{"id":418,"date":"2012-10-25T22:08:27","date_gmt":"2012-10-25T22:08:27","guid":{"rendered":"http:\/\/altarul-banatului.ro\/?page_id=418"},"modified":"2012-10-25T22:08:46","modified_gmt":"2012-10-25T22:08:46","slug":"fericitul-augustin-2","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/altarul-banatului.ro\/?page_id=418","title":{"rendered":"Fericitul Augustin, De Trinitate"},"content":{"rendered":"

<\/p>\n

De Trinitate[1]<\/sup><\/sup><\/a><\/p>\n

\u00a0(continuare din num\u0103rul trecut)<\/p>\n

\u00a0\u201ePresupun\u00e2nd c\u0103 ar trebui s\u0103 c\u0103ut\u0103m un alt principiu de discern\u0103m\u00e2nt pentru a distinge \u00eentre aceste dou\u0103 ordini ale cunoa\u015fterii, pe care Apostolul le distinge pentru ca s\u0103 nu ne \u00eendoim atunci c\u00e2nd spune: \u00abUnuia i s-a dat prin Duh cuv\u00e2nt de \u00een\u0163elepciune, altuia cuv\u00e2nt de \u015ftiin\u0163\u0103 dup\u0103 Acela\u015fi Duh\u00bb, chiar atunci, aceast\u0103 diferen\u0163\u0103 pe care am f\u0103cut-o \u00eentre cele dou\u0103 r\u0103m\u00e2ne foarte clar\u0103: una este cunoa\u015fterea intelectual\u0103 a realit\u0103\u0163ilor eterne, cealalt\u0103 este cunoa\u015fterea ra\u0163ional\u0103 a realit\u0103\u0163ilor temporare, \u015fi nimeni nu se \u00eendoie\u015fte c\u0103 n-ar trebui s\u0103 o prefer\u0103m pe cea de a doua primeia. L\u0103s\u00e2nd deci la o parte tot ceea ce apar\u0163ine omului exterior \u015fi dorind s\u0103 ne ridic\u0103m interior deasupra a tot ceea ce avem comun cu animalele, \u00eenainte de a aborda cunoa\u015fterea realit\u0103\u0163ilor inteligibile \u015fi supreme care sunt eterne, \u00eent\u00e2lnim cunoa\u015fterea ra\u0163ional\u0103 a realit\u0103\u0163ilor temporare. \u00cen aceasta g\u0103sim de asemenea, dac\u0103 este posibil, o trinitate, a\u015fa cum descoperisem una \u00een sim\u0163urile trupe\u015fti \u015fi alta \u00een amintiri care, prin intermediul sim\u0163urilor au p\u0103truns \u00een sufletul \u015fi \u00een spiritul nostru sub form\u0103 de imagini: \u00een locul obiectelor exterioare la care ajungem prin sim\u0163urile trupe\u015fti, vom avea atunci similitudinile corpurilor imprimate interior \u00een memorie, asupra c\u0103rora s-ar forma reprezentarea, voin\u0163a survenind \u00een al treilea r\u00e2nd pentru a o uni pe aceea cu aceasta: totul ca \u015fi cum ar fi fost fixat\u0103 asupra obiectului exterior privirea ochilor, pe care voin\u0163a o aplicase asupra lucrului sensibil pentru a produce viziunea, unindu-le una cu alta \u015fi ad\u0103ug\u00e2ndu-se astfel ca un al treilea termen\u201c (II., L.XII., XV. 25)<\/em>[2]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201ePrintr-un efect al drept\u0103\u0163ii divine, genul omenesc a fost predat puterii demonului: p\u0103catul primului om s-a transmis pe calea originii tuturor celor ce se nasc prin uniunea celor dou\u0103 sexe, \u015fi datoria p\u0103rin\u0163ilor angajeaz\u0103 to\u0163i descenden\u0163ii\u201c (II., L.XIII., XII. 16)<\/em>[3]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201eC\u00e2t despre modul \u00een care omul a fost predat puterii demonului, nu trebuie s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 c\u0103 Dumnezeu a f\u0103cut s\u0103 fie astfel sau a ordonat acest lucru: Dumnezeu doar a permis aceast\u0103 sclavie, cu toate acestea dreapt\u0103. \u00cen consecin\u0163\u0103, imediat ce Dumnezeu l-a abandonat pe p\u0103c\u0103tos, \u00een acela\u015fi timp autorul p\u0103catului \u015fi l-a subjugat. \u00cenc\u0103 mai trebuie spus c\u0103 Dumnezeu n-a abandonat pur \u015fi simplu creatura Sa astfel ca s\u0103 n-o fac\u0103 s\u0103 mai simt\u0103 ac\u0163iunea Lui creatoare \u015fi d\u0103t\u0103toare de via\u0163\u0103 \u015fi astfel ca s\u0103 nu-i mai dea cantitatea de bunuri amestecate cu relele ce sunt pedeapsa pentru p\u0103cat. Fiindc\u0103, \u00een m\u00e2nia Sa, El nu \u015ei-a retras \u00eendurarea\u201c (Psalmul 76, 10) (II., L.XIII., XII. 16)<\/em>[4]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201eDeci \u00abnoi to\u0163i vom fi salva\u0163i de El [Fiul] de m\u00e2nie\u00bb: este vorba de m\u00e2nia lui Dumnezeu, care nu este altceva dec\u00e2t o r\u0103zbunare dreapt\u0103. Fiindc\u0103 m\u00e2nia lui Dumnezeu nu este, ca aceea a omului, o tulburare a sufletului: este m\u00e2nia Aceluia despre Care Sf\u00e2nta Scriptur\u0103 spune \u00eentr-un alt loc: \u00abPentru c\u0103 Tu, Doamne al virtu\u0163ilor, judeci cu lini\u015fte\u00bb (Cartea \u00een\u0163elepciunilor 12, 18). \u015ei dac\u0103 dreapta r\u0103zbunare a lui Dumnezeu a primit numele de m\u00e2nie, reconcilierea cu Dumnezeu, dac\u0103 o \u00een\u0163elegem bine este ea altceva dec\u00e2t sf\u00e2r\u015fitul acestei m\u00e2nii? Noi nu eram du\u015fmanii lui Dumnezeu dec\u00e2t \u00een m\u0103sura \u00een care p\u0103catele noastre sunt du\u015fmani ai drept\u0103\u0163ii: odat\u0103 p\u0103catele anihilate, astfel de du\u015fm\u0103nii \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 mai existe; \u015fi cei pe care Dreptul \u00censu\u015fi \u00eei \u00eendrepteaz\u0103 sunt reconcilia\u0163i cu El\u201c (II., L.XIII., XVI. 21)<\/em>[5]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201e\u00abMai mult, adaug\u0103 Apostolul, noi ne vom sl\u0103vi chiar \u00een Dumnezeu prin Domnul Iisus Hristos, prin care acum am ob\u0163inut reconcilierea. Nu numai\u00bb, spune el, c\u0103 vom fi salva\u0163i, \u00abdar noi ne vom sl\u0103vi chiar\u00bb, \u00eens\u0103 nu \u00een noi, ci \u00ab\u00een Dumnezeu\u00bb, \u015fi nu prin noi, ci \u00abprin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care acum am ob\u0163inut acum reconcilierea\u00bb, \u00een sensul \u00een care am explicat mai sus. Apostolul continu\u0103 apoi: \u00abIat\u0103 de ce, a\u015fa cum printr-un singur om a intrat p\u0103catul \u00een lume, \u015fi prin p\u0103cat moartea, de asemenea moartea a trecut la to\u0163i oamenii prin cel \u00een care to\u0163i au p\u0103c\u0103tuit\u00bb (Romani 5, 8\u201312), \u015fi urmarea \u00een care el trateaz\u0103 pe larg despre ace\u015fti doi oameni: unul, primul Adam, prin p\u0103catul \u015fi moartea c\u0103ruia noi, descenden\u0163ii s\u0103i, suntem \u00eenl\u0103n\u0163ui\u0163i \u00een r\u0103ut\u0103\u0163i aproape ereditare; Cel\u0103lalt, al doilea Adam, Care nu este numai om, ci Dumnezeu, \u015fi Care, pl\u0103tind pentru noi datoria care nu era a Lui, ne-a scutit de datoria p\u0103rinteasc\u0103 \u015fi de propria noastr\u0103 datorie. Fiindc\u0103 astfel, prin gre\u015feala unuia singur, demonul ne \u0163inea sub puterea lui, noi to\u0163i care suntem n\u0103scu\u0163i prin concupiscen\u0163a carnal\u0103 \u015fi corupt\u0103 ce provine de la primul Adam, este drept ca prin sfin\u0163enia Unuia singur s\u0103 fim achita\u0163i noi, cei ce suntem regenera\u0163i prin harul spiritual \u015fi pur al acestui al doilea Adam\u201c (II., L.XIII., XVI. 21)<\/em>[6]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201eAlt\u0103 lec\u0163ie: harul lui Dumnezeu ni s-a manifestat \u00een Hristos omul, f\u0103r\u0103 ca ea s\u0103 fie la \u00eenceput meritat\u0103: fiindc\u0103 Hristos \u00eensu\u015fi nu meritase \u00een prealabil de a fi at\u00e2t de unit cu adev\u0103ratul Dumnezeu dac\u0103 Fiul lui Dumnezeu n-ar fi fost o singur\u0103 persoan\u0103 cu El: dar \u00eenc\u0103 din momentul \u00een care a \u00eenceput s\u0103 fie om, \u00eenc\u0103 din acel moment El este Dumnezeu. Iat\u0103 pentru ce se spune: \u00ab\u015ei Cuv\u00e2ntul s-a f\u0103cut trup\u00bb\u201c (Ioan I, 14) (II., L.XIII., XVII, 22)<\/em>[7]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201eConcupiscen\u0163a carnal\u0103, sursa procrea\u0163iei \u015fi al conceperii celorlal\u0163i oameni care duc cu ei p\u0103catul originar, n-are aici nici o participare; f\u0103r\u0103 nici cea mai mic\u0103 atingere a concupiscen\u0163ei, virginitatea a fost fecundat\u0103 sacru prin credin\u0163\u0103, nu prin unirea carnal\u0103; \u00een acest mod, ceea ce se n\u0103\u015ftea din rasa primului om era \u00een descenden\u0163a neamului s\u0103u, f\u0103r\u0103 s\u0103 mo\u015fteneasc\u0103 \u00eens\u0103 \u015fi gre\u015feala acestuia. Fiindc\u0103 ceea ce se n\u0103\u015ftea, nu era o natur\u0103 viciat\u0103 prin contaminarea p\u0103catului, ci singurul remediu pentru toate aceste vicii. Ceea ce se n\u0103\u015ftea, spun eu, era un om care nu avea \u015fi care nu va avea niciun p\u0103cat, \u015fi care \u00eei va face s\u0103 renasc\u0103, pentru a-i elibera de p\u0103cat, pe cei ce nu putuser\u0103 s\u0103 se nasc\u0103 f\u0103r\u0103 p\u0103cat\u201c (II., L.XIII., XVIII. 23)<\/em>[8]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201e\u2026Chiar prin aceasta, aceast\u0103 trinitate care const\u0103 acum din memorie, vedere, amorul acestei credin\u0163e actuale \u015fi durabile, noi o \u00een\u0163elegem ca fiind dep\u0103\u015fit\u0103 \u015fi trecut\u0103, deoarece ea nu r\u0103m\u00e2ne pentru totdeauna\u201c (II, Sufletul, chip al lui Dumnezeu: L.XIV., Prima sec\u0163iune: Chipul lui Dumnezeu din suflet, II. 4: Trinitatea credin\u0163ei nu este imaginea lui Dumnezeu)<\/em>[9]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201e\u2026\u00eens\u0103 tocmai \u00een sufletul omului, suflet ra\u0163ional \u015fi inteligent, trebuie c\u0103utat\u0103 imaginea Creatorului, grefat\u0103 \u00een mod nemuritor asupra nemuririi sale\u201c (II., L.XIV., IV. 6)<\/em>[10]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201eDe unde urmeaz\u0103 trinitatea pe care o prezent\u0103m \u00een modul urm\u0103tor: memoria, \u00een care plas\u0103m ceea ce informeaz\u0103 privirea g\u00e2ndirii \u2013 forma care o dedubleaz\u0103, \u015fi care este ca imaginea imprimat\u0103 pornind de la memorie \u2013 \u015fi ceea ce o leag\u0103 pe una de cealalt\u0103, amorul sau voin\u0163a. Atunci c\u00e2nd deci sufletul se vede pe sine prin g\u00e2ndire, el se \u00een\u0163elege \u015fi se recunoa\u015fte; el na\u015fte deci aceast\u0103 inteligen\u0163\u0103 \u015fi aceast\u0103 cuno\u015ftin\u0163\u0103 explicit\u0103 despre sine \u00eensu\u015fi. \u00cen consecin\u0163\u0103 este v\u0103zut\u0103 o realitate imaterial\u0103, dac\u0103 ea este \u00een\u0163eleas\u0103, \u015fi este cunoscut\u0103 prin \u00een\u0163elegere. Dar ceea ce na\u015fte sufletul, atunci c\u00e2nd, g\u00e2ndindu-se pe sine, se vede prin inteligen\u0163\u0103, nu este cuno\u015ftin\u0163a implicit\u0103 (notitia)<\/em> pe care o are despre el \u00eensu\u015fi, ceea ce ar putea duce la presupunerea c\u0103 el era mai \u00eenainte necunoscut sie\u015fi; nu, el era cunoscut de sine, dar \u00een modul \u00een care sunt cunoscute realit\u0103\u0163ile con\u0163inute \u00een memorie, chiar atunci c\u00e2nd nu ne g\u00e2ndim la ele: noi spunem \u00een consecin\u0163\u0103 c\u0103 un om cunoa\u015fte literele chiar c\u00e2nd se g\u00e2nde\u015fte la altceva \u015fi nu la litere. \u015ei aceste dou\u0103 cunoa\u015fteri, cea care na\u015fte \u015fi cea care este n\u0103scut\u0103, sunt unite printr-un al treilea termen, dragostea duioas\u0103, care nu este altceva dec\u00e2t voin\u0163a c\u0103ut\u00e2nd sau posed\u00e2nd ceva pentru a se bucura de aceasta. Deci tocmai prin aceste trei cuvinte, credem c\u0103 trebuie s\u0103 ni se dea o idee despre trinitatea sufletului: memorie, inteligen\u0163\u0103, voin\u0163\u0103\u201c (II., L.XIV., Trinitatea con\u015ftiin\u0163ei de sine: VI. 8)<\/em>[11]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201eDac\u0103 \u00een consecin\u0163\u0103 ne raport\u0103m la memoria interioar\u0103 prin care sufletul \u00ee\u015fi aduce aminte de sine, la inteligen\u0163a interioar\u0103 prin care el se \u00een\u0163elege pe sine, la voin\u0163a interioar\u0103 prin care el se iube\u015fte pe sine, \u00een acest centru \u00een care cele trei sunt \u00eentotdeauna \u00eempreun\u0103, au fost \u00eentotdeauna \u00eempreun\u0103, \u00eenc\u0103 din momentul \u00een care au \u00eenceput s\u0103 existe, cu sau f\u0103r\u0103 interven\u0163ia g\u00e2ndirii, s-ar p\u0103rea c\u0103 imaginea trinit\u0103\u0163ii apar\u0163ine astfel numai memoriei; \u00eens\u0103 cum sufletul nu poate s\u0103 aib\u0103 cuv\u00e2nt f\u0103r\u0103 g\u00e2ndire (fiindc\u0103 tot ceea ce spunem, n-ar fi dec\u00e2t prin acest verb interior care nu apar\u0163ine niciunei limbi, este fructul g\u00e2ndirii), recunoa\u015ftem c\u0103 aceast\u0103 imagine se g\u0103se\u015fte mai degrab\u0103 \u00een aceste trei facult\u0103\u0163i: memorie, inteligen\u0163\u0103, voin\u0163\u0103. Ceea ce numesc acum inteligen\u0163\u0103 este acea inteligen\u0163\u0103 inseparabil\u0103 de g\u00e2ndire, deoarece prin descoperirea cuno\u015ftin\u0163elor prezente \u00een memorie, \u00eens\u0103 nefiind \u00eenc\u0103 g\u00e2ndite, g\u00e2ndirea noastr\u0103 ia form\u0103; \u015fi ceea ce numesc voin\u0163\u0103, amor sau dragoste duioas\u0103, este acel principiu care, unind termenul n\u0103sc\u0103tor \u015fi termenul n\u0103scut, este \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 sigur\u0103 comun \u015fi unuia \u015fi altuia\u201c (II., L.XIV., VII. 10)<\/em>[12]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201e\u00cens\u0103 trebuie s\u0103 lu\u0103m \u00een considerare sufletul \u00een el \u00eensu\u015fi \u00eenainte ca el s\u0103 fi participat la Dumnezeu, \u015fi s\u0103 descoperim \u00een el imaginea lui Dumnezeu. Chiar dac\u0103 sufletul, spunem noi, se afl\u0103 murd\u0103rit \u015fi desfigurat prin pierderea particip\u0103rii [\u00eemp\u0103rt\u0103\u015firii] divine, el r\u0103m\u00e2ne cu toate acestea imaginea lui Dumnezeu; fiindc\u0103 ceea ce face ca el s\u0103 fie imagine, este faptul c\u0103 el este capacitat [poten\u0163at] de Dumnezeu, faptul c\u0103 el poate s\u0103 participe la Dumnezeu. Un asemenea mare bine nu este posibil dec\u00e2t deoarece el este imaginea lui Dumnezeu\u201c (II., L.XIV., Adev\u0103ratul chip al lui Dumnezeu: VIII. 11)<\/em>[13]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201eDac\u0103 deci trinitatea sufletului este imaginea lui Dumnezeu, aceasta nu e pentru c\u0103 el \u00ee\u015fi aduce aminte de sine, se \u00een\u0163elege \u015fi se iube\u015fte; ci deoarece el poate \u00eenc\u0103 s\u0103-\u015fi aminteasc\u0103, s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 \u015fi s\u0103 iubeasc\u0103 pe Cel prin care a fost creat\u201c (II., L.XIV., Sec\u0163iunea a doua, Imaginea deformat\u0103 \u015fi re\u00eennoit\u0103, Imagine \u015fi \u00een\u0163elepciune, XII. 15)<\/em>[14]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201e\u2026am \u00eenceput s\u0103 fac inteligen\u0163a s\u0103 \u00eentrevad\u0103, at\u00e2t de pu\u0163in pe c\u00e2t se poate, Treimea \u00eens\u0103\u015fi prin analogia \u00eendr\u0103gostitului, a celui iubit \u015fi al iubirii\u201c (II., L.XV., III. 5)<\/em>[15]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201eIat\u0103 deci c\u0103 \u00een aceast\u0103 esen\u0163\u0103 suveran\u0103 \u015fi neschimbat\u0103 care este Dumnezeu, aceste trei perfec\u0163iuni, memoria, inteligen\u0163a, amorul sau voin\u0163a, nu sunt Tat\u0103l, Fiul \u015fi Sf\u00e2ntul Duh, ci Tat\u0103l singur. Fiul este, El \u00censu\u015fi, \u00een\u0163elepciune n\u0103scut\u0103 din \u00een\u0163elepciune; astfel c\u0103 nici Tat\u0103l nici Sf\u00e2ntul Duh nu au inteligen\u0163\u0103 pentru El, ci El o are El \u00censu\u015fi pentru El \u00censu\u015fi, \u015fi la fel Tat\u0103l nu \u00ce\u015fi aminte\u015fte de El, iar Duhul Sf\u00e2nt nu iube\u015fte pentru El, ci El \u00censu\u015fi pentru El \u00censu\u015fi: este El \u00censu\u015fi propria Sa memorie, propria Sa inteligen\u0163\u0103, propria Sa dragoste; \u00eens\u0103 a fi aceasta \u0163ine de Tat\u0103l, din Care este n\u0103scut. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, Duhul Sf\u00e2nt fiind \u00een\u0163elepciune purcez\u00e2nd din \u00een\u0163elepciune, nu-L are pe Tat\u0103l drept memorie sau pe Fiul drept inteligen\u0163\u0103, \u015fi pe Sine ca dragoste: El n-ar fi \u00een\u0163elepciune dac\u0103 un Altul \u00ee\u015fi amintea pentru El, dac\u0103 un Altul \u00een\u0163elegea pentru El, \u015fi dac\u0103 El n-ar fi avut al s\u0103u propriu dec\u00e2t amorul; \u00eens\u0103 El posed\u0103 El \u00censu\u015fi aceste trei perfec\u0163iuni \u015fi le posed\u0103 \u00een a\u015fa manier\u0103 \u00eenc\u00e2t este El \u00censu\u015fi chiar aceste perfec\u0163iuni. Totu\u015fi, acest privilegiu de a fi ca atare El \u00eel de\u0163ine de la sursa din care purcede\u201c (II., L.XV., Diferen\u0163e \u00eentre trinitatea sufletului \u015fi Trinitatea divin\u0103: VII. 12)<\/em>[16]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201eTocmai astfel se apropie asem\u0103narea imaginii create, at\u00e2t c\u00e2t se poate, de asem\u0103narea imaginii n\u0103scute, aceea \u00een virtutea c\u0103reia afirm\u0103m c\u0103 Dumnezeu Fiul este substan\u0163ial asem\u0103n\u0103tor Tat\u0103lui \u00een toate\u201c (II., L.XV., Aceast\u0103 \u00abenigm\u0103\u00bb este asem\u0103narea obscur\u0103 a Cuv\u00e2ntului lui Dumnezeu: XI. 20)<\/em>[17]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201eAcest Duh Sf\u00e2nt, dup\u0103 Sfintele Scripturi, nu este nici numai Duhul Tat\u0103lui, nici numai Duhul Fiului, ci al am\u00e2ndurora: chiar prin aceasta el ne \u00eenva\u0163\u0103 acea caritate comun\u0103 Tat\u0103lui \u015fi Fiului, prin care Ei Se iubesc reciproc\u201c (II., L.XV., Sec\u0163iunea a treia: \u00cen ce sens este Duhul Sf\u00e2nt caritatea, Caritatea comun\u0103 celor trei Persoane: XVII. 27)<\/em>[18]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201e\u015ei cu toate acestea nu este lipsit de ra\u0163iune faptul c\u0103 \u00een aceast\u0103 Trinitate numim Cuv\u00e2nt al lui Dumnezeu numai pe Fiul, Dar al lui Dumnezeu numai pe Duhul Sf\u00e2nt, \u015fi Dumnezeu-Tat\u0103l pe Acela singur din care Cuv\u00e2ntul este n\u0103scut \u015fi din care purcede, ca din primul s\u0103u principiu (principaliter)<\/em>, Duhul Sf\u00e2nt. Eu spun \u00abca din primul s\u0103u principiu\u00bb, fiindc\u0103 este dovedit c\u0103 Duhul Sf\u00e2nt purcede de asemenea din Fiul. \u00cens\u0103 acest privilegiu, este iar\u0103\u015fi Tat\u0103l Acela ce \u00eel acord\u0103 Fiului: aceasta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 Fiul ar fi existat vreodat\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103-l aib\u0103, ci c\u0103 tot ceea ce Tat\u0103l a dat Cuv\u00e2ntului S\u0103u unic, i-a dat n\u0103sc\u00e2nd. El L-a n\u0103scut \u00een a\u015fa fel c\u0103 Darul Lor comun purcede de asemenea din Fiul \u015fi c\u0103 Duhul Sf\u00e2nt este duhul celorlalte dou\u0103 Persoane\u201c (II., L.XV., Caritatea atribuit\u0103 ca proprie Duhului: XVII. 29)<\/em>[19]<\/sup><\/sup><\/a>. <\/em>(\u2026) \u201eC\u00e2t despre expresia: Fiul carit\u0103\u0163ii Sale, aceasta nu semnific\u0103 altceva dec\u00e2t \u00abFiul S\u0103u preaiubit\u00bb, Fiul substan\u0163ei Sale. Fiindc\u0103 caritatea Tat\u0103lui, \u00een aceast\u0103 natur\u0103 inexprimabil de simpl\u0103, nu este nimic altceva dec\u00e2t natura \u015fi substan\u0163a Tat\u0103lui, a\u015fa cum am spus-o adeseori, \u015fi cum nu voi \u00eenceta s\u0103 o spun. \u00cen consecin\u0163\u0103, Fiul carit\u0103\u0163ii Sale nu este altceva dec\u00e2t Cel ce a fost n\u0103scut din substan\u0163a Sa\u201c (II., L.XV., Totu\u015fi caritatea este substan\u0163a divin\u0103: XIX. 37)<\/em>[20]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201eApoi prin luarea \u00een considerare a f\u0103pturilor, operele lui Dumnezeu, am \u00eencercat at\u00e2t c\u00e2t mi-a stat \u00een puteri, s\u0103 \u00eei aduc pe cei care cereau o explica\u0163ie ra\u0163ional\u0103 unor atari mistere la contemplarea prin inteligen\u0163\u0103, de bine de r\u0103u, secretele Dumnezeului invizibil: (Romani 1, 20) am recurs la creaturi, mai ales la creatura ra\u0163ional\u0103 \u015fi inteligent\u0103, imaginea lui Dumnezeu, pentru a-i face s\u0103 vad\u0103, ca \u00eentr-o oglind\u0103, at\u00e2t c\u00e2t pot \u015fi dac\u0103 pot, Dumnezeul Treime \u00een trinitatea memoriei noastre, inteligen\u0163ei noastre, voin\u0163ei noastre. Fiecare, printr-un fel de intui\u0163ie vie, vede c\u0103 aceste trei puteri, \u00een virtutea unei inten\u0163ii divine, formeaz\u0103 textura natural\u0103 a spiritului s\u0103u: el sesizeaz\u0103 c\u00e2t de mult \u00eenseamn\u0103 pentru spirit s\u0103 poat\u0103 s\u0103 \u00ee\u015fi aminteasc\u0103, s\u0103 vad\u0103, s\u0103 doreasc\u0103 natura etern\u0103 \u015fi nemi\u015fcat\u0103, de a-\u015fi aminti de ea prin memorie, de a o contempla prin inteligen\u0163\u0103, de a o \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa prin dragoste: da, tocmai aici este locul \u00een care el descoper\u0103 imaginea acestei suverane Treimi. Pentru a ajunge s\u0103 \u00ee\u015fi aminteasc\u0103, s\u0103 vad\u0103, s\u0103 iubeasc\u0103 aceast\u0103 Treime suveran\u0103, tocmai la Ea trebuie s\u0103 se raporteze orice fiin\u0163\u0103 vie pentru a deveni obiectul amintirii sale, contempla\u0163iei sale, complezen\u0163elor sale. Cu toate acestea, aceast\u0103 imagine care este opera lui Dumnezeu \u015fi pe care omul a pervertit-o prin gre\u015feala sa, am ar\u0103tat, at\u00e2t c\u00e2t mi se p\u0103rea necesar, c\u0103 nu trebuia s\u0103 fie a\u015fa mult asimilat\u0103 cu Treimea divin\u0103 despre care nu mai g\u0103sim dec\u00e2t asem\u0103n\u0103ri; ci c\u0103 trebuia s\u0103 vedem de asemenea o mare deosebire \u00een aceast\u0103 asem\u0103nare\u201c (II., L.XV., Sec\u0163iunea a patra: Purcederile divine, Sufletul \u2013 imagine a purcederilor divine: XX. 39)<\/em>[21]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201eDimpotriv\u0103, noi n-am descoperit \u00een aceast\u0103 enigm\u0103 [cf. I Corinteni 13, 12] alt\u0103 asem\u0103nare care s\u0103 par\u0103 a conveni Duhului Sf\u00e2nt dec\u00e2t voin\u0163a, sau \u00eenc\u0103 amorul sau dragostea duioas\u0103, care nu este altceva dec\u00e2t voin\u0163a \u00een toat\u0103 puterea ei\u201c (II., L.XV., XXI. Voin\u0163a noastr\u0103 imagine a Duhului Sf\u00e2nt: 41)<\/em>[22]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201ePasaje importante ale sfintelor Scripturi confirm\u0103 c\u0103 Duhul Tat\u0103lui \u015fi al Fiului este \u00eentr-adev\u0103r Cel ce \u00een Treime prime\u015fte ca propriu numele de Duh Sf\u00e2nt: \u015fi tocmai de El spune Fiul \u00een continuare: \u00abCel pe Care \u00cel voi trimite dup\u0103 aceea de la Tat\u0103l\u00bb (Ioan 15, 26); \u015fi \u00eentr-un alt pasaj: \u00abCel pe Care Tat\u0103l \u00cel va trimite \u00een numele Meu\u00bb (Idem,<\/em> 14, 26). Aceste dou\u0103 texte arat\u0103 bine c\u0103 Duhul purcede de la Tat\u0103l \u015fi de la Fiul. Fiul spune El \u00censu\u015fi: \u00abEl purcede de la Tat\u0103l\u00bb \u015fi pe de alt\u0103 parte, dup\u0103 \u00eenvierea Sa din mor\u0163i \u015fi apari\u0163ia Sa \u00een fa\u0163a Apostolilor, Fiul spune sufl\u00e2nd asupra lor: \u00abLua\u0163i Duh Sf\u00e2nt\u00bb (Ioan 20, 22), pentru a ar\u0103ta bine c\u0103 Duhul purcede de asemenea \u015fi de la El\u201c (II., L.XV., Purcederea Duhului Sf\u00e2nt, Duhul purcede din Tat\u0103l \u015fi din Fiul: XXVI. 45)<\/em>[23]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201eDuhul Sf\u00e2nt, \u00eenaintea na\u015fterii Fiului, era deja sau nu era \u00eenc\u0103 purces din Tat\u0103l? Oare doar dup\u0103 aceast\u0103 na\u015ftere El purcede din Tat\u0103l \u015fi din Fiul? Aceste \u00eentreb\u0103ri pot avea sens acolo unde timpul nu exist\u0103? Ele ar fi avut un sens acolo unde timpul intra \u00een discu\u0163ie: noi am fi putut s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m dac\u0103 voin\u0163a ar fi purces mai \u00eent\u00e2i din spirit pentru a cerceta ceea ce, odat\u0103 g\u0103sit, \u00eei este pe post de progenitur\u0103 (proles)<\/em>: aceasta odat\u0103 n\u0103scut\u0103 \u015fi generat\u0103, voin\u0163a \u00ee\u015fi prime\u015fte perfec\u0163iunea, odihnindu-se \u00een sf\u00e2r\u015fitul s\u0103u; astfel, ceea ce era dorin\u0163\u0103 \u00een interiorul voin\u0163ei ce caut\u0103 devine amor \u00een voin\u0163a care se bucur\u0103, amor care totu\u015fi purcede de la unul \u015fi de la cel\u0103lalt, vreau s\u0103 spun din spiritul care genereaz\u0103 \u015fi de la cuno\u015ftin\u0163a generat\u0103, ace\u015ftia doi fiind \u00eentr-un fel de rela\u0163ie de paternitate \u015fi filia\u0163ie. \u00cens\u0103 aceste probleme nu mai pot s\u0103 se pun\u0103 acolo unde nimic nu \u00eencepe \u00een timp pentru ca apoi s\u0103 se \u00eemplineasc\u0103 \u00een timp. \u00cen consecin\u0163\u0103, fie ca cel ce poate s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 na\u015fterea atemporal\u0103 a Fiului de c\u0103tre Tat\u0103l, s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 \u015fi purcederea atemporal\u0103 a Duhului Sf\u00e2nt pornind din Tat\u0103l \u015fi din Fiul\u201c (II., L.XV., XXVI. Purcederea atemporal\u0103: 47)<\/em>[24]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201eDoamne, Dumnezeule singur \u015fi unic, Dumnezeule Treime, tot ceea ce-am spus \u00een aceste c\u0103r\u0163i \u015fi \u00eemi vine de la Tine, fie ca cei ce sunt ai T\u0103i s\u0103 le recunoasc\u0103; \u015fi dac\u0103 ceva provine de la mine, Tu \u015fi cei ce sunt ai T\u0103i, s\u0103 mi le ierta\u0163i. Amin\u201c (II., L.XV., Rug\u0103ciunea final\u0103: XXVIII. 51)<\/em>[25]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n

Selec\u0163ie, traducere \u015fi comentarii de arhim. lect. univ. dr. TEOFAN MADA<\/p>\n

\n

 <\/p>\n

\n
\n

[1]<\/sup><\/sup><\/a> PL 42, 819\u20131098. Edi\u021bie critic\u0103: Oeuvres de Saint Augustin<\/em>, 15, 2me S\u00e9rie: Dieu et son oeuvre, La Trinit\u00e9 <\/em>(Livres I\u2013VII), I. Le myst\u00e8re<\/em>, Texte de l\u2019\u00e9dition b\u00e9n\u00e9dictine, traduction et notes par M. Mellet, O.P. et Th. Camelot, O.P., Introduction par E. Hendrikx, O.E.S.A., Descl\u00e9e De Brouwer, Paris, 1955.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[2]<\/sup><\/sup><\/a> Dup\u0103 ce c\u0103 face o disjunc\u0163ie \u00eentre ra\u0163iunea contemplativ\u0103 \u015fi ra\u0163iunea activ\u0103, Augustin se preg\u0103te\u015fte s\u0103 urce \u2013 prin cele dou\u0103 trinit\u0103\u0163i naturale ale sufletului \u2013 \u00een cunoa\u015fterea lui Dumnezeu. Vederea lui Dumnezeu se va \u201erealiza\u201c \u2013 conform g\u00e2ndirii sale \u2013 \u00een mod paradoxal, prin aceste trinit\u0103\u0163i psihologice ale naturii noastre c\u0103zute!<\/p>\n<\/div>\n

\n

[3]<\/sup><\/sup><\/a> Datoria p\u0103catului str\u0103mo\u015fesc i-a \u201elivrat\u201c pe to\u0163i oamenii sub puterea demonului.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[4]<\/sup><\/sup><\/a> Dumnezeu doar \u201ea permis\u201c diavolului s\u0103 \u00eel subjuge pe om, f\u0103r\u0103 s\u0103 fi dat El \u00censu\u015fi ordinul subjug\u0103rii.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[5]<\/sup><\/sup><\/a> M\u00e2nia lui Dumnezeu este \u00een acela\u015fi timp pedeaps\u0103 dreapt\u0103 \u015fi r\u0103zbunare.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[6]<\/sup><\/sup><\/a> \u201eDatoria\u201c ereditar\u0103 a fost r\u0103scump\u0103rat\u0103 de Hristos. Textul este celebru prin r\u0103st\u0103lm\u0103cirea latin\u0103: \u201e\u00een care to\u0163i au p\u0103c\u0103tuit\u201c, dar \u015fi pentru deja cunoscutele coordonate augustiniene: datorie ereditar\u0103, obliga\u0163ia \u201enatural\u0103\u201c de a p\u0103c\u0103tui, debit \u015fi solvabilitate, r\u0103ut\u0103\u0163ile noastre \u015fi relele ca acte quasi-ereditare, blestemul na\u015fterii prin concupiscen\u0163\u0103 ce antreneaz\u0103 implacabil voin\u0163ele noastre\u2026<\/p>\n<\/div>\n

\n

[7]<\/sup><\/sup><\/a> Teoria obsesiv\u0103 a meritelor, sau mai bine zis a lipsei de merite specific\u0103 omenirii, \u00eel face pe Augustin s\u0103 speculeze la marginea nestorianismului, \u015fi s\u0103 se manifeste prin expresii pur \u015fi simplu nestoriene, cum ar fi aceea conform c\u0103reia \u201eHristos \u00eensu\u015fi nu ar fi meritat \u00een prealabil s\u0103 fie at\u00e2t de intim unit cu adev\u0103ratul Dumnezeu dac\u0103 Fiul lui Dumnezeu n-ar fi fost o singur\u0103 persoan\u0103 cu El\u2026\u201c Nici m\u0103car ca idee nu se poate discuta de eventualitatea existen\u0163ei unui Hristos de acest tip, f\u0103r\u0103 merite, care s\u0103 precead\u0103 existen\u0163a Fiului \u00eentrupat. Hristos-Omul apare ca Subiect, iar Fiul lui Dumnezeu drept Complement: gramatica lui Augustin \u00eens\u0103\u015fi e neclar\u0103! Formula lui Augustin poate fi interpretat\u0103 \u00een sensul c\u0103 nu exista ini\u0163ial dec\u00e2t Tat\u0103l: \u00eens\u0103, din momentul \u00een care a fost conceput Hristos, din acel moment El era Fiul lui Dumnezeu.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[8]<\/sup><\/sup><\/a> Fecioria Mariei a fost fecundat\u0103 de credin\u0163\u0103, nu de concupiscen\u0163\u0103. Se observ\u0103 primordialitatea naturii \u00een dauna persoanei \u00een concep\u0163ia augustinian\u0103.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[9]<\/sup><\/sup><\/a> Memoria, vederea, amorul credin\u0163ei actuale sunt acea trinitate a sufletului ce nu reprezint\u0103 chipul lui Dumnezeu din om.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[10]<\/sup><\/sup><\/a> Imaginea lui Dumnezeu este \u00een sufletul nemuritor.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[11]<\/sup><\/sup><\/a> Memoria, inteligen\u0163a, voin\u0163a, ne dau o idee despre trinitatea sufletului, nu sunt chiar ele trinitatea, deoarece, spune mai t\u00e2rziu Augustin, ele au fost desfigurate de p\u0103cat.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[12]<\/sup><\/sup><\/a> Memoria interioar\u0103 este un fel de principiu al identit\u0103\u0163ii: prin ea, sufletul \u00ee\u015fi aminte\u015fte de sine; inteligen\u0163a interioar\u0103 este acea facultate prin care sufletul se \u00een\u0163elege pe sine; iar voin\u0163a interioar\u0103 este acea facultate prin care sufletul se iube\u015fte pe sine.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[13]<\/sup><\/sup><\/a> Sufletul este desfigurat de pierderea participa\u0163iei divine, \u015fi cu toate acestea r\u0103m\u00e2ne chip al lui Dumnezeu. Augustin concepe sufletul \u00een sine, \u015fi dup\u0103 aceea \u00eencearc\u0103 s\u0103-l raporteze la Dumnezeu: aceast\u0103 procesualitate a g\u00e2ndirii este diferit\u0103 de P\u0103rin\u0163ii greci \u2013 care contempl\u0103 sufletul \u00een \u00eensu\u015fi procesul z\u0103mislirii de c\u0103tre Sf\u00e2nta Treime. La ei sufletul nu este niciodat\u0103 singur: el este \u00eentotdeauna sub suflarea de via\u0163\u0103 a Dumnezeirii! La Augustin \u00een\u0103l\u0163area sufletului apare ca un proces emergent, rupt de tot demersul de p\u00e2n\u0103 atunci al g\u00e2ndirii filosofice despre sine.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[14]<\/sup><\/sup><\/a> Apare \u00een sf\u00e2r\u015fit \u015fi raportarea sufletului la Dumnezeul personal, nu cel aflat la starea de simpl\u0103 idee a Evangheliei.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[15]<\/sup><\/sup><\/a> Analogia Persoanelor Treimii: \u00eendr\u0103gostitul, cel iubit \u015fi iubirea. La Augustin analogia aceasta con\u0163ine un singur \u201e\u00eendr\u0103gostit\u201c, deci o singur\u0103 Persoan\u0103 adev\u0103rat\u0103 \u00een toat\u0103 Sf\u00e2nta Treime, celelalte dou\u0103 fiind reduse la condi\u0163ia de obiect al iubirii \u015fi inten\u0163ie de a iubi!<\/p>\n<\/div>\n

\n

[16]<\/sup><\/sup><\/a> Memoria, inteligen\u0163a, voin\u0163a sunt \u00een\u0163elese ca \u201ecele trei perfec\u0163iuni\u201c din Dumnezeu, fiecare Persoan\u0103 av\u00e2ndu-le pe toate. Augustin \u00cel analizeaz\u0103 pe Dumnezeu ad intra,<\/em> consider\u00e2nd implicit c\u0103 g\u00e2ndurile \u015fi conceptele noastre au puterea de a cuprinde via\u0163a divin\u0103. Viziunea vie\u0163ii dumnezeie\u015fti este la Augustin pur conceptual\u0103, dar \u201elumina\u201c intelectului surprinde un fel de esen\u0163\u0103 aristotelic\u0103, inert\u0103 \u00een sine \u00eens\u0103\u015fi, susceptibil\u0103 conceptualiz\u0103rii \u015fi perfect \u201esupus\u0103\u201c ra\u0163iunii noastre.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[17]<\/sup><\/sup><\/a> For\u0163area analogiei trinitare suflet-Dumnezeu \u00eel aduce pe Augustin la pronun\u0163area unei formule semiariene: \u201eFiul este substan\u0163ial asem\u0103n\u0103tor Tat\u0103lui\u201c! \u201eConsubstan\u0163ialitatea\u201c ortodox\u0103 a fost \u00eenlocuit\u0103 cu \u201esubstan\u0163ialitatea asem\u0103n\u0103toare\u201c semiarian\u0103.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[18]<\/sup><\/sup><\/a> Duhul e pentru Augustin caritatea prin care Tat\u0103l \u015fi Fiul se iubesc reciproc, Persoana Lui fiind redus\u0103 la condi\u0163ia de rela\u0163ie intra-trinitar\u0103.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[19]<\/sup><\/sup><\/a> Purcederea Duhului \u201e\u015fi de la Fiul\u201c. Augustin confund\u0103 esen\u0163a (substan\u0163a) lui Dumnezeu cu lucr\u0103rile Sale \u2013 \u00een spe\u0163\u0103 cu caritatea (dragostea). Caritatea este identificat\u0103 cu natura divin\u0103 a Tat\u0103lui, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 expresia \u201eFiul iubirii Sale\u201c ar fi identic\u0103 expresiei \u201eFiul substan\u0163ei Sale\u201c. Ultima expresie descoper\u0103 preponderen\u0163a substan\u0163ei \u00een dauna persoanei: corect ar fi fost: \u201eFiul Tat\u0103lui\u201c sau \u201eFiul Persoanei Tat\u0103lui\u201c. \u201eFiul iubirii Sale\u201c este o expresie ce se refer\u0103 la filantropia Tat\u0103lui care face din propriul S\u0103u Fiu \u015fi Cuv\u00e2nt consubstan\u0163ial \u201eFiu al Omului\u201c.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[20]<\/sup><\/sup><\/a> \u201eN\u0103scut din substan\u0163a Tat\u0103lui\u201c \u2013 expresie ce reflect\u0103 esen\u0163ialismul neoplatonic al concep\u0163iei augustiniene. Substan\u0163a \u00eens\u0103, fie ea \u015fi divin\u0103, nu are paternalitate!<\/p>\n<\/div>\n

\n

[21]<\/sup><\/sup><\/a> Vederea Treimii \u00een oglinda memoriei, inteligen\u0163ei, voin\u0163ei.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[22]<\/sup><\/sup><\/a> Iubirea este \u2013 \u00een concep\u0163ia augustinian\u0103 \u2013 voin\u0163a \u00een for\u0163\u0103 plenar\u0103.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[23]<\/sup><\/sup><\/a> Purcederea Duhului \u015fi de la Fiul: rodul confuziei dintre Teologie \u015fi Iconomie.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[24]<\/sup><\/sup><\/a> Purcederea Duhului din Tat\u0103l \u015fi Fiul este atemporal\u0103. Dup\u0103 ce pune ni\u015fte \u00eentreb\u0103ri pe care nu se c\u0103dea s\u0103 le pun\u0103, dup\u0103 ce deschide ni\u015fte probleme ce nu au sens, doar pentru a recunoa\u015fte apoi c\u0103 nu au sens, Augustin suspend\u0103 totul \u015fi ne d\u0103 ca absolut cert\u0103 dubla purcedere a Duhului ca fiind atemporal\u0103. C\u0103 era atemporal\u0103 \u015ftia \u00eens\u0103 orice om cu bun sim\u0163, dar nu e dubl\u0103 purcedere. Reflec\u0163iile desf\u0103\u015furate \u00een timp \u015fi cercetarea rela\u0163iilor dintre Persoanele Sfintei Treimi \u00een planul iconomiei m\u00e2ntuirii nu pot fi extrapolate \u015fi aplicate \u201ead intra\u201c,<\/em> \u00een miezul Treimii Persoanelor deofiin\u0163\u0103.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[25]<\/sup><\/sup><\/a> La sf\u00e2r\u015fitul tratatului, Augustin \u00cei cere iertare lui Dumnezeu pentru toate cuvintele care nu vin de la Duhul.<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n

<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

De Trinitate[1] \u00a0(continuare din num\u0103rul trecut) \u00a0\u201ePresupun\u00e2nd c\u0103 ar trebui s\u0103 c\u0103ut\u0103m un alt principiu de discern\u0103m\u00e2nt pentru a distinge \u00eentre aceste dou\u0103 ordini ale cunoa\u015fterii, pe care Apostolul le distinge pentru ca s\u0103 nu ne \u00eendoim atunci c\u00e2nd spune: … Continu\u0103 s\u0103 cite\u0219ti →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":0,"menu_order":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","template":"sidebar-page.php","meta":{"footnotes":""},"class_list":["post-418","page","type-page","status-publish","hentry"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/altarul-banatului.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages\/418","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/altarul-banatului.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/altarul-banatului.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/altarul-banatului.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/altarul-banatului.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=418"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/altarul-banatului.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages\/418\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":420,"href":"https:\/\/altarul-banatului.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages\/418\/revisions\/420"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/altarul-banatului.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=418"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}