<\/p>\n
Preot prof. univ dr. Constantin Rus<\/p>\n
Aceast\u0103 tem\u0103 va fi dezvoltat\u0103 \u00een cinci sec\u0163iuni: concepte preliminare; receptarea \u00eenainte de secolul al XII-lea; \u00een Decretul lui Gra\u0163ian; receptarea \u00een conciliile \u015fi colec\u0163ii canonice din secolele \u00a0XII \u2013 XIV; \u015fi concluzii.<\/p>\n
\u00a0<\/strong><\/p>\n I. Concepte preliminare<\/strong><\/p>\n 1. Lu\u0103m \u00een considerare distinc\u0163ia \u00eentre dreptul canonic ca sistem de reguli sau juridic al Bisericii ca un \u00eentreg; colec\u0163iile canonice care con\u0163in canoane \u015fi care sunt, uneori, private (realizate de autori priva\u0163i, care nu au o valoare juridic\u0103 mai mare dec\u00e2t ceea ce fiecare text juridic are independent de includerea sa \u00een orice colec\u0163ie canonic\u0103 stabilit\u0103), \u00een timp ce alte colec\u0163ii sunt publice sau autentice (cu for\u0163\u0103 juridic\u0103 obligatorie, emise de c\u0103tre autoritatea bisericeasc\u0103 competent\u0103); canonismele<\/em> sau \u015ftiin\u0163a canonic\u0103, fie a unui autor sau a unei \u015fcoli care elaboreaz\u0103 doctrina juridic\u0103, precum \u015fi jurispruden\u0163a sau practica instan\u0163elor biserice\u015fti.<\/p>\n Colec\u0163iile canonice con\u0163in nu numai texte normative biserice\u015fti, dar, de asemenea, elemente de drept secular, \u00eempreun\u0103 cu texte teologice, biblice, liturgice \u015fi de alt\u0103 natur\u0103 care nu con\u0163in \u00eentotdeauna \u00een mod necesar normele canonice, dar care servesc, de asemenea, ca un cadru sau un context pentru acest material normativ.<\/p>\n 2. \u00cen ceea ce prive\u015fte conceptul \u015fi clasele recept\u0103rii canonice, vom numi \u201ereceptare\u201d, \u00een domeniul juridic, faptul de a accepta, ca fiind obligatorii \u00een sistemul juridic propriu, integral sau o parte a normelor de la un alt sistem diferit. \u00cen sensul nostru concret, aceasta const\u0103 \u00een acceptarea de c\u0103tre o biseric\u0103 a tot sau o parte din ceea ce este canonic normativ de la o alt\u0103 biseric\u0103 sau de la alte biserici.<\/p>\n 3. Precum \u015fi receptarea normelor de la o alt\u0103 biseric\u0103 sau de la mai multe biserici, avem, de asemenea, receptarea legilor seculare ca obligatorii \u00een sfera bisericeasc\u0103 sau, a spune cu alte cuvinte, avem receptarea dreptului secular \u00een dreptul canonic al Bisericii.<\/p>\n Dreptul canonic medieval se bazeaz\u0103 \u00eenainte \u015fi mai presus de toate pe dreptul roman, care este, din punct de vedere juridic, ratio scripta <\/em>\u00a0\u015fi matricea tuturor sistemelor de drept occidentale, nu doar \u00een Evul Mediu, dar p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul celui de al doilea mileniu \u015fi \u00eenceputul celui de al treilea[1]<\/a>. Pe de alt\u0103 parte, receptarea dreptului roman \u015fi a dreptului canonic roman nu a fost identic\u0103 p\u00e2n\u0103 la ultimul detaliu, \u00een fiecare regat \u015fi biseric\u0103, ci mai degrab\u0103 a variat de la o situa\u0163ie la alta, fiind mult mai larg\u0103 \u00een unele cazuri, dec\u00e2t \u00een altele[2]<\/a>.<\/p>\n 4. \u00cencep\u00e2nd cu secolul al XIII-lea, avem o receptare \u00een continuare a dreptului canonic roman comun \u00een sistemele juridice ale regatelor europene din Evul Mediu t\u00e2rziu, o receptare care a mers mai departe, p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul regimului antic de la sf\u00e2r\u015fitul secolului al XVIII-lea.<\/p>\n 5. Avem, de asemenea, receptarea dreptului canonic medieval \u00een biserici n\u0103scute din Reforma protestant\u0103 (\u00een special \u00een r\u00e2ndul luteranilor, calvinilor \u015fi anglicanilor), chiar dac\u0103 acest drept canonic medieval este eminamente pontifical. De\u015fi baza pentru aceast\u0103 receptare este explicat\u0103 cu nuan\u0163e destul de diferite \u00een fiecare caz, toate aceste biserici coincid \u00een raportarea la o temelie solid\u0103 \u00een dreptul natural[3]<\/a>.<\/p>\n 6. \u00cen afar\u0103 de cele dou\u0103 tipuri de receptare (a normelor canonice \u015fi a normelor civile), avem, de asemenea, utilizarea, adic\u0103, folosirea conceptelor \u015fi categoriilor din dreptul secular \u00eentr-un text sau sistem canonic. \u00cen acest caz \u00eens\u0103, textele juridice nu au for\u0163\u0103 obligatorie mai mult dec\u00e2t ceea ce legiuitorul bisericesc le-a dat. \u00cen acest sens, nu putem vorbi de receptarea dreptului roman \u00een dreptul canonic \u00eenainte de secolul al IX-lea, ci numai de utilizarea simpl\u0103 a acestuia.<\/p>\n 7. Noi folosim terminologia de \u201euniversalizare a recept\u0103rii\u201d atunci c\u00e2nd materialul normativ, care p\u00e2n\u0103 \u00een prezent a apar\u0163inut doar la bisericilor locale, este primit \u00een Biserica universal\u0103. \u00cen conformitate cu aceasta, noi numim \u201euniversaliste\u201d acele colec\u0163ii care primesc normele din toate sau din majoritatea bisericilor locale. Av\u00e2nd \u00een vedere faptul c\u0103 acestea au fost colec\u0163iile care au avut cea mai mare circula\u0163ie \u015fi acceptare, legisla\u0163ia lor au avut tendin\u0163a de a se universaliza.<\/p>\n 8. S\u0103 ne uit\u0103m acum pe scurt la atitudinile fa\u0163\u0103 de receptare \u015fi la drumul anevoios pe care receptare l-a urmat \u00een acest sens, av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 o divizare de opinie s-a\u00a0 produs \u00een Biseric\u0103 cu privire la acest aspect de la cele mai \u00eenalte autorit\u0103\u0163i p\u00e2n\u0103 la autorii priva\u0163i, care s-au ocupat cu acest material. Unele exemple ne vor ajuta mai bine s\u0103 lu\u0103m \u00een considerare climatul intelectual \u00een care at\u00e2t uzul c\u00e2t \u015fi acceptarea legilor romane au avut loc.<\/p>\n \u00cen Sinodul roman al Papei Agathon (679) exist\u0103 un citat implicit din Digestele lui Iustinian[4]<\/a>. Sf\u00e2ntul Grigorie cel Mare a vorbit despre principiile care \u201elegibus canonibus conveniunt\u201d[5]<\/a>. Papa Eugen al III-lea a fost mustrat \u00een ace\u015fti termeni de c\u0103tre prietenul s\u0103u Bernard de Clairvaux: \u201equotidie perstrepunt in palatio tuo leges, sed Iustiniani non Domini\u201d[6]<\/a>. Papa Ioan al VIII-lea, \u00eentr-un text care a trecut \u00een Decretul lui Gra\u0163ian[7]<\/a>, a vorbit despre legile romane \u201edivinus per ore principum promulgatae\u201d[8]<\/a>.<\/p>\n Un episcop de prestigiu, cum ar fi Atto de Vercelli (mijlocul secolului al X-lea), s-a exprimat \u00eentr-un mod ambivalent despre legile romane: \u201eetiam nobis sacerdotibus in multis convenit observare\u201d[9]<\/a>. Un alt episcop mare, precum \u015fi \u00een calitate de legislator, Yves de Chartres, s-a exprimat \u00een ace\u015fti termeni: \u201edicunt enim Instituta legum novellarum, quas commendat et servat Romana Ecclesia\u201d[10]<\/a>; \u201e\u2026 leges saeculi quas catholici reges composuerunt et ex auctoritate Romanae ecclesiae catholicis populis servandas tradiderunt\u201d[11]<\/a>.<\/p>\n La acest cor trebuie s\u0103 ad\u0103ug\u0103m vocea conciliilor. \u00cenc\u0103 din anul 511 canonul 1 al Conciliului din Orleans a spus: \u201eid constituimus observandum quod ecclesiastici canones decreverunt et lex Romana constituit\u201d[12]<\/a>. Conciliul din Pavia din 1022, la r\u00e2ndul s\u0103u, a vorbit \u00een ace\u015fti termeni despre dreptul lui Iustinian \u015fi \u00a0despre dreptul bisericesc (Niceean): \u201elegant denique vel si legere fastidiunt, legentem intelligent Iustiniani Augusti, viri christianissimi \u2026 longo oculo vir Iustinianus \u2026 merit\u0103 iustus \u2026 si ergo hoc concedit saecularibus propter utilitate met necessitatem\u2026 Secundum ecclesiasticam regulam \u2026 sed neque secundum humanas leges \u2026 et nostris reguli set mundanis legibus concordantibus\u201d[13]<\/a>. Autorul pseudonim, care se ascunde \u00een spatele numelui de Benedict Levitul, \u00een Capitularia<\/em> sa, a descris \u201eLex romana omnium humanarum legum mater\u201d[14]<\/a>. Cardinalul Deusdedit, \u00een mijlocul reformei gregoriene din secolul al XI-lea, a afirmat \u00een introducerea la colec\u0163ia lui canonic\u0103 faptul ca el a editat-o \u201eex variis sanctionibus patrum et christianorum principum auctoritatibus potioribus \u2026 presens defloraui opusculum\u201d[15]<\/a>.<\/p>\n S-ar putea confunda dac\u0103\u00a0 s-ar crede c\u0103 aceste voci au fost \u00een totalitate \u00een unanimitate. Lactan\u0163iu a afirmat c\u0103 romanilor \u201elegibus etiam sibi nomine iustitiae iniquissimus iniustissimasque sanxerunt\u201d[16]<\/a>. Sf\u00e2ntul Ieronim a contrastat legea lui Hristos \u015fi cea a Cezarului, preceptele lui Dumnezeu \u015fi cele ale lui Papian[17]<\/a>.<\/p>\n \u00cen secolul al XI-lea, chiar unii au ajuns s\u0103 admit\u0103 c\u0103 legile romane oblig\u0103 \u00een Biseric\u0103 prin propria lor autoritate. Restul tradi\u0163iei canonice, cu toate acestea, nu \u0163ine cu acest lucru, dar mai degrab\u0103 \u201ecanonizeaz\u0103\u201d legile romane sau de alt\u0103 natur\u0103 secular\u0103 \u00een fiecare caz \u015fi astfel este con\u015ftient\u0103 de faptul c\u0103 astfel de legi nu se leag\u0103 de ele \u00eensele.<\/p>\n Gra\u0163ian a pus \u00eentrebarea despre coliziunea \u00eentre dreptul roman \u015fi cel canonic \u015fi a ajuns la concluzia c\u0103 legile romane \u201eecclesiasticis legibus post ponendae sunt\u201d[18]<\/a>. Papii Honoriu al III-lea \u015fi Inocen\u0163iu al IV-lea (1219 \u015fi 1254) au interzis clericilor de a studia dreptul roman. Motivul pentru aceast\u0103 interdic\u0163ie nu se afla \u00een nicio posibil\u0103 incompatibilitate, ci mai degrab\u0103 \u00eentr-o \u00eencercare de a preveni pe juri\u015ftii clericali care \u00a0neglijau lucrarea lor pastoral\u0103 \u00een favoarea devotamentul lor, mai plin\u0103 de satisfac\u0163ii punct de vedere economic, la instan\u0163ele de drept civil. O motiva\u0163ie politic\u0103 pentru astfel de interdic\u0163ii este, de asemenea, de obicei admis\u0103, av\u00e2nd \u00een vedere faptul c\u0103 papii nu au nicio dorin\u0163\u0103 de a \u00eencuraja preten\u0163iile imperiale. Tensiunea dintre imperiu \u015fi regate, pe de o parte, \u015fi puterea bisericeasc\u0103, pe de alt\u0103 parte, a creat un climat de opozi\u0163ie \u00eentre leges<\/em> \u015fi canones<\/em>. Dar, de fapt papii nu s-au opus, \u00een orice moment, studierii dreptului roman \u00een universit\u0103\u0163i.<\/p>\n Ca o concluzie la aceast\u0103 prim\u0103 sec\u0163iune este oportun s\u0103 se sublinieze faptul c\u0103 conceptul \u015fi aplica\u0163iile recept\u0103rii \u00een domeniul dreptului, \u00een general, \u015fi \u00een Biseric\u0103, \u00een special, au aspecte \u00een comun cu receptarea \u00een sens teologic; cu toate acestea, ea, de asemenea, prezint\u0103 aspecte importante care o fac s\u0103 fie diferit\u0103, cum ar fi rolul pe care l-a jucat dreptul roman, deoarece acesta este modelul pentru toate sistemele de drept occidentale, at\u00e2t laic c\u00e2t \u015fi canonic. Aceasta se datoreaz\u0103, printre al\u0163i factori, \u00eemprejur\u0103rilor c\u0103 legea ad\u0103poste\u015fte mai pu\u0163ine riscuri dec\u00e2t o face teologia pozi\u0163iei \u00eentr-o coliziune cu dogmele Bisericii. Un alt aspect de re\u0163inut \u00een acest sens este faptul c\u0103 perfec\u0163iunea dreptului roman nu a fost dep\u0103\u015fit\u0103 de c\u0103tre nicio alt\u0103 tradi\u0163ie juridic\u0103, din trecut sau prezent, at\u00e2t de mult \u00eenc\u00e2t chiar \u015fi ast\u0103zi cele mai avansate sisteme juridice sunt bazate \u00een mare m\u0103sur\u0103 pe dreptul roman.<\/p>\n II. Antecedentele<\/strong> <\/strong>de receptare<\/strong> <\/strong>la<\/strong> <\/strong>Gra\u0163ian<\/strong><\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n P\u00e2n\u0103 \u00een secolul al VI-lea, nu erau a\u015fa numitele colec\u0163ii canonice, ci mai degrab\u0103 doar colec\u0163ii mixte care con\u0163ineau texte liturgice \u015fi catehetice, etc, precum \u015fi cele normative. Acesta este cazul a\u015fa-numitelor Colec\u0163ii pseudo-apostolice[19]<\/a>.<\/p>\n Ar trebui remarcat faptul c\u0103 cele mai receptive colec\u0163ii au fost cele de o tendin\u0163\u0103 universalist\u0103, cu singura excep\u0163ie a colec\u0163iilor reformei gregoriene, dup\u0103 cum vom vedea mai t\u00e2rziu. Aceste dou\u0103 concepte ale universalit\u0103\u0163ii \u015fi receptivit\u0103\u0163ii se suprapun una peste alta.<\/p>\n \u00cen R\u0103s\u0103rit, primele colec\u0163ii canonice au ap\u0103rut \u00een secolul al IV-lea, iar \u00een fiecare dintre ele sinoadele de fiecare biseric\u0103 local\u0103, au fost primite \u00eentr-un corpus comun, a\u015fa cum sa \u00eent\u00e2mplat cu Syntagma canonum<\/em> sau Corpus Canonum Orientale <\/em>(a doua jum\u0103tate a secolului al IV-lea), Collectio Trullana <\/em>(691), etc[20]<\/a>. Aceste colec\u0163ii au primit texte din diferite Biserici orientale, dar nu de la Biserica Latin\u0103, cu excep\u0163ia Bisericii Africane. \u00cen ceea ce prive\u015fte atitudinea r\u0103s\u0103ritenilor la scrisorile pontificale, receptarea lor nu \u00eenseamn\u0103 neap\u0103rat c\u0103 acestea au fost primite de la pap\u0103 ca atare, dar pot fi \u00een\u0163elese mai degrab\u0103 ca receptarea scrisorilor de la episcopul occidentului, care relativizeaz\u0103 valoarea acestei recept\u0103ri.<\/p>\n \u00cen Apus, a existat o prim\u0103 perioad\u0103 (secolele IV-V) a colec\u0163iilor regionale \u015fi locale (Africa, Peninsula Iberic\u0103, Galia, Italia), p\u00e2n\u0103 \u00een momentul papei Gelasiu (492-496) aceast\u0103 mi\u015fcare a devenit centrat\u0103 la Roma, fiind cunoscut\u0103 \u00een istoriografia curent\u0103 ca \u201eRena\u015fterea Gelasian\u0103\u201d, dup\u0103 papa acestui nume pe care tocmai l-am men\u0163ionat. Protagonistul principal al acestei activit\u0103\u0163i de compila\u0163ie de la Roma a fost Dionisie Exiguul, un c\u0103lug\u0103r din Sci\u0163ia, versat \u00een limba greac\u0103 \u015fi latin\u0103, care, prima dat\u0103, a compilat sinoadele ecumenice \u015fi particulare din R\u0103s\u0103rit \u015fi din Apus \u015fi, apoi, scrisorile pontificale sau Decretaliile; colec\u0163ia acestor dou\u0103 elemente este cunoscut\u0103 sub numele de Collectio Dionysiana<\/em>[21]<\/a>.<\/em> Aceast\u0103 colec\u0163ie a fost privat\u0103; ea nu avea aprobarea vreunei autorit\u0103\u0163i pontificale, nici a vreunei alte autorit\u0103\u0163i biserice\u015fti, ci mai degrab\u0103 fiecare text a men\u0163inut for\u0163a obligatorie pe care a avut-o, pentru c\u0103 apar\u0163inea unui sinod general sau particular, sau a fost un decret pontifical. Avem aici, prin urmare, o receptare foarte larg\u0103 a dreptului din fiecare biseric\u0103 local\u0103, care a fost universalizat \u00een aceast\u0103 Collectio Dionysiana<\/em> datorit\u0103 r\u0103sp\u00e2ndirii lucr\u0103rii lui Dionisie, dar nu datorit\u0103 vreunei aprob\u0103ri noi de c\u0103tre nicio autoritate \u015fi astfel fiecare text \u015fi-a p\u0103strat for\u0163a pe care a avut-o la \u00eenceputurile sale \u015fi care a fost acceptat\u0103 de facto \u00een alte biserici.<\/p>\n Dup\u0103 chipul \u015fi asem\u0103narea acestei experien\u0163e dionisiace, colec\u0163ii similare s-au format \u00een fiecare din regatele germanice care au ap\u0103rut \u00een teritoriile fostului Imperiu Roman. Printre aceste colec\u0163ii, cele principale sunt cele ale unui timbru universalist, imit\u00e2nd \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103 pe aceea a lui Dionisie cel Mic, \u00een m\u0103sura \u00een care au primit texte din alte biserici \u015fi de la Roma, sau din biserica lor. Cele principale, care constituie un punct de referin\u0163\u0103, obligatorie, sunt acestea: Hispana<\/em>[22]<\/a>, Vetus Gallica<\/em>[23]<\/a> <\/em>\u015fi Dacheriana<\/em>[24]<\/a>. <\/em>Este de subliniat aten\u0163ia despre recunoa\u015fterea sau receptarea pe care Collectio Hispana<\/em> a f\u0103cut-o privind decretaliile papilor, \u00een aceste cuvinte: \u201cManeant in suo vigore conciliorum omnium constituta, simul et synodicae sanctorum praesulum Romanorum epistolae\u201d[25]<\/a>. De\u015fi cele trei colec\u0163ii pe care tocmai le-am men\u0163ionat au fost concepute pentru bisericile locale, materialele primite \u00een ele se caracterizeaz\u0103 prin universalitatea lor, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 aceste colec\u0163ii, la r\u00e2ndul lor, au primit o primire c\u0103lduroas\u0103 \u00een bisericile diferite de cele pentru care au fost concepute ini\u0163ial.<\/p>\n Paralel cu aceste colec\u0163ii de timbru universalist deja men\u0163ionate, genul literar-normativ al colec\u0163iilor peniten\u0163iale a ap\u0103rut cu vigoare de la un fond celtic anglo-saxon \u015fi de acolo s-au r\u0103sp\u00e2ndit pe continent. Aceste peniten\u0163iale s-au format \u00een principal din textele apocrife, particulariste, ajuridice \u00een caracter \u015fi oarecum unilaterale, av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 acestea s-au concentrat aproape exclusiv pe peniten\u0163\u0103. N\u0103scute \u00een biseric\u0103 din insul\u0103 \u00een mijlocul secolului al V-lea, s-au r\u0103sp\u00e2ndit cu vigoare \u00een bisericile de pe continent, \u00een secolele urm\u0103toare[26]<\/a>.<\/p>\n \u00cen timpul perioadei carolingiene, \u00een plus fa\u0163\u0103 de colec\u0163ia autentic\u0103 cunoscut\u0103 sub numele de Dacheriana<\/em> men\u0163ionat\u0103 mai sus, au ap\u0103rut, de asemenea, colec\u0163iile apocrife. Printre aceste a\u015fa-numitele Decretales<\/em> <\/em>Pseudoisidorianes<\/em> ies \u00een eviden\u0163\u0103 ca o colec\u0163ie cu caracter universalist al c\u0103rui universalism a venit de la Hispana<\/em>,<\/em> \u00een ciuda caracterului s\u0103u apocrific, av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 falsificarea a fost construit\u0103 pe o alt\u0103 falsificare anterioar\u0103 a unui codex din colec\u0163ia de mai sus[27]<\/a>.<\/p>\n \u00cen func\u0163ie de reforma carolingian\u0103 \u015fi de importan\u0163a deosebit\u0103 pentru influen\u0163a sa ulterioar\u0103 este colec\u0163ia lui Regino de la Pr\u00fcm (aprox. 906)[28]<\/a> \u015fi care este cunoscut\u0103 ca \u015fi Collectio<\/em> <\/em>Anselmo<\/em> <\/em>dedicata<\/em>, scris\u0103 de un autor necunoscut, circa<\/em> 882 \u015fi dedicat\u0103 lui Anselm, episcop de Milano[29]<\/a>. Remarcabil pentru l\u0103\u0163imea \u015fi universalismul lor printre colec\u0163iile care au precedat reforma gregorian\u0103 sunt Decretum<\/em> lui Burchard de Worms[30]<\/a> \u015fi revizuirea lui larg\u0103 cunoscut\u0103 sub numele de Collectio duodecim partium.<\/em>[31]<\/a><\/p>\n Colec\u0163iile reformei gregoriene au f\u0103cut o selec\u0163ie atent\u0103 a ceea ce a fost \u00eenainte, \u00een c\u0103utarea pentru ceea ce a fost \u00een ton cu obiectivele reformei, cre\u00e2nd o nou\u0103 revizuire sau editare a celei mai recente \u015fi principale colec\u0163ii care a fost Decretum<\/em> lui Burchard de Worms; ele au pus, de asemenea, \u00een circula\u0163ie altele noi, cele principale fiind: Breviarum Cardinalis Attonis,<\/em>[32]<\/a> Dictatus Papae <\/em>(a lui Grigorie al VII-lea),[33]<\/a> Collectio 74 titulorum,<\/em>[34]<\/a> Collectio Anselmi Lucensis,<\/em>[35]<\/a> Cardinalul Deusdedit,[36]<\/a> Liber de vita christiana Bonizonis<\/em>,[37]<\/a> \u015fi Collectio Britannica<\/em>.[38]<\/a><\/p>\n \u00cen toat\u0103 aceast\u0103 serie de colec\u0163ii exista o mai mare accentuare pe autoritatea pontifical\u0103, celebrarea sinoadelor, ap\u0103rarea imunit\u0103\u0163ii ecleziastice a bisericilor \u015fi m\u0103n\u0103stirilor, puterea coercitiv\u0103 a Bisericii, \u00een timp ce \u00een acela\u015fi timp au fost comb\u0103tute abuzurile nicolaismului, simonia \u015fi investitura laicilor.[39]<\/a> Pentru a avea o idee privind amploarea \u015fi profunzimea recept\u0103rii romane a dreptului canonic \u00een epoca gregorian\u0103, este suficient s\u0103 ne amintim c\u0103 aproape o sut\u0103 de texte ale dreptului roman au fost primite, \u00een a\u015fa-numita Collectio Britannica<\/em>. Dup\u0103 cum se \u015ftie, dreptul roman con\u0163ine nu c\u00e2teva elemente utile centraliz\u0103rii pentru care reforma gregorian\u0103 a \u00eempins greu.<\/p>\n De\u015fi poate p\u0103rea ciudat azi, la fel ca \u015fi faptul c\u0103 \u00eemp\u0103ra\u0163ii germani s-au sim\u0163it succesorii \u00eemp\u0103ra\u0163ilor romani, papii \u015fi juri\u015ftii au admis, de\u015fi cu anumite limit\u0103ri, valabilitatea dreptului roman \u00een domeniul dreptului canonic al Bisericii. Astfel, Frederick I al Germaniei a declarat \u00een 1165: \u201eNos igitur, praedecessorum nostrorum divorum imperatorum magni Constantini videlicet et Iustiniani et Valentiani, nec non Karoli et Ludovici, vestigiis inherentes, et sacras leges eorum tanquam divina oracula venerantes imitari non erubescimus Constantinum imperatorem de sacrosanctis ecclesii set rebus et privilegiis eorum constituentem.\u201d[40]<\/a> Din aceasta cauza, Dante Alighieri a pus \u00een gura lui Iustinian, c\u0103 codificare sa a fost inspirat\u0103 de Dumnezeu: \u201cTosto che con la Chiesa mossi i piedi, a Dio per grazia plaque di spirarmi, l\u2019alto lavoro e tutto \u2019i liu mi diedi.\u201d[41]<\/a><\/p>\n \u00centre timp, prin tot secolul al XI-lea redescoperirea \u015fi folosirea dreptului roman al lui Iustinian s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een Ravenna \u015fi Toscana, \u00een primul r\u00e2nd \u00een acte notariale \u015fi apoi \u00een activitatea instan\u0163elor de judecat\u0103. Procesul de \u00eenv\u0103\u0163are a acestuia a avut loc \u00een primul r\u00e2nd \u00een predarea artelor liberale \u015fi chiar mai mult \u00een \u015fcolile de notari.\u00a0 \u015ecoala din Bologna, \u00eentemeiat\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul secolului al XI-lea, \u015fi-a concentrat activitatea \u00een primul r\u00e2nd pe dreptul roman \u015fi mai t\u00e2rziu, de asemenea, pe dreptul canonic. Cu aceasta, ambele a dob\u00e2ndit statutul de universitate \u015fi exemplu de la Bologna a fost urmat de universit\u0103\u0163ile de tradi\u0163ie juridic\u0103 din Italia, Fran\u0163a, Spania, Portugalia \u015fi mai t\u00e2rziu de c\u0103tre centrele universitare din restul Europei.[42]<\/a><\/p>\n III. Receptarea \u00een Decretul lui Gra\u0163ian<\/strong><\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n O \u00eentreit\u0103 rena\u015ftere s-a produs \u00een secolul al XIII-lea: a filosofiei aristotelice, a dreptului roman \u015fi a dreptului canonic. Aceste discipline nu au fost doar ren\u0103scute, dar studiul lor a dob\u00e2ndit statutul \u015ftiin\u0163ific \u015fi universitar \u00een universit\u0103\u0163ile \u00eenfiin\u0163ate recent la Paris \u015fi la Bologna \u015fi \u00een alte universit\u0103\u0163i care au fost \u00eenfiin\u0163ate \u00een urma exemplul lor.<\/p>\n Din ceea ce am v\u0103zut deja din antecedente este clar c\u0103 p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul secolului al XII-lea totul a fost preg\u0103tit pentru o receptare extins\u0103 \u015fi profund\u0103 a normelor canonice ale bisericilor din primul mileniu \u00een sistemul medieval clasic canonic. Acest lucru a fost realizat \u00een principal, de\u015fi nu exclusiv, \u00een Decretul lui Gra\u0163ian sau Concordia<\/em>\u00a0 <\/em>discordantium canonum<\/em>,[43]<\/a> care constituie prima pies\u0103 a lui Corpus<\/em> Iuris <\/em>Canonici<\/em>.<\/em> \u00a0<\/em>Re\u0163inem c\u0103 Decretul este o colec\u0163ie privat\u0103, ca \u015fi cele anterioare din Biseric\u0103; \u015fi textele nu a dob\u00e2ndi o valoare juridic\u0103 mai mare prin simplul fapt c\u0103 acestea au fost incluse \u015fi f\u0103cea parte din Decretum<\/em> lui Gratian. \u00cen ciuda acestui fapt, autorul acesteia este considerat a fi p\u0103rintele dreptului canonic ca \u015ftiin\u0163\u0103[44]<\/a> \u015fi nicio alt\u0103 colec\u0163ie nu a avut un impact important \u00een istoria disciplinei biserice\u015fti. Gra\u0163ian adun\u0103 \u00een lucrarea sa mai multe surse disciplinare de valoare foarte diferit de primul mileniu: Sf\u00e2nta Scriptur\u0103, dreptul natural, Canones Apostolorum,<\/em> canoanele sinoadelor generale \u015fi particulare, Decretaliile papale, texte din Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i \u015fi de la al\u0163i autori biserice\u015fti, materiale normative din c\u0103r\u0163ile de peniten\u0163\u0103 celtice anglo-saxone \u015fi din r\u0103sp\u00e2ndirea acestora prin continentul european, dreptul cutumiar, episoade din istoria bisericeasc\u0103 \u015fi civil\u0103, \u00eempreun\u0103 cu dreptul roman, dreptul germanic, constitu\u0163iile regilor \u015fi \u00eemp\u0103ra\u0163ilor medievali, jurispruden\u0163\u0103 \u015fi doctrin\u0103. \u00cen tot acest amalgam multicolor ceea ce iese \u00een eviden\u0163\u0103 mai presus de toate restul sunt canoanele sinoadelor, Decretaliile papale \u015fi textele patristice \u015fi, \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 mai mic\u0103, dreptul civil, istoriografia, liturgica, etc. Dup\u0103 cum \u015ftim, Gra\u0163ian a copiat textele relevante \u00eentr-o mod literal, lu\u00e2ndu-le din colec\u0163iile reformei carolingiene, multe dintre care le-am men\u0163ionat deja \u015fi, dintre acestea, urm\u0103toarele ies \u00een eviden\u0163\u0103: Collectio Anselmo dedicata, Reginonis Pr\u00fcmiensis libro duo de synodalibus causis et disciplinis ecclesiasticis, Decretum Burchardi Wormatiensis<\/em> \u015fi versiunea sa extins\u0103, cunoscut\u0103 sub numele de Collectio duodecim partium, Collectio Anselmi Lucensis, Collectio Cardinalis Deusdedit, Polycarpus<\/em> al cardinalului Grigorie de la St. Chrysogonus, Collectio Caesaraaugustana, Liber de misericordia et justitiae,<\/em> a lui Alger de Li\u00e8ge, etc.[45]<\/a> O influen\u0163\u0103 chiar mai grea asupra lui Gra\u0163ian dec\u00e2t colec\u0163iile men\u0163ionate mai sus a fost aceea exercitat\u0103 de c\u0103tre cele trei colec\u0163ii ale lui Yves, episcop de Chartres, din 1091-1116, Tripartita,<\/em>[46]<\/a> Decretum,<\/em>[47]<\/a>\u015fi Panormia<\/em>.[48]<\/a><\/p>\n Gra\u0163ian, cu toate acestea, a fost mult mai mult dec\u00e2t un compilator de texte ale altor oameni, deoarece el a introdus o dialectic\u0103 \u00een ele, interog\u00e2ndu-le cu mare eficien\u0163\u0103, pun\u00e2nd \u00eentreb\u0103ri care reies din aceste texte, ad\u0103ug\u00e2nd \u00een acela\u015fi timp motivele pro \u015fi contra fiec\u0103rei solu\u0163ii. Cu acest drept canonic a dob\u00e2ndit un statut \u015ftiin\u0163ific, a\u015fa cum au dob\u00e2ndit lucr\u0103rile sale contemporane \u015fi \u00een paralele, sentin\u0163ele lui Petru Lombardul; dar al lui Gra\u0163ian a avut un efect istoric chiar mai r\u0103sp\u00e2ndit, datorit\u0103 faptului c\u0103 Decretul lui Gra\u0163ian a f\u0103cut parte din dreptul Bisericii p\u00e2n\u0103 la Codul de Drept Canonic din 1917. \u00cen plus fa\u0163\u0103 de editarea unei introduceri la fiecare sec\u0163iune, \u00eempreun\u0103 cu rubricile \u015fi inscrip\u0163iile, Gra\u0163ian a f\u0103cut comentarii proprii, cunoscute sub numele de dicta Gratiani<\/em> \u015fi cu acestea a introdus metoda dialectic\u0103 \u00een tratamentul surselor canonice din primul mileniu.[49]<\/a> Prin urmare, putem descrie receptarea lui Gra\u0163ian ca fiind \u201ecritic\u0103\u201d, datorit\u0103 faptului c\u0103 el nu s-a limitat la primirea textelor \u015fi a autorit\u0103\u0163ilor, ci mai degrab\u0103 a supus valoarea lor unui control riguros.<\/p>\n IV. Receptarea \u00een Conciliile \u015fi Colec\u0163iile medievale <\/strong><\/p>\n (secolele XII-XIV)<\/strong><\/p>\n A.<\/em> Activitatea conciliar\u0103 \u015fi de compila\u0163ie a Bisericii<\/em><\/strong><\/p>\n Dac\u0103 activitatea de compila\u0163ie a Bisericii p\u00e2n\u0103 la Gra\u0163ian este de notat, printre alte aspecte, pentru a fi lucrarea autorilor priva\u0163i, \u00eencep\u00e2nd cu mijlocul secolului al XII-lea aceast\u0103 activitate a fost, de asemenea, activitatea papilor, f\u0103r\u0103 a \u00eempiedica suprafa\u0163a \u00a0colec\u0163iilor particulare de mare impact , care a ajuns la num\u0103rul de 200.[50]<\/a><\/p>\n O prim\u0103 manifestare a acestui fenomen este celebrarea conciliilor generale \u00een Occident, \u00een Evul Mediu: Lateran I (1123), II (1139), III (1179), \u015fi IV (1215); Lyon I (1245) \u015fi II (1274); Viena (1310); etc. Constitu\u0163iile lor au fost aduse pentru a face parte din colec\u0163iile din Corpus<\/em> Iuris <\/em>Canonici<\/em>, ca Gra\u0163ian (1140), Grigorie al IX-lea (1234), Liber VI (1298) \u015fi Clementine (1217). Aceste concilii nu au fost numite ecumenice, dar generale sau universale,[51]<\/a> ceea ce a \u00eensemnat momentul \u00een care acestea au fost prezidate de pap\u0103 sau de legatul s\u0103u, sau pur \u015fi simplu faptul c\u0103 Pontiful Roman a dispus convocarea lor, pe c\u00e2nd, \u00een r\u0103s\u0103rit, aceste sinoade au fost numite \u201eecumenice\u201d, deoarece \u00eemp\u0103ratul era st\u0103p\u00e2nul lui ecumene<\/em>. Dar aceste condi\u0163ii au fost, de asemenea, \u00eendeplinite \u00een diferite concilii, care nu au trecut \u00een istorie ca ecumenice, a\u015fa cum s-a \u00eent\u00e2mplat, de exemplu, cu cele din Reims, \u00een anii 1119, 1131 \u015fi1148. Aceste concilii par s\u0103 aib\u0103 valoare pentru bisericile reprezentate \u00een acestea de c\u0103tre episcopii lor. \u00cen mod logic, ar trebui s\u0103 urmeze c\u0103 un sinod ecumenic este un sinod general cu reprezentare din majoritatea episcopilor din toate popoarele lumii cre\u015ftine, care s-a ridicat la cre\u015ftin\u0103tatea latin\u0103, \u00een timp ce reprezentarea r\u0103s\u0103ritean\u0103 a fost destul de mic\u0103. \u00cen orice caz, expresia \u201eecumenic\u201d a fost aplicat\u0103 conciliilor convocate prin mandatul \u00eemp\u0103ratului, care era st\u0103p\u00e2nul lui ecumeme<\/em>, \u00een timp ce expresia \u201egeneral\u201d a f\u0103cut aluzie la o generalitate, f\u0103r\u0103 s\u0103 se precizeze \u00een ce a constat. Acest lucru explic\u0103 oscila\u0163iile care au avut loc, evidente, de exemplu, \u00een faptul c\u0103 edi\u0163ia lui Merlin s-a mutat de la ultimul Conciliu din R\u0103s\u0103rit la cel de la Constance. Acest lucru nu a creat mai multe probleme pentru medievali, deoarece multe concilii din R\u0103s\u0103rit \u015fi din Apus, din care\u00a0 nici unul nu a fost \u0163inut ca ecumenic, au dob\u00e2ndit o valoare universal\u0103 \u00een Biserica Latin\u0103 prin faptul c\u0103 au intrat \u00een colec\u0163iile canonice care au fost autentificate de c\u0103tre Pontiful Roman sau pur si simplu recunoscute de \u015ftiin\u0163a canonic\u0103 a perioadei respective.[52]<\/a><\/p>\n O alt\u0103 problem\u0103 legat\u0103 de receptarea sinoadelor ecumenice \u015fi generale este num\u0103rul lor. Aceast\u0103 tem\u0103 a fost studiat\u0103 recent de c\u0103tre Vittorio Peri,[53]<\/a> al c\u0103rui argument poate fi sintetizat dup\u0103 cum urmeaz\u0103, pe baza numeroaselor sale studii despre acest subiect. Pentru ca un conciliu s\u0103 fi spus c\u0103 a fost primit, este necesar ca aceasta s\u0103 devin\u0103 o parte a credin\u0163ei \u015fi a vie\u0163ii bisericii universale sau locale, \u00een func\u0163ie de tipul de conciliului. Sinodul al VII-lea din R\u0103s\u0103rit (Niceea II, 787) a stabilit c\u0103, \u00een afar\u0103 de faptul canonic al recept\u0103rii unui conciliu ca ecumenic, cu o valabilitate universal\u0103 \u015fi recunoa\u015fterea public\u0103, aceasta se concretizeaz\u0103 prin atribuirea acestuia a unui num\u0103r care \u00eei corespunde\u00a0 \u00een serie, a\u015fa cum sa \u00eent\u00e2mplat cu Niceea II, atribuindu-i-se num\u0103rul \u015fapte. Ultimul conciliul, \u00een care aceast\u0103 regul\u0103 a fost observat\u0103 a fost Floren\u0163a, atribuindu-i-se num\u0103rul opt,[54]<\/a> pentru c\u0103, dup\u0103 cum se \u015ftie, r\u0103s\u0103ritenii au recunoscut doar ceea ce a avut loc la Floren\u0163a ca ecumenic, \u00een timp ce nu ceea ce a avut loc la Ferrara, \u00een scopul de a conchide mai t\u00e2rziu admiterea decretului lor \u00een acest conciliu. Biserica Catolic\u0103 a declarat Conciliului Tidentin a fi ecumenic \u015fi, bine\u00een\u0163eles, Vatican I \u015fi II, f\u0103r\u0103 a impune printre condi\u0163iile pentru aceast\u0103 declara\u0163ie receptarea prealabil\u0103 a Conciliului. Cu alte cuvinte, pentru r\u0103s\u0103riteni numai conciliul urm\u0103tor poate declara dac\u0103 unul precedent a fost\u00a0 ecumenic sau nu. Pentru Biserica latin\u0103, receptarea\u00a0 este o realitate mai t\u00e2rzie, care nu afecteaz\u0103 declararea ecumenicit\u0103\u0163ii unui conciliu. Numerotarea actual\u0103 a conciliilor, care include cele medievale ca ecumenice, este de obicei atribuit\u0103 lui Robert Bellarmin \u00een 1595.[55]<\/a><\/p>\n \u00cen Corpus<\/em> Iuris <\/em>Canonici<\/em> scrisorile oficiale papale sau cele \u201eautentice\u201d (Gra\u0163ian, Grigorie al IX-lea, Liber VI \u015fi Clementine), coexist\u0103 pa\u015fnic cu ceea ce nu are autoriza\u0163ie pontifical\u0103, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd ca lucr\u0103ri ale autorilor particulari (Extravagantes<\/em> ale lui Ioan al XXII-lea \u015fi Extravagantes communes<\/em>) unde fiecare text are doar o valoare juridic\u0103 pe care o de\u0163inea \u00eenainte de a deveni parte din colec\u0163ie, \u015fi cu ea, din Corpus<\/em> Iuris <\/em>Canonici<\/em>.<\/em><\/p>\n Acum putem vedea ce texte au fost primite \u00een aceste colec\u0163ii din Corpus<\/em> Iuris <\/em>Canonici<\/em>. \u00cen afar\u0103 de textele conciliilor generale din Evul Mediu deja men\u0163ionate, \u015fi Decretaliile papilor de la secolul al XII-lea la secolul al XIV-lea deja invocate, \u00een colec\u0163ia Decretaliilor lui Grigore al IX-lea s-au primit textele vechi ale colec\u0163iilor r\u0103s\u0103ritene, cum ar fi canoanele apostolice,[56]<\/a> sinoadele din R\u0103s\u0103rit (Sardica \u015fi de la Calcedon), sinoadele africane din Cartagina, Statuta<\/em> <\/em>ecclesiae<\/em> <\/em>antiquae<\/em>,[57]<\/a> conciliile vizigote, conciliile Galicane care merg de la Arles II din 353 la Avignon \u00een 1163, conciliile germanice de la\u00a0 Concilium<\/em> <\/em>germanicum<\/em> din 742 la Conciliul Salegunstadt din 1022 \u015fi cinci concilii romane.[58]<\/a><\/p>\n Nu lipsite de interes sunt textele din P\u0103rin\u0163ii greci \u015fi latini: Herma, Sf\u00e2ntul Ilarie, Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur, Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Fulgen\u0163iu de Ruspe \u015fi Isidor de Sevilla; scriitorii biserice\u015fti, cum ar fi Beda, Hincmar de Rheims, Anastasie, Ioan diaconul; surse din dreptul roman (Pauli Sententiae, Novellae, Codex Theodosianus<\/em>), Lex Romana Visigothorum. <\/em>Capitulariile regilor francezi, c\u0103r\u0163ile de peniten\u0163\u0103, etc.[59]<\/a> Mari schimb\u0103ri au fost introduse \u00een fiecare etap\u0103, dar exist\u0103, de asemenea, o coeren\u0163\u0103 clar\u0103 cu modul perioadei anterioare de procedur\u0103, a\u015fa cum tocmai am v\u0103zut. Astfel, receptarea textelor \u00een\u0163eleas\u0103 uneori pentru Biserica universal\u0103 \u015fi la al\u0163ii pentru bisericile particulare a continuat, fiind primite \u00een colec\u0163iile autentice \u015fi oficiale aprobate de papi, din secolul al XII-lea p\u00e2n\u0103 \u00een secolul al XIV-lea. Diferen\u0163a fa\u0163\u0103 de perioada anterioar\u0103 se bazeaz\u0103 \u00een faptul c\u0103, spre deosebire de ceea ce a avut loc cu colec\u0163iile precedente, exist\u0103 o doz\u0103 mult mai mare de texte de la papii medievali \u00een\u015fi\u015fi dec\u00e2t s-au primit \u00een perioadele anterioare, \u00een care mai mult a fost primit \u015fi foarte pu\u0163in nou a fost creat. Acum este invers: ceea ce este primit este relativ pu\u0163in \u00een compara\u0163ie cu ceea ce s-a creat.<\/p>\n Fenomenul de receptare \u00een perioada de care ne ocup\u0103m nu depinde numai de logica juridic\u0103 aplicat\u0103 la acel moment, dar, de asemenea, \u015fi mai presus de toate, pe rela\u0163ia dintre R\u0103s\u0103ritul \u015fi Apusul cre\u015ftin, care s-a\u00a0 \u00eenghe\u0163at \u00eenainte de schism\u0103, care a avut loc \u00een 1054 \u00eentre Biserica Bizan\u0163ului \u015fi cea de la Roma \u015fi care a avut ca protagoni\u015fti direc\u0163i pe personajul proeminent al reformei gregoriene, Humbert de Silvacandida \u015fi Patriarhul Mihail Cerularie. Episoade, cum ar fi cruciada a IV-a, care \u00een loc de a cuceri Palestina a cucerit Constantinopolul \u015fi a stabilit un imperiu latin acolo, a creat un climat mai favorabil pentru separarea dintre cele dou\u0103 Biserici dec\u00e2t la receptare \u00eentre ele. Ca urmare, nu ar trebui s\u0103 fie surprinz\u0103tor faptul c\u0103 discu\u0163iile oficiale privind restabilirea unit\u0103\u0163ii dintre cele dou\u0103 Biserici au produs cu greu rezultate \u00een timpul acestor secole.<\/p>\n Inten\u0163ia ca R\u0103s\u0103ritul s\u0103 ia parte la conciliile generale ale Occidentului nu au avut rezultate mai constructive. Aceast\u0103 problem\u0103 nu a fost nici m\u0103car invocat\u0103 \u00een mod serios pentru primele trei din aceste concilii (Lateran I-III).<\/p>\n \u00cen orice caz, r\u0103s\u0103ritenii sperau \u00eentr-un ajutor de la Occident \u00eempotriva turcilor, pentru care au promis \u00een schimb o reprezentare a Bisericii Ortodoxe \u00eentr-un conciliu viitor pe care papa Inocen\u0163iu al III-lea l-ar putea numi, \u00een timp ce occidentalii au fost preocupa\u0163i cu unirea celor doi Biserici. \u00cen acest context, a \u00eenceput o coresponden\u0163\u0103 cu scrisori \u00eentre \u00eemp\u0103ratul Bizan\u0163ului, Teodor Lascaris (cu scaunul s\u0103u la Niceea, deoarece Constantinopol a fost ocupat de c\u0103tre latinii cruciadei a IV-a), precum \u015fi Patriarhul de Constantinopol, Ioan al X-lea Kamateros, pe de o parte, \u015fi Papa Inocen\u0163iu al III- lea, pe de alt\u0103 parte. \u00cen aceast\u0103 coresponden\u0163\u0103 niciuna dintre p\u0103r\u0163i nu a realizat ceea ce au dorit.[60]<\/a> Biserica Ortodox\u0103 nu a trimis reprezentan\u0163i la Roma pentru Conciliul Lateran IV din 1215, \u00een care, \u00een afar\u0103 de reprezentarea Bisericii latine stabilit\u0103 \u00een Imperiul latin de la Constantinopol, este men\u0163ionat\u0103 doar prezen\u0163a oarecum marginal\u0103 a Patriarhului Maronit Ieremia,[61]<\/a> un diacon reprezent\u00e2nd pe Patriarhul Melkit al Alexandriei, Nicolae I \u015fi Patriarhul Iacobit, Ioan al XIV-lea, care se spune c\u0103 a participat personal. Teza pe care papa Inocen\u0163iu al III-lea a sus\u0163inut-o \u00een coresponden\u0163a de mai sus \u015fi teza prezentat\u0103 la Conciliul Lateran IV, \u00een 1215 au fost acelea\u015fi, \u015fi anume, faptul c\u0103 r\u0103s\u0103ritenii trebuiau s\u0103 prezinte, \u00een primul r\u00e2nd, o ascultare f\u0103r\u0103 echivoc fa\u0163\u0103 de Biserica Romei, iar apoi restul problemelor ivite puteau fi tratate.[62]<\/a><\/p>\n Acordurile care au fost realizate cu r\u0103s\u0103ritenii \u00een Conciliile de la Lyon II (1274) \u015fi Floren\u0163a (1439) au r\u0103mas, din p\u0103cate, litere moarte pentru motive identice sau similare ca dialogul din timpul Papei Inocen\u0163iu al III-lea, la care tocmai am f\u0103cut aluzie.<\/p>\n \u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n B. Receptarea \u00een Sinoadele provinciale \u015fi \u00een Sinoadele mitropolitane<\/em><\/strong><\/p>\n Vom examina acum sistemul de receptare a normelor din Biserica universal\u0103 \u015fi din fiecare provincie bisericeasc\u0103. Conciliul Lateran IV a mandatat celebrarea conciliilor provinciale pe o baz\u0103 anual\u0103, precedate de o vizit\u0103 a eparhiilor din provincia bisericeasc\u0103 corespunz\u0103toare, care ar putea servi drept baz\u0103 pentru m\u0103surile pe care conciliul provincial le-ar decide \u00een consecin\u0163\u0103.[63]<\/a> Aceast\u0103 institu\u0163ie a sinodului provincial fusese deja stabilit\u0103 prin canonul 5 al Sinodului I Ecumenic de la Niceea (325) ca o dat\u0103 pe an,[64]<\/a> apoi prin canonul 19 al Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451) ca de dou\u0103 ori pe an[65]<\/a> \u015fi prin canonul 6 al Sinodului al VII-lea Ecumenic de la Niceea (787) din nou ca o dat\u0103 pe an.[66]<\/a> Canon 6 al Conciliului Lateran IV (1215) face referire la aceste sinoade vechi cu fraza, \u201edup\u0103 cum este cunoscut a fi fost instituit de c\u0103tre Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i \u00een timpurile trecute\u201d (Sicut olim a sanctis patribus noscitur institutum\u2026<\/em>). Normele sinoadelor provinciale urmau s\u0103 fie aplicate de c\u0103tre fiecare dintre episcopii provinciei din eparhia sa respectiv\u0103 prin intermediul unui sinod mitropolitan, care urma s\u0103 aib\u0103 loc \u00een fiecare an, sub sanc\u0163iunea de suspendare din func\u0163ie pentru episcopii care nu au respectat acest statut. Dup\u0103 cum se \u015ftie, sinodele mitropolitane au avut loc cu o frecven\u0163\u0103 mai mare sau mai mic\u0103 \u00een Evul Mediu, aceasta fiind prima norma de drept canonic care a prescris celebrarea lor.<\/p>\n Una dintre cele mai interesante caracteristici ale legisla\u0163iei Papei Inocen\u0163iu al III-lea a constat \u00een preluarea din nou a legisla\u0163iei existente, dar imprim\u00e2ndu-i pecetea sa personal\u0103 pe unele modific\u0103ri aparent mici, dar care a avut rezultate practice importante. De fapt, aceast\u0103 \u00eenl\u0103n\u0163uire \u00eempreun\u0103 a Conciliului general, a conciliului provincial \u015fi a sinodului mitropolitan a fost piatra de temelie de a pune reforma bisericeasc\u0103 din 1215 \u00een practic\u0103.<\/p>\n Fran\u0163a[67]<\/a> \u015fi Anglia[68]<\/a> au observat destul de bine liniile generale ale normelor Papei Inocen\u0163iu al III-lea \u015fi, prin aceasta, reforma Conciliului de la Lateran a fost realizat\u0103 acolo \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 bun\u0103.<\/p>\n \u00cen ceea ce prive\u015fte Fran\u0163a, statutele sinodale ale lui Eudes de Sully au fost preluate \u015fi adoptate \u00een multe eparhii din provinciile franceze biserice\u015fti: episcopiile de Angers, Tours, Nantes \u015fi Le Mans (provincia Tours); Orleans (provincia Sens); Rouen , Bayeux \u015fi Lisieux (provincia Rouen); Poitiers (provincia Bordeaux); N\u00eemes (provincia Narbonne); Dax (provincia Auch), Clermont Ferrand \u015fi Rodez (provincia Bourges); etc.[69]<\/a><\/p>\n Statutele sinodale ale lui Eudes de Sully nu doar au inspirat o afacere bun\u0103 a legisla\u0163iei sinodale franceze, dar au fost, de asemenea, copiate mai mult sau mai pu\u0163in literal, \u00een astfel de locuri distincte \u015fi \u00eendep\u0103rtate ca restul eparhiilor franceze, Lisabona, Italia, Mainz, etc, oferind astfel o receptare \u00eentre bisericile locale, unele mai str\u00e2nse \u015fi altele mai \u00eendep\u0103rtate.[70]<\/a> Uneori, aceast\u0103 receptare a fost indirect prin intermediul unor intermediari, a\u015fa cum s-a \u00eent\u00e2mplat cu Liber sinodalis<\/em> a lui Gonzalo de Alba, promulgat\u0103 \u00een Salamanca \u00een 1410[71]<\/a>, \u00een care exist\u0103 piese identice de la sinod, publicate de episcopia de N\u00eemes \u00een 1252 de c\u0103tre canonistul Pierre de Sampzon, care pentru aceast\u0103 parte a f\u0103cut uz mare de Sinodal l\u2019Ouest.<\/em> La r\u00e2ndul s\u0103u, Liber sinodalis<\/em> a episcopului dominican, Gonyalo de Alb, a fost adoptat\u0103, de asemenea, de c\u0103tre Eparhia de Cuenca de episcopul dominican, Lope de Barrientos \u015fi de Eparhia de Segovia, \u00een 1440.[72]<\/a><\/p>\n \u00cen Anglia, statutele lui Richard Poore, Episcop de Salisbury (1217-1221) \u015fi cele ale lui Robert Grosseteste, Episcopul Lincoln (1240-1243) au fost, de asemenea, obiectul unor deriva\u0163ii sau ale unor recept\u0103ri \u00een alte eparhii.[73]<\/a><\/p>\n Receptarea \u015fi punerea \u00een aplicare \u00een eparhiile Imperiului a fost inegal\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, datorit\u0103 caracterului eterogen al diferitelor eparhii din teritoriile extinse imperiale. Nici nu exist\u0103 un studiu cuprinz\u0103tor pentru \u00eentreg secolul al XIII-lea, ci numai pentru anii 1216-1245.[74]<\/a> Un num\u0103r relativ mare de concilii \u015fi de sinoade au avut loc, r\u0103sp\u00e2ndite foarte inegal \u00een timp \u015fi spa\u0163iu. Receptarea \u015fi punerea \u00een aplicare a reformei de la Lateran a fost de asemenea neuniform\u0103. Frecven\u0163a conciliilor \u015fi a sinoadelor nu a fost uniform\u0103, dup\u0103 cum se poate observa din tabelele oferite de Pixton.[75]<\/a> Acestea adaug\u0103 p\u00e2n\u0103 la 37 de concilii provinciale \u015fi mai mult de o sut\u0103 de sinoade, dar cele mai multe dintre ele nu au nici un sens adev\u0103rat al reformei. Factorii care au \u00eempiedicat o receptare mai mare \u015fi punerea \u00een practic\u0103 a legisla\u0163iei de la Lateran s-au datorat faptului c\u0103 mul\u0163i episcopi au fost implica\u0163i \u00een activit\u0103\u0163i diplomatice \u015fi politice, devenind, prin urmare, implica\u0163i mai mult \u00een activit\u0103\u0163i temporale \u015fi de afaceri dec\u00e2t \u00een activitatea pastoral\u0103 pentru care au fost numi\u0163i. Mul\u0163i dintre ace\u015fti episcopi au fost \u00een acela\u015fi timp oameni de guvernare \u00een Biseric\u0103 \u015fi \u00een politicile seculare.<\/p>\n \u00cen Peninsula Iberic\u0103, receptarea \u015fi aplicarea Conciliului Lateran IV, \u00een timpul secolului al XIII-lea, este suficient de notabil\u0103 \u00een teritoriile Regatului de Aragon, dar mai slab\u0103 \u00een Regatul Castiliei.[76]<\/a> Pe de alt\u0103 parte, \u00eencep\u00e2nd cu Conciliul din Valladolid, \u00een 1322,[77]<\/a> problemele s-au inversat la un anumit punct, \u00een sensul c\u0103 Biserica Castiliei a tins spre o reform\u0103 care a culminat \u00een timpul regilor catolici, \u00een timp ce \u00een Biserica din Aragon s-a \u00eent\u00e2mplat invers.<\/p>\n O caracteristic\u0103 a acestei perioade de la secolul al XII-lea la secolul al XIV-lea este \u00eenflorirea unei activit\u0103\u0163i importante \u00een facult\u0103\u0163ile juridice r\u0103sp\u00e2ndite prin diverse \u0163\u0103ri: Bologna \u015fi alte universit\u0103\u0163i italiene, Salamanca, Coimbra, Montpellier, Toulouse, Avignon \u015fi mai la nord, aceea de la Orl\u00e9ans \u015fi cele de la Oxford \u015fi Cambridge. Toate celelalte facult\u0103\u0163i medievale juridice sunt dup\u0103 \u00eenceputul secolului al XIV-lea. \u00cen cadrul acestui context, rela\u0163iile \u00eentre \u015fcoli \u015fi pontificatul roman \u015fi, dup\u0103 caz, episcopi, au fost importante. Unii istorici, mai ales cei care se ocup\u0103 cu formarea teologic\u0103, dau o impresie peiorativ\u0103 dreptului canonic \u015fi \u015ftiin\u0163ei canonice, \u00een sensul c\u0103, potrivit acestor autori, ele au produs o juridicizare excesiv\u0103 a Bisericii \u00een detrimentul elementelor sale teologice. Poate c\u0103 ar fi oportun s\u0103 se reaminteasc\u0103 faptul c\u0103 nu ar trebui s\u0103 confunde \u015ftiin\u0163a adev\u0103rat\u0103 cu caricaturile posibile ale acesteia; un legislator sau un jurist nu este la fel ca un legalist. \u015ei aceast\u0103 observa\u0163ie este valabil\u0103 pentru dreptul canonic la fel de mult ca pentru teologie. Exist\u0103 c\u00e2teva exemple care clarific\u0103 aceast\u0103 problem\u0103, care este suficient pentru a semnala, l\u0103s\u00e2nd bibliografiei corespunz\u0103toare, f\u0103r\u0103 a ne re\u0163ine noi \u00een\u015fine pentru a dezvolta aceast\u0103 tem\u0103 mai deplin.<\/p>\n Gra\u0163ian stabilit baza pentru viitoarea doctrin\u0103 \u201ea obiceiul contrar legii\u201d (consuetudo contra legem<\/em>), adic\u0103, a obiceiului poporului care, \u00eembr\u0103cat \u00een anumite calit\u0103\u0163i, poate dob\u00e2ndi caracter obligatoriu.[78]<\/a><\/p>\n V. Recapitulare<\/strong><\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n Pentru a recapitula ceea ce s-a spus \u00een acest studiu, este necesar s\u0103 se sublinieze mai detaliat fenomenele caracteristice mai importante \u00een ceea ce prive\u015fte tema recept\u0103rii.\u00a0 Pentru aceasta se disting dou\u0103 momente istorice: de la \u00eenceput p\u00e2n\u0103 la Decretul lui Gra\u0163ian \u015fi etapa urm\u0103toare, care se \u00eentinde de la mijlocul secolului al XII-lea la \u00eencheierea procesului de formare a dreptului clasic canonic medieval, care s-a terminat la mijlocul secolului al XIV-lea, etape pe care le vom denumi pe scurt \u00een cele dou\u0103 subpuncte.<\/p>\n A. Receptarea dreptului canonic \u00een primul mileniu<\/em><\/strong><\/p>\n 1. Mai presus de toate, aceasta a fost perioada unei recept\u0103rii<\/em> <\/em>mai<\/em> <\/em>ample<\/em>, datorit\u0103 cantit\u0103\u0163ii de texte patristice, texte sinodale \u015fi texte de alt\u0103 natur\u0103 care au fost primite \u015fi pentru diversitatea provenien\u0163ei de la Biserica universal\u0103 \u015fi de la diferitele biserici locale din R\u0103s\u0103rit \u015fi din Apus. \u00cen edi\u0163iile, \u00een special cele mai recente, care au citat din fiecare dintre numeroasele colec\u0163ii canonice ale fiec\u0103rei perioade, este normal s\u0103 se indice, nu numai fiecare dintre aceste provenien\u0163e, dar, de asemenea, revizuirea sau forma textual\u0103 care a fost primite.<\/p>\n 2. Toat\u0103 aceast\u0103 mas\u0103 imens\u0103 de texte are, \u00een general, un caracter<\/em> <\/em>normativ<\/em>, dar, de asemenea, nu mai pu\u0163in un caracter teologic, liturgic, etc. Astfel, studiul lor este interesant nu numai pentru dimensiunea juridic\u0103 a Bisericii, ci, de asemenea, pentru realitatea ei teologic\u0103, liturgic\u0103, etc. Nu trebuie uitat faptul c\u0103 Decretul lui Gra\u0163ian nu este doar o colec\u0163ie canonic\u0103, dar, de asemenea, un tratat privind dreptul Bisericii cu declara\u0163ii teologice importante.<\/p>\n 3. Aceast\u0103 receptare a fost spontan\u0103 \u015fi<\/em> <\/em>activ\u0103<\/em>, cel pu\u0163in \u00een cele mai multe cazuri, nu pasiv\u0103 sau sub presiunea autorit\u0103\u0163ilor competente biserice\u015fti, \u00een sensul c\u0103 acesta a fost efectuat\u0103 de c\u0103tre autori priva\u0163i, f\u0103r\u0103 restric\u0163ii sau mandat de la aceste autorit\u0103\u0163i. Ele au acceptat \u015fi au primit pentru c\u0103 au crezut ceea ce a fost disciplina autentic\u0103 \u015fi au luat-o nu numai de la Biserica universal\u0103, ci, de asemenea, de la bisericile locale. Aceste cazuri au fost influen\u0163ate \u00een special de c\u0103tre comuniunea \u00een aceea\u015fi credin\u0163\u0103 unit\u0103 cu al\u0163i factori deja men\u0163iona\u0163i, care au mi\u015fcat receptarea acelea\u015fi discipline \u015fi vice-versa. \u00cen orice caz, unitatea de credin\u0163\u0103 nu a avut \u00een mod necesar o unitate de disciplin\u0103. Prima a fost cerut\u0103, at\u00e2t la nivelul Bisericii universale, precum \u015fi \u00een bisericile locale. Cea de a doua a admis o varietate remarcabil\u0103 \u00een func\u0163ie de diferitele biserici locale, cu toate c\u0103 ini\u0163iativele lor au fost din ce \u00een ce mai limitate, \u00eencep\u00e2nd mai ales cu colec\u0163iile canonice, care au fost declarate autentice de c\u0103tre papi. Prima colec\u0163ie canonic\u0103 declarat\u0103 de c\u0103tre un pap\u0103 (Inocen\u0163iu al III-lea) ca fiind obligatorie pentru toat\u0103 Biserica a fost Compilatio III Antiqua<\/em> din 1210.[79]<\/a> Aceasta a fost urmat\u0103 de Compilatio IV Antiqua <\/em>(1216), Liber Extra<\/em> a lui Grigorie al IX-lea (1234), Liber VI<\/em> a lui Bonifaciu al VIII-lea (1298) Decretales Clementinae<\/em> (1317) etc.<\/p>\n 4. Aceast\u0103 receptare a fost mai mult<\/em> <\/em>orizontal\u0103<\/em> <\/em>dec\u00e2t<\/em> <\/em>vertical\u0103<\/em>, \u00een sensul c\u0103 cele mai multe din ceea ce a fost primit au venit de la bisericile locale \u015fi nu de la Biserica universal\u0103. \u00cen consecin\u0163\u0103, ea a fost mai mult ascendent\u0103 dec\u00e2t descendent\u0103 \u015fi mai mult \u00a0orizontal\u0103 dec\u00e2t vertical\u0103.<\/p>\n 5. Aceast\u0103 receptare a fost universal\u0103<\/em>, \u00een m\u0103sura \u00een care a dus la unificarea \u00eentr-o mare m\u0103sur\u0103, \u00eentr-o lucrare, cum ar fi cea a Gra\u0163ian, disciplina tuturor bisericilor locale din Apus. Acest proces a fost realizat prin intermediul unor colec\u0163ii cu caracter universal (Dionisie Exiguul, Hispana, Vetus Gallica,<\/em> etc.) \u015fi nu prin cele ale unui caracter particular, cum ar fi cele apocrife care au avut loc \u00een patru etape (colec\u0163iile pseudo-apostolice, apocrifele Symmachiene, apocrifele carolingiene \u015fi c\u0103r\u0163ile peniten\u0163iale celtice anglo-saxone).[80]<\/a><\/p>\n 6. Cele mai multe dintre recept\u0103ri \u00een colec\u0163iile canonice au avut, \u00een general, loc \u00een vederea<\/em> <\/em>