \u00een\u0163elege toate interdic\u0163iile Vechiului Testament. Sf\u00e2ntul Ioan ne spune c\u0103 deci iudeilor, pentru \u00eenclina\u0163ia lor spre idolatrie, li s-a poruncit aceasta\u00a0\u00bb[25]<\/sup><\/sup><\/a>. \u00cens\u0103 de la \u00centrupare, ele nu mai sunt valabile, pentru c\u0103 \u00ab\u00a0Cuv\u00e2ntul S-a f\u0103cut trup \u015fi a locuit printre noi\u00a0\u00bb\u00a0(Ioan\u00a01, 14). \u00centruparea schimb\u0103, r\u0103stoarn\u0103 toate legile vechi. Dumnezeu ia trup omenesc, \u015fi nu putem s\u0103 nu-L reprezent\u0103m; \u00ab\u00a0dac\u0103 vezi\u00a0Netrupescul devenit om\u00a0\u00bb, – spune Sf\u00e2ntul Ioan – \u00ab f\u0103 imaginea formei omene\u015fti. Dac\u0103 Nev\u0103zutul a devenit v\u0103zut \u00een trup, picteaz\u0103 asem\u0103narea Nev\u0103zutului\u2026… deseneaz\u0103 deci pe tablou \u015fi ofer\u0103 spre contemplare pe Cel ce a acceptat s\u0103 fie v\u0103zut; \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 pogor\u00e2rea cea de negr\u0103it \u00bb.<\/p>\n Nu ne contrazicem. Facem icoanele celui Indescriptibil, afirm\u0103m c\u0103 vedem Nev\u0103zutul, care este aceast\u0103 \u00ab\u00a0asem\u0103nare a Celui Invizibil, de care ne vorbe\u015fte Sf\u00e2ntul Ioan, pe care \u00cel contempl\u0103m. E divinitatea, ce tocmai am v\u0103zut c\u0103 este invizibil\u0103, nu doar scrierile Vechiului Testament afirm\u0103 aceasta, dar \u015fi Sf\u00e2ntul Ioan ne spune: \u00ab Dac\u0103 cineva pretinde c\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 divinitatea imaterial\u0103, il respingem ca pe un mincinos. Dac\u0103 zeific\u0103 imaginea unui om, animal, p\u0103s\u0103ri, sau alte creaturi, \u00eel anatematiz\u0103m\u00a0\u00bb[26]<\/sup><\/sup><\/a>. Nu se pune problema reprezent\u0103rii divinit\u0103\u0163ii Logosului \u00eentrupat, nu numai c\u0103 Dumnezeu este indesciptibil, ci \u015fi pentru c\u0103 astfel am nega firea lui omeneasc\u0103. Arta Bisericii nu e o chestiune de decorare ori \u00eenfrumuse\u0163are a cl\u0103dirii bisericii, ci o chestiune de credin\u0163\u0103; ea ne arat\u0103 \u00ab\u00a0faptul dogmatic fundamental al cre\u015ftinismului\u00a0\u00bb[27]<\/sup><\/sup><\/a>, care este \u00centruparea. Dumnezeu a devenit om pentru ca noi s\u0103 putem deveni dumnezei \u2013 nu \u00eenceteaz\u0103 a repeta P\u0103rin\u0163ii Bisericii \u00eencep\u00e2nd cu Sf\u00e2ntul Atanasie cel\u00a0Mare.<\/p>\n Icoana lui Hristos este deci icoana prin excelen\u0163\u0103, ea presupune o m\u0103rturisire a credin\u0163ei \u00een \u00centrupare \u00bb, \u015fi de aceea reprezentarea ei e at\u00e2t de important\u0103. Spun\u00e2nd c\u0103 reprezent\u0103m divinitatea, am merge \u00eempotriva tradi\u0163iei Bisericii \u015fi prin urmare \u015fi \u00eempotriva propriei noastre m\u00e2ntuiri; pentru c\u0103 am t\u0103g\u0103dui \u00centruparea, n-am m\u0103rturisi \u00ab\u00a0horos\u00a0\u00bb-ul celui de-al IV-lea Sinod ecumenic, am desfiin\u0163a cele dou\u0103 firi \u00een Iisus Hristos \u015fi am m\u0103rturisi o credin\u0163\u0103 monofizit\u0103, pentru c\u0103 am vedea \u00een Dumnezeu doar divinitatea. Dar dac\u0103 am zice c\u0103 reprezent\u0103m umanitatea, nici a\u015fa nu suntem pe calea cea dreapt\u0103, deoarece credin\u0163a noastr\u0103 fiind nestatornic\u0103, am t\u0103ia \u00een dou\u0103 persoana unic\u0103 a Cuv\u00e2ntului \u00centrupat. Ce reprezent\u0103m deci\u00a0? \u00ab\u00a0Persoana unic\u0103 a lui Hristos, Cuv\u00e2ntul \u00centrupat, dup\u0103 trupul S\u0103u \u00eendumnezeit\u00a0\u00bb[28]<\/sup><\/sup><\/a>, astfel m\u0103rturisim unirea f\u0103r\u0103 amestecare sau desp\u0103r\u0163ire, a celor dou\u0103 firi \u00een persoana unic\u0103 a lui Hristos; astfel aplic\u0103m \u00ab\u00a0horo\u00a0\u00bb-ul celui de-al IV-lea Sinod ecumenic. Astfel m\u0103rturisim propria noastr\u0103 m\u00e2ntuire, care este tocmai rodul acestei uniri cu Dumnezeu \u00centrupat, cu trupul \u015fi s\u00e2ngele Lui, care ne fac s\u0103 ne \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fim nu doar omului Iisus[29]<\/sup><\/sup><\/a>, ci Persoanei unice a Cuv\u00e2ntului \u00centrupat la Dumnezeu. Sf\u00e2ntul Ioan Damaschin ne spune: \u00ab\u00a0Oamenii\u00a0particip\u0103 \u015fi se unesc firii dumnezeie\u015fti[30]<\/sup><\/sup><\/a> aceia ce iau Trupul Sf\u00e2nt al lui Hristos \u015fi beau S\u00e2ngele Lui \u00bb[31]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Prin intermediul materiei particip\u0103m la Cel Nematerial, prin intermediul Trupului S\u0103u ne \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fim de Persoana Lui, care ne arat\u0103 c\u0103 nu exist\u0103 o separa\u0163ie, \u015fi cu at\u00e2t mai pu\u0163in o \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fire, \u00eentre materie \u015fi Cel Nematerial. Prin \u00centruparea Sa, El a sfin\u0163it-o \u015fi ni se d\u0103ruie prin intermediul materiei. Dac\u0103 t\u0103g\u0103duim posibilitatea de a reprezenta pe Cel Nedescriptibil \u00een forma material\u0103, omeneasc\u0103, pe care a luat-o, atunci t\u0103g\u0103duim \u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firea de Dumnezeu, ce nu se poate face dincolo de Trupul S\u0103u, adic\u0103 dincolo de materie.<\/p>\n Am v\u0103zut c\u0103 aceast\u0103 problem\u0103 este mult mai important\u0103, mult mai cuprinz\u0103toare dec\u00e2t se putea crede. Am \u00eenceput prin a vorbi de reprezentarea iconografic\u0103 propriu-zis\u0103, \u015fi am v\u0103zut \u00een final c\u0103 nu este deloc o problem\u0103 ce prive\u015fte o practic\u0103 a Bisericii, ci una care atinge esen\u0163ialul m\u00e2ntuirii noastre. T\u0103g\u0103duind reprezentarea lui Hristos, punem \u00een discu\u0163ie \u00centruparea Lui; \u015fi punem \u00een discu\u0163ie \u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firea cu El prin Trupul \u015fi S\u00e2ngele Lui. \u00ab\u00a0Nu este cu neputin\u0163\u0103 s\u0103 mergem spre spiritual f\u0103r\u0103 material \u00bb, ne spune Sf\u00e2ntul Ioan Damaschin: \u00ab\u00a0omul av\u00e2nd un trup \u015fi un suflet, a luat \u015fi Hristos un trup \u015fi un suflet\u00a0\u00bb[32]<\/sup><\/sup><\/a>. De accea \u00ab \u00eel s\u0103rut\u0103m, \u00eel cople\u015fim de afec\u0163iune cu ochii, buzele \u015fi inima \u00bb, pentru c\u0103 prin aceast\u0103 materie El ne-a d\u0103ruit \u015fi ne d\u0103ruie\u015fte mereu, \u00een fiecare Euharistie, m\u00e2ntuirea.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 El a luat trupul nostru pentru a intra \u00een comuniune cu noi, pentru a ni se d\u0103rui \u00eentreg, pentru a ne izb\u0103vi. Dac\u0103 nu voim s\u0103 accept\u0103m Trupul S\u0103u, \u015fi dac\u0103 nu voim s\u0103 accept\u0103m chenoza Sa, atunci nu accept\u0103m nici divinitatea Sa, pentru c\u0103 la divinitate avem acces prin umanitate \u2013 \u00eentruc\u00e2t \u00a0\u00ab pe Dumnezeu nimeni nu L-a v\u0103zut niciodat\u0103\u00a0\u00bb, dar\u00a0\u00ab Fiul cel Unul-n\u0103scut este \u00een s\u00e2nul Tat\u0103lui, El L-a f\u0103cut cunoscut\u00a0\u00bb (Ioan 1, 18).<\/p>\n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n [1]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009 Red\u0103m doar c\u00e2teva aspecte istorice \u015fi patristice,\u00a0 mai\u00a0 importante,\u00a0 legate de \u00een\u0163elegerea noastr\u0103 fa\u0163\u0103 de icoan\u0103<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [2]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009Schmemann ., Le Chemin historique de l\u2019Orthodoxie, <\/em>YMCA-PRESS, Paris, 1995, \u00a0<\/em>p. 225<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [3]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009Matei. 7, 3-5; Luc. 6, 41-42.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [4]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009J. Pargoire., L\u2019Eglise byzantine de 527 \u00e0 847, <\/em>Paris, 1923, <\/em>p. 222.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [5]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009Iconoclasmul ca \u015fi mi\u015fcare exista \u00eenainte, scrierile Sf\u00e2ntului Ioan Damnaschin ne sunt drept m\u0103rturii.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [6]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009Grabar., L\u2019Iconoclasme Byzantin, <\/em>Flam Marion, France, 1998, p. 148.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [7]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009Schmemann ., op. cit, <\/em>p. 230.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [8]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009Idem.<\/em><\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [9]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009Schmemann ., op. cit, <\/em>p. 230.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [10]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009Dictionnaire de spiritualit\u00e9<\/em>, Beauchesne, Paris,\u00a01972, <\/em>fa\u015fcilulele 12-13, p. 452-453<\/em><\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [11]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009Idem.<\/em><\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [12]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009PG 94:512-1228.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [13]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009Schmemann ., op. cit, <\/em>p. 234.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [14]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009Jacques Ellul., La Parole humili\u00e9e,<\/em> Paris, 1981, p. 116, 118.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [15]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009Le petit Robert \u2013 dictionnaire alphab\u00e9tique et analogique de la langue fran\u00e7aise, <\/em>VARROD, P. ed., Paris 2001, p. 1259.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [16]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009Saint Jean Damascene., La Foi orthodoxe suivie de D\u00e9fense des ic\u00f4nes, <\/em>trad., E. PONSOYE, Paris, 1966, p.219.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [17]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009Nu se pune problema a compara trupul Cuv\u00e2ntului \u00eentrupat cu un ve\u015fm\u00e2nt, pentru c\u0103 \u00een acest trup asumat \u015fi sl\u0103vit ast\u0103zi Fiul st\u0103 de-a dreapta Tat\u0103lui. E o expresie poetic\u0103 obi\u015fnuit\u0103 la Sf\u00e2ntul Ioan, ce nu trebuie luat\u0103 add-litteram; trebuie mai degrab\u0103 s\u0103 o aplic\u0103m la atitudinea noastr\u0103 fa\u0163\u0103 de icoane. (n.a)<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [18]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009Saint Jean Damascene., op. cit., <\/em>p. 225.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [19]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009PG 94, 1299B, citat de SchmemannOp. Cit, <\/em>p. 232.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [20]<\/sup><\/sup><\/a>\u2009Saint Jean Damascene., op. cit., <\/em>p. 227.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n
<\/p>\n
\n