<\/p>\n
Drd. Stelian Gombo\u015f<\/p>\n
\u00cemp\u0103ratul Constantin cel Mare este una din personalit\u0103\u0163ile de seam\u0103 din istoria universal\u0103. P\u00e2n\u0103 la el, Biserica a \u00eendurat grele persecu\u0163ii din partea \u00eemp\u0103ra\u0163ilor romani. Convertirea lui la cre\u015ftinism a \u00eensemnat o mare cotitur\u0103 \u00een istoria acestuia, c\u0103ci, prin publicarea edictului de toleran\u0163\u0103 religioas\u0103 de la Milano (Milan, Mediolanum) din luna ianuarie anul 313, \u00eemp\u0103ratul Constantin a asigurat Bisericii deplina libertate \u00een tot Imperiul Roman. Biserica intr\u0103, de acum \u00eenainte, \u00eentr-o perioad\u0103 de \u00eenflorire, progres \u015fi prop\u0103\u015fire, \u00een \u201esecolul ei de aur\u201d. De aceea, Sf\u00e2ntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne a hot\u0103r\u00e2t ca anul 2013 s\u0103 fie dedicat Sfin\u0163ilor \u00cemp\u0103ra\u0163i Constantin \u015fi Maica sa Elena, cu prilejul \u00eemplinirii a 1700 de ani de la emiterea acestui important edict de toleran\u0163\u0103 religioas\u0103 de la Milan (Mediolanum).<\/p>\n
\u00cenaintea lui Constantin cel Mare, Galeriu, grav bolnav, a emis la 30 aprilie 311, la Sardica, un edict de toleran\u0163\u0103 pentru cre\u015ftini, \u00een acord cu Constantin \u015fi Liciniu, care cuprinde permisiunea existen\u0163ei cre\u015ftinilor \u2013 \u201eut denuo sint cristiani et conventicula eorum\u201d = \u201es\u0103 existe din nou cre\u015ftini \u015fi s\u0103 \u0163in\u0103 adun\u0103rile lor\u201d (Lactan\u0163iu, De mort. pers., 34; Eusebiu, Ist. bis., VIII, 17). Galeriu a murit la scurt timp, la 5 mai 311, iar edictul s\u0103u s-a aplicat doar par\u0163ial. Este greu de cunoscut \u00een intimitatea ei evolu\u0163ia religioas\u0103 a \u00eemp\u0103ratului Constantin, dar, odat\u0103 declarat pentru cre\u015ftinism, el a progresat continuu pe aceast\u0103 cale, \u00eencep\u00e2nd cu lupta dintre el \u015fi Maxen\u0163iu de la Pons Milvius (Podul Vulturului), l\u00e2ng\u0103 Roma, din 28 octombrie 312, p\u00e2n\u0103 la botezul lui din luna mai anul 337.<\/p>\n
Dup\u0103 istoricii cre\u015ftini Eusebiu \u015fi Lactan\u0163iu, \u00een ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a v\u0103zut pe cer ziua, \u00een amiaza mare, o cruce luminoas\u0103 deasupra soarelui cu inscrip\u0163ia In hoc signo vinces<\/em> = Prin acest semn vei \u00eenvinge<\/em> (Lactan\u0163iu, De mortibus persecutorum, 48, 5). Noaptea, \u00een timpul somnului, i s-a ar\u0103tat Iisus Hristos cu semnul crucii pe care-l v\u0103zuse ziua pe cer, cer\u00e2ndu-i s\u0103-l pun\u0103 pe steagurile solda\u0163ilor \u015fi osta\u015filor s\u0103i, spre a-i servi drept semn protector \u00een lupte. Acesta este monograma lui Iisus Hristos – XP – pe care Constantin l-a pus pe un steag numit labarum. C\u0103 \u00eemp\u0103ratul Constantin a fost convins de apari\u0163ia minunat\u0103 a Sfintei Cruci ne-o confirm\u0103 faptul c\u0103 pe arcul de triumf al acestuia, care se p\u0103streaz\u0103 p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi la Roma, el afirm\u0103 c\u0103 a c\u00e2stigat victoria asupra lui Maxen\u0163iu: \u201einstinctu divinitatis\u201d = \u201eprin inspira\u0163ie divin\u0103\u201d. La c\u00e2teva luni de la victoria asupra lui Maxentiu, Constantin, \u00eempreun\u0103 cu Liciniu, devenit prin c\u0103s\u0103toria cu una din surorile sale, cumnatul s\u0103u, public\u0103 edictul de la Milan din luna ianuarie anul 313, prin care se acord\u0103 libertate religioas\u0103 deplin\u0103 cre\u015ftinismului, care devine religio licita = religie permis\u0103 \u00een Imperiu. Totodat\u0103, se anulau toate hot\u0103r\u00e2rile anterioare, luate \u00eempotriva cre\u015ftinilor \u015fi se retrocedau Bisericii l\u0103ca\u015furile de cult \u015fi posesiunile confiscate de \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ii preceden\u0163i.<\/p>\n Edictul de la Milan are o importan\u0163\u0103 epocal\u0103 prin hot\u0103r\u00e2rile, consecin\u0163ele \u015fi urm\u0103rile lui. Din religie nepermis\u0103 \u015fi persecutat\u0103, cre\u015ftinismul devine religie permis\u0103, ba chiar favorizat\u0103, cum arat\u0103 actele ulterioare ale \u00eemp\u0103ratului Constantin cel Mare. Din nefericire, Valeriu Liciniu (308-324), la \u00eenceput pe deplin asociat la politica religioas\u0103 a \u00eemp\u0103ratului Constantin, s-a dep\u0103rtat de aceasta, devenind din anul 316 reprezentantul declarat al p\u0103g\u00e2nismului \u00een Orient, unde erau mul\u0163i cre\u015ftini, \u015fi a \u00eenceput persecutarea lor \u00eentre anii 320-323. \u00cen urma \u00eenfr\u00e2ngerii suferite de Liciniu \u00een b\u0103t\u0103lia cu Constantin din 18 septembrie 324, la Chrysopolis, l\u00e2ng\u0103 Calcedon, pe coasta apusean\u0103 a Asiei Mici, \u00een fa\u0163a Constantinopolului, \u015fi a unor uneltiri \u00eempotriva lui Constantin, Liciniu este condamnat la moarte \u015fi executat la Tesalonic \u00een anul 324. Acum, Constantin r\u0103m\u00e2ne singurul \u00eemp\u0103rat al vastului Imperiu Roman, p\u00e2n\u0103 la moartea sa \u00een 22 mai anul 337. R\u0103mas singurul st\u0103p\u00e2nitor, Constantin cel Mare adopt\u0103 fa\u0163\u0103 de cre\u015ftinism o atitudine binevoitoare, f\u0103r\u0103 a jigni \u00eens\u0103 p\u0103g\u00e2nismul greco-roman, care are numeroase \u015fi puternice r\u0103d\u0103cini. \u00cemp\u0103ratul \u00eensu\u015fi p\u0103streaz\u0103,\u00een aproape tot timpul domniei sale, demnitatea suprem\u0103 p\u0103g\u00e2n\u0103 de Pontifex Maximus \u015fi nu se leap\u0103d\u0103 de p\u0103g\u00e2nism dec\u00e2t prin botezul s\u0103v\u00e2r\u015fit cu c\u00e2teva zile \u00eenainte de moarte, \u00een luna mai anul 337.<\/p>\n Trebuie s\u0103 recunoa\u015ftem, \u00eens\u0103, c\u0103 p\u0103strarea titlului p\u0103g\u00e2n de Pontifex Maximus <\/em>\u00eei d\u0103 dreptul, capacitatea \u015fi posibilitatea de a supraveghea \u015fi \u0163ine \u00een fr\u00e2u p\u0103g\u00e2nismul, \u00een interesul cre\u015ftinismului \u00eensu\u015fi. Dac\u0103 \u00eemp\u0103ratul ar fi renun\u0163at atunci la el, \u015fi-ar fi ridicat un rival periculos, care ar fi putut s\u0103 restabileasc\u0103 situa\u0163ia de mai \u00eenainte a p\u0103g\u00e2nismului, \u00eenc\u0103 puternic prin num\u0103rul credincio\u015filor lui, prin influen\u0163a \u015fi situa\u0163ia \u00eenalt\u0103 a senatorilor, aristocra\u0163ilor \u015fi func\u0163ionarilor superiori. \u00cen luarea de m\u0103suri favorabile Bisericii, Constantin cel Mare procedeaz\u0103 treptat \u015fi cu mult tact. Politica lui religioas\u0103 este caracterizat\u0103 mai ales prin c\u00e2teva fapte de importan\u0163\u0103 major\u0103: actul de libertate religioas\u0103 de la Milano, din luna ianuarie anul 313, alegerea unei noi re\u015fedin\u0163e imperiale \u015fi convocarea Sinodului I ecumenic de la Niceea din anul 325. Imediat dup\u0103 edictul din anul 313, \u00eemp\u0103ratul scute\u015fte pe clericii cre\u015ftini de obliga\u0163ia grea \u015fi costisitoare a func\u0163iunilor municipale. Scute\u015fte Biserica de d\u0103ri, drept de care nu se bucurau templele p\u0103g\u00e2ne, \u015fi \u00eei returneaz\u0103 tot ceea ce \u00eei fusese confiscat, acord\u00e2ndu-i \u015fi dreptul de a primi legate \u015fi dona\u0163ii. Totodat\u0103, el acord\u0103 ca ajutor episcopilor sume importante din tezaurul statului, pentru ridicarea de biserici \u015fi \u00eentre\u0163inerea clerului. El acord\u0103 Bisericii dreptul de eliberare a sclavilor \u015fi confer\u0103 episcopilor dreptul s\u0103 judece pe cei ce n-ar voi s\u0103 fie judeca\u0163i dup\u0103 legile statului. Constantin cel Mare a intervenit \u015fi \u00een dreptul penal, pe care a \u00eencercat s\u0103-l umanizeze, \u00eenl\u0103tur\u00e2nd din legile penale dispozi\u0163ii \u015fi pedepse potrivnice spiritului cre\u015ftin, ca r\u0103stignirea, zdrobirea picioarelor, arderea cu fierul ro\u015fu \u015f.a. S-a \u00eembun\u0103t\u0103\u0163it tratamentul din \u00eenchisori. S-au adus restric\u0163ii luptelor de gladiatori \u015fi s-au trimis condamna\u0163ii la mine, \u00een loc de lupte. S-a modificat, \u00een spirit cre\u015ftin, legisla\u0163ia referitoare la c\u0103s\u0103torie, la p\u0103rin\u0163ii f\u0103r\u0103 copii, s-a \u00eengreunat divor\u0163ul, s-a pedepsit adulterul \u015fi violul, s-a interzis aruncarea copiilor \u015fi vinderea lor, prin ajutoare date p\u0103rin\u0163ilor s\u0103raci. S-au luat m\u0103suri de protec\u0163ie \u015fi ajutor pentru s\u0103raci, orfani, v\u0103duve \u015fi bolnavi. Prin legea din anul 321, Constantin cel Mare generalizeaz\u0103 duminica ca zi de odihn\u0103 \u00een Imperiu. \u00cenc\u0103 din anul 317, \u00eemp\u0103ratul Constantin cel Mare \u00eencepe s\u0103 bat\u0103 \u015fi monede cu monograma lui Iisus Hristos. \u00cen func\u0163iile \u00eenalte, el nume\u015fte de preferin\u0163\u0103 cre\u015ftini, dar p\u0103streaz\u0103 \u015fi p\u0103g\u00e2ni, c\u0103rora le interzice \u00eens\u0103 s\u0103 aduc\u0103 jertfe.<\/p>\n Cultul \u00eemp\u0103ratului \u00ee\u015fi pierde sensul religios, p\u0103str\u00e2nd mai mult semnifica\u0163ia lui politic\u0103: cinstirea autorit\u0103\u0163ii \u00eemp\u0103ratului ca exponent al puterii Imperiului Roman; templele dedicate lui devin localuri publice, f\u0103r\u0103 statui \u015fi f\u0103r\u0103 jertfe. \u00cen unele locuri, unde cre\u015ftinii sunt majoritari, ei iau templele p\u0103g\u00e2ne \u015fi le transform\u0103 \u00een biserici sau le \u00eenchid. \u00cemp\u0103ratul \u015fi membrii familiei sale \u2013 mama sa, Elena, so\u0163ia sa, Fausta, sora sa, Anastasia, fiica sa, Constantina, d\u0103ruiesc episcopilor ajutoare pentru a repara bisericile sau pentru a construi altele noi. La Ierusalim, \u00een Antiohia, Tyr, Nicomidia, Roma \u015fi Constantinopol se ridic\u0103 biserici m\u0103re\u0163e. La Constantinopol, el \u00eenal\u0163\u0103 catedrala Sfin\u0163ii Apostoli, care devine necropola \u00eemp\u0103ra\u0163ilor bizantini. \u00cen cadrul unor festivit\u0103\u0163i m\u0103re\u0163e, se sfin\u0163e\u015fte la 14 septembrie anul 335, catedrala Sf\u00e2ntului Morm\u00e2nt, ridicat\u0103 prin r\u00e2vna \u015fi pe cheltuiala \u00cemp\u0103ratului Constantin cel Mare. Cultul cre\u015ftin \u015fi pelerinajul la Locurile Sfinte iau o mare dezvoltare. Mama \u00eemp\u0103ratului, Sf\u00e2nta Elena, descoper\u0103 la Ierusalim lemnul Sfintei Cruci pe care a fost r\u0103stignit M\u00e2ntuitorul nostru Iisus Hristos. La Roma, \u00eemp\u0103ratul doneaz\u0103 episcopului fostul palat imperial \u2013 Lateranul.<\/p>\n Voin\u0163a lui Constantin cel Mare de a sus\u0163ine cre\u015ftinismul s-a v\u0103zut \u015fi din alegerea unei noi capitale pe \u0163\u0103rmurile \u00eenc\u00e2nt\u0103toare ale Bosforului. \u00cenc\u0103 din timpul lui Diocle\u0163ian (284-305), Roma nu mai era capitala unic\u0103 a Imperiului Roman, c\u0103ci acesta o mutase la Nicomidia, \u00een Asia Mic\u0103. Roma a r\u0103mas un ora\u015f p\u0103g\u00e2n, \u00een care templele, monumentele, Senatul Roman, aristocra\u0163ia aminteau \u015fi p\u0103strau vechea religie p\u0103g\u00e2n\u0103.Constantin cel Mare se hot\u0103r\u0103\u015fte s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 Roma p\u0103g\u00e2n\u0103, spre marea nemul\u0163umire a episcopilor Romei, \u015fi s\u0103 \u00eentemeieze un nou ora\u015f ca re\u015fedin\u0163\u0103 imperial\u0103. Acesta a fost Bizan\u0163ul, pe Bosfor, care a primit numele de Constantinopol = ora\u015ful lui Constantin, \u00eenceput \u00een anul 324 \u015fi inaugurat la 11 mai anul 330. Constantin cel Mare a f\u0103cut din Bizan\u0163 capitala unui Imperiu cre\u015ftin, care trebuia s\u0103 arate aceasta prin bisericile, monumentele \u015fi atmosfera sa. Mutarea capitalei la Constantinopol a avut urm\u0103ri \u015fi consecin\u0163e importante \u00een istoria Imperiului Roman \u015fi a Bisericii. Prin aceast\u0103 mutare s-au pus temeliile Imperiului Roman de R\u0103s\u0103rit care a durat p\u00e2n\u0103 la 29 mai anul 1453, c\u00e2nd Constantinopolul a fost cucerit de turci, sub conducerea lui Mahomed al II-lea Cuceritorul (1451-1481).\u00cen Constantinopol, numit \u201eRoma cea nou\u0103\u201d, se ridic\u0103 un ora\u015f cu mare viitor politic \u015fi bisericesc. Episcopii de Constantinopol devin egali \u00een rang de cinste cu episcopii Romei, prin canonul al 3-lea al Sinodului al II-lea ecumenic de la Constantinopol, din anul 381, \u015fi canonul 28 al Sinodului IV ecumenic de la Calcedon din anul 451.<\/p>\n Convocarea Sinodului I ecumenic de la Niceea din 325 constituie unul dintre meritele deosebite ale \u00cemp\u0103ratului Constantin cel Mare. V\u0103z\u00e2nd tulburarea cresc\u00e2nd\u0103, provocat\u0103 de erezia lui Arie din Alexandria, Constantin se decide s\u0103-i convoace pe episcopii Imperiului \u00eentr-un sinod general sau ecumenic, pentru a defini \u00eempreun\u0103 adev\u0103rurile de credin\u0163\u0103 \u015fi a asigura unitatea cre\u015ftinismului. Ca om de stat experimentat, Constantin cel Mare \u015fi-a dat seama c\u0103 unitatea cre\u015ftinismului, pacea \u015fi lini\u015ftea Bisericii, constituie elementul de via\u0163\u0103 \u015fi de rezisten\u0163\u0103 al Imperiului Roman universal. \u00cen locul pluralit\u0103\u0163ii zeilor p\u0103g\u00e2ni, era de preferat existen\u0163a unei singure credin\u0163e \u00een Imperiu, cea cre\u015ftin\u0103, c\u0103ci ea asigura \u015fi unitatea lui politic\u0103.Este interesant de constatat c\u0103 \u00cemp\u0103ratul Constantin \u00eensu\u015fi, cu toate c\u0103 nu primise \u00eenc\u0103 botezul, deschide sinodul ecumenic printr-o cuv\u00e2ntare adresat\u0103 episcopilor, asigur\u00e2ndu-i c\u0103 el se consider\u0103 \u201e\u00eempreun\u0103 slujitor cu ei\u201d (Eusebiu, Via\u0163a fericitului \u00eemp\u0103rat Constantin, III, 13). Cu alt prilej, dup\u0103 m\u0103rturia lui Eusebiu de Cezareea, el afirm\u0103 c\u0103 se consider\u0103 episcop pus de Dumnezeu pentru treburile din afar\u0103 (ale Bisericii) (Eusebiu, ibidem, IV, 24). Este adev\u0103rat c\u0103 politica religioas\u0103 inaugurat\u0103 de Constantin cel Mare a avut \u015fi unele urm\u0103ri defavorabile. Biserica a avut \u00een persoana \u00eemp\u0103ratului un ocrotitor, dar, \u00een acela\u015fi timp, \u015fi un st\u0103p\u00e2n. \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ii s-au amestecat \u00een chestiunile religioase, impun\u00e2ndu-\u015fi propria voin\u0163\u0103. Unii au sus\u0163inut arianismul, monofizismul, monotelismul, au persecutat pe ierarhii ortodoc\u015fi, au \u00eenl\u0103turat din scaune, exil\u00e2ndu-i, ierarhi merituo\u015fi, loiali, fideli \u015fi destoinici.Desigur, ca om de stat, Constantin cel Mare a f\u0103cut \u015fi gre\u015feli, pe care istoria nu i le trece cu vederea. \u00cen unele din actele sale de suveran, el a pedepsit s\u00e2ngeros pentru motive de infidelitate politic\u0103 \u015fi acte de tr\u0103dare de stat. Astfel, fiul s\u0103u, Crispus, mo\u015ftenitorul de drept al tronului imperial, pe care Constantin \u015fi-l asociase la domnie \u00een anul 317, cu titlul de Cezar, fiind implicat \u00eentr-un complot de stat, este ucis \u00een anul 325; la pu\u0163in timp, sotia sa cea de a doua, Fausta, este ucis\u0103 \u00een baia sa la Roma.\u00cen materie de politic\u0103 bisericeasc\u0103, dup\u0103 Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325, el s-a l\u0103sat influen\u0163at de curtezani lingu\u015fitori \u015fi de arieni, ceea ce a provocat mare \u015fi mult\u0103 confuzie \u00een sufletele credincio\u015filor. Cu toate aceste c\u0103deri, este \u00een general admis c\u0103 \u00cemp\u0103ratul Constantin cel Mare a fost bine inten\u0163ionat \u00een actele sale \u015fi el a ocrotit, ap\u0103rat \u015fi promovat cre\u015ftinismul, ca fiind primul \u00eemp\u0103rat cre\u015ftin, cel mai mare serviciu adus Acestuia fiind libertatea sa, prin edictul de la Milan din anul 313. Convertirea sa la cre\u015ftinism a dat un nou curs istoriei universale, prin \u00eencercarea de a armoniza interesele superioare ale Imperiului Roman cu interesele Bisericii.<\/p>\n \u00cemboln\u0103vindu-se grav, \u00eemp\u0103ratul Constantin cel Mare se boteaz\u0103 \u00een vila sa de la Ancyrona, la marginea Nicomidiei, de episcopul semiarian Eusebiu de Nicomidia \u015fi al\u0163i clerici, cu c\u00e2teva zile \u00eenainte de Rusalii, \u00een luna mai anul 337. Moare la scurt timp dup\u0103 aceea, la 22 mai anul 337, \u00een Duminica Rusaliilor, fiind \u00eengropat cu mare fast \u00een Biserica Sfin\u0163ii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa. Pentru meritele sale deosebite \u015fi mai ales pentru marile servicii aduse cre\u015ftinismului, dup\u0103 lunga perioad\u0103 de persecu\u0163ii, Biserica \u00eel cinste\u015fte \u00een chip deosebit, trec\u00e2ndu-l \u00een r\u00e2ndul Sfin\u0163ilor \u015fi numindu-l Cel \u00eentocmai cu Apostolii<\/em>.Politica lui religioas\u0103, \u00een general, a fost urmat\u0103 de fiii \u015fi succesorii lui, cu excep\u0163ia \u00eemp\u0103ratului Iulian Apostatul (361-363), nepotul s\u0103u, care a reintrodus pentru scurt timp p\u0103g\u00e2nismul ca religie favorizat\u0103 \u00een Imperiul Roman, persecut\u00e2nd cre\u015ftinismul. Spre sf\u00e2r\u015fitul secolului al IV-lea, sub \u00eemp\u0103ratul Teodosie cel Mare (379-395), cre\u015ftinismul devine din religie tolerat\u0103 \u2013 religio licita<\/em>, religie de stat, iar Ortodoxia devine confesiunea oficial\u0103 a Imperiului. Din timpul lui Teodosie cel Mare, Imperiul Roman devine imperiu cre\u015ftin.<\/p>\n Sf\u00e2ntul Constantin cel Mare, primul \u00eemp\u0103rat cre\u015ftin<\/strong><\/p>\n Se numea Flavius Valerius Constantinus. S-a n\u0103scut la Naissus, un ora\u015f din Moesia Superior, ca fiu al unui ofi\u0163er din armata roman\u0103 – Constantius Chlorus \u015fi al unei femei de condi\u0163ie social\u0103 modest\u0103, hangi\u0163a Elena (so\u0163ie nelegitim\u0103), de origine din acela\u015fi ora\u015f sau din vreun sat traco-moesic din \u00eemprejurimi. Tradi\u0163ia greceasc\u0103 precizeaz\u0103 c\u0103 s-a n\u0103scut de fapt, la Drepanum. Se presupune c\u0103 a ap\u0103rut pe lume \u00eentre anii 280 \u015fi 285, \u00een luna februarie, dup\u0103 unii istorici, dup\u0103 al\u0163ii \u00eentre anii 270 \u015fi 275 (data nu se cunoa\u015fte cu exactitate).\u00cen anul 289, Constantius s-a c\u0103s\u0103torit cu Teodora, o fiic\u0103 vitreg\u0103 a lui Maximianus Hercules, coaugustul lui Diocle\u0163ian, l\u0103s\u00e2nd-o pe Elena. Erau la mijloc \u015fi motive politice.<\/p>\n Din acel moment Constantin a fost dus la Sirmium \u015fi apoi la Nicomidia, la curtea lui Diocle\u0163ian, unde a r\u0103mas mai bine de zece ani. Acest lucru a avut o mare \u00eensemn\u0103tate pentru preg\u0103tirea viitorului \u00eemp\u0103rat. Se presupune ca \u00eempreun\u0103 cu el se afla \u015fi mama sa, Elena, o femeie cu calit\u0103\u0163i spirituale deosebite, care-i va da \u015fi primele \u00eendrum\u0103ri \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi religioase. \u00cen timpul evenimentelor tulburi care au urmat abdic\u0103rii lui Diocle\u0163ian \u015fi Maximian, Constantin pleac\u0103 din Nicomidia \u00een Apus la tat\u0103l s\u0103u. \u00cens\u0103 Constantius Clorus moare \u00een anul 306, dup\u0103 o victorie \u00eempotriva pic\u0163ilor la Eboracum (York \u00een Britannia) \u015fi armata \u00eel proclam\u0103 augustus la 25 decembrie 307 pe Constantin. \u00cen acela\u015fi an s-a c\u0103s\u0103torit cu Fausta, fiica lui Maximian, iar dup\u0103 moartea acestuia, \u00een anul 310 \u015fi-a exercitat autoritatea \u015fi asupra Spaniei. Este for\u0163at s\u0103-\u015fi reia titlul de Caesar, dar refuz\u0103, deoarece caesarul avea o autoritate mai mic\u0103 dec\u00e2t Augustus.<\/p>\n \u00cen anul 310 Licinius se c\u0103s\u0103tore\u015fte cu sora \u00eemp\u0103ratului Constantin, Constan\u0163ia. \u00cen anul 311, Galerius moare nu \u00eenainte de a acorda libertate de cult Bisericii cre\u015ftine, pun\u00eend cap\u0103t persecu\u0163iilor. P\u00e2n\u0103 la moartea lui Maximian, \u00eemp\u0103ratul Constantin \u00ee\u015fi va lua ca patron divin pe Hercule, protectorul socrului s\u0103u, iar dup\u0103 aceea il va p\u0103r\u0103si \u015fi se va pune sub obl\u0103duirea lui Sol Invictus, divinitate oriental, adoptat\u0103 \u015fi de c\u0103tre romani. \u00cen acela\u015fi an se aliaz\u0103 cu Licinius, noul augustus \u00een Orient, dup\u0103 moartea lui Galerius \u015fi lupta \u00eempotriva lui Maxen\u0163ius, instalat la Roma, dup\u0103 \u00eenl\u0103turarea lui Severus. La 28 octombrie anul 312, Maxen\u0163ius este \u00eenfr\u00e2nt la nord de Roma, pe podul de pe Tibru, Pons Milvius (Podul Vulturului), cu toate c\u0103 de\u0163ine o armat\u0103 mult mai numeroas\u0103 dec\u00e2t cea a adversarilor s\u0103i.<\/p>\n Rela\u0163ia \u00eemp\u0103ratului Constantin cel Mare cu religia cre\u015ftin\u0103<\/strong><\/p>\n Potrivit lui Lactan\u0163ius (De mort, persecutorum, 44,5), \u00cemp\u0103ratul Constantin cel Mare ar fi avut, \u00een noaptea precedent\u0103 luptei cu Maxen\u0163ius, o vedenie \u00een care i s-a spus c\u0103 el va fi \u00eenving\u0103tor, daca va \u00eensemna pe scuturile osta\u015filor litera X, traversat\u0103 de P. Este vorba de chrisma, adic\u0103 de primele dou\u0103 litere ale numelui XPI\u03a3\u03a4\u039f\u03a3. \u00cen leg\u0103tur\u0103 cu acest eveniment exist\u0103 relatarea lui Eusebiu de Cezareea \u00een lucrarea \u201eVita Constantini\u201d (Via\u0163a lui Constantin), I, 27-32. Acesta spune c\u0103 \u00cemp\u0103ratul Constantin cel Mare d\u00e2ndu-\u015fi seama de inferioritatea militar\u0103 \u00een care se afl\u0103, s-a rugat Dumnezeului tat\u0103lui s\u0103u \u015fi i-a cerut s\u0103 se descopere cine este, s\u0103-l ajute \u00een necazul de fa\u0163\u0103: \u201e\u015ei cum \u015fedea \u00eemp\u0103ratul \u00een\u0103l\u0163\u00e2nd astfel rug\u0103ciune st\u0103ruitoare, i s-a ar\u0103tat un semn cu totul f\u0103r\u0103 de seam\u0103n de la Dumnezeu. Era cam pe la ceasurile amiezei, c\u00eend ziua \u00eencepuse s\u0103 scad\u0103, \u015fi Constantin a v\u0103zut cu ochii s\u0103i pe cer, deasupra soarelui, semnul de biruin\u0163\u0103 al crucii, f\u0103cut din lumin\u0103, \u015fi deasupra o inscrip\u0163ie: \u00ab\u00centru aceasta vei \u00eenvinge\u00bb, dup\u0103 care, la vederea unei asemenea priveli\u015fti (minuni), el \u015fi \u00eentreaga armat\u0103 (care \u00eel \u00eenso\u0163ea \u00een expedi\u0163ie \u015fi au asistat la aceast\u0103 minune) erau cuprin\u015fi de fric\u0103 \u015fi spaim\u0103. Constantin a povestit mai departe c\u0103 era descump\u0103nit, neput\u00e2nd s\u0103-i priceap\u0103 t\u00e2lcul. Ori, tot cuget\u00e2nd la ea, iat\u0103 c\u0103 s-a l\u0103sat noaptea, f\u0103r\u0103 s\u0103 prind\u0103 de veste. \u015ei, \u00een timpul somnului i s-a ar\u0103tat Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, cu semnul v\u0103zut de el pe cer \u015fi i-a poruncit ca semnul ce i s-a ar\u0103tat pe cer s\u0103-l fac\u0103 \u015fi s\u0103-l foloseasc\u0103 spre ajutor, ori de c\u00e2te ori va avea de luptat cu du\u015fmanul. A doua zi a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit prietenilor s\u0103i aceast\u0103 tain\u0103 \u015fi a poruncit me\u015fterilor s\u0103-i confec\u0163ioneze semnul care l-a v\u0103zut pe cer.\u201d Este vorba, de labarum – un steag \u00een form\u0103 de cruce, terminat \u00een partea superioar\u0103 cu chrisma, aceasta fiind \u00eencadrat\u0103 la r\u00e2ndul ei, \u00eentr-o coroan\u0103 de lauri. \u00cencep\u00e2nd din acel moment, labarumul a devenit steagul oficial al armatei romane. Eusebiu ne spune mai departe c\u0103 \u201e\u00cemp\u0103ratul, tulburat de viziunea aceasta \u015fi nemaisocotind cu cale s\u0103 se \u00eenchine altui Dumnezeu, dec\u00e2t celui care i se ar\u0103tase, a chemat la sine pe preo\u0163ii de\u0163in\u0103tori ai \u00eenv\u0103\u0163aturii lui, \u00eentreb\u00e2ndu-i ce fel de Dumnezeu este acela \u015fi care ar putea fi t\u00e2lcul ar\u0103t\u0103rii semnului v\u0103zut de el. Ei au r\u0103spuns c\u0103 acela este Dumnezeu Fiul, Unul N\u0103scut al Singurului Dumnezeu \u015fi ca simbolul v\u0103zut al nemuririi, \u00eensemnul triumfal al biruin\u0163ei, pe care El a avut-o asupra mor\u0163ii, \u00eentr-o vreme c\u00e2nd s\u0103l\u0103\u015fluia \u00een trecut pe p\u0103m\u00e2nt\u2026 Drept aceea a \u015fi cerut s\u0103 cerceteze Sfintele Scripturi, iar din preo\u0163ii lui Dumnezeu \u015fi-a f\u0103cut sie\u015fi sfetnici, ad\u0103ug\u00e2nd c\u0103 Dumnezeul cel v\u0103zut de el se cerea slujit cu toat\u0103 os\u00e2rdia\u201d. Ca argument privind autenticitatea \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor, este faptul c\u0103 Eusebiu se refer\u0103 la evenimentul \u00een cauz\u0103, at\u00e2t \u00een \u201eDiscursul\u201d s\u0103u festiv, rostit \u00een fa\u0163a \u00cemp\u0103ratului, cu prilejul s\u0103rb\u0103toririi a 30 de ani de domnie, \u00een anul 335, c\u00e2t \u015fi \u00een \u201eHistoria ecclesiastica\u201d 9,9,2. \u00cen ambele locuri el spune c\u0103 \u00cemp\u0103ratul s-a rugat lui Iisus Hristos, la \u00eenceputul campaniei \u00eempotriva lui Maxen\u0163ius, ca s\u0103-i ajute \u00een lupt\u0103. \u00cen \u201eVita Constantini\u201d, alc\u0103tuit\u0103 dup\u0103 moartea \u00cemp\u0103ratului \u00een anul 337, relatarea este mai bogat\u0103 \u00een am\u0103nunte, acest lucru dator\u00e2ndu-se faptului c\u0103 la o dep\u0103rtare at\u00e2t de mare, evenimentul a fost \u00eembr\u0103cat \u00een legend\u0103 \u015fi cuprinde poate unele exager\u0103ri sau \u00eenflorituri. \u00cemp\u0103ratul Constantin a fost convins c\u0103 a v\u0103zut semnul crucii pe cer la \u00eenceputul luptei \u00eempotriva lui Maxen\u0163iu, c\u0103 el reprezint\u0103 simbolul lui Iisus Hristos \u015fi c\u0103 acesta l-a ajutat s\u0103 c\u00e2\u015ftige lupta.<\/p>\n Monograma simpl\u0103, numit\u0103 \u015fi monograma constantinian\u0103, apare pentru prima dat\u0103 pe monedele \u015fi medalioanele constantiniene din anii 312-313, 315 \u015fi 317, deci aproximativ la c\u00e2\u0163iva ani de la b\u0103t\u0103lia de la Pons Milvius. Semnificativ\u0103 este renun\u0163area lui Constantin cel Mare, de a merge pe Capitoliu, la intrarea triumfal\u0103 \u00een Roma, potrivit Panegiricului de la Trier. Statuia lui Constantin din Forum, dup\u0103 instruc\u0163iunile lui \u00eensu\u015fi , trebuia s\u0103 poarte \u00een m\u00e2na dreapt\u0103 o cruce. Chipurile zeilor p\u0103g\u00e2ni continu\u0103 s\u0103 apar\u0103 pe monedele lui Constantin, p\u00e2n\u0103 \u00een anul 321, iar cel al zeului Soare p\u00e2n\u0103 \u00een anul 322. Pe un medalion de argint b\u0103tut la Ticinium \u00een anul 315, este reprezentat Constantin cu casc\u0103, iar pe ea monograma lui Iisus Hristos. Aceste simboluri cre\u015ftine n-ar fi putut s\u0103 apar\u0103 f\u0103r\u0103 asentimentul lui Constantin, ceea ce arat\u0103 \u015fi confirm\u0103 convingerile sale religioase. \u00cens\u0103, dup\u0103 informa\u0163iile lui Eusebiu \u015fi Lactan\u0163ius, Constantin a fost \u00eendrumat de tat\u0103l lui s\u0103 nu persecute, ci s\u0103 ocroteasc\u0103, s\u0103 protejeze \u015fi s\u0103 favorizeze cre\u015ftinismul, \u00een care, spre deosebire de Diocle\u0163ian \u015fi Galerius, nu vedea deloc o crim\u0103 \u00eempotriva statului. O fiic\u0103 a lui Constantius Clorus, sora vitreg\u0103 alui Constantin cel Mare, purta un nume specific cre\u015ftin, Anastasia. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, mama sa provenea dintr-o regiune cu mul\u0163i cre\u015ftini, Naissus, dup\u0103 unii istorici, dup\u0103 al\u0163ii din Drepana, Bithynia, \u015fi este posibil s\u0103 fi \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat cre\u015ftinismul \u00eenc\u0103 de pe atunci. Chiar dac\u0103 izvoarele aproape c\u0103 tac, \u00een ceea ce prive\u015fte orientarea religioas\u0103 a Elenei, izvoare t\u00e2rzii din sec. IV afirm\u0103 c\u0103 a f\u0103cut o c\u0103l\u0103torie la locurile sfinte \u00een timpul domniei lui Constantin, unde a g\u0103sit Crucea M\u00e2ntuitorului nostru Iisus Hristos. Prin urmare, era cre\u015ftin\u0103. Istoricul Stelian Brezeanu considera c\u0103 mama \u00cemp\u0103ratului Constantin, Elena, era o cre\u015ftin\u0103 fervent\u0103, care a contribuit la apropierea lui Constantin cel Mare de Biserica Ortodox\u0103. Dupa anul 324, ca urmare a victoriei sale \u00een conflictul cu Licinius, op\u0163iunea lui Constantin pentru cre\u015ftinism este deplin\u0103 \u015fi ferm\u0103. Faptul c\u0103 s-a botezat abia \u00een anul 337 s-a datorat credin\u0163ei vremii, potrivit c\u0103reia aceast\u0103 Sf\u00e2nt\u0103 Tain\u0103 a Bisericii cre\u015ftine (prima \u00eentre cele \u015fapte) \u00eel cur\u0103\u0163\u0103 de orice p\u0103cat s\u0103v\u00e2r\u015fit \u00een via\u0163a p\u0103m\u00e2nteasc\u0103.<\/p>\n Drepturile \u015fi privilegiile acordate cre\u015ftinilor <\/strong><\/p>\n Sunt cunoscute dou\u0103 scrisori ale \u00eemp\u0103ratului Constantin c\u0103tre Annulinus – proconsul al Africii, dinaintea Edictului de la Milano din anul 313, una prin care dispunea restituirea propriet\u0103\u0163ilor biserice\u015fti, iar cealalt\u0103 prin care se d\u0103deau dispozi\u0163ii pentru scutirea clericilor cre\u015ftini de \u00eendeplinirea sarcinilor publice. O alt\u0103 scrisoare a \u00eemp\u0103ratului Constantin, din aceast\u0103 perioad\u0103 de timp, era adresat\u0103 episcopului Cecilianus al Chartaginei, prin care \u00eei comunica acestuia preg\u0103tirea unei \u00eensemnate sume de bani, pentru plata clericilor cultului cre\u015ftin ortodox.<\/p>\n A\u015fa, dup\u0103 cum am mai spus, la \u00eenceputul anului 313, Constantin \u015fi Licinius s-au \u00eent\u00e2lnit la Milano, unde a fost oficiat\u0103 c\u0103s\u0103toria lui Licinius cu Constan\u0163ia – sora vitreg\u0103 a \u00eemp\u0103ratului Constantin cel Mare. A existat un edict premerg\u0103tor care acorda libertate de cult cre\u015ftinilor, dar mult mai restrictiv \u015fi care nu se aplica pe tot teritoriul Imperiului Roman. Este vorba de edictul lui Galerius, din 30 aprilie 311, semnat \u015fi de c\u0103tre Constantin \u015fi Licinius, dar acesta nu se aplica \u00een Siria \u015fi Egipt, respectiv \u00een Asia Mic\u0103. \u00cen conferin\u0163a de la Milano, Constantin \u015fi Licinius au abrogat dispozi\u0163iile restrictive ale edictului lui Galerius, referitor la cultul cre\u015ftin, acord\u00e2nd o nou\u0103 jurispruden\u0163\u0103, cu referire la bunurile biserice\u015fti. Noile dispozi\u0163ii au fost comunicate \u00een provinciile orientale ale Imperiului, unde se sim\u0163ea mai mult\u0103 nevoie. \u00cen afar\u0103 de libertatea deplin\u0103 de manifestare pentru cre\u015ftini, aceste hot\u0103r\u00e2ri mai cuprindeau: \u00eencetarea oric\u0103ror m\u0103suri de urm\u0103rire \u00een justi\u0163ie a lor, recunoa\u015fterea Bisericii ca persoan\u0103 juridic\u0103 (organism corporativ), primirea \u00eenapoi a bunurilor confiscate de stat sau compensa\u0163ii financiare pentru ele, deplina libertate de manifestare \u015fi pentru celelalte culte religioase, care au dreptul s\u0103-\u015fi urmeze obiceiurile \u015fi credin\u0163ele lor \u015fi s\u0103 cinsteasc\u0103 divinit\u0103\u0163ile pe care le doresc.<\/p>\n \u00cens\u0103, \u00eemp\u0103ratul Constantin cel Mare i-a ajutat foarte mult pe cre\u015ftini. Revolu\u0163ia promovat\u0103 de \u00eemp\u0103ratul Contantin \u00een politica religioas\u0103 a Imperiului Roman a fost numit\u0103 \u201ePacea Constantinian\u0103\u201d. Prin legea din anul 316 \u00eemp\u0103ratul permitea eliberarea sclavilor din Biseric\u0103 \u00een prezen\u0163a episcopului. \u00cencep\u00e2nd cu anul 317, \u00een func\u0163iile \u00eenalte sunt admi\u015fi \u015fi cre\u015ftinii. Chipurile zeilor p\u0103g\u00e2ni, cu excep\u0163ia zeului Soare, sunt \u00eenlocuite pe monede cu inscrip\u0163ii de caracter neutru, dar \u015fi cu semne cre\u015ftine. \u00cen 318, prima zi a s\u0103pt\u0103m\u00e2nii – dies solis – devine ziua Domnului – Duminica. Tribunalele episcopale primesc acelea\u015fi privilegii, aceea\u015fi putere ca \u015fi cele acordate tribunalelor civile. \u00cen anul 321, \u00cemp\u0103ratul Constantin cel Mare a decretat legea care d\u0103dea Bisericii cre\u015ftine dreptul de mo\u015ftenire. Aceast\u0103 lege permitea oricui dorea, s\u0103-i fac\u0103 dona\u0163ii testamentare. Biserica a primit din partea statului dona\u0163ii foarte mari, fie propriet\u0103\u0163i, fie bunuri materiale. A ridicat numeroase biserici, acord\u00e2ndu-le mari domenii. De pild\u0103, domeniile oferite bisericilor din Roma aduceau anual un venit de 30.000 de solidi (monede de aur) numai din \u00eenchirierea lor. Tuturor bisericilor din Imperiu le-a dat gr\u00e2u pentru hrana clerului \u015fi a oamenilor s\u0103raci. Aceste danii de grau au fost at\u00e2t de mari, \u00eenc\u00e2t \u00cemp\u0103ratul Iovian (363), cu toate c\u0103 era foarte credincios, a fost nevoit s\u0103 le reduc\u0103 la dou\u0103 treimi.<\/p>\n Fa\u0163\u0103 de p\u0103g\u00e2ni, \u00eemp\u0103ratul Constantin cel Mare a fost tolerant. Totu\u015fi, se pare c\u0103 \u00een anul 324 a promulgat o lege \u00eempotriva anumitor culte p\u0103g\u00e2ne. Acestea erau considerate periculoase pentru stat, iar \u00een anul 322, chipul zeului soare dispare definitiv de pe monede. Numai atitudinea lui Constantin a fost consecvent \u00eendreptat\u0103 \u00een favoarea cre\u015ftinilor. Galerius a dat o libertate restrictiv\u0103 cre\u015ftinilor, iar Licinius dup\u0103 Edictul de la Milano s-a distan\u0163at de cre\u015ftinism, devenind chiar ostil. Licinius i-a \u00eendep\u0103rtat pe cre\u015ftini din unit\u0103\u0163ile militare importante \u015fi din administra\u0163ia central\u0103; a interzis \u0163inerea de sinoade episcopale; i-a obligat pe cre\u015ftini s\u0103 celebreze cultul \u00een afara ora\u015fului, separat pentru b\u0103rba\u0163i \u015fi femei; to\u0163i func\u0163ionarii erau obliga\u0163i s\u0103 aduc\u0103 jertfe zeilor; s-a ajuns chiar la noi martiri cre\u015ftini, f\u0103r\u0103 s\u0103 existe un ordin \u00een acest sens. Aceste lucruri au determinat \u015fi mai mult apropierea cre\u015ftinilor fa\u0163\u0103 de Constantin cel Mare \u015fi victoria acestuia \u00een fa\u0163a rivalului s\u0103u, Licinius, la 18 septembrie 324.<\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n Despre rela\u0163ia \u015fi raportul s\u0103u cu institu\u0163ia Biserici<\/strong>i<\/p>\n \u00cemp\u0103ratul devine arbitru \u00eentre taberele aflate \u00een conflict, datorit\u0103 unor chestiuni dogmatice. \u00cen anul 314 are loc sinodul lui Constantin de la Arles, c\u00e2nd treizeci \u015fi trei de episcopi din Apus au cerut condamnarea donati\u015ftilor, care s-au pl\u00e2ns \u00eemp\u0103ratului Constantin. \u00centr-o scrisoare adresat\u0103 lui Domitius Celsius, vicarul Africii, el spune: \u201eCe datorie mai mare a\u015f putea avea \u00een virtutea puterii imperiale care mi-a fost dat\u0103, dec\u00e2t aceea de a \u00eenl\u0103tura erorile \u015fi de a reprima actele iresponsabile, pentru ca to\u015fi s\u0103 se \u00eenchine Dumnezeului Atotputernic, \u00een cadrul unei religii autentice, \u00eentr-o \u00een\u0163elegere adev\u0103rat\u0103 \u015fi cinstire, care I se cuvine\u201d.<\/p>\n Prin urmare, \u00eemp\u0103ratul considera legitim\u0103 autoritatea sa de a \u00eendrepta \u201eerorile\u201d \u015fi de a convoca sinoade biserice\u015fti \u00een acest sens, plec\u00e2nd de la puterea imperial\u0103 pe care o de\u0163inea, ca simbol al voin\u0163ei lui Dumnezeu. Astfel, \u00een anul 325, cu ocazia unei astfel de dispute dogmatice, \u00eemp\u0103ratul Constantin cel Mare a convocat un nou Sinod la Niceea. Arie – preot din Alexandria, ucenic al lui Lucian, celebru profesor la Antiohia (mare teolog \u015fi martir), a \u00eenceput s\u0103 propov\u0103duiasc\u0103 o \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 eretic\u0103, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu persoana Fiului lui Dumnezeu. El sus\u0163inea c\u0103 Fiul trebuia s\u0103 fie ulterior Tat\u0103lui \u015fi c\u0103 a fost un timp \u00een care El nu a existat. Fiul a fost creat, ex nihilo (din nimic), fiindc\u0103 substan\u0163a Tat\u0103lui este indivizibil\u0103 \u015fi este deci o creatur\u0103. Alexandru -episcopul\u00a0 Alexandriei a v\u0103zut \u00een aceasta o erezie \u015fi a refuzat s\u0103 acorde Sf\u00e2nta \u00cemp\u0103rt\u0103\u015fanie lui Arie. Dup\u0103 aceea convoac\u0103 un sinod cu episcopii egipteni \u015fi-l condamn\u0103 pe Arie, care \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte ajutorul la doi episcopi de mare renume: Eusebiu de Nicomidia \u015fi Eusebiu de Cezareea. \u00cemp\u0103ratul Constantin cel Mare a scris tuturor teologilor, cer\u00e2ndu-le s\u0103 nu se certe pentru probleme at\u00e2t de fine, sensibile \u015fi delicate ci s\u0103 le rezolve dac\u0103 au opinii diferite, ca filozofii p\u0103g\u00e2ni, care chiar dac\u0103 nu sunt de acord unii cu al\u0163ii, tr\u0103iesc totu\u015fi bine \u00eempreun\u0103. Toate demersurile \u00eemp\u0103ratului Constantin pentru a pune cap\u0103t dezbin\u0103rii \u00een Biseric\u0103 au fost zadarnice. Aceast\u0103 cauz\u0103 \u015fi situa\u0163ie explic\u0103 \u00eent\u00e2lnirea celor 318 p\u0103rin\u0163i de la Niceea, \u00eempreun\u0103 cu el, care au condamnat arianismul, consider\u00e2ndu-l erezie. Cu acest prilej Sinodul a alc\u0103tuit primele \u015fapte articole ale Simbolului de Credin\u0163\u0103 (Crezul cre\u015ftin), care sunt de atunci, rostite f\u0103r\u0103 \u00eentrerupere \u00een Biseric\u0103. Interventia ferm\u0103 \u015fi autoritar\u0103 a \u00eemp\u0103ratului, care cheam\u0103 \u015fi convoac\u0103 sinodul, lu\u00eend parte activ\u0103 la lucr\u0103rile lui \u015fi acord\u00e2nd deciziilor luate putere de drept, prin confirmarea lor, a pus temelia raporturilor dintre Stat \u015fi Biseric\u0103, f\u0103c\u00e2nd a se recunoa\u015fte oarecum suveranul drept c\u0103petenie a Bisericii.<\/p>\n (va urma)<\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n Bibliografie<\/strong><\/p>\n 1. Ion Barnea, Octavian Iliescu, Constantin cel Mare<\/em>, Editura \u015etiin\u0163ific\u0103 \u015fi Enciclopedic\u0103, Bucure\u015fti, 1982<\/p>\n 2. Constantin The Great and the Christian Revolution<\/em>, Eveleigh Nash & Grayson, Limited, 1931<\/p>\n 3. Istoria Imperiului Bizantin, vol.1<\/em>, Imperiul cre\u015ftin \u015fi asaltul invaziilor (313-630), Editura Anastasia, Bucure\u015fti, 2000<\/p>\n 4. A. A. Vasiliev, Istoria Imperiului bizantin<\/em>, traducere \u015fi note de Ionu\u0163 Alexandru Tudorie, Vasile Adrian Carab\u0103 \u015fi Sebastian Lauren\u0163iu Naz\u00e2ru, Ia\u015fi, 2010<\/p>\n 5. Eusebiu de Cezareea, Scrieri. Partea a doua<\/em>. Via\u0163a lui Constantin cel Mare, colec\u0163ia PSB, studiu introductiv de Prof. Dr. Emilian Popescu, traducere \u015fi note de Radu Alexandrescu, Bucure\u015fti, 1991<\/p>\n 6. Pr. prof. dr. Emanoil B\u0103bu\u015f, Bizan\u0163ul \u2013 istorie \u015fi spiritualitate<\/em>, edi\u0163ia a doua, revizuit\u0103 \u015fi ad\u0103ugit\u0103, Bucure\u015fti, 2010<\/p>\n 7. Nicolae B\u0103nescu, \u00centemeierea Constantinopolului<\/em>, \u00een revista \u201eMitropolia Olteniei\u201d, an XV, 1963, nr. 7\u20138<\/p>\n 8. The Cambridge Ancient History<\/em>, volume 12, The Imperial Crisis and Recovery, A Cambridge University Press, 1965<\/p>\n 9. Bertrand Lan\u00e7on, Constantin cel Mare<\/em>, Grupul Editorial Corint, Bucure\u015fti, 2003<\/p>\n 10. A. H. M. Jones, Constantine and the Conversion of Europe<\/em>, Great Britain, 1972<\/p>\n 11. Emilian Popescu, Istoria Bizan\u0163ului<\/em>, Universitatea din Bucure\u015fti, Facultatea de Teologie Ortodox\u0103 \u201eJustinian Patriarhul\u201d, 2003<\/p>\n <\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Drd. Stelian Gombo\u015f \u00cemp\u0103ratul Constantin cel Mare este una din personalit\u0103\u0163ile de seam\u0103 din istoria universal\u0103. P\u00e2n\u0103 la el, Biserica a \u00eendurat grele persecu\u0163ii din partea \u00eemp\u0103ra\u0163ilor romani. Convertirea lui la cre\u015ftinism a \u00eensemnat o mare cotitur\u0103 \u00een istoria acestuia, … Continu\u0103 s\u0103 cite\u0219ti