<\/p>\n
Arhim. lect. univ. dr. TEOFAN MADA<\/p>\n
Biserica este un \u201espital duhovnicesc\u201c \u00een care preo\u0163ii-terapeu\u0163i au menirea de a transmite oamenilor, printr-o via\u0163\u0103 sf\u00e2nt\u0103, \u201emedicamentul lui Dumnezeu\u201c, care este Iisus Hristos Cel r\u0103stignit \u015fi \u00eenviat, \u201em\u0103sura tuturor lucrurilor\u201c. \u00cen deplin\u0103 conformitate cu m\u0103rturiile neo-testamentare referitoare la puterea t\u0103m\u0103duitoare a M\u00e2ntuitorului, Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i \u015fi Tradi\u0163ia Bisericii v\u0103d \u00een El Doctorul trimis de Tat\u0103l omenirii c\u0103zute \u00een p\u0103cat, omenirii aflate sub influen\u0163a urm\u0103rilor p\u0103catului str\u0103mo\u015fesc. Astfel, M\u00e2ntuitorul este Cel ce va reda omului s\u0103n\u0103tatea sa primordial\u0103[1]<\/sup><\/sup><\/a>. Vorbind despre Patima, moartea \u015fi \u00cenvierea Domnului, Sf\u00e2ntul Grigorie Teologul spune c\u0103 \u201etoate acestea erau pentru Dumnezeu un mijloc de vindecare a sl\u0103biciunii noastre, ca s\u0103-l repun\u0103 pe vechiul Adam \u00een starea din care c\u0103zuse \u015fi s\u0103-l duc\u0103 din nou l\u00e2ng\u0103 pomul vie\u0163ii\u201c[2]<\/sup><\/sup><\/a>. Cre\u015ftinismul ofer\u0103 omenirii s\u0103n\u0103tatea m\u00e2ntuirii[3]<\/sup><\/sup><\/a> prin intermediul unei metode terapeutice specifice. Prin intermediul acesteia, Biserica ac\u0163ioneaz\u0103, dup\u0103 cuvintele Sf\u00e2ntului Ioan Gur\u0103 de Aur, ca \u201eo farmacie duhovniceasc\u0103<\/em>, unde se preg\u0103tesc leacuri pentru noi, ca s\u0103 ne vindec\u0103m de r\u0103nile pe care ni le face lumea\u201c[4]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n \n \n 1. \u00cen\u0163elegerea medical\u0103 a bolii<\/strong><\/p>\n \n Definirea bolii de \u015ftiin\u0163a medical\u0103 nu este una simpl\u0103. Dimpotriv\u0103, chiar exist\u0103 o discu\u0163ie interminabil\u0103 asupra problematicii ridicate de definirea bolii \u201efizice\u201c sau a celei \u201epsihice\u201c[5]<\/sup><\/sup><\/a>. Psihiatrul Thomas Szasz, \u00eentr-o lucrare celebr\u0103, a anilor \u201960 ai secolului XX[6]<\/sup><\/sup><\/a>, certific\u0103 faptul c\u0103 boala psihic\u0103 constituie un mit. Astfel, potrivit defini\u0163iei date termenului de \u201eboal\u0103\u201c, este necesar s\u0103 existe o disfunc\u0163ionalitate concret\u0103 a trupului, \u00een timp ce, dup\u0103 opinia altora, boala trebuie s\u0103 se defineasc\u0103 pe temeiul simptomelor de care sufer\u0103 cineva, independent de existen\u0163a sau nu a unei disfunc\u0163ii trupe\u015fti \u2013 unde ar trebui s\u0103 fie motiv pentru \u201eboala psihic\u0103\u201c. \u00centrebarea se concentreaz\u0103 asupra faptului dac\u0103 este suficient s\u0103 se articuleze simptomele \u015fi suferin\u0163a, ca s\u0103 putem vorbi despre eliminarea bolii sau este nevoie s\u0103 ne referim \u00eentr-un anume sens la normalitatea sau anormalitatea organismului, unde introducem criterii subiective \u015fi sociale \u00een definirea bolii.<\/p>\n \u00cen abord\u0103rile de mai sus domin\u0103 dou\u0103 elemente esen\u0163iale. Unul dintre ele l-am numi ideologic<\/em><\/strong>. Ce \u00eenseamn\u0103 situa\u0163ie \u201eanormal\u0103\u201c a organismului? Desigur, \u00een spatele acestora se presupune sensul \u201enormalului\u201c. Dar cum poate fi definit \u201enormalul\u201c, \u201enormalitatea\u201c, dac\u0103 nu presupunem a priori<\/em> c\u0103 am conceput mental omul ideal? Care este organismul ideal, \u201enormal\u201c, pentru care bolnavul constituie \u201eanormalitatea\u201c? \u00cen acest punct, r\u0103spunsul ce s-a dat de veacuri este cel \u201efizic\u201c. Natura este considerat\u0103 de c\u0103tre mul\u0163i drept identic\u0103 s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii. Dac\u0103 tr\u0103im dup\u0103 regulile naturii, suntem s\u0103n\u0103to\u015fi. \u00cenc\u0103 de la filosofii clasici elini, care au divinizat natura, p\u00e2n\u0103 la Filon \u015fi la scolasticii medievali, dar \u015fi la filosofii iluminismului[7]<\/sup><\/sup><\/a>, care au divinizat a\u015fa-zisul \u201edrept natural\u201c, mocne\u015fte concep\u0163ia c\u0103 \u201enaturalul\u201c este s\u0103n\u0103tos, iar \u201enenaturalul\u201c este bolnav[8]<\/sup><\/sup><\/a>. E aproape imposibil s\u0103 se defineasc\u0103 \u201enormalul\u201c \u015fi natura ca o categorie ideal\u0103. Urmeaz\u0103 \u00een mod natural \u00eentrebarea: st\u0103 \u00een picioare concep\u0163ia comun\u0103 potrivit c\u0103reia boala nu constituie realitatea fizic\u0103? Se adevere\u015fte exact contrariul: nimic nu-i mai firesc dec\u00e2t s\u0103 se \u00eemboln\u0103veasc\u0103 cineva. Nenormal \u015fi nefiresc ar fi fost faptul inexisten\u0163ei bolii. Fiindc\u0103, dac\u0103 boala provine de la factori externi (microbi, viru\u015fi, raze, stres din cauza constr\u00e2ngerilor sociale \u015f.a.), atunci este imposibil s\u0103 se cunoasc\u0103 supravie\u0163uirea fizic\u0103, cu sensul experien\u0163ei firescului, f\u0103r\u0103 lupta aceasta \u00eentre fiin\u0163e pentru supravie\u0163uirea lor \u00een defavoarea altor fiin\u0163e. Boala, deci, nu const\u0103 \u00een anomalia fizic\u0103, ci probabil este \u00eenn\u0103scut\u0103 \u00een fireasca \u201enormalitate\u201c. Abordarea ideologic\u0103 a bolii nu ne conduce nic\u0103ieri.<\/p>\n Al doilea element al defini\u0163iei la care ne-am referit mai sus este c\u0103, \u201edup\u0103 fiin\u0163\u0103\u201c, boala const\u0103 \u00een reac\u0163ia de ap\u0103rare a organismului \u00eempotriva factorului microbian. Dac\u0103 un organism nu reac\u0163ioneaz\u0103, nu avem boal\u0103. Ne afl\u0103m iar\u0103\u015fi \u00een fa\u0163a modelului \u201efizic\u201c, dar din punct de vedere negativ, care \u00een final \u00eel combate: dac\u0103 reac\u0163ia (febra, stresul) formeaz\u0103 boala, atunci lipsa rezisten\u0163ei ce constituie? S\u0103n\u0103tatea? Dar este s\u0103n\u0103tos cel care nu reac\u0163ioneaz\u0103 la boal\u0103 (cel care nu face febr\u0103, nu are durere)? Evident c\u0103 nu. Atunci boala, \u015fi din aceast\u0103 privin\u0163\u0103, este fireasc\u0103 (normal\u0103). La aceste situa\u0163ii de impas ale fiziocra\u0163ilor clasici sau la concep\u0163iile idealiste, filosofia medical\u0103 actual\u0103 din Apus propune urm\u0103toarea solu\u0163ie: boala este orice stare a omului, care provoac\u0103 durere sau suferin\u0163\u0103[9]<\/sup><\/sup><\/a>. Scopul medicinii, conform acestei concep\u0163ii, nu e de a restabili un idealism \u201enormal\u201c \u015fi un om \u201efiresc\u201c, care, a\u015fa acum am v\u0103zut, nici unul \u015fi nici altul nu exist\u0103, ci de a elimina sau de a mic\u015fora durerea din via\u0163\u0103, ca s\u0103-l fac\u0103 pe om fericit<\/em>. Astfel, medicina devine o farmacie f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit<\/em>, ce are drept scop oferirea de analgezice omului care sufer\u0103. Terapia este analgezie.<\/em><\/strong><\/p>\n Faptul c\u0103 \u015fi Biserica lucreaz\u0103 ast\u0103zi cu idei asem\u0103n\u0103toare, fie fizico-ideale, fie analgezico-utile, e evident de la prima privire. \u015ei ea adesea define\u015fte p\u0103catul pe baza \u201enormelor\u201c fiziocratice \u015fi folose\u015fte tainele \u015fi cultul ei ca mijloace de bun\u0103-dispozi\u0163ie psihic\u0103<\/em>[10]<\/sup><\/sup><\/a>: \u201eDu-te, spune p\u0103catele tale, \u015fi vei vedea u\u015furarea pe care o vei sim\u0163i\u201c \u2013 lucru ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu adev\u0103rat. Dar oare aceasta este terapia \u015fi acesta este scopul Tainei? Sau s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 cineva c\u00e2t de renumit\u0103 este fraza: m\u0103 lini\u015ftesc \u00eentre oamenii \u201eduhovnice\u015fti\u201c, ca \u015fi cum ar fi vorba de chintesen\u0163a m\u00e2ntuirii. Acest lucru este valabil \u015fi pentru participarea la cultul liturgic sau pentru \u00een\u0163elegerea efectelor \u00een citirea unor rug\u0103ciuni sau dezleg\u0103ri, p\u00e2n\u0103 la perceperea naturii smereniei \u015fi a echilibrului \u015fi a dispozi\u0163iei psihice. \u00centrebarea fireasc\u0103 ce apare este urm\u0103toarea: cum \u00een\u0163elege Teologia ortodox\u0103 \u015fi cum trebuie s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 Pastorala ortodox\u0103 boala \u015fi terapia, evit\u00e2nd acele forme \u015fi sensuri idealiste, fiziocratice sau utilitarist-psihologice? \u00cen \u00eencercarea de a da un r\u0103spuns la aceast\u0103 \u00eentrebare, s\u0103 \u00eemprumut\u0103m din teologia P\u0103rin\u0163ilor urm\u0103toarele principii fundamentale.<\/p>\n \n \n 2. Semnifica\u0163ia teologic\u0103 a bolii<\/strong><\/p>\n \n Boala este o consecin\u0163\u0103 a c\u0103derii omului. Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 boala este legat\u0103 de p\u0103cat \u015fi nu de natura uman\u0103 \u015fi, ca atare, nu este \u201enatural\u201c ca omul s\u0103 se \u00eemboln\u0103veasc\u0103; \u00een fapt, este ne-natural, este \u201econtrar naturii\u201c. Acum apar patimile<\/em> \u00een\u0163elese ca boli ale sufletului<\/em>[11]<\/sup><\/sup><\/a>, c\u0103ci sufletul e s\u0103n\u0103tos c\u00e2nd nu are patimi, iar s\u0103n\u0103tatea sufletului, spune Sf\u00e2ntul Vasile, este virtutea[12]<\/sup><\/sup><\/a>: \u201eFiecare r\u0103u e o boal\u0103 a sufletului, \u00een timp ce virtutea e \u00eens\u0103\u015fi s\u0103n\u0103tatea\u201c[13]<\/sup><\/sup><\/a>. La o prim\u0103 vedere, se pare c\u0103 aceasta ne conduce la starea pe care noi am numit-o \u201efiziocratic\u0103\u201c (guvernat\u0103 de natur\u0103) sau \u201eideocratic\u0103\u201c (guvernat\u0103 de idei), unde \u201eterapia\u201c \u015fi \u201eleacul\u201c ar p\u0103rea c\u0103 presupun o natur\u0103 conformist\u0103. \u015ei totu\u015fi, anumite clarific\u0103ri ne pot \u00eendep\u0103rta suficient de toat\u0103 percep\u0163ia fiziocratic\u0103.\u00a0 Av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 natura omului este ex nihilo<\/em>, natura sa este per se<\/em> convertibil\u0103 \u2013 \u00een alte cuvinte, este supus\u0103 deterior\u0103rii \u015fi mor\u0163ii \u015fi, prin urmare, bolii. Sufletul este \u201e\u00een mod natural nep\u0103timitor\u201c[14]<\/sup><\/sup><\/a> \u015fi patimile constituie boala sufletului, iar starea p\u0103timitoare este o mi\u015fcare contra firii<\/em> (para fysin kinisin)<\/em>[15]<\/sup><\/sup><\/a>. Cu toate acestea, natura \u00eens\u0103\u015fi poate transcende aceast\u0103 tendin\u0163\u0103 \u2013 nu prin puterile sale limitate, ci numai prin unire cu ve\u015fnicul \u015fi nepieritorul Dumnezeu. Transcenderea acestei st\u0103ri convertibile \u015fi coruptibile, care este intrinsec\u0103 fiin\u0163ei umane, i-a fost dat\u0103 omului ca \u201emotiv\u201c, ca destina\u0163ie final\u0103, a c\u0103rei atingere i-a fost dat\u0103 omului ca persoan\u0103 liber\u0103: primul om ca persoan\u0103 liber\u0103 a fost chemat \u00een mod direct spre natur\u0103, fie prin sine sau dincolo de sine, prin Dumnezeu. Adam \u2013 cel dint\u00e2i om \u2013 a ales \u00een mod liber primele dou\u0103 (s\u0103 \u00eentoarc\u0103 natura c\u0103tre sine \u00eens\u0103\u015fi). Astfel c\u0103 boala, din posibilitate natural\u0103, a devenit o realitate natural\u0103. Nu mai \u00eei este cu putin\u0163\u0103 naturii umane s\u0103 nu se \u00eemboln\u0103veasc\u0103; boala a devenit un fenomen \u201enatural\u201c nu fiindc\u0103 era un lucru de neevitat, ci fiindc\u0103 \u00eentr-acolo a dus libertatea uman\u0103.<\/p>\n Boala \u2013 precum p\u0103catul \u2013 a devenit o realitate general\u0103 \u015fi universal\u0103, pe care libertatea uman\u0103 nu o poate restr\u00e2nge, \u00een ciuda faptului c\u0103 apari\u0163ia \u015fi consolidarea acesteia \u00eei sunt atribuite. \u015ei motivul pentru aceasta este acela c\u0103 prin moarte (care a intrat \u00een existen\u0163\u0103 \u015fi dintr-o posibilitate natural\u0103 a devenit o realitate natural\u0103), natura uman\u0103 a fost segmentat\u0103 \u015fi nu a mai continuat s\u0103 fie purtat\u0103 de c\u0103tre fiecare persoan\u0103, \u00een plenitudinea sa, \u00een \u00eentregime. Omul f\u0103r\u0103 c\u0103min[16]<\/sup><\/sup><\/a>, nesigur \u015fi scindat, caut\u0103 nelini\u015ftit \u015fi ner\u0103bd\u0103tor s\u0103-l \u00eent\u00e2lneasc\u0103 pe Dumnezeu \u201efa\u0163\u0103 c\u0103tre fa\u0163\u0103\u201c[17]<\/sup><\/sup><\/a>, spre a se \u00eentregi, dob\u00e2ndind sens \u015fi ipostas real \u015fi spre a se odihni l\u00e2ng\u0103 El. \u015ei aceasta denot\u0103 c\u0103 locul omului \u00een lume nu se stabile\u015fte \u00eent\u00e2mpl\u0103tor sau fatal sau datorit\u0103 vreunei necesit\u0103\u0163i, ci din rela\u0163ia lui vindec\u0103toare cu Dumnezeu. Scopul \u015fi sf\u00e2r\u015fitul lui nu poate fi dec\u00e2t persoana iubit\u0103 a Creatorului lui.<\/p>\n \u00cen fine, terapia actual\u0103 \u2013 ca o eliminare complet\u0103 a bolii \u2013 este imposibil\u0103 \u015fi nu poate fi realizat\u0103 de c\u0103tre natura uman\u0103 \u015fi nici de c\u0103tre libertatea uman\u0103. Deteriorarea \u015fi mortalitatea sunt transmise biologic din genera\u0163ie \u00een genera\u0163ie \u015fi dimpreun\u0103 cu ele este transmis\u0103 \u015fi boala. Vindecarea firii umane nu este un atribut al omului \u015fi astfel \u201edrama persoanei sale \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte solu\u0163ia ei \u00een \u00eent\u00e2lnirea cu Dumnezeu\u201c[18]<\/sup><\/sup><\/a>. Pentru eliminarea bolii din existen\u0163a uman\u0103, a fost necesar\u0103 o interven\u0163ie care, pentru noi, a fost realizat\u0103 prin Persoana lui Hristos, \u00een Care unirea naturii umane cu cea divin\u0103 (care a fost prima chemare \u015fi destina\u0163ie a omului) a fost realizat\u0103 f\u0103r\u0103 trecerea prin na\u015fterea biologic\u0103, care perpetueaz\u0103 stric\u0103ciunea \u015fi moartea \u015fi care este ceva imposibil pentru fiecare om de dup\u0103 c\u0103dere. \u201eDumnezeu nu poate p\u0103timi, dar poate comp\u0103timi\u201c. Dumnezeu, adev\u0103rul \u015fi iubirea \u00een persoan\u0103, a voit s\u0103 sufere pentru noi \u015fi cu noi; s-a f\u0103cut om pentru a putea comp\u0103timi<\/em> cu omul \u00een mod real, \u00een carne \u015fi s\u00e2nge. \u00cen orice suferin\u0163\u0103 se r\u0103sp\u00e2nde\u015fte acea con-solatio<\/em>, consolarea iubirii p\u0103rta\u015fe a lui Dumnezeu pentru a face s\u0103 r\u0103sar\u0103 steaua speran\u0163ei. <\/strong>Hristos este singura Persoan\u0103 cu adev\u0103rat \u201es\u0103n\u0103toas\u0103\u201c \u2013 nu din cauza faptului c\u0103 este \u015fi Dumnezeu (dat fiind c\u0103 no\u0163iunile de \u201es\u0103n\u0103tos\u201c \u015fi \u201ebolnav\u201c nu i se aplic\u0103 lui Dumnezeu) \u2013 ci din cauza naturii Sale umane, care nu este afectat\u0103 de nici o deteriorare mo\u015ftenit\u0103, \u015fi permanent \u00eenso\u0163it\u0103 (voluntar \u015fi liber) \u015fi mul\u0163umit\u0103 uniunii ipostatice \u2013 personale \u2013 cu Dumnezeu. El a transcens stric\u0103ciunea, boala \u015fi moartea. \u201ePrin Hristos a fost restaurat\u0103 integritatea firii\u201c, pentru c\u0103 El \u201ereprezint\u0103 \u00een arhetip ceea ce noi suntem\u201c[19]<\/sup><\/sup><\/a> \u015fi invers, \u00een Hristos, noi devenim asemenea cu El. \u00cen consecin\u0163\u0103, nici o terapie (ca o eliminare adev\u0103rat\u0103 \u015fi radical\u0103 a bolii) nu poate fi imaginat\u0103 f\u0103r\u0103 de Hristos M\u00e2ntuitorul. Chiar \u015fi \u00eenainte de \u00eentrupare, Dumnezeu este Cel ce vindec\u0103 toate bolile (Psalmul 102, 3). Dar, prin prooroci, ca oameni ale\u015fi \u015fi trimi\u015fi de Dumnezeu, se manifesta puterea vindec\u0103toare. Astfel, Sf\u00e2ntul Chiril al Ierusalimului spune c\u0103 \u201eau fost trimi\u015fi proorocii ca \u015fi Moise, pentru a-l vindeca pe Israel; \u015fi ei, v\u0103rs\u00e2nd lacrimi pentru el, l-au \u00eengrijit, dar n-au putut s\u0103 st\u0103vileasc\u0103 r\u0103ul care se \u00eentinsese\u2026, c\u0103ci din cre\u015ftet p\u00e2n\u0103 \u00een t\u0103lpile picioarelor nu r\u0103m\u0103sese nici un loc s\u0103n\u0103tos; tot trupul \u00eei era plin de r\u0103ni necur\u0103\u0163ate, neunse cu untdelemn \u015fi nelegate\u201c[20]<\/sup><\/sup><\/a>. P\u0103rin\u0163ii Bisericii vorbesc despre m\u00e2ntuirea<\/em> adus\u0103 de Hristos ca despre \u00eengrijire \u015fi t\u0103m\u0103duire<\/em> a neamului omenesc. <\/strong>Sf\u00e2ntul Ignatie al Antiohiei scrie efesenilor c\u0103 este \u201eun singur doctor, trupesc \u015fi duhovnicesc, n\u0103scut \u015fi nen\u0103scut, Dumnezeu \u00een trup, \u00een moarte via\u0163\u0103 adev\u0103rat\u0103, din Maria \u015fi din Dumnezeu, Iisus Hristos, Domnul nostru\u201c[21]<\/sup><\/sup><\/a>. Sf\u00e2ntul Ioan Damaschin, \u00een Dogmatica sa, vorbind despre venirea lui Hristos \u00een trup pentru m\u00e2ntuirea noastr\u0103, intituleaz\u0103 capitolul: \u201eDespre dumnezeiasca \u00eentrupare, despre purtarea de grij\u0103 (iconomia) de noi \u015fi despre m\u00e2ntuirea (\u00een grece\u015fte modul vindec\u0103rii<\/em>) noastr\u0103\u201c; tot aici spune: \u201eHristos Se face supus Tat\u0103lui\u2026 vindec\u00e2nd neascultarea noastr\u0103\u201c[22]<\/sup><\/sup><\/a>. Biserica Ortodox\u0103 a integrat acest mod de a-L privi pe Hristos ca doctor, ca \u015fi conceperea m\u00e2ntuirii ca t\u0103m\u0103duire, \u00een ansamblul ritualurilor sacramentale \u015fi al slujbelor liturgice. \u00cen \u00eens\u0103\u015fi miezul dumnezeie\u015ftii Liturghii a Sf\u00e2ntului Ioan Gur\u0103 de Aur, Hristos este invocat ca \u201eDoctorul sufletelor \u015fi trupurilor noastre\u201c[23]<\/sup><\/sup><\/a>. Terapia este posibil\u0103 numai ca un proces continuu de \u00eencorporare \u00een Hristos, singurul Om cu adev\u0103rat s\u0103n\u0103tos. Nu este lipsit de semnifica\u0163ii faptul c\u0103, pentru Biseric\u0103, Taina Sfintei Euharistii are o at\u00e2t de central\u0103 importan\u0163\u0103 \u00een terapie, iar \u00eencerc\u0103rile ascetice ale libert\u0103\u0163ii umane nu sunt suficiente pentru ca cineva s\u0103 se vindece. <\/strong>Cu toate acestea, libertatea uman\u0103 continu\u0103 s\u0103 fie cheia \u00een\u0163elegerii adecvate at\u00e2t a sensului bolii, c\u00e2t \u015fi a terapiei. \u0162in\u00e2nd seama c\u0103 boala a intrat \u00een existen\u0163\u0103 prin exerci\u0163iul autodetermin\u0103rii, terapia \u015fi vindecarea nu pot intra dec\u00e2t prin aceea\u015fi poart\u0103.\u00a0 Aceasta a fost o tain\u0103 pe care P\u0103rin\u0163ii ascetici ai Bisericii o cuno\u015fteau bine, fapt pentru care au acordat at\u00e2t de mult\u0103 importan\u0163\u0103 exerci\u0163iului libert\u0103\u0163ii umane ca o eliberare a unei persoane de propriile sale patimi.<\/p>\n \n \n 3. Principii terapeutice<\/strong><\/p>\n \n Potrivit Sf\u00e2ntului Maxim M\u0103rturisitorul, chintesen\u0163a bolii \u015fi a mortalit\u0103\u0163ii se reg\u0103se\u015fte \u00een iubirea de sine. Iubirea de sine nu este o simpl\u0103 patim\u0103; este cauza generatoare a tuturor patimilor: \u201eVrei s\u0103 fii liber de patimi? Atunci arunc\u0103 afar\u0103 pe mama tuturor patimilor, iubirea de sine\u201c[24]<\/sup><\/sup><\/a>. Precum Fotie analizeaz\u0103 \u00een mod fidel g\u00e2ndurile lui Maxim, iubirea de sine \u2013 care a \u00eenlocuit iubirea de Hristos \u2013 a dat na\u015ftere hedonismului; dar deoarece pl\u0103cerea a fost amestecat\u0103 cu suferin\u0163a, omul s-a v\u0103zut prins \u00eentr-o interminabil\u0103 \u015fi disperat\u0103 \u00eencercare de a p\u0103stra pl\u0103cerea \u015fi de a alunga suferin\u0163a[25]<\/sup><\/sup><\/a>. Din interiorul acestei \u00eencerc\u0103ri agonizante, s-a n\u0103scut \u201emul\u0163imea patimilor\u201c. Iar Fotie explic\u0103 g\u00e2ndurile lui Maxim: \u201eAdic\u0103, dac\u0103 renun\u0163\u0103m la hedonismul iubirii de sine, d\u0103m na\u015ftere m\u00e2ndriei, avari\u0163iei \u015fi lucrurilor pe care hedonismul ni le pune la dispozi\u0163ie prin toate mijloacele; \u015fi dac\u0103 fugim de suferin\u0163\u0103 \u00een iubirea de sine, d\u0103m na\u015ftere m\u00e2niei, invidiei, urii, disper\u0103rii \u015fi oric\u0103ror altor lucruri care lipsesc predispozi\u0163iei la suferin\u0163\u0103. Din amestecul celor dou\u0103 se nasc: ipocrizia, \u00een\u015fel\u0103toarea flatare \u015fi, \u00een mod simplist, toate celelalte lucrurile rele care sunt produse ale acestor r\u0103ut\u0103\u0163i combinate\u201c[26]<\/sup><\/sup><\/a>. Cu alte cuvinte, dac\u0103 renun\u0163\u0103m la hedonism, dar p\u0103str\u0103m iubirea de sine, provoc\u0103m m\u00e2ndria, avari\u0163ia \u015fi orice altceva care oricum provoac\u0103 hedonismul; \u015fi dac\u0103 renun\u0163\u0103m la pl\u0103cere \u015fi ocolim suferin\u0163a, dar totu\u015fi p\u0103str\u0103m iubirea de sine, provoc\u0103m m\u00e2nia, invidia, ura, disperarea \u015fi orice altceva con\u0163ine o privare de hedonism. Din nou, dac\u0103 ar fi s\u0103 le combin\u0103m \u015fi s\u0103 le evit\u0103m (i.e.<\/em> pl\u0103cerea \u015fi suferin\u0163a), dar p\u0103str\u0103m iubirea de sine, ajungem la ipocrizie, flatare etc. Se dezvolt\u0103 dou\u0103 p\u0103reri, dou\u0103 convingeri separate, a trupului \u015fi a sufletului, \u00eentre ele \u00eencep\u00e2nd lupta nepotolit\u0103, dialogul contradictoriu ne\u00eemp\u0103cat. Fiecare element \u00eencearc\u0103 s\u0103 atrag\u0103 de partea lui pe cel\u0103lalt \u015fi de obicei trupul pl\u0103cerii trage sufletul c\u0103tre cele de jos. Se scindeaz\u0103 chiar \u015fi voin\u0163a. Dilema alegerii, \u00eentre ceea ce-i place sufletului \u015fi ceea ce-i place trupului, e tragic\u0103, fiindc\u0103 puterea pl\u0103cerii e mare \u015fi r\u0103ul devine \u201ea doua natur\u0103\u201c. Atingem punctul de intersec\u0163ie, unde conversa\u0163ia interioar\u0103 a omului cu fondul existen\u0163ial cel mai ad\u00e2nc constituie o tr\u0103ire zguduitoare a \u00eentregii lui existen\u0163e. Aici dialogul ia dimensiuni dramatice:<\/p>\n \n \u201eCe vrei tu s\u0103 fii?<\/p>\n \u00centreb sufletul meu.<\/p>\n Care din minunile lumii,<\/p>\n Mare sau mic\u0103?\u201c<\/em>[27]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/em><\/p>\n \n O \u00eentrebare-strig\u0103t, ce arat\u0103 \u00een toate dimensiunile ei sciziunea existen\u0163ial\u0103 a componentelor psihosomatice ale personalit\u0103\u0163ii umane. \u201eO! Trupul \u00eel iubesc ca rob al aceluia\u015fi st\u0103p\u00e2n \u015fi m\u0103 dezgust\u0103 ca du\u015fman, pe care-l evit ca \u00eenchisoare \u015fi ca \u00eempreun\u0103-mo\u015ftenitor m\u0103 ru\u015finez\u2026 \u00cel evit ca conlucr\u0103tor \u015fi nu \u015ftiu cum s\u0103 evit revolta\u2026 Du\u015fmanul este prielnic \u015fi prieten viclean \u00een\u015fel\u0103tor. O, unire \u015fi \u00eenstr\u0103inare de care m\u0103 tem, \u00eel \u00eengrijesc \u015fi-l iubesc extrem de mult; de care m\u0103 tem \u00eenainte s\u0103 m\u0103 lupt; \u015fi, \u00eenainte s\u0103 m\u0103 \u00eempac cu el, m\u0103 cert\u201c[28]<\/sup><\/sup><\/a>. Iar Sf\u00e2ntul Vasile cel Mare exprim\u0103 aceea\u015fi ne\u00eemp\u0103care interioar\u0103 \u015fi tumult \u00een a alege \u00eentre pl\u0103cere \u015fi durere: \u201eFiecare suflet este ame\u0163it \u015fi scindat de cugete pentru c\u0103 atunci c\u00e2nd \u00ee\u015fi aminte\u015fte cele ve\u015fnice, alege virtutea, iar c\u00e2nd \u00ee\u015fi \u00eentoarce privirea spre cele prezente prefer\u0103 pl\u0103cerea\u201c[29]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Din observa\u0163iile de mai sus reiese c\u0103 vindecarea de patimi nu poate fi ob\u0163inut\u0103 printr-o lupt\u0103 direct\u0103 \u00eempotriva patimilor respective. Dimpotriv\u0103, dup\u0103 cum am semnalat \u00een pasajul pe care l-am citat, av\u00e2nd \u00een vedere faptul c\u0103, per se,<\/em> problema bolii se na\u015fte din lipsa pl\u0103cerii \u2013 mereu \u00een conjunc\u0163ie cu iubirea de sine \u2013 cu c\u00e2t mai mult\u0103 desp\u0103r\u0163ire provoc\u0103m, cu at\u00e2t mai multe patimi na\u015ftem. Ce \u00eenseamn\u0103 aceasta? \u00censeamn\u0103 c\u0103, \u00een vederea vindec\u0103rii de patimi, s\u0103 permitem patimilor s\u0103 existe \u015fi s\u0103 func\u0163ioneze? Desigur c\u0103 nu. Dar \u00eenseamn\u0103 c\u0103, at\u00e2ta vreme c\u00e2t iubirea de sine este prelungit\u0103, eliminarea respectivei patimi nu este accesibil\u0103, iar c\u00e2nd este accesibil\u0103, poate fi periculoas\u0103, deoarece prin privarea de pl\u0103cere, pe care o presupune, va da loc unor noi patimi. Astfel, se \u00eent\u00e2mpl\u0103 adesea ca aceia care se descotorosesc de patimile trupe\u015fti pot dezvolta patima avari\u0163iei sau a m\u00e2ndriei etc. Astfel, nu vorbim despre terapie atunci c\u00e2nd numai anumite patimi sunt eliminate. Singura terapie se reg\u0103se\u015fte \u00een eliminarea iubirii de sine, care este r\u0103d\u0103cina tuturor acestor patimi.<\/p>\n Av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 suferin\u0163a este un element inseparabil al st\u0103rii omului de dup\u0103 c\u0103dere, ea este o percep\u0163ie eronat\u0103 a \u201ebolii\u201c, aceea pe care am numit-o mai devreme ca utilitarist\u0103; este o apropiere analgetic\u0103 \u015fi se pare c\u0103 prevaleaz\u0103 \u00een filosofia contemporan\u0103 a medicinii. Suferin\u0163a nu este eliminat\u0103 prin \u00eendep\u0103rtarea ei, ci prin \u00eembr\u0103\u0163i\u015farea ei. Terapia vine cu invita\u0163ia la suferin\u0163\u0103 \u015fi cu experimentarea acesteia din urm\u0103. Desigur, se \u00eent\u00e2mpl\u0103 adesea ca suferin\u0163a s\u0103 fie insuportabil\u0103, iar experierea acesteia s\u0103 fie epuizant\u0103. De aceea, fiecare tratament terapeutic trebuie ajustat prin iconomie, printr-o pedagogie individualizat\u0103, precum observ\u0103 cu \u00eensufle\u0163ire Grigorie al Nyssei[30]<\/sup><\/sup><\/a>. Dar, sub nici o form\u0103, nu trebuie ca noi s\u0103 \u00eel privim pe pacient ca vindecat numai pentru c\u0103 este \u201ereconfortat\u201c psihologic \u015fi c\u0103 nu sufer\u0103. Tragedia existen\u0163ei rezid\u0103 \u00een Crucea lui Hristos \u015fi nici o terapie nu poate scurtcircuita Crucea. Adesea uit\u0103m c\u0103 hedonismul nu este numai trupesc, ci \u015fi psihologic. Prin extragerea durerii din terapie nu mai d\u0103m na\u015ftere la hedonism, care constituie o sc\u0103pare din realitate \u015fi din mijlocul terapiei adev\u0103rate.<\/p>\n Tratamentul adecvat patimilor presupune \u2013 potrivit Sf\u00e2ntului Maxim \u2013trei distinc\u0163ii de baz\u0103. El le descrie \u00een pasajul urm\u0103tor, citat din Capetele despre iubire:<\/em> <\/strong>\u201eMintea unei persoane iubitoare de Dumnezeu nu se lupt\u0103 \u00eempotriva lucrurilor sau a no\u0163iunilor acestora, ci \u00eempotriva patimilor legate de aceste no\u0163iuni. Adic\u0103 nu lupt\u0103 \u00eempotriva unei femei \u015fi nici \u00eempotriva cuiva care l-a am\u0103r\u00e2t \u015fi nici \u00eempotriva imaginilor acestora, ci \u00eempotriva patimilor care sunt legate de aceste imagini. Toate luptele unui c\u0103lug\u0103r \u00eempotriva demonilor privesc separarea sa de patimile no\u0163iunilor; c\u0103ci, altfel, el nu poate vedea lucrurile f\u0103r\u0103 de pasiune. Un lucru existent (\u00abobiect\u00bb) este ceva, \u00abno\u0163iunea\u00bb este altceva, iar patima este, de asemenea, \u00abaltceva\u00bb. Astfel, un \u00abobiect\u00bb este, spre exemplu, un b\u0103rbat, o femeie, aurul \u015fi altele asemenea. \u00abNo\u0163iunea\u00bb este, s\u0103 spunem, memoria unuia dintre cele antemen\u0163ionate. Iar \u00abpatima\u00bb este \u2013 s\u0103 spunem \u2013 o prietenie nerezonabil\u0103 sau o ur\u0103 necritic\u0103 la adresa celor de mai sus. Lupta unui c\u0103lug\u0103r este \u2013 prin urmare \u2013 \u00eempotriva \u00abpatimilor\u00bb\u201c[31]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Consider\u0103m aceste distinc\u0163ii ale lui Maxim ca fiind extrem de importante pentru subiectul terapiei. \u00cen primul r\u00e2nd, indic\u0103 faptul c\u0103 lupta \u00eempotriva \u201eobiectelor\u201c (lucrurilor) \u2013 a f\u0103pturilor per se<\/em> \u2013 este o metod\u0103 eronat\u0103, deoarece d\u0103 na\u015ftere ispitelor \u015fi greut\u0103\u0163ilor. Afirma\u0163ii ca acestea ne indic\u0103 faptul c\u0103 sc\u0103parea de sub influen\u0163a \u201eobiectelor\u201c nu este o solu\u0163ie, dup\u0103 cum nici r\u0103m\u00e2nerea \u00een preajma lor (cum este cazul celor din lume) nu reprezint\u0103 o cauz\u0103 a bolii. Spre exemplu, a recomanda divor\u0163ul unei persoane care se afl\u0103 \u00een suferin\u0163\u0103 psihologic\u0103 atunci c\u00e2nd este \u00een preajma celuilalt so\u0163 nu se constituie \u00eentr-o terapie pentru respectiva persoan\u0103. Divor\u0163ul poate \u00eendep\u0103rta suferin\u0163a pentru o perioad\u0103 de timp, \u00eens\u0103 problema \u00een sine r\u0103m\u00e2ne neclintit\u0103. \u00cen acest mod, percep\u0163ia actual\u0103, c\u0103 un c\u0103lug\u0103r p\u0103r\u0103se\u015fte lumea pentru a se vindeca de \u201epatimi\u201c prin evitarea ispitelor, ar trebui privit\u0103 drept eronat\u0103. \u00centreaga tradi\u0163ie ascetic\u0103 accentueaz\u0103 faptul c\u0103 ispitele devin \u015fi mai puternice atunci c\u00e2nd ne dep\u0103rt\u0103m de \u201eobiectele\u201c care le provoac\u0103, deoarece \u201eno\u0163iunile\u201c acestor \u201eobiecte\u201c \u2013 care pun la \u00eencercare persoana \u2013 r\u0103m\u00e2n.<\/p>\n Acela\u015fi lucru se aplic\u0103 \u015fi \u00een privin\u0163a \u201eno\u0163iunii obiectelor\u201c. Memoria \u015fi reprezentarea fiin\u0163elor nu este neglijat\u0103 per se<\/em>. \u00cen contradic\u0163ie cu cele scrise de c\u0103tre Maxim, sunt mul\u0163i aceia care se opun artei, culturii \u015fi oric\u0103rei alte func\u0163ii presupuse de imagina\u0163ia omului, \u00een scopul liber\u0103rii de patimi. Aceasta este o spiritualitate pe filonul lui Origen sau Evagrie pe care, cu siguran\u0163\u0103, Sf\u00e2ntul Maxim a avut-o \u00een minte \u015fi c\u0103reia i s-a opus, deoarece idei de felul acelora erau, \u00een acele vremuri, prevalente \u00een r\u00e2ndul c\u0103lug\u0103rilor. Maxim accentueaz\u0103 c\u0103 luptele c\u0103lug\u0103rilor nu sunt nici \u00eempotriva \u201eobiectelor\u201c \u015fi nici a \u201eno\u0163iunilor\u201c acestora, ci \u00eempotriva patimilor care le sunt asociate. O terapie adecvat\u0103 solicit\u0103 astfel de distinc\u0163ii. Altfel, se pot na\u015fte mon\u015ftri spirituali, pacien\u0163i bolnavi mintal, care au nevoie de terapie mai mult dec\u00e2t oricine altcineva. Dar cum putem distinge \u00eentre \u201epatimi\u201c, \u201eobiecte\u201c \u015fi \u201eno\u0163iuni\u201c? R\u0103spunsul ne este oferit de c\u0103tre Maxim M\u0103rturisitorul, \u00een paragraful care urmeaz\u0103 imediat dup\u0103 cel anterior, citat mai sus: \u201eNo\u0163iunea\u201c \u00eemp\u0103timit\u0103 este \u201eun g\u00e2nd compus, care const\u0103 \u00een \u00abpatim\u0103\u00bb \u015fi \u00abno\u0163iune\u00bb. C\u00e2nd separ\u0103m patima de no\u0163iune, ceea ce r\u0103m\u00e2ne este un simplu g\u00e2nd subtil. \u015ei le putem separa, prin dragostea \u015fi \u00eenfr\u00e2narea duhovniceasc\u0103, dac\u0103 dorim\u201c[32]<\/sup><\/sup><\/a>. Desp\u0103r\u0163irea \u201epatimii\u201c de \u201eno\u0163iune\u201c nu se poate face altfel dec\u00e2t prin dragoste, \u00eenfr\u00e2nare (autocontrol) \u015fi liber arbitru. Cu toate acestea, aceste elemente necesit\u0103 o analiz\u0103 \u015fi mai aprofundat\u0103.<\/p>\n \n \n 4. Dragostea ca libertate \u015fi libertatea ca iubire <\/strong><\/p>\n \n Fiind elemente esen\u0163iale ale unei terapii adecvate, \u00een\u0163elesul termenului \u201edragoste\u201c, precum \u015fi cel al termenului \u201elibertate\u201c sunt, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, obiect al propriilor patologii. Astfel, \u201eiubirea\u201c poate fi, \u00een esen\u0163\u0103, o form\u0103 de narcisism, adic\u0103 o iubire a sinelui s\u0103u prin imaginea \u2013 oglinda \u2013 altuia.\u00a0 Narcisismul este considerat o boal\u0103; cu toate acestea, formele sale sunt at\u00e2t de multe \u015fi indistingibile \u00eenc\u00e2t, de obicei, nu poate fi \u00eenfruntat de la r\u0103d\u0103cin\u0103. \u00cen realitate, orice dragoste erotic\u0103 con\u0163ine elemente de narcisism \u2013 felul anterior numit \u201eiubire de sine\u201c. \u201ePatima\u201c iubirii erotice const\u0103 \u00een cerin\u0163a de exclusivitate pe care o con\u0163ine; astfel, toat\u0103 existen\u0163a sa este construit\u0103 pe cele dou\u0103 persoane, precum nici o alt\u0103 persoan\u0103 nu ar mai exista \u00een jurul lor. \u00cen ad\u00e2ncuri, eros<\/em>-ul este o form\u0103 egocentric\u0103 de iubire, care poate conduce la numeroase situa\u0163ii patologice (dependen\u0163\u0103, anxietatea desp\u0103r\u0163irii etc.). Sunt necesare purific\u0103ri \u015fi maturiz\u0103ri, care \u015fi ele trec pe calea renun\u0163\u0103rii. Lucrul acesta nu \u00eenseamn\u0103 refuzul eros<\/em>-ului, nu este \u201e\u00eenveninarea\u201c lui, ci vindecarea lui \u00een vederea m\u0103re\u0163iei sale adev\u0103rate. Omul devine cu adev\u0103rat el \u00eensu\u015fi, c\u00e2nd trupul \u015fi sufletul se g\u0103sesc \u00eentr-o profund\u0103 unitate; provocarea eros<\/em>-ului este \u00eentr-adev\u0103r dep\u0103\u015fit\u0103 atunci c\u00e2nd s-a reu\u015fit aceast\u0103 unire[33]<\/sup><\/sup><\/a>. Epicurianul Gassendi, glumind, i se adresa lui Descartes \u015fi-l saluta astfel: \u201eO, Suflete!\u201c. Iar Descartes \u00eei r\u0103spundea zic\u00e2nd: \u201eO, Trupule!\u201c[34]<\/sup><\/sup><\/a>. Dar nu este doar spiritul sau doar trupul care iube\u015fte; omul, persoana, iube\u015fte ca o creatur\u0103 unitar\u0103, din care fac parte trupul \u015fi sufletul. Numai atunci c\u00e2nd cele dou\u0103 p\u0103r\u0163i se contopesc cu adev\u0103rat \u00eentr-o unitate, omul devine pe deplin el \u00eensu\u015fi. Numai \u00een felul acesta iubirea \u2013 eros<\/em> \u2013 poate s\u0103 se maturizeze \u015fi s\u0103 ajung\u0103 la adev\u0103rata sa m\u0103re\u0163ie.<\/p>\n Acelea\u015fi se aplic\u0103 \u015fi \u00een cazul libert\u0103\u0163ii. Libertatea, ca o eliberare de altul, poate semnifica cea mai natural\u0103 form\u0103 de iubire de sine \u2013 o independen\u0163\u0103 patologic\u0103 de ceilal\u0163i \u2013 care poate conduce la depresie sau suicid, atunci c\u00e2nd descoperim c\u0103 ceilal\u0163i ne sunt necesari, dar nu \u00eei dorim. Astfel, problema survine \u00een leg\u0103tur\u0103 cu metoda prin care iubirea \u015fi libertatea pot nu numai s\u0103 ne elibereze de patimile noastre, dar s\u0103 se \u015fi elibereze pe sine de propriile patologii[35]<\/sup><\/sup><\/a>. Subiectul libert\u0103\u0163ii \u015fi al oric\u0103rei forme de cunoa\u015ftere nu este omul pur \u015fi simplu, ci omul ca membru al Trupului integrat \u00een Hristos, ceea ce demonstreaz\u0103 \u00een mod evident c\u0103 natura con\u015ftiin\u0163ei omene\u015fti nu este deloc individual\u0103, izolat\u0103, ci este comunitar\u0103 \u015fi \u201eteandric\u0103\u201c[36]<\/sup><\/sup><\/a>. Unde e d\u0103ruire acolo e libertate, pentru c\u0103 acolo e Duhul lui Dumnezeu nesupus nici unei robii. C\u0103ci El e \u00een acela\u015fi timp Duhul dragostei: \u201eDomnul este Duh \u015fi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate\u201c[37]<\/sup><\/sup><\/a>. Sf\u00e2ntul Maxim ne spune c\u0103 \u201edac\u0103 ur\u0103\u015fti pe unii sau nici nu \u00eei iube\u015fti \u015fi nici nu \u00eei ur\u0103\u015fti, \u015fi pe al\u0163ii \u00eei iube\u015fti dar numai cu m\u0103sur\u0103, \u00een timp ce pe al\u0163ii \u00eei iube\u015fti intens, atunci s\u0103 \u015ftii c\u0103 e\u015fti departe de iubirea perfect\u0103, care trebuie s\u0103 se distribuie fiec\u0103ruia \u00een mod egal\u201c[38]<\/sup><\/sup><\/a>. Exclusivitatea neag\u0103 iubirea, nu exist\u0103 monopol \u00een iubire, deoarece o asemenea stare este o form\u0103 de iubire de sine. Ne iubim apropia\u0163ii mai mult dec\u00e2t pe al\u0163ii, deoarece a\u015ftept\u0103m din partea lor o form\u0103 de reciprocitate sau din cauza unei nevoi \u2013 psihologice sau biologice \u2013 care ne leag\u0103 de ace\u015ftia. Iubirea numai pentru cei ce ne sunt aproape ascunde patima iubirii de sine. \u00centre dragoste \u015fi libertate este o at\u00e2t de str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 \u00eenc\u00e2t nu se poate \u00een\u0163elege una f\u0103r\u0103 alta. La aceast\u0103 libertate a d\u0103ruirii din dragoste ne-a chemat Hristos \u015fi noi \u00eemplinim aceast\u0103 chemare c\u00e2nd nu slujim patimilor trupe\u015fti, \u201eci unul altuia, prin iubire\u201c[39]<\/sup><\/sup><\/a>. Numai \u00eentruc\u00e2t ne d\u0103ruim din dragoste suntem liberi. \u00cen termenul filantropie trebuie s\u0103 vedem con\u0163inutul iubirii omului smerit ce se manifest\u0103 de dragul lui \u00een cadrul iconomiei dumnezeie\u015fti; mai mult, datorit\u0103 acestei manifest\u0103ri evidente \u00een om suntem obliga\u0163i s\u0103 caracteriz\u0103m drept identic\u0103 \u015fi fr\u0103\u0163ietatea c\u0103tre semen[40]<\/sup><\/sup><\/a>. \u201e\u015ei cine este aproapele meu?\u201c \u201eAproapele\u201c constituie categoria fundamental\u0103 a rela\u0163iei interpersonale, cu caracter personal, volitiv \u015fi responsabil. \u201eSpun\u00e2nd aproapele<\/em> \u00een\u0163elegem persoana concret\u0103 cu care se creeaz\u0103 rela\u0163ii interpersonale, care exprim\u0103 \u015fi leg\u0103tura deosebit\u0103 a fiin\u0163ei ra\u0163ionale dup\u0103 asem\u0103narea acesteia\u201c[41]<\/sup><\/sup><\/a>. Iubirea aproapelui, \u00eenr\u0103d\u0103cinat\u0103 \u00een iubirea lui Dumnezeu, este \u00eenainte de toate o datorie pentru fiecare credincios, dar este \u015fi datorie pentru \u00eentreaga comunitate eclezial\u0103, \u015fi aceasta la toate nivelurile sale: de la comunitatea local\u0103 a Bisericii particulare, p\u00e2n\u0103 la Biserica universal\u0103 \u00een ansamblul s\u0103u. \u015ei Biserica, \u00een calitate de comunitate, trebuie s\u0103 practice iubirea. \u00cen consecin\u0163\u0103, iubirea are nevoie \u015fi de organizare ca suport pentru o slujire comunitar\u0103 ordonat\u0103. Nici o alt\u0103 form\u0103 de dragoste nu este mai liber\u0103 dec\u00e2t aceasta, \u015fi nici o alt\u0103 form\u0103 de liberate nu poate rela\u0163iona mai mult dec\u00e2t forma reprezentat\u0103 de iubirea vr\u0103\u015fma\u015filor. \u201eDac\u0103 \u00eei iubi\u0163i pe cei dimprejurul vostru, unde este harul din voi? [\u2026] c\u0103ci p\u00e2n\u0103 \u015fi p\u0103c\u0103to\u015fii fac la fel\u201c (Luca <\/em>6, 32).<\/em> O dragoste care a\u015fteapt\u0103 reciprocitate este \u201ep\u0103c\u0103toas\u0103\u201c; nu este s\u0103n\u0103toas\u0103, ci patologic\u0103. O iubire care nu a\u015fteapt\u0103 nici o reciprocitate \u2013 sau, mai bine \u2013 este \u00eendreptat\u0103 \u00eenspre cei care ne fac r\u0103u, este cu adev\u0103rat \u201ehar\u201c \u2013 adic\u0103, libertate. Iubindu-L pe Dumnezeu \u201e\u00een Hristos\u201c, \u201ec\u00e2t timp suntem \u00eenc\u0103 sub p\u0103cat\u201c, precum \u015fi iubirea vr\u0103jma\u015filor este unica dragoste eliberat\u0103 \u015fi liberatoare. Grigorie al Nyssei scrie c\u0103 \u201erela\u0163ia iubitoare \u015fi unirea cu cel iubit se s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte \u00eentr-un mod firesc. Ceea ce dorim de la iubire aceea devenim\u201c[42]<\/sup><\/sup><\/a>. Noi cre\u015ftem \u00een iubire d\u00e2nd \u015fi primind. \u00cen m\u0103sura \u00een care d\u0103m, primim, \u015fi \u00een m\u0103sura \u00een care primim, d\u0103m. Dar noi d\u0103m numai din puterea a ceea ce primim din Dumnezeu. \u00cen concluzie, numai atunci c\u00e2nd iubirea coincide cu libertatea suntem sub terapie. Iubirea f\u0103r\u0103 libertate \u015fi libertatea f\u0103r\u0103 iubire sunt condi\u0163ii patologice care au nevoie de terapie. \u00cen imnul iubirii (cf. I Corinteni 13), Sf\u00e2ntul Pavel ne \u00eenva\u0163\u0103 c\u0103 iubirea este mereu mai mult dec\u00e2t o simpl\u0103 activitate: \u201e\u015ei dac\u0103 toat\u0103 averea mea a\u015f da-o ca hran\u0103 s\u0103racilor, \u015fi dac\u0103 mi-a\u015f da trupul s\u0103 fie ars, dar n-a\u015f avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic\u201c (v. 3). Acest imn trebuie s\u0103 fie magna charta<\/em> a \u00eentregii slujiri ecleziale. Ac\u0163iunea concret\u0103 r\u0103m\u00e2ne insuficient\u0103 dac\u0103, \u00een ea, iubirea fa\u0163\u0103 de om nu este perceptibil\u0103, o iubire care se hr\u0103ne\u015fte din \u00eent\u00e2lnirea cu Hristos. Participarea profund\u0103 \u015fi personal\u0103 la nevoile \u015fi suferin\u0163ele altuia devine astfel un mod de a m\u0103 uni cu el; pentru ca darul s\u0103 nu-l umileasc\u0103 pe cel\u0103lalt, trebuie s\u0103-i dau nu doar ceva de la mine, ci pe mine \u00eensumi, trebuie s\u0103 fiu prezent \u00een dar \u00een calitate de persoan\u0103. \u201eCel\u0103lalt\u201c nu numai c\u0103 nu este du\u015fmanul, dar este confirmarea propriei mele identit\u0103\u0163i \u015fi unicit\u0103\u0163i, este \u201eTu\u201c-ul Ve\u015fnic care m\u0103 face un \u201eEu\u201c \u015fi, f\u0103r\u0103 de care \u201eEu\u201c-ul este non-existent \u015fi de neconceput. Iubirea are drept baz\u0103 con\u015ftiin\u0163a unei alte persoane. \u201eDe ea v\u0103d condi\u0163ionat\u0103 iubirea ei, precum ea vede \u00een con\u015ftiin\u0163a mea iubirea mea. Con\u015ftiin\u0163ele proprii a dou\u0103 persoane sunt subiectele care dau \u015fi primesc iubirea\u201c[43]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n \n \n 5. Biserica \u2013 \u201espital terapeutic\u201c <\/strong><\/p>\n \n Primirea de c\u0103tre oameni a s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii depline aduse de Hristos \u00een lume se realizeaz\u0103 \u00een Biserica Sa. \u00cencorporarea noastr\u0103 \u00een Trupul tainic al lui Hristos \u015fi unirea noastr\u0103 cu El are loc \u00een Sfintele Taine. Primind Sfintele Taine, mai \u00eent\u00e2i de toate suntem cur\u0103\u0163i\u0163i; aceast\u0103 finalitate, care st\u0103 pe primul loc \u00een cazul Spovedaniei \u015fi al Maslului, av\u00e2nd o func\u0163ie \u201ereparatoare\u201c, este afirmat\u0103 \u00een toate celelalte Taine. Astfel, Sfintele Taine, \u00een grade diferite, sunt privite de Biseric\u0103 drept mijloace de vindecare, iar apoi unificatoare cu Hristos. Acum se poate pune \u00eentrebarea: prin ce metod\u0103 poate Biserica s\u0103 \u00eel vindece pe om \u00een mod practic? Terapia este un proces de \u00eencorporare eclezial\u0103 treptat\u0103 \u015fi dinamic\u0103. Biserica nu vindec\u0103 at\u00e2t de mult cu ceea ce Ea are<\/em><\/strong>, c\u00e2t cu ceea ce este<\/em><\/strong> Ea. Acest detaliu este extrem de important. De regul\u0103, to\u0163i c\u0103ut\u0103m mijloacele<\/em><\/strong> m\u00e2ntuirii \u00een interiorul Bisericii, dar m\u00e2ntuirea rezid\u0103 \u00een \u00eensu\u015fi fenomenul<\/em><\/strong> numit \u201eBiseric\u0103\u201c \u015fi \u00een p\u0103rt\u0103\u015fia noastr\u0103 \u00een interiorul acesteia. Diferen\u0163a este enorm\u0103 \u015fi are o importan\u0163\u0103 practic\u0103 \u00een privin\u0163a terapiei. Biserica are p\u0103rin\u0163i duhovnice\u015fti \u015fi Taina Poc\u0103in\u0163ei. Mult accent s-a pus \u015fi s-a acordat semnifica\u0163ie acestui element atunci c\u00e2nd vine vorba despre terapie. P\u0103rintele duhovnic perfect, o metod\u0103 perfect\u0103 de spovedanie etc. sunt c\u0103utate, dar ceea ce este ignorat este c\u0103 nu p\u0103rintele duhovnicesc este cel care vindec\u0103<\/em><\/strong>. El poate fi obosit \u00een vremea spovedaniei noastre sau s-ar putea s\u0103 nu aib\u0103 cuno\u015ftin\u0163ele necesare: lucruri aproximativ uzuale. Terapia nu se va produce \u00een timpul Tainei, din simplul motiv c\u0103 Taina are ca obiectiv \u00eencorporarea omului \u00een Biseric\u0103 \u015fi numai acolo va avea loc terapia, \u00eencet \u015fi de durat\u0103. Cum se va petrece?<\/p>\n Biserica este un spital terapeutic, deoarece Ea ofer\u0103 omului poten\u0163ialul de a tranzita starea de \u201eindivid\u201c \u00eenspre cea de \u201epersoan\u0103\u201c. Care este diferen\u0163a \u015fi cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 aceasta \u00een Biseric\u0103? Antropologia cre\u015ftin\u0103 se preocup\u0103 real, concret de fiecare om, \u015fi nu la un nivel general, vorbind doar despre ideea abstract\u0103 de om. Dimpotriv\u0103, se intereseaz\u0103 de fiecare persoan\u0103, de existen\u0163a uman\u0103 particular\u0103 concret\u0103, cu luptele \u015fi agoniile ei existen\u0163iale \u00een drumul spre terapie. O terapie ce se leag\u0103 direct de men\u0163inerea identit\u0103\u0163ii existen\u0163iale a omului \u015fi de posibilitatea de a dezvolta rela\u0163ii autentice \u00een multe forme: cu sine, \u00eenspre Dumnezeu \u015fi cu aproapele[44]<\/sup><\/sup><\/a>. \u201eIndividul\u201c este o no\u0163iune aritmetic\u0103 care izvor\u0103\u015fte din izolarea de al\u0163i indivizi \u2013 care este ceea ce este, deoarece nu este altceva. \u00cen profunzime, \u201eindividul\u201c este o no\u0163iune negativ\u0103. C\u00e2nd omul exist\u0103 \u015fi se comport\u0103 ca individ, el se baricadeaz\u0103 psihologic; el \u201ese extrage\u201c din mijlocul celorlal\u0163i. Aceasta este o stare patologic\u0103, care constituie o gazd\u0103 a fenomenelor morbide \u015fi, probabil, \u00eens\u0103\u015fi sursa tuturor bolilor \u2013 este ceea ce Maxim M\u0103rturisitorul nume\u015fte \u201eiubirea de sine\u201c. \u201eIndividul\u201c nu presupune numai o problem\u0103 de natur\u0103 moral\u0103 sau psihologic\u0103; ci el trebuie s\u0103 conduc\u0103 spre dimensiuni ontologice. Este legat de moarte, care este, prin excelen\u0163\u0103, \u201ehr\u0103nitorul\u201c \u015fi, simultan, dezintegratorul individului; moartea este cea care accentueaz\u0103 individualismul, prin separarea sa final\u0103 de al\u0163i indivizi (fiecare dintre noi moare individual) \u015fi, \u00een cele din urm\u0103, \u00eel dezintegreaz\u0103 pe individ, \u00een descompunere \u015fi non-existen\u0163\u0103. Individualismul este purt\u0103tor al bolii sau bolilor, tocmai din cauz\u0103 c\u0103, \u00een profunzime, ascunde frica de moarte \u2013 nimicul. Acelea\u015fi se aplic\u0103 \u00een privin\u0163a trupului. Dac\u0103 P\u0103rin\u0163ii Bisericii leag\u0103 iubirea de sine de trup, nu este pentru c\u0103 trupul este r\u0103u, ci deoarece el exprim\u0103, prin excelen\u0163\u0103, fort\u0103rea\u0163a individualismului, \u00een care p\u00e2nde\u015fte poten\u0163ialul extragerii noastre din mijlocul celorlal\u0163i \u015fi \u00een care moartea se identific\u0103 \u015fi biruie.\u00a0Individualismul este primul stadiu patologic prin care trece omul atunci c\u00e2nd are nevoie de terapie. Persoana cre\u015ftin\u0103 nu are valoare prin ceea ce are, ci prin ceea ce este. Este un frate al Fiului, iar to\u0163i fra\u0163ii intr\u0103 la praznicul celor \u00eent\u00e2i-n\u0103scu\u0163i[45]<\/sup><\/sup><\/a>. Misterul se celebreaz\u0103 \u00een fiecare credincios, iar \u00een toat\u0103 comunitatea liturgic\u0103 nu-L vedem pe Hristos \u00een afar\u0103, ci-L \u00eent\u00e2lnim \u00eenl\u0103untrul nostru, Hristos ia chip \u00een noi[46]<\/sup><\/sup><\/a>. \u201eDumnezeu se une\u015fte cu dumnezeii \u015fi se face cunoscut lor\u201c, spune Sf\u00e2ntul Grigorie Teologul[47]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Cel de-al doilea stadiu este comuniunea. Pentru ca omul s\u0103 fie vindecat de individualism, trebuie s\u0103 treac\u0103 mai departe, c\u0103tre rela\u0163ionarea cu al\u0163ii, \u00een orice form\u0103, chiar \u015fi una negativ\u0103. Iubirea noastr\u0103 \u00eentre noi nu e des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103, pentru c\u0103 nici unitatea de fiin\u0163\u0103 \u00eentre noi nu e des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103. Noi suntem chema\u0163i s\u0103 cre\u015ftem \u00een iubirea des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 \u00eentre noi \u015fi fa\u0163\u0103 de Dumnezeu, prin harul lui Dumnezeu \u015fi m\u0103rind unitatea fiin\u0163ei noastre umane prin dialog terapeutic. Ceea ce este \u00eendeob\u015fte cunoscut ca \u201edefulare\u201c este o form\u0103 de transcendere a individualismului \u2013 o form\u0103 de \u201eterapie\u201c, potrivit psihiatriei. Nu se refer\u0103 la no\u0163iunea de \u201epersoan\u0103\u201c; este, totu\u015fi, o form\u0103 de rela\u0163ionare \u015fi comuniune care pare a fi terapie, f\u0103r\u0103 ca, \u00een realitate, s\u0103 fie. Biserica este spa\u0163iul comuniunii iubitoare. Hristos prin \u00centrupare vine \u201es\u0103 tr\u0103iasc\u0103, ca Dumnezeu \u2013 Om, drama dialogului iubirii \u00eentre Dumnezeu \u015fi om\u201c[48]<\/sup><\/sup><\/a>. Liturghia boteaz\u0103 omul, natura, timpul cu Duh Sf\u00e2nt \u015fi cu foc \u015fi de aici ies sfin\u0163ii-terapeu\u0163i, raiul, ve\u015fnicia. Liturghia e libertatea omului \u201ela care ne-a eliberat Hristos\u201c. Ea \u00eei face pe cei \u00eempr\u0103\u015ftia\u0163i \u00een lume s\u0103 fie \u00een acela\u015fi loc. \u201eLucrul de care se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc toate \u015fi care nu se termin\u0103 prin \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firea celor ce se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc\u201c, spune Sf\u00e2ntul Grigorie al Nyssei, \u201eacesta e ceea ce este adev\u0103rat\u201c[49]<\/sup><\/sup><\/a>. Stadiul la care Biserica aspir\u0103 s\u0103 aduc\u0103 omul este la acela de persoan\u0103.<\/p>\n Pentru realizarea unei comuniuni terapeutice fiecare persoan\u0103 evolueaz\u0103 str\u0103duindu-se \u015fi dialog\u00e2nd. \u201eDumnezeu cere de la noi iubirea de oameni pentru al\u0163ii\u201c[50]<\/sup><\/sup><\/a>. Mai \u00eent\u00e2i de toate, comuniunea \u201eexist\u0103\u201c \u015fi este coexistent\u0103 cu Dumnezeu. \u00cen consecin\u0163\u0103, marea chemare care ne st\u0103 \u00eenainte pentru o terapie real\u0103 este trecerea de la existen\u0163a uman\u0103 la coexisten\u0163\u0103; cum voi (co)exista autentic \u201e\u00eentr-adev\u0103r\u201c, cu \u201echipul\u201c lui Dumnezeu autentic \u00een\u0103untrul meu, ca s\u0103 coexist creativ cu alte persoane, cu Dumnezeu \u015fi cu semenii? Biserica \u00eemprumut\u0103 no\u0163iunea de \u201epersoan\u0103\u201c de la credin\u0163a Sa \u00een Dumnezeu Cel \u00een Treime \u015fi, trec\u00e2nd-o prin\u00a0Hristologie \u015fi Pnevmatologie, o aplic\u0103 \u00een cadrul Bisericii. \u201e\u00cenv\u0103\u0163\u00e2nd despre Dumnezeu, despre noi \u00een\u015fine \u00een\u0163elegem\u201c[51]<\/sup><\/sup><\/a>. \u00cen Sf\u00e2nta Treime, \u201epersoana\u201c este o no\u0163iune afirmativ\u0103, o no\u0163iune pozitiv\u0103 \u015fi nu una negativ\u0103. Cele trei Persoane ale Treimii difer\u0103 una de alta nu din cauz\u0103 c\u0103 sunt izolate \u015fi extrase una din prezen\u0163a celeilalte ci, dimpotriv\u0103, deoarece sunt \u00eempreunate \u00een mod inseparabil. \u00cen m\u0103sura \u00een care este mai inseparabil\u0103 unirea, cu at\u00e2t mai mult ea va produce comuniunea iubitoare. Acest fapt asigur\u0103 plenitudinea ontologic\u0103 \u015fi stabilitatea, lipsa mor\u0163ii \u015fi via\u0163a cea adev\u0103rat\u0103. \u00cen m\u0103sura \u00een care este mai inseparabil\u0103 unirea dintre Persoanele Sfintei Treimi, cu at\u00e2t mai mult ea va produce comuniunea. Persoanele sunt \u00een \u201erela\u0163ie\u201c, deci coexist\u0103 \u00een comuniunea iubitoare a Treimii. \u201eSubiectul adev\u0103rat este o raportare a Celor trei, dar o raportare care apare ca esen\u0163\u0103, o raportare esen\u0163ial\u0103\u201c[52]<\/sup><\/sup><\/a>. \u015ei, ca s\u0103 recapitul\u0103m \u00eempreun\u0103 cu Ioan Damaschin, spunem c\u0103 cele legate de \u201erela\u0163ie\u201c \u00eenseamn\u0103 \u201eapropierea \u015fi iubirea ce (con)duc \u00eenrudirea \u015fi statornicia \u015fi comunicarea \u015fi unirea. Deci numim rela\u0163ie leg\u0103tura c\u0103tre acestea\u201c[53]<\/sup><\/sup><\/a>. \u015ei \u00eenc\u0103 ceva. \u00cen Sf\u00e2nta Treime, comuniunea personal\u0103 \u015fi unicitatea nu sunt justificate psihologic, ci ontologic. Caracteristicile care fac distinc\u0163ia \u00eentre cele trei Persoane sunt numai<\/strong> ontologice: fiecare Persoan\u0103 este ceea ce este \u015fi nimic altceva. Persoana nu este judecat\u0103 dup\u0103 caracteristicile sale, ci potrivit simplei afirm\u0103ri a identit\u0103\u0163ii sale ca o fiin\u0163\u0103 unic\u0103 \u015fi de ne\u00eenlocuit. Persoana nu este o personalitate, adic\u0103 o coordonare a caracteristicilor (\u00een\u0103l\u0163ime, frumuse\u0163e sau ur\u00e2\u0163enie, virtute sau r\u0103utate etc.); persoana este liber\u0103 de caracteristici \u015fi nu este judecat\u0103 potrivit acestora[54]<\/sup><\/sup><\/a>. Aceast\u0103 percep\u0163ie privind persoana s-a transmis \u00een Biseric\u0103 \u00een forma iubirii \u015fi libert\u0103\u0163ii Lui Dumnezeu fa\u0163\u0103 de lume, felul \u00een care a fost exprimat\u0103 \u201e\u00een Hristos\u201c, cu dragostea Sa pentru vr\u0103jma\u015fi \u015fi p\u0103c\u0103to\u015fi. Biserica este locul \u00een care omul nu este judecat dup\u0103 caracteristicile sale (aceasta este semnifica\u0163ia iert\u0103rii, pe care o prime\u015fte prin Botez \u015fi Poc\u0103in\u0163\u0103), ci dup\u0103 faptul c\u0103 este cine este: persoan\u0103 ontologic\u0103[55]<\/sup><\/sup><\/a>, \u201edin facere\u201c. \u201e\u00cen special omul \u015fi persoana este acela care a ajuns de la chip la asem\u0103nare\u2026 de aceea subliniem c\u0103, ontologic, to\u0163i oamenii putem s\u0103 ne consider\u0103m persoane\u2026, dar soteriologic nu suntem to\u0163i persoane, \u00eentruc\u00e2t nu am ajuns to\u0163i la asem\u0103nare\u201c[56]<\/sup><\/sup><\/a>. Iertarea \u015fi poc\u0103in\u0163a cuiva ca persoan\u0103, ca o identitate unic\u0103 \u015fi de ne\u00eenlocuit, aflat\u0103 \u00een comuniunea Bisericii, este chintesen\u0163a terapeuticii ecleziastice. Biserica vindec\u0103 nu prin lucrurile pe care le spune, ci prin ceea ce este, o comunitate de iubire, o iubire care nu este un sentiment (pe care s\u0103 \u00eel putem c\u0103uta \u00een sinele interior \u015fi aflat la dispozi\u0163ia individului), ci o rela\u0163ie care solicit\u0103 coexisten\u0163\u0103 \u015fi acceptare \u00een cadrul unei comunit\u0103\u0163i specifice \u2013 o comunitate de iubire, f\u0103r\u0103 exclusivitate \u015fi f\u0103r\u0103 condi\u0163ii. Biserica vindec\u0103 fiind<\/strong> o astfel de comunitate, \u00een cadrul c\u0103reia persoana \u00eencorporat\u0103 devine \u00een mod liber dependent\u0103 de a iubi \u015fi de a fi iubit\u0103, unde, potrivit Sf\u00e2ntului Maxim, \u201eiubirea perfect\u0103 nu desparte natura unic\u0103 a oamenilor\u2026 dar, mereu tinz\u00e2nd \u00eenspre aceasta, iube\u015fte pe to\u0163i \u00een mod egal\u2026 De aceea, Domnul \u015fi Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, \u00een manifestarea dragostei Sale pentru noi, a p\u0103timit pentru \u00eentreaga omenire\u2026\u201c[57]<\/sup><\/sup><\/a>. Persoana se formeaz\u0103 \u00een demersul unei nevoin\u0163e serioase ce urm\u0103re\u015fte \u00een\u0103l\u0163area naturii sau dep\u0103\u015firea ei. Formarea personalit\u0103\u0163ii \u00eenseamn\u0103 transfigurarea mi\u015fc\u0103rii \u00een lucrare, a voin\u0163ei gnomice \u00een voin\u0163\u0103 fireasc\u0103, a chipului \u00een asem\u0103nare\u2026, \u201e\u00eenseamn\u0103 \u00een\u0103l\u0163area omului \u00een spa\u0163iul dumnezeiesc \u015fi convorbirea lui cu Dumnezeu, fa\u0163\u0103 c\u0103tre fa\u0163\u0103\u201c