<\/p>\n
De Trinitate[1]<\/sup><\/sup><\/a><\/p>\n \n \u201ePentru cine vrea s\u0103 m\u0103 cread\u0103, \u00eemi place mai mult s\u0103 m\u0103 ocup cu cititul dec\u00e2t cu scrisul c\u0103r\u0163ilor. Dac\u0103 cineva nu o crede, dar ar putea \u015fi ar vrea s\u0103 fac\u0103 experien\u0163a, s\u0103 mi se dea s\u0103 citesc lucr\u0103ri ce r\u0103spund c\u0103ut\u0103rilor mele \u015fi \u00eentreb\u0103rilor celorlal\u0163i, aceste \u00eentreb\u0103ri pe care func\u0163ia mea \u00een slujirea lui Hristos \u015fi dorin\u0163a arz\u0103toare ce m\u0103 arde de a ap\u0103ra credin\u0163a noastr\u0103 contra erorii oamenilor grosolani \u015fi f\u0103r\u0103 spirit m\u0103 oblig\u0103 s\u0103 le sus\u0163in. Se va vedea atunci cu c\u00e2t\u0103 u\u015furin\u0163\u0103 voi l\u0103sa aceast\u0103 munc\u0103, cu c\u00e2t\u0103 pl\u0103cere voi concedia pana mea! Dar dac\u0103 lucr\u0103rile pe care le-am citit noi asupra acestor probleme au pu\u0163ine edi\u0163ii latine, sau niciuna, \u00een tot cazul foarte dificil de g\u0103sit, \u015fi dac\u0103 pe de alt\u0103 parte nu posed\u0103m destul\u0103 greac\u0103 pentru a ne sim\u0163i capabili, \u00eentr-o form\u0103 sau alta, de a citi sau \u00een\u0163elege c\u0103r\u0163ile care trateaz\u0103 aceste probleme \u2013 acel gen de scrieri con\u0163ine, nu m\u0103-ndoiesc, conform pu\u0163inului care a fost tradus, tot ceea ce putem cerceta cu folos\u2026\u201c (I. Misterul, Cartea a III-a, Ac\u0163iunea lui Dumnezeu \u015fi rolul \u00eengerilor \u00een teofaniile Vechiului Testament, Avertisment, 1)<\/em>. (\u2026) \u201eEi bine! S\u0103 ne imagin\u0103m \u00een g\u00e2ndire un \u00een\u0163elept al c\u0103rui suflet ra\u0163ional particip\u0103 deja la Adev\u0103rul etern imuabil, care \u00eel consult\u0103 \u00een toate ac\u0163iunile sale \u015fi nu face absolut nimic \u00een afara celor \u00een care vede datoria de a le face, \u015fi care \u00een aceast\u0103 supunere \u015fi ascultare ac\u0163ioneaz\u0103 virtuos. Acest om, s\u0103 presupunem c\u0103, dup\u0103 ce \u00eentrebase legea suveran\u0103 a bun\u0103t\u0103\u0163ii divine, ar fi auzit-o misterios la urechea inimii sale, \u015fi sub ordinul ei el \u00ee\u015fi epuizeaz\u0103 trupul \u00eentr-o anumit\u0103 lucrare a milosteniei, \u015fi c\u0103 se \u00eemboln\u0103ve\u015fte, c\u0103 ajunge s\u0103 consulte medici \u015fi \u00eel aude pe unul diagnostic\u00e2nd drept cauz\u0103 a bolii usc\u0103ciunea corpului s\u0103u, \u015fi pe altul excesul umorilor sale, exist\u00e2nd unul care ar da adev\u0103rata cauz\u0103 a bolii \u015fi altul care s-ar \u00een\u015fela: la urma urmelor am\u00e2ndoi s-au pronun\u0163at asupra cauzelor imediate, cauze corporale. Dar dac\u0103 am cerceta cauza acestei afec\u0163iuni, am descoperi o oboseal\u0103 voluntar\u0103; am ajunge atunci la o cauz\u0103 superioar\u0103 venit\u0103 din suflet pentru a afecta corpul pe care-l conduce sufletul; dar nici aceasta n-ar fi prima cauz\u0103. Aceast\u0103 cauz\u0103 superioar\u0103, ar rezida, f\u0103r\u0103 nici o \u00eendoial\u0103, \u00een \u00cen\u0163elepciunea imuabil\u0103 \u00cens\u0103\u015fi pe Care sufletul acelui om sf\u00e2nt o slujea prin dragoste \u015fi c\u0103reia \u00eei executa ordinele misterioase \u00eentreprinz\u00e2nd acea sarcin\u0103 \u00een mod voluntar. Astfel, deci, nu ar fi absolut nici o alt\u0103 cauz\u0103 prim\u0103 de descoperit dec\u00e2t voin\u0163a lui Dumnezeu\u201c (De Trinitate, I., L.III., CIII., 8)<\/em>[2]<\/sup><\/sup><\/a>. (…) \u201eC\u00e2t despre aceast\u0103 patrie superioar\u0103 \u015fi cereasc\u0103 de unde am emigrat, nu putem dec\u00e2t s\u0103 vis\u0103m la ea. De acolo este voin\u0163a lui Dumnezeu care face din duhuri mesagerii S\u0103i \u015fi din limbile de foc slujitorii S\u0103i (Psalmul 103, 4); de acolo \u00een mijlocul spiritelor unite \u00eentr-o pace \u015fi o prietenie profunde, \u00eentemeiate \u00eentr-o singur\u0103 inim\u0103 prin nu \u015ftiu ce flac\u0103r\u0103 imaterial\u0103 a iubirii, prezideaz\u0103 voin\u0163a divin\u0103 ca din \u00een\u0103l\u0163imea unui tron \u00eenalt, sf\u00e2nt, misterios, \u00een casa sa, \u015fi putem spune \u015fi \u00een templul s\u0103u. Tocmai de acolo, de-a lungul ordinii perfecte a ritmurilor naturii, mai \u00eent\u00e2i ritmuri spirituale, apoi ritmuri materiale, ea se \u00eentinde asupra tuturor lucrurilor \u015fi dispune de toate fiin\u0163ele dup\u0103 bunul plac al deciziilor sale ireformabile, fie c\u0103 acestea ar fi lucruri imateriale sau materiale, fie c\u0103 ar fi f\u0103pturi vii dotate sau lipsite de ra\u0163iune, fie c\u0103 acestea ar fi bune, bune prin harul S\u0103u, sau rele, rele prin voin\u0163a lor proprie\u201c (I., L.III., C.IV., 9)<\/em>. (\u2026) \u201eIat\u0103 de ce este scris: \u00abDumnezeu n-a f\u0103cut moartea\u00bb (Cartea \u00een\u0163elepciunilor, 1, 13), fiindc\u0103 nu este El acela care a luat ini\u0163iativa, ci era mai degrab\u0103 o pedeaps\u0103 absolut legitim\u0103 aceea de a condamna la moarte un p\u0103c\u0103tos. Un judec\u0103tor condamn\u0103 vinovatul la tortur\u0103, \u015fi cu toate acestea cauza torturii nu este dreptatea judec\u0103torului, ci sanc\u0163iunea crimei\u201c (I., L.IV., C.XII, 15)<\/em>[3]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201eNoi, noi ajungem la moarte prin p\u0103cat, El prin dreptate. De asemenea, dac\u0103 moartea noastr\u0103 e o pedeaps\u0103 a p\u0103catului, moartea Lui este o participa\u0163ie (literal: Ostie) pentru p\u0103cat\u201c (I., L.IV., C.XII, 15)<\/em>. (\u2026) \u201e\u2026\u00cen concluzie, nu putem s\u0103 neg\u0103m c\u0103 Duhul Sf\u00e2nt purcede de asemenea de la Fiul: \u015fi nu pentru altceva dec\u00e2t pentru aceea c\u0103 acela\u015fi Duh este numit Duh al Tat\u0103lui \u015fi al Fiului. Eu nu v\u0103d ce ar fi vrut s\u0103 spun\u0103 altceva c\u00e2nd, sufl\u00e2nd asupra chipului ucenicilor S\u0103i, Domnul a declarat: \u00abLua\u0163i Duh Sf\u00e2nt\u00bb (Ioan 20, 22) fiindc\u0103, \u00een sf\u00e2r\u015fit, acest suflu corporal care purcede din corp cu o senza\u0163ie de contact fizic nu fusese Duhul Sf\u00e2nt \u00een realitatea Lui proprie, ci reprezentarea, sub un simbolism adecvat, al procesiunii Duhului Sf\u00e2nt nu numai de la Tat\u0103l singur, ci de asemenea de la Fiul. Cu adev\u0103rat, cine ar fi at\u00e2t de nesim\u0163itor ca s\u0103 pretind\u0103 c\u0103 era acolo un Duh pe care El L-a d\u0103ruit \u00een aceast\u0103 r\u0103suflare, \u015fi un altul pe care L-a trimis dup\u0103 \u00een\u0103l\u0163area Sa (Faptele Apostolilor 2, 1\u20134)\u201c (I., L.IV., C.XX., 29\u201330)<\/em>[4]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201eEi bine, dac\u0103 ceea ce este dat are drept principiu pe cel ce \u00eel d\u0103, deoarece acesta n-a primit deloc de altundeva ceea ce purcede din el, vom admite c\u0103 Tat\u0103l \u015fi Fiul sunt principiul, \u015fi nu cele dou\u0103 principii, al Sf\u00e2ntului Duh. Dar a\u015fa cum Tat\u0103l sunt un singur Dumnezeu, \u015fi referitor la crea\u0163ie un singur Creator \u015fi un singur Domn \u00een mod relativ, de asemenea referitor la Sf\u00e2ntul Duh Ei nu sunt, \u00een mod relativ, dec\u00e2t un singur principiu\u201c (I., L.V., C.XIV, 15)<\/em>[5]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201eDar c\u00e2nd sufletul se cunoa\u015fte \u015fi se iube\u015fte, aceste trei realit\u0103\u0163i, suflet, cunoa\u015ftere, amor, r\u0103m\u00e2n o trinitate \u015fi nu este acolo nici amestec nici confuzie. Fiecare exist\u0103 \u00een sine \u015fi cu toate acestea ele sunt reciproc fiecare \u00eentreag\u0103 \u00een celelalte \u00eentregi, fiecare \u00een celelalte dou\u0103, sau celelalte dou\u0103 \u00een fiecare din ele. (\u2026) Ele sunt prezente totu\u015fi unele \u00een altele; sufletul care iube\u015fte este \u00een amorul s\u0103u, amorul \u00een cunoa\u015fterea sufletului care iube\u015fte \u015fi cunoa\u015fterea \u00een sufletul care cunoa\u015fte. Fiecare este \u00een celelalte dou\u0103. Sufletul care se cunoa\u015fte \u015fi se iube\u015fte este \u00een cunoa\u015fterea sa \u015fi \u00een amorul s\u0103u; amorul sufletului care se iube\u015fte \u015fi se cunoa\u015fte este \u00een suflet \u015fi \u00een cunoa\u015fterea sa; \u015fi cunoa\u015fterea sufletului care se cunoa\u015fte \u015fi se iube\u015fte este \u00een suflet \u015fi \u00een amorul lui, deoarece ea se iube\u015fte cunosc\u00e2nd \u015fi se cunoa\u015fte iubind. Prin urmare, celelalte dou\u0103 sunt \u00een fiecare din ele; sufletul care se cunoa\u015fte \u015fi se iube\u015fte este \u00eempreun\u0103 cu cunoa\u015fterea sa \u00een amor, \u015fi amorul s\u0103u \u00een cunoa\u015ftere; amorul \u015fi cunoa\u015fterea sunt simultan \u00een sufletul care se cunoa\u015fte \u015fi se iube\u015fte\u201c (II. Imaginile, IX., V., 8)<\/em>[6]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201e\u00cen consecin\u0163\u0103, \u00eentr-un mare num\u0103r de ocazii, sufletul uit\u00e2nd de el \u00eensu\u015fi ac\u0163ioneaz\u0103 sub imperiul concupiscen\u0163ei. El vede interior frumuse\u0163ea anumitor lucruri, \u00een natura suveran\u0103, \u00een Dumnezeu. Atunci c\u00e2nd trebuia ca el s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een bucuria acestor bunuri, el pretinde s\u0103 \u015fi le atribuie sie\u015fi; refuz\u00e2nd s\u0103 devin\u0103 asem\u0103n\u0103tor lui Dumnezeu prin Dumnezeu, \u00eens\u0103 voind s\u0103 fie prin sine \u00eensu\u015fi ceea ce este Dumnezeu, se \u00eentoarce de la El, se las\u0103 antrenat s\u0103 alunece din mai pu\u0163in \u00een tot mai pu\u0163in, \u00een vreme ce crede c\u0103 merge din bine \u00een mai bine. Este pentru c\u0103 el nu-\u015fi mai ajunge, fiindc\u0103 nimic nu-i mai ajunge, odat\u0103 ce s-a \u00eendep\u0103rtat de Acela Care singur \u00eel poate satisface. Dezgolirea sa \u015fi jena \u00eel fac prea atent la propriile sale ac\u0163iuni, pl\u0103cerilor amestecate cu nelini\u015ftea pe care o culege prin ele. Atunci, prin dorin\u0163a de a dob\u00e2ndi cunoa\u015fterea lucrurilor exterioare \u2013 lucruri pe care le iube\u015fte mul\u0163umit\u0103 cunoa\u015fterii generice pe care o are despre ele \u015fi care el o simte sc\u0103p\u00e2ndu-i \u2013 el \u00ee\u015fi pierde orice siguran\u0163\u0103 \u015fi g\u00e2nde\u015fte cu at\u00e2t mai pu\u0163in la el \u00eensu\u015fi cu c\u00e2t este mai sigur c\u0103 nu poate s\u0103 scape de sine \u00eensu\u015fi\u201c (II., X., V., 7)<\/em>[7]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201eAceste trei lucruri, memoria, inteligen\u0163a, voin\u0163a, nu sunt trei vie\u0163i, ci o singur\u0103 via\u0163\u0103; nici trei suflete, ci un singur suflet; \u00een consecin\u0163\u0103 ele nu sunt trei substan\u0163e, ci o singur\u0103 substan\u0163\u0103. Atunci c\u00e2nd se spune c\u0103 memoria este via\u0163\u0103, suflet, substan\u0163\u0103, este deoarece o \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u0103m \u00een ea \u00eens\u0103\u015fi; \u00eens\u0103 atunci c\u00e2nd o numim propriu-zis memorie, e pentru c\u0103 o \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u0103m \u00een rela\u0163ie cu ceva. Voi face aceea\u015fi remarc\u0103 pentru inteligen\u0163\u0103 \u015fi voin\u0163\u0103: inteligen\u0163a \u015fi voin\u0163a afirm\u0103 rela\u0163ia cu ceva. Din contr\u0103, cuv\u00e2ntul via\u0163\u0103 este luat \u00eentotdeauna cu referire la ea \u00eens\u0103\u015fi, la fel ca termenul suflet sau cuv\u00e2ntul esen\u0163\u0103. Iat\u0103 de ce aceste trei lucruri nu fac dec\u00e2t unul singur, \u00een m\u0103sura \u00een care ele nu sunt dec\u00e2t o singur\u0103 via\u0163\u0103, un singur suflet, o singur\u0103 esen\u0163\u0103; \u015fi \u00een orice alt atribut, \u00eel spunem pe acesta despre fiecare dintre ele \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat \u00een ea \u00eens\u0103\u015fi, \u015fi \u00eel spunem de asemenea de ansamblul lor, dar nu la plural, ci la singular\u201c (II., X., XI., 18)<\/em>[8]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201eAtunci c\u00e2nd vedem deci un corp oarecare, trebuie s\u0103 lu\u0103m \u00een considerare \u015fi s\u0103 distingem \u2013 \u015fi asta foarte u\u015for \u2013 trei elemente. \u00cen primul r\u00e2nd, realitatea pe care o percepem, piatr\u0103, flac\u0103r\u0103, sau orice alt obiect vizibil; realitate care \u00een mod evident putea deja s\u0103 existe chiar \u00eenainte ca noi s\u0103 o percepem; \u2013 apoi viziunea [privirea], care nu exista \u00eenainte ca prezen\u0163a obiectului s\u0103 provoace senza\u0163ia; \u2013 \u00een al treilea r\u00e2nd, ceea ce \u0163ine privirea ata\u015fat\u0103 asupra obiectului perceput at\u00e2ta timp c\u00e2t percepem, altfel spus, aten\u0163ia\u201c (II., L.XI. Trinit\u0103\u0163ile omului exterior, II. 2, Dubla trinitate a omului exterior)<\/em>[9]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201e\u00cen consecin\u0163\u0103, odat\u0103 disp\u0103rut\u0103 forma corpului care fusese perceput fizic, r\u0103m\u00e2ne \u00een memorie o similitudine c\u0103tre care voin\u0163a poate iar\u0103\u015fi s\u0103 \u00eentoarc\u0103 privirea sufletului pentru a informa din interior, a\u015fa cum obiectul sensibil informa sim\u0163ul din exterior. Astfel se produce o trinitate alc\u0103tuit\u0103 din memorie, viziunea interioar\u0103 \u015fi din voin\u0163a care o une\u015fte pe una cu cealalt\u0103. Atunci c\u00e2nd aceste trei elemente sunt reunite (coguntur)<\/em> \u00eentr-un singur tot, aceast\u0103 reuniune (coactus)<\/em> face s\u0103 se dea acestui \u00eentreg numele de g\u00e2ndire (cogitatio)<\/em>\u201c (II, L.XI., III.6, A doua analiz\u0103: trinitatea amintirii)<\/em>. (\u2026) \u201e\u00cen cursul acestei analize care, pornind de la forma corporal\u0103, se ridic\u0103 p\u00e2n\u0103 la forma produs\u0103 \u00een privirea interioar\u0103 a imagina\u0163iei, am descoperit patru forme ce se nasc progresiv una din alta: a doua din prima; a treia din cea de a doua; a patra din cea de a treia. Din forma corpului perceput se na\u015fte forma produs\u0103 \u00een sim\u0163ul subiectului ce percepe; din aceasta, forma produs\u0103 \u00een memorie; din aceasta din urm\u0103, forma produs\u0103 \u00een privirea interioar\u0103 a celui ce \u00ee\u015fi reprezint\u0103 acest obiect. Iat\u0103 de ce voin\u0163a, \u00een trei reprize, leag\u0103 termeni care sunt, oarecum, \u00eentr-un raport de paternitate \u015fi filia\u0163ie. Ea leag\u0103 forma corpului perceput de forma pe care aceasta o na\u015fte \u00een sensibilitate (sim\u0163); apoi din nou pe aceasta din urm\u0103 de forma care \u00eei urmeaz\u0103 \u00een memorie; aceasta din urm\u0103, \u00een sf\u00e2r\u015fit, \u00een al treilea r\u00e2nd, de cea care \u00eei urmeaz\u0103 \u00een privirea interioar\u0103 a celui ce \u00ee\u015fi reprezint\u0103 acest obiect\u201c (II., L.XI., IX. 16)<\/em>[10]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201eLu\u00e2nd \u00eenl\u0103untrul s\u0103u imaginile mincinoase ale lucrurilor corporale, asambl\u00e2ndu-le \u00een reverii de\u015farte, sufletul ajunge pe punctul de a nu mai putea g\u0103si divinul dec\u00e2t \u00een astfel de lucruri. \u00cen mod egoist zg\u00e2rcit, sufletul se umple de erori; \u00een mod egoist risipitor, el se gole\u015fte de for\u0163ele sale\u201c (II., L.XI., Perversiunea imaginii lui Dumnezeu, X.15)<\/em>[11]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201eAdev\u0103rata onoare a omului este aceea de a fi chipul \u015fi asem\u0103narea lui Dumnezeu, imagine ce nu se p\u0103streaz\u0103 dec\u00e2t merg\u00e2nd c\u0103tre Cel prin Care ea este \u00eentip\u0103rit\u0103. De unde urmeaz\u0103 c\u0103 suntem at\u00e2t de uni\u0163i cu Dumnezeu cu c\u00e2t iubim mai pu\u0163in ceea ce ne este propriu. \u00cens\u0103 dorin\u0163a de a face \u00eencercarea propriei puteri \u00eel face pe om s\u0103 recad\u0103, oarecum voluntar, asupra lui \u00eensu\u015fi \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 intermediar\u0103. Astfel, c\u00e2nd el pretinde s\u0103 fie ca Dumnezeu, adic\u0103 s\u0103 nu aib\u0103 pe nimeni deasupra lui, pedeapsa lui este aceea de a c\u0103dea din aceast\u0103 condi\u0163ie \u2013 care este el \u00eensu\u015fi [singur cu sine] \u2013 \u00een ceea ce este mai jos, \u00een ceea ce face fericirea animalelor. Iat\u0103 cum, atunci c\u00e2nd onoarea lui este de a fi imaginea lui Dumnezeu, dezonoarea sa este de a fi imaginea animalului: \u00abConstituit \u00een noble\u0163e, omul n-a \u00een\u0163eles: el s-a asimilat animalelor f\u0103r\u0103 ra\u0163iune \u015fi le-a devenit asem\u0103n\u0103tor\u00bb (Psalmul 48, 13)\u201c\u00a0 (II., L.XI., XI. 16)<\/em>. (\u2026) \u201e\u00cen consecin\u0163\u0103, sim\u0163urile corporale percep corpurile, \u00een vreme ce ra\u0163iunea se \u00eendreapt\u0103 c\u0103tre \u00een\u0163elepciune, c\u0103tre \u00een\u0163elegerea realit\u0103\u0163ilor superioare, eterne \u015fi neschimb\u0103toare. Ori apetitul (sensibil) se \u00eenvecineaz\u0103 cu ra\u0163iunea care se aplic\u0103 \u015ftiin\u0163ei, deoarece obiectele corporale percepute prin sim\u0163uri sunt materia unui ra\u0163ionament care reiese din \u015ftiin\u0163a numit\u0103 ac\u0163iune: acest ra\u0163ionament va fi bun dac\u0103 sufletul \u00ee\u015fi raporteaz\u0103 cunoa\u015fterea sa la binele suveran luat ca finalitate; el va fi r\u0103u dac\u0103 sufletul \u00ee\u015fi propune s\u0103 se bucure de aceste bunuri sensibile pentru a se odihni \u00eentr-o fericire mincinoas\u0103. Atunci c\u00e2nd aten\u0163ia sufletului, care-\u015fi exercit\u0103 de asemenea func\u0163ia activ\u0103 asupra lucrurilor temporare \u015fi corporale cu aceast\u0103 rapiditate proprie ra\u0163iunii, se las\u0103 atras prin acest sim\u0163 carnal \u015fi animal care \u00eel aduce la starea de a se bucura de sine, altfel spus atunci c\u00e2nd el \u00ee\u015fi caut\u0103 binele lui egoist \u015fi particular, \u00een ciuda acelui bine general \u015fi comun tuturor care este binele imuabil, atunci, am putea spune, \u015farpele vorbe\u015fte femeii. A consim\u0163i cu aceast\u0103 atrac\u0163ie, \u00eenseamn\u0103 a m\u00e2nca fructul interzis. Dar dac\u0103 acest consim\u0163\u0103m\u00e2nt se limiteaz\u0103 la o simpl\u0103 complezen\u0163\u0103 a g\u00e2ndirii \u015fi dac\u0103 autoritatea unei decizii care vine de mai sus re\u0163ine membrele astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 le \u00eempiedice de a se preda p\u0103catului ca instrumente ale nedrept\u0103\u0163ii (Romani 6, 13), atunci mi se pare c\u0103 este ca \u015fi cum femeia ar fi fost singura care s\u0103 fi m\u00e2ncat fructul interzis. Deoarece, dimpotriv\u0103, consim\u0163ind s\u0103 utilizeze r\u0103u lucrurile percepute prin sim\u0163urile trupe\u015fti, se hot\u0103r\u0103\u015fte s\u0103 comit\u0103 nu conteaz\u0103 ce p\u0103cat, chiar corporal, dac\u0103 nu are niciodat\u0103 puterea s\u0103-l realizeze, trebuie atunci s\u0103 \u00een\u0163elegem c\u0103 aceast\u0103 femeie i-a dat so\u0163ului ei s\u0103 m\u0103n\u00e2nce \u00eempreun\u0103 cu ea o hran\u0103 interzis\u0103. \u00cen consecin\u0163\u0103, omul nu \u015ftia s\u0103 se decid\u0103, nu numai s\u0103 se complac\u0103 \u00een g\u00e2ndirea p\u0103catului, ci \u00eenc\u0103 s\u0103-l comit\u0103 \u00een fapt, dec\u00e2t dac\u0103 aten\u0163ia sufletului cedeaz\u0103 \u015fi se abandoneaz\u0103 unei ac\u0163iuni rele, \u2013 aceast\u0103 aten\u0163ie ce are toat\u0103 puterea asupra membrelor pentru a le face s\u0103 ac\u0163ioneze sau pentru a le \u00eempiedica s\u0103 ac\u0163ioneze\u201c (II., L.XII., XII. 17, Interpretarea alegoric\u0103 a textului c\u0103derii)<\/em>[12]<\/sup><\/sup><\/a>. (\u2026) \u201e\u00cen consecin\u0163\u0103 acum nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 la fel ca \u00een cazul primului cuplu uman, unde fiecare persoan\u0103 era responsabil\u0103 de ea \u00eens\u0103\u015fi, astfel c\u0103 dac\u0103 femeia ar fi fost singura care s\u0103 m\u0103n\u00e2nce fructul oprit, ea ar fi fost de asemenea singura care s\u0103 sufere pedeapsa mor\u0163ii. Cazul este diferit, deoarece este vorba de unul \u015fi acela\u015fi om. Atunci c\u00e2nd, de bun\u0103voie, \u00ee\u015fi las\u0103 imagina\u0163ia sa unic\u0103 s\u0103 se hr\u0103neasc\u0103 cu pl\u0103ceri interzise, de la care ar fi trebuit s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 imediat, \u015fi dac\u0103 decide s\u0103 nu \u00eemplineasc\u0103 ac\u0163iuni rele, ci se mul\u0163ume\u015fte s\u0103 re\u0163in\u0103 \u015fi s\u0103 savureze imaginile, cazul nu este comparabil cu cel al femeii care a\u015ftepta singur\u0103 pedeapsa, so\u0163ul fiind exclus: s\u0103 ne p\u0103zim s\u0103 credem a\u015fa ceva. Nu exist\u0103 dec\u00e2t o singur\u0103 persoan\u0103, un singur om, \u015fi acesta va fi condamnat \u00een \u00eentregime, dac\u0103 aceste p\u0103cate doar ale g\u00e2ndirii, pe care nu vrea s\u0103 le comit\u0103 \u00een fapt, dar c\u0103rora le ia pl\u0103cerea \u00een mod interior, nu vor fi r\u0103scump\u0103rate prin harul Mijlocitorului[13]<\/sup><\/sup><\/a>. Dac\u0103 \u00een toat\u0103 aceast\u0103 discu\u0163ie, am c\u0103utat s\u0103 ar\u0103t\u0103m c\u0103 exist\u0103 \u00een sufletul fiec\u0103rui om un fel de mariaj \u00eentre ra\u0163iunea contemplativ\u0103 \u015fi ra\u0163iunea activ\u0103, f\u0103r\u0103 ca distinc\u0163ia dintre func\u0163iunile respective s\u0103 compromit\u0103 unitatea sufletului \u2013 \u015fi aceasta, f\u0103r\u0103 s\u0103 prejudiciem adev\u0103rul istoriei pe care ne-o poveste\u015fte dumnezeiasca Scriptur\u0103 referitoare la primul cuplu uman \u2013 singurul nostru \u0163el a fost acela de a face \u00een\u0163eles de ce Apostolul, spun\u00e2nd c\u0103 numai b\u0103rbatul, nu \u015fi femeia, este imaginea lui Dumnezeu, a vrut, chiar sub chipul distinc\u0163iei sexelor \u00eentre dou\u0103 fiin\u0163e omene\u015fti, s\u0103 semnaleze un mister pe care trebuie s\u0103-l c\u0103ut\u0103m \u00een fiecare fiin\u0163\u0103 omeneasc\u0103 luat\u0103 individual\u201c (II., L.XII., XII. 18-19).<\/em> (\u2026) <\/strong><\/p>\n \n (continuare \u00een num\u0103rul urm\u0103tor)<\/p>\n Selec\u0163ie, traducere \u0219i comentarii de arhim. lect. dr. TEOFAN MADA<\/p>\n [1]<\/sup><\/sup><\/a> PL 42, 819\u20131098. Edi\u021bie critic\u0103 : Oeuvres de Saint Augustin<\/em>, 15, 2me S\u00e9rie: Dieu et son oeuvre, La Trinit\u00e9 <\/em>(Livres I\u2013VII), I. Le myst\u00e8re<\/em>, Texte de l\u2019\u00e9dition b\u00e9n\u00e9dictine, traduction et notes par M. Mellet, O.P. et Th. Camelot, O.P., Introduction par E. Hendrikx, O.E.S.A., Descl\u00e9e De Brouwer, Paris, 1955.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [2]<\/sup><\/sup><\/a> Dumnezeu nu vrea boala, ci jertfa noastr\u0103: vrea s\u0103 particip\u0103m la suferin\u0163ele celorlal\u0163i, la neputin\u0163ele \u015fi bolile \u015fi agonia lor, la spaimele lor de moarte, \u00eens\u0103 nu vrea \u201eimplacabil\u201c \u015fi aprioric s\u0103 ne \u00eemboln\u0103vim.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [3]<\/sup><\/sup><\/a> Augustin afirm\u0103 explicit, \u00een conformitate cu textul biblic, faptul c\u0103 Dumnezeu n-a creat moartea: moartea a survenit prin p\u0103catul inspirat de diavol (diavolul fiind deci mijlocitorul mor\u0163ii spirituale \u015fi corporale a omului), \u00eens\u0103 Dumnezeu d\u0103 sau distribuie sentin\u0163a mor\u0163ii; aplicarea pedepsei apar\u0163ine lui Dumnezeu. C\u00e2nd Augustin spune c\u0103 \u201ejudec\u0103torul condamn\u0103 pe vinovat la supliciu, dar cauza supliciului nu e dreptatea judec\u0103torului, ci sanc\u0163iunea crimei\u201c, el \u00een\u0163elege c\u0103 sentin\u0163a lui Dumnezeu vine oarecum impersonal, implacabil, ca \u015fi cum Dumnezeu ar fi constr\u00e2ns s\u0103 se supun\u0103 propriei Sale Legi, G\u00e2ndiri, sau Puteri de concep\u0163ie! Aici putem vorbi de platonismul augustinian, mai ales dac\u0103 ne amintim c\u0103 \u00een cazul teologiei lui Platon, Lumea Ideilor (Arhetipurilor) se afla deasupra Min\u0163ii divine (Nous) \u015fi aceasta lua decizii \u00een conformitate cu Prototipurile universale ale lucrurilor \u015fi fiin\u0163elor.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [4]<\/sup><\/sup><\/a> Purcederea Duhului \u015fi de la Fiul este sus\u0163inut\u0103 de Augustin cu imperative retorice.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [5]<\/sup><\/sup><\/a> Pentru Augustin, Tat\u0103l \u015fi Fiul reprezint\u0103 Principiul unic din care purcede Sf\u00e2ntul Duh.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [6]<\/sup><\/sup><\/a> Augustin inaugureaz\u0103 o \u201etrinitate\u201c a sufletului \u00een care facult\u0103\u0163ile sufletului se iubesc \u00eentre ele de parc\u0103 ar fi persoane. Analogia cu Persoanele Sfintei Treimi (care conduce la cobor\u00e2rea Acesteia la conceptele naturale) nu justific\u0103 un atare demers psihologic.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [7]<\/sup><\/sup><\/a> Uitarea de sine a sufletului: ignorarea lui Dumnezeu face ca sufletul s\u0103 intre sub st\u0103p\u00e2nirea concupiscen\u0163ei.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [8]<\/sup><\/sup><\/a> Augustin afirm\u0103 c\u0103 memoria, inteligen\u0163a \u015fi voin\u0163a se con\u0163in reciproc unele \u00een altele, \u00eentr-un fel de \u201eperihorez\u0103\u201c psihic\u0103. Aceast\u0103 \u201eperihorez\u0103\u201c este numit\u0103 \u201eimanen\u0163\u0103 reciproc\u0103\u201c.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [9]<\/sup><\/sup><\/a> Dubla trinitate a omului exterior:<\/p>\n \u2013 trinitatea percep\u0163iei: realitate (res)<\/em>, viziune (visio)<\/em> \u015fi aten\u0163ie (intentio)<\/em> \u2013 aceasta \u201enu este dup\u0103 chipul lui Dumnezeu\u201c;<\/p>\n \u2013 trinitatea amintirii: memorie, viziune interioar\u0103, voin\u0163\u0103 \u2013 reunite \u00eentr-un singur tot (cogitur),<\/em> aceast\u0103 reunire (coactus)<\/em> fiind g\u00e2ndirea (cogitatio)<\/em>.<\/p>\n<\/div>\n [10]<\/sup><\/sup><\/a> Ierarhizarea formelor cuno\u015ftin\u0163ei sensibile are ca \u201eoperator\u201c voin\u0163a, care, prin Augustin, pretinde exclusivismul ac\u0163iunii sufletului. Rela\u0163ia \u201epaternit\u0103\u0163ii\u201c \u015fi \u201efilia\u0163iei\u201c reprezent\u0103rilor ce se \u201enasc\u201c succesiv unele din altele reprezint\u0103 un act natural, nu voluntar, \u00eens\u0103 Augustin se g\u00e2nde\u015fte la aten\u0163ia (inten\u0163ia) ce conduce \u015fi amestec\u0103 reprezent\u0103rile \u00een actul cuget\u0103rii. La el, voin\u0163a preia conducerea interiorit\u0103\u0163ii sufletului \u00een toate procesele medita\u0163iei. Nu e de mirare c\u0103 \u00een actul augustinian al psihologiz\u0103rii Treimii el ajunge la exacerbarea rolului voin\u0163ei.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [11]<\/sup><\/sup><\/a> C\u0103derea lui Adam s-a petrecut prin \u00eenchipuirea mincinoas\u0103.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [12]<\/sup><\/sup><\/a> C\u0103derea originar\u0103 descris\u0103 ca fiind c\u0103dere a inten\u0163iei min\u0163ii.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n [13]<\/sup><\/sup><\/a> C\u0103derea prin imagina\u0163ie este la fel de condamnabil\u0103 ca \u015fi p\u0103catul cu fapta, deoarece, spre deosebire de cazul originar al lui Adam \u015fi al Evei \u00een care putea s\u0103 cad\u0103 doar Eva, \u00een fiecare suflet actual se afl\u0103 at\u00e2t tendin\u0163a lui Adam, c\u00e2t \u015fi tendin\u0163a Evei.<\/p>\n <\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n <\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":" De Trinitate[1] \u201ePentru cine vrea s\u0103 m\u0103 cread\u0103, \u00eemi place mai mult s\u0103 m\u0103 ocup cu cititul dec\u00e2t cu scrisul c\u0103r\u0163ilor. Dac\u0103 cineva nu o crede, dar ar putea \u015fi ar vrea s\u0103 fac\u0103 experien\u0163a, s\u0103 mi se dea s\u0103 … Continu\u0103 s\u0103 cite\u0219ti
<\/p>\n
\n