<\/p>\n
Drd. MARCEL TANG<\/p>\n
Este remarcabil cum o serie de scrieri despre via\u0163a spiritual\u0103 sunt mult mai citite \u00een ziua de azi, \u015fi exercit\u0103 o mult mai mare influen\u0163\u0103 dec\u00e2t \u00een timpul vie\u0163ii autorilor lor. C\u0103 acest lucru nu este dec\u00e2t o consecin\u0163\u0103 a invent\u0103rii tipografiei, se poate vedea, cu prec\u0103dere, dintr-un exemplu izbitor din secolul al XIX-lea, Drumul Pelerinilor<\/strong>[1]<\/sup><\/sup><\/a>, <\/em>care \u015fi-a dob\u00e2ndit o nea\u015fteptat\u0103 popularitate, doar din traducerea sa \u00een limba englez\u0103, publicat\u0103 pentru prima dat\u0103 \u00een anul 1930[2]<\/sup><\/sup><\/a>. Scrieri precum aceasta, \u00eentr\u2011adev\u0103r, tind s\u0103 aib\u0103 o modalitate \u00eenc\u00e2nt\u0103toare \u015fi tulbur\u0103toare de a transcende grani\u0163ele, nu numai ale timpului \u015fi spa\u0163iului, dar \u015fi ale limbajului, culturii \u015fi credin\u0163ei eclesiastice. Un exemplu notabil, \u00een acest sens, este oferit de lucr\u0103rile unui c\u0103lug\u0103r sihastru din secolul al VII-lea, care tr\u0103ia \u00een mun\u0163ii \u00eendep\u0103rta\u0163i de la grani\u0163a dintre Irak \u015fi Iran; acesta a scris \u00een limba siriac\u0103 \u015fi apar\u0163inea unei biserici considerat\u0103 eretic\u0103 de restul cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii. Cu toate acestea, lucr\u0103rile lui au exercitat o influen\u0163\u0103 considerabil\u0103, \u00een traducerile \u00een greac\u0103 \u015fi arab\u0103, asupra recentelor reconsidera\u0163ii\u00a0 monastice at\u00e2t \u00een cadrul Bisericii Ortodoxe Greac\u0103 (pe muntele Athos), c\u00e2t \u015fi \u00een cadrul Bisericii Ortodoxe Copte (\u00een de\u015fertul nitrian dintre Cairo \u015fi Alexandria), ca s\u0103 nu mai vorbim de un num\u0103r mare de cititori printre cre\u015ftinii vestici, mul\u0163umit\u0103 unei traduceri \u00een limba englez\u0103, nu foarte reu\u015fit\u0103, realizat\u0103 \u00een anul 1923, de c\u0103tre un orientalist olandez, A. J. Wensinck[3]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Motivul pentru care un scriitor precum Sf\u00e2ntul Isaac Sirul[4]<\/sup><\/sup><\/a>, foarte \u00eendep\u0103rtat de noi \u00een timp \u015fi spa\u0163iu, reprezint\u0103 o atrac\u0163ie printre cititorii moderni, nu trebuie c\u0103utat departe. De vreme ce, cre\u015ftin, poate fi \u00een\u0163eles ca vie\u0163uind \u00een acela\u015fi timp, \u00een dou\u0103 dimensiuni, \u00een sacru, c\u00e2t \u015fi \u00een obi\u015fnuitul timp \u015fi spa\u0163iu, oriunde exist\u0103 preocupare pentru probleme ale spiritului, unde timpul sacru \u015fi spa\u0163iul sunt operative, diferen\u0163a dintre timpul istoric \u015fi spa\u0163iul geografic care ar putea exista \u00eentre un anume scriitor sau grup de scriitori, \u015fi ziua de azi, nu prezint\u0103 o prea mare importan\u0163\u0103.<\/p>\n O tem\u0103 predilect\u0103 dezvoltat\u0103 \u00een opera acestui mare ascet sirian este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, rug\u0103ciunea.<\/em> Pentru acest lucru, \u00eensu\u015fi Sf\u00e2ntul Isaac ne d\u0103 m\u0103rturie zic\u00e2nd: \u201eA\u015fa cum nu e nimic care s\u0103 se asemene cu Dumnezeu, tot a\u015fa nici un lucru sau lucrare nu se aseam\u0103n\u0103 cu \u00eendeletnicirea cu Dumnezeu \u00een lini\u015ftire\u201c[5]<\/sup><\/sup><\/a>. Rug\u0103ciunea este leg\u0103tura intens\u0103 a omului cu Dumnezeu, este o rela\u0163ie intim\u0103 care \u00eel une\u015fte pe om cu Creatorul s\u0103u \u201efiindc\u0103 rug\u0103ciunea e \u00een stare mai mult dec\u00e2t orice altceva s\u0103 apropie mintea de Dumnezeu, \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t El s\u0103 intre \u00een comuniune cu ea \u015fi s\u0103 str\u0103luceasc\u0103 \u00een purt\u0103rile ei\u201c[6]<\/sup><\/sup><\/a>. Rug\u0103ciunea e un g\u00e2nd pururea aprins de aducere aminte \u015fi pomenire ne\u00eencetat\u0103, plin\u0103 de dor \u015fi iubire, a numelui lui Dumnezeu, \u00een gur\u0103, minte \u015fi \u00een inim\u0103, prin cuvinte, g\u00e2nduri \u015fi sim\u0163ire[7]<\/sup><\/sup><\/a>. \u00cen acest sens Sf\u00e2ntul Isaac Sirul \u00eendemna: \u201eAdu-\u0163i aminte de Dumnezeu \u00een toat\u0103 vremea \u015fi-\u015ei va aduce \u015fi El aminte c\u00e2nd vei c\u0103dea \u00een cele rele\u201c[8]<\/sup><\/sup><\/a>. \u201eDrept aceea, pomene\u015fte pe Dumnezeu, ca \u015fi El s\u0103 te pomeneasc\u0103 totdeauna. \u015ei pomenindu-te \u015fi izb\u0103vindu-te, vei lua de la El toat\u0103 fericirea. Nu uita de El, \u00eempr\u0103\u015ftiindu-te \u00een cele de\u015farte, ca s\u0103 nu uite nici El de tine \u00een vremea r\u0103zboaielor tale. \u00cen vremea c\u00e2nd \u00ee\u0163i merge bine, fii ascult\u0103tor Lui, ca s\u0103 ai \u00een\u00a0 necazuri \u00eendr\u0103zneal\u0103 fa\u0163\u0103 de El prin rug\u0103ciunea ne\u00eencetat\u0103 c\u0103tre El, f\u0103cut\u0103 din inim\u0103\u201c[9]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n \u00cen definirea conceptului de rug\u0103ciune, Sf\u00e2ntul Isaac Sirul \u00eei citeaz\u0103 pe Sf\u00e2ntul Grigorie Teologul \u015fi pe Evagrie Ponticul: \u201eC\u0103ci \u00een acest timp, \u00een care se fac cererile c\u0103tre Dumnezeu \u015fi au loc \u00eent\u00e2lnirile cu El, omul adun\u0103 cu silire toate mi\u015fc\u0103rile \u015fi g\u00e2ndurile din toate p\u0103r\u0163ile \u015fi nu g\u00e2nde\u015fte dec\u00e2t la Dumnezeu \u015fi inima o are plin\u0103 de El. De aceea \u00een\u0163elege cele ne\u00een\u0163elese. C\u0103ci Duhul cel Sf\u00e2nt se mi\u015fc\u0103 \u00een el dup\u0103 m\u0103sura lui. Se mi\u015fc\u0103 \u00een el lu\u00e2nd prilej de la cel pentru care se roag\u0103. Deci rug\u0103ciunea se \u00eentrerupe \u00een vremea rug\u0103ciunii din mi\u015fcarea ei \u015fi mintea e prins\u0103 \u015fi scufundat\u0103 \u00een uimirea r\u0103pirii \u015fi uit\u0103 de dorin\u0163a din cererea sa. \u015ei mi\u015fc\u0103rile ei se boteaz\u0103 \u00een be\u0163ie ad\u00e2nc\u0103 \u015fi ea nu mai e \u00een aceast\u0103 lume \u015fi nu mai e atunci \u00een om deosebire \u00eentre suflet \u015fi trup, nici amintirea a ceva, precum a zis dumnezeiescul \u015fi marele Grigorie: Rug\u0103ciunea este cur\u0103\u0163ia min\u0163ii \u015fi se taie prin r\u0103pire de lumina Sfintei Treimi.<\/em> Vezi cum se taie rug\u0103ciunea nu prin uimirea \u00een\u0163elegerii celor n\u0103scute \u00een minte din ea, cum am spus \u00eenainte la \u00eenceputul scrierii \u015fi \u00een alte locuri? \u015ei iar\u0103\u015fi acela zice: Cur\u0103\u0163ia min\u0163ii este o c\u0103l\u0103torie \u00een \u00een\u0103l\u0163ime a g\u00e2ndurilor \u015fi ea se ia la \u00eentrecere cu culoarea cereasc\u0103 \u00een care str\u0103luce\u015fte \u00een vremea rug\u0103ciunii lumina Sfintei Treimi<\/em>\u201c[10]<\/sup><\/sup><\/a>. O alt\u0103 defini\u0163ie a rug\u0103ciunii, Sf\u00e2ntul Isaac Sirul o d\u0103 \u00een Cuv\u00e2ntul LXXXI:<\/em> \u201e\u015ei a fost \u00eentrebat iar\u0103\u015fi: Ce este rug\u0103ciunea<\/em>? \u015ei a zis: O lini\u015ftire \u015fi o golire a cuget\u0103rii de toate cele de aici \u015fi o inim\u0103 ce-\u015fi \u00eentoarce cu des\u0103v\u00e2r\u015fire privirea spre n\u0103dejdea plin\u0103 de dor a celor viitoare. Iar cel desp\u0103r\u0163it de acestea seam\u0103n\u0103 s\u0103m\u00e2n\u0163\u0103 amestecat\u0103 \u00een sem\u0103n\u0103tura sa, asemenea celui ce \u00eenjug\u0103 \u00eempreun\u0103 boul cu asinul<\/em>\u201c[11]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Definirea rug\u0103ciunii la avva Isaac Sirul se \u00eenscrie \u00een perspectiva P\u0103rin\u0163ilor R\u0103s\u0103riteni care, pentru a ar\u0103ta c\u0103 orice cre\u015ftin trebuie s\u0103 se roage, subliniaz\u0103 \u00eendumnezeirea \u015fi \u00eennoirea omului \u00een Hristos \u015fi participarea la via\u0163a treimic\u0103. De aici deducem \u015fi caracterul de dialog al rug\u0103ciunii. Pentru p\u0103c\u0103tos rug\u0103ciunea este c\u0103utarea raiului pierdut, a \u00eendr\u0103znelii originale, accesul liber la cer. Dac\u0103 trupul cere cele de care are nevoie, acestea nu trebuie s\u0103-i fie refuzate, c\u0103ci e vorba de pofte naturale; sufletul \u00ee\u015fi exercit\u0103 activitatea sa \u00een cunoa\u015ftere, \u00een voin\u0163\u0103 \u015fi \u00een sfera sentimentelor; duhul se roag\u0103. Aceast\u0103 analiz\u0103 din perspectiva trihotomiei antropologice tradi\u0163ionale \u00een R\u0103s\u0103rit ne conduce la definirea rug\u0103ciunii ca fiind \u201erespira\u0163ia duhului\u201c[12]<\/sup><\/sup><\/a>. Rug\u0103ciunea e mai mult dec\u00e2t un ajutor eficace, ea este mijlocul prin excelen\u0163\u0103 al m\u00e2ntuirii noastre. Des\u0103v\u00e2r\u015firea vie\u0163ii duhovnice\u015fti e conceput\u0103 \u00een R\u0103s\u0103ritul cre\u015ftin ca str\u0103lucirea chipului lui Dumnezeu \u00een om. Acest chip nu este altul dec\u00e2t Logosul n\u0103scut ve\u015fnic \u00een contemplarea Tat\u0103lui. \u00cen conformitate cu acest sublim exemplu, omul se na\u015fte \u015fi el duhovnice\u015fte \u00een rug\u0103ciune[13]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Rug\u0103ciunea este \u00een\u0103l\u0163area min\u0163ii spre Dumnezeu. Anticii evocau aceast\u0103 \u00een\u0103l\u0163are. Platon descrie \u201eurcu\u015ful\u201c spre lumea superioar\u0103 \u015fi contempla\u0163ia bunurilor de sus, adic\u0103 \u201eurcu\u015ful\u201c sufletului spre lumea inteligibil\u0103. Pentru a evita pericolul intelectualismului platonician, mintea, organul prin excelen\u0163\u0103 al acestei \u00een\u0103l\u0163\u0103ri, a trebuit explicat, adaptat sau substituit prin inim\u0103, sau ace\u015fti doi termeni vor fi uni\u0163i m\u0103rturisindu-se prin aceasta faptul c\u0103 toate facult\u0103\u0163ile omului tind \u015fi se \u00eendreapt\u0103 \u00een rug\u0103ciune spre Dumnezeu. Pentru c\u0103 ne \u00een\u0103l\u0163\u0103m spre Dumnezeu care este Tat\u0103, acest urcu\u015f nu se limiteaz\u0103 numai la o \u201evedere\u201c \u00een sens platonic, ci devine \u201eo convorbire a min\u0163ii cu Dumnezeu\u201c. Monahul se nume\u015fte monah din aceast\u0103 pricin\u0103: el vorbe\u015fte cu Dumnezeu ziua \u015fi noaptea.<\/p>\n Fiind o \u00een\u0103l\u0163are a min\u0163ii spre Dumnezeu, o cerere adresat\u0103 lui Dumnezeu, un dialog cu Dumnezeu, rug\u0103ciunea implic\u0103 persoane; putem vorbi numai cu o persoan\u0103. Biblia este revelarea unui Dumnezeu viu, ea nu ne invit\u0103 s\u0103 vorbim despre Dumnezeu, ci s\u0103-L ascult\u0103m \u015fi s\u0103-i r\u0103spundem; s\u0103 purt\u0103m dialog cu El. Rug\u0103ciunea se face Tat\u0103lui prin Fiul \u00een Duhul Sf\u00e2nt. De aceea c\u00e2nd Iisus descoper\u0103 identitatea lui Dumnezeu Tat\u0103l, el situeaz\u0103 aceast\u0103 revela\u0163ie \u00eentr-un alt mister pe care formulele tradi\u0163ionale \u00eel rezum\u0103 \u00een dou\u0103 mi\u015fc\u0103ri; una este descendent\u0103: tot binele ne vine de la Tat\u0103l prin Fiul \u00een Duhul Sf\u00e2nt; cealalt\u0103 e ascendent\u0103: ne \u00een\u0103l\u0163\u0103m \u00een Duhul prin Fiul la Tat\u0103l. Apropierea dintre duhul nostru \u015fi Dumnezeu se realizeaz\u0103 mai cu seam\u0103 prin rug\u0103ciunea care se face \u201e\u00een Duhul\u201c. Vorbirea c\u0103tre Dumnezeu presupune un fel de inspira\u0163ie, c\u0103ci la rug\u0103ciune omul este c\u0103l\u0103uzit de Duhul Dumnezeiesc. Lucrarea duhului la rug\u0103ciune se manifest\u0103 \u00een modul urm\u0103tor: Duhul Sf\u00e2nt une\u015fte rug\u0103ciunea noastr\u0103 cu cea a Fiului, \u00eei d\u0103 puterea de a dob\u00e2ndi ceea ce cere, descoper\u0103 cunoa\u015fterea tainelor, une\u015fte rug\u0103ciunile credincio\u015filor \u00eentr-un singur glas[14]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Punctul de pornire al rug\u0103ciunii, Sf\u00e2ntul Isaac Sirul \u00eel vede ca fiind dorin\u0163a aprins\u0103 a inimii: \u201e\u00eenc\u0103 de aici ei se bucur\u0103 de ea prin dorin\u0163a aprins\u0103 a inimii lor \u015fi doresc ceea ce e \u00een tain\u0103, \u00eentruc\u00e2t prin harul Duhului sunt transfigura\u0163i \u00eentru asem\u0103narea Lui. C\u0103ci chiar \u015fi atunci c\u00e2nd realitatea e departe, dorin\u0163a aprins\u0103 ne poate pune \u00een comuniune cu ea prin \u00eenchipuire\u201c[15]<\/sup><\/sup><\/a>. \u00cen aceast\u0103 dorin\u0163\u0103 putem vedea o prim\u0103 form\u0103 de rug\u0103ciune sub aspectul unei frecven\u0163e ce devine leg\u0103tur\u0103 tot mai str\u00e2ns\u0103 cu Dumnezeu dup\u0103 cum se exprim\u0103 Sf\u00e2ntul Isaac \u00een continuarea aceluia\u015fi cuv\u00e2nt: \u201emai mult, din pricina bucuriei ea face sufletul ca nebun, \u00eel elibereaz\u0103 de tot ceea ce \u00eencol\u0163e\u015fte \u00een g\u00e2ndire \u015fi \u00eel une\u015fte cu Cel de dincolo de toate, fiindc\u0103 El lucreaz\u0103 atunci c\u00e2nd absolut nimic nu mai e amestecat cu mintea\u201c[16]<\/sup><\/sup><\/a>. Pe aceast\u0103 cale ascetul este chemat s\u0103 preguste \u015fi s\u0103 prefigureze via\u0163a lumii viitoare. \u00cen c\u0103utarea acestei leg\u0103turi intense el dispune de ceea ce Sf\u00e2ntul Isaac nume\u015fte \u201evia\u0163a g\u00e2ndului\u201c\u2019\u2019. Cu alte cuvinte, de ceea ce \u00eenseamn\u0103 rafinarea privirii min\u0163ii devenite \u00een stare s\u0103 contemple iubirea lui Dumnezeu \u00een creaturile Sale: \u201enimic nu e \u00een stare s\u0103 ne uneasc\u0103 cu Dumnezeu ca \u015fi chemarea \u00een\u0163elepciunii Lui; nimic care s\u0103 ne fac\u0103 s\u0103 ajungem la iubire ca descoperirea iubirii Sale fa\u0163\u0103 de noi; \u015fi nimic care s\u0103 \u00eenal\u0163e mintea \u00een minunare dincolo de tot ceea ce e v\u0103zut, pentru a o face s\u0103 s\u0103l\u0103\u015fluiasc\u0103 dincolo de lume \u00eenaintea Lui, ca cercetarea tainelor Fiin\u0163ei Lui\u201c[17]<\/sup><\/sup><\/a>. Aceast\u0103 \u00een\u0163elegere a iubirii pe care o are Dumnezeu pentru crea\u0163ia Sa \u00eel pune pe ascet \u00eentr-o intimitate lini\u015ftit\u0103 cu Dumnezeul s\u0103u.<\/p>\n Rug\u0103ciunea este privit\u0103 de marele ascet \u015fi ca o meditare la Dumnezeu. Ea const\u0103 \u00een men\u0163inerea vie a aducerii-aminte de Dumnezeu \u00een \u00eens\u0103\u015fi inima vie\u0163ii omene\u015fti \u015fi a oric\u0103rei ac\u0163iuni sau sentiment al c\u0103ror subiect este omul: \u201eNu e purtare care s\u0103 fie \u00een stare s\u0103 atrag\u0103 g\u00e2ndirea \u00een afara acestei lumi \u015fi s\u0103 o fereasc\u0103 de piedicile care sunt \u00een ea cum e meditarea la Dumnezeu. Aspr\u0103 e aceast\u0103 lucrare; aspr\u0103 dar uimitoare, dar \u015fi u\u015foar\u0103 \u015fi dulce. S\u00e2rguie\u015fte-te iubitul meu s\u0103-\u0163i pleci necontenit mintea asupra lui Dumnezeu, fiindc\u0103 aceasta \u00eenseamn\u0103 s\u0103 \u00eenchizi u\u015fa tuturor g\u00e2ndurilor stric\u0103cioase. \u00cencepe cu multa rug\u0103ciune: rug\u0103ciunile necontenite sunt o meditare necontenit\u0103 la Dumnezeu\u201c[18]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Cugetarea la Dumnezeu st\u0103 la baza \u00eentregii iconomii a lui Dumnezeu pentru om, \u00eencep\u00e2nd cu crearea omului, trec\u00e2nd prin \u00centrupare \u015fi sf\u00e2r\u015findu-se \u00een via\u0163a viitoare. \u00cen acela\u015fi timp cugetarea la Dumnezeu cuprinde via\u0163a ascetic\u0103 \u015fi virtu\u0163ile cre\u015ftine\u015fti dup\u0103 cum ne adevere\u015fte Sf\u00e2ntul Isaac \u00een partea a doua a scrierii sale \u00een Cuv\u00e2ntul <\/em>al 10-lea: \u201eDespre treapta medita\u0163iei \u015fi distinc\u0163iile dintre ea; care e partea ei principal\u0103; \u015fi despre frumoasa lucrare a inteligen\u0163ei \u015fi cum anume ne putem apropia de treapta cea mai bun\u0103 a iubirii de Dumnezeu, \u015fi care sunt distinc\u0163iile p\u0103r\u0163ii ei principale\u201c[19]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Cugetarea la Dumnezeu conduce la o iluminare duhovniceasc\u0103: \u201eFiecare va primi deci luminarea \u00een meditarea \u00een care se arunc\u0103 \u015fi \u00een reflec\u0163ia pe care inteligen\u0163a lui o cerceteaz\u0103 cu s\u00e2rguin\u0163\u0103. Va dob\u00e2ndi \u00een ea \u00een\u0163elepciune \u015fi sub\u0163irime mai mare dac\u0103, reflect\u00e2nd la lucrarea drept\u0103\u0163ii mediteaz\u0103 \u015fi la faptele ei, \u015fi a\u015fa va primi luminarea\u201c[20]<\/sup><\/sup><\/a>. La fel conduce omul la o stare de dep\u0103\u015fire a g\u00e2ndurilor legate de patimi \u015fi la luptele cu ele, trec\u00e2nd astfel de pragul unei simple cerin\u0163e morale: \u201eDac\u0103 \u00eens\u0103 cineva mediteaz\u0103 la patimi, la g\u00e2nduri \u015fi la luptele cu ele, cum anume se leag\u0103 g\u00e2ndurile unele de altele, care patim\u0103 se leag\u0103 care de care, cum \u00eencepe \u015fi sf\u00e2r\u015fe\u015fte prima, care e puterea fiec\u0103reia, prin ce anume sl\u0103besc \u015fi de unde \u00ee\u015fi trag puterea, unul ca acesta se concentreaz\u0103 pe patimi \u015fi pe o minte vindecat\u0103. Dar dac\u0103 mediteaz\u0103 la Dumnezeu \u015fi umbl\u0103 \u00een cele ale Lui c\u0103t\u00e2ndu-l doar pe Dumnezeu, atunci va fi luminat \u015fi le va cuprinde \u015fi pe cele dinainte\u201c[21]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n \u00cen continuarea aceluia\u015fi cuv\u00e2nt, dumnezeiescul p\u0103rinte eviden\u0163iaz\u0103 ideea c\u0103 cel care se \u00eendeletnice\u015fte cu cugetarea la Dumnezeu, se g\u0103se\u015fte deasupra tuturor luptelor \u015fi patimilor: \u201eC\u00e2nd mintea mediteaz\u0103 la Dumnezeu, se ridic\u0103 mai presus de lupt\u0103. Nu c\u0103 biruie definitiv g\u00e2ndurile, st\u00e2rnirile \u015fi patimile, ci domne\u015fte lini\u015ftit asupra lor \u015fi ele dispar. De \u00eendat\u0103 ce mediteaz\u0103 cineva la Dumnezeu \u015fi la rev\u0103rs\u0103rile \u00eembel\u015fugate care curg din El sau de la El, a ie\u015fit din lume, a \u00eenchis o u\u015f\u0103 \u00eenaintea tuturor aducerilor-aminte ale ei, iar patimile r\u0103m\u00e2n la locul lor nelucr\u0103toare, omul fiind \u00een\u0103l\u0163at din locul unde se afl\u0103 ele; c\u0103ci nu exist\u0103 virtute care s\u0103 nu fie supus\u0103 unei continue lupte cu ele\u201c[22]<\/sup><\/sup><\/a>. Cugetarea la Dumnezeu este cea care conduce omul spre contemplarea sau vederea dumnezeiasc\u0103: \u201ePlec\u00e2nd de la o descoperire concret\u0103 a lucrurilor ce \u0163in de El, g\u00e2ndurile omului se \u00eenal\u0163\u0103 la contemplarea Lui; aceasta e o adev\u0103rat\u0103 vedere a Lui, nu \u00eens\u0103 a firii Lui, ci a norului \u00eentunecos al slavei Lui. Odat\u0103 l\u0103murite aceste lucruri, e st\u00e2rnit\u0103 mai \u00eent\u00e2i meditarea la ele \u015fi \u00eencetul cu \u00eencetul ea cuprinde mintea, o \u00eenal\u0163\u0103 \u015fi o face s\u0103 stea \u00een norul \u00eentunecos al slavei \u015fi \u00een Izvorul vie\u0163ii, de unde via\u0163a \u0163\u00e2\u015fne\u015fte ne\u00eencetat \u015fi ne\u00eentrerupt pentru toate min\u0163ile, de sus \u015fi de jos, at\u00e2t pentru cele a c\u0103ror osteneal\u0103 e \u00een \u00een\u0103l\u0163imi \u015fi dincolo de trup, c\u00e2t \u015fi pentru cele a c\u0103ror osteneal\u0103 e pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi moare aici\u201c[23]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Un alt aspect al rug\u0103ciunii la Sf\u00e2ntului Isaac Sirul este acel al rug\u0103ciunii pentru \u00eentreaga lume. Este printre pu\u0163inii scriitori cre\u015ftini care vorbe\u015fte \u00een scrierile sale despre \u00eentreaga lume, despre \u00eentreaga crea\u0163ie, despre suferin\u0163ele \u00eentregii omeniri. De fapt acesta este paradoxul vie\u0163ii anahoretice: departe de to\u0163i oamenii, anahoretul este \u00een mijlocul tuturor.\u00a0 P\u0103r\u0103sind lumea, nu \u00eenceteaz\u0103 a se ruga pentru ea. Avva Isaac Sirul, dup\u0103 cum arat\u0103 \u015fi via\u0163a lui, a preferat desp\u0103r\u0163irea de lume \u00een scopul dob\u00e2ndirii isihiei. Cu toate acestea nu a \u00eencetat nici o clip\u0103 a se ruga pentru lume. Avea o inim\u0103 plin\u0103 de mil\u0103 nu numai pentru cre\u015ftini ci \u015fi pentru cei care nu cuno\u015fteau pe Hristos, mai mult, \u015fi pentru animale, ba chiar \u015fi pentru demoni. Rug\u0103ciunea sa personal\u0103, ca \u015fi rug\u0103ciune liturgic\u0103, a ajuns la scar\u0103 cosmic\u0103[24]<\/sup><\/sup><\/a>. Aceast\u0103 experien\u0163\u0103 deosebit\u0103 a rug\u0103ciunii cosmice o putem identifica \u00eentr-un pasaj din scrierile sale, care \u00eencepe printr-o mul\u0163umire adus\u0103 lui Dumnezeu pentru \u00centruparea Sa: \u201ePlec\u00e2ndu-m\u0103 p\u00e2n\u0103 la p\u0103m\u00e2nt, \u00ee\u0163i aduc cu toate oasele mele \u015fi din toat\u0103 inima mea \u00eenchinarea care \u0162ie se cuvine, sl\u0103vite Dumnezeule care locuie\u015fti \u00eentr-o t\u0103cere negr\u0103it\u0103. Tu ai zidit pe p\u0103m\u00e2nt spre \u00eennoirea mea un cort al iubirii, un loc de odihn\u0103 al bun\u0103voirii Tale, un templu de carne\u00a0 pl\u0103smuit cu cel mai sf\u00e2nt untdelemn al sfin\u0163irii, pe care l-ai umplut apoi cu sfin\u0163enia Ta, ca prin El s\u0103-\u0162i fie adus\u0103 \u00eenchinarea. \u00cen el ai ar\u0103tat \u00eenchinarea Persoanelor ve\u015fnice ale Treimii Tale \u015fi ai descoperit lumilor pe care le-ai creat prin harul T\u0103u taina care nu poate fi rostit\u0103, puterea care nu poate fi sim\u0163it\u0103 de nici una din f\u0103pturile a c\u0103ror existen\u0163\u0103 are un \u00eenceput. Lovite de uimire, firile \u00eengere\u015fti stau \u00een t\u0103cere \u00een fa\u0163a norului \u00eentunecos al acestei taine ve\u015fnice \u015fi a rev\u0103rs\u0103rii de slav\u0103 din inima acestei uimiri, c\u0103ci \u00een acest loc al t\u0103cerii ea prime\u015fte \u00eenchinare de la toate inteligen\u0163ele care s-au sfin\u0163it \u015fi s-au f\u0103cut vrednice de Tine\u201c[25]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Aten\u0163ia ne este atras\u0103 de limbajul rug\u0103ciunii care este foarte aproape de cel al Psalmilor. Expresii precum \u201ecu toate oasele mele \u015fi cu toat\u0103 inima mea\u201c sunt inspirate cu siguran\u0163\u0103 din Psaltire. Continu\u00e2nd rug\u0103ciunea, Sf\u00e2ntul Isaac \u00ee\u015fi \u00eentoarce mintea spre crearea \u015fi c\u0103derea omului, sco\u0163\u00e2nd \u00een eviden\u0163\u0103 grija p\u0103rinteasc\u0103 a lui Dumnezeu: \u201eM\u0103 \u00eenchin, Doamne, a\u015fternutului picioarelor Tale \u015fi dreptei Tale sfinte care m-a pl\u0103m\u0103dit \u015fi m-a f\u0103cut om \u00een stare s\u0103 Te simt. Dar am p\u0103c\u0103tuit \u015fi am f\u0103cut r\u0103u at\u00e2t \u00een mine \u00eensumi, c\u00e2t \u015fi \u00eenaintea Ta, c\u0103ci am l\u0103sat sf\u00e2nta \u00eendeletnicire cu Tine \u015fi mi-am \u00eenchinat zilele \u00eendeletnicirii cu poftele. Te rog, Domne, nu pune \u00eenaintea Ta p\u0103catele tinere\u0163ilor mele, ne\u015ftiin\u0163a b\u0103tr\u00e2ne\u0163ii mele \u015fi sl\u0103biciunea firii mele, care s-au \u00eent\u0103rit asupra mea \u015fi m-au cufundat \u00een g\u00e2nduri la lucruri care m\u0103 \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103. \u00centoarce inima mea spre Tine, departe de \u00eempr\u0103\u015ftierile \u00eenvolburate ale poftelor, \u015fi f\u0103 s\u0103 locuiasc\u0103 \u00een mine lumina ascuns\u0103. Bun\u0103t\u0103\u0163ile Tale fa\u0163\u0103 de mine premerg orice voin\u0163\u0103 a mea de a face binele \u015fi orice grabnic\u0103 pornire a inimii mele spre o via\u0163\u0103 dreapt\u0103. Nu \u0163i-ai oprit niciodat\u0103 purtarea de grij\u0103 ca s\u0103 pui la \u00eencercare libertatea mea, ci asemenea grijii unui p\u0103rinte fa\u0163\u0103 de fiul s\u0103u mai t\u00e2n\u0103r, a\u015fa a alergat purtarea Ta de grij\u0103 dup\u0103 mine \u015fi harul T\u0103u p\u0103rintesc a cercetat sl\u0103biciunea mea \u015fi n-ai vrut sa-mi pui la \u00eencercare voin\u0163a mea; c\u0103ci \u015ftiai dintotdeauna ca am pu\u0163in chiar dec\u00e2t un copil, ne\u015ftiind \u00eencotro s-o apuc\u201c[26]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Sf\u00e2ntul Isaac se roag\u0103 pentru monahi \u015fi pentru asce\u0163i, vii \u015fi adormi\u0163i. Rug\u0103ciunea lui cap\u0103t\u0103 ton de universalitate, caracteristic de altfel anaforalelor euharistice ale Bisericii R\u0103s\u0103ritului. Nu este \u00eent\u00e2mpl\u0103tor aceasta deoarece \u00een rug\u0103ciunea sa aminte\u015fte de Trupul \u015fi S\u00e2ngele lui Hristos: \u201eFie pomeni\u0163i, Doamne, la sf\u00e2ntul T\u0103u jertfelnic, \u00een ceasul \u00eenfrico\u015f\u0103tor \u00een care Trupul \u015fi S\u00e2ngele T\u0103u se aduc pentru m\u00e2ntuirea lumii, to\u0163i p\u0103rin\u0163ii \u015fi fra\u0163ii no\u015ftri care vie\u0163uiesc \u00een mun\u0163i, \u00een pe\u015fteri, \u00een r\u00e2pe, \u00een st\u00e2nci \u015fi \u00een locuri r\u00e2poase \u015fi \u00een pustiu, care sunt ascun\u015fi de lume \u015fi Tu Singur \u015ftii unde se g\u0103sesc, pe cei care au murit \u015fi pe cei care \u00eenc\u0103 stau \u00een picioare \u015fi\u2011\u0162i slujesc cu trupul \u015fi sufletul. Sfinte care locuie\u015fti \u00eentre sfin\u0163i \u00een ei se odihne\u015fte dumnezeirea Ta; c\u0103ci ei au l\u0103sat lumea cea vremelnic\u0103 \u015fi au ajuns deja mor\u0163i pentru via\u0163a lor, au ie\u015fit \u00een c\u0103utarea Ta, urm\u0103rindu-Te cu mare r\u00e2vn\u0103 \u00een necazurile \u00eencerc\u0103rilor lor\u201c[27]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Dup\u0103 rug\u0103ciunea pentru monahi \u015fi anahore\u0163i, urmeaz\u0103 o rug\u0103ciune pentru cei bolnavi \u015fi pentru cei robi\u0163i: \u201eFie pomeni\u0163i \u00eenaintea Ta, Doamne, \u015fi cei care sufer\u0103 \u00een trupul lor cumplite boli \u015fi amare neputin\u0163e, trimite-le \u00eenger milostiv \u015fi m\u00e2ng\u00e2ie sufletele lor chinuite de cumplitele chinuri ala trupurilor lor. \u00cendura-Te, Doamne, \u015fi de cei afla\u0163i \u00een m\u00e2inile celor r\u0103i \u015fi tic\u0103lo\u015fi \u015fi f\u0103r\u0103 Dumnezeu, trimite-le de grab\u0103 \u00eenger milostiv \u015fi izb\u0103ve\u015fte-i din m\u00e2inile lor. Doamne, Dumnezeul meu, trimite m\u00e2ng\u00e2iere tuturor celor afla\u0163i f\u0103r\u0103 vin\u0103 \u00een tot felul de amare greut\u0103\u0163i\u201c[28]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n \u00cen rug\u0103ciunea sa nu uit\u0103 nici Biserica, nici \u00eemp\u0103ra\u0163ii: \u201eDoamne, umbre\u015fte sf\u00e2nta Ta Biseric\u0103 pe care ai r\u0103scump\u0103rat-o cu s\u00e2ngele T\u0103u, ca s\u0103 se s\u0103l\u0103\u015fluiasc\u0103 \u00een ea pacea Ta adev\u0103rat\u0103 pe care ai dat-o Sfin\u0163ilor T\u0103i Apostoli. Leag\u0103 pe fiii ei cu leg\u0103turile sfinte ale unor iubiri de nedesf\u0103cut. Fie ca vr\u0103\u015fma\u015ful s\u0103 nu aib\u0103 putere asupra ei. Dep\u0103rteaz\u0103 de la ea prigoana, tulburarea, r\u0103zboaiele cele din\u0103untru \u015fi cele din afar\u0103. Fie ca \u00eemp\u0103ra\u0163ii \u015fi preo\u0163ii s\u0103 se uneasc\u0103 \u00een mare pace \u015fi iubire, av\u00e2nd iubirea lor plin\u0103 mereu de privirea la Tine. Credin\u0163a sf\u00e2nt\u0103 s\u0103 fie un zid pentru turma Ta\u201c[29]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n \u00cen rug\u0103ciunea sa atotcuprinz\u0103toare sunt aminti\u0163i \u015fi cei care au plecat din aceast\u0103 via\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 se fi poc\u0103it \u015fi f\u0103r\u0103 credin\u0163a adev\u0103rat\u0103: \u201eTe rog \u015fi Te implor f\u0103 s\u0103 cunoasc\u0103 slava Ta pe to\u0163i care au r\u0103t\u0103cit \u015fi nu Te cunosc cu adev\u0103rat. Iar tuturor celor care au trecut din lumea aceasta f\u0103r\u0103 o via\u0163a virtuoas\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 credin\u0163\u0103, fi-le ap\u0103r\u0103tor pentru trupul pe care l-ai luat din ei; ca din unica adunare a trupului unit al lumii \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia cerurilor s\u0103 d\u0103m spre m\u00e2ng\u00e2iere nesf\u00e2r\u015fit\u0103 slav\u0103 Tat\u0103lui, Fiului \u015fi Duhului Sf\u00e2nt \u00een veci. Amin\u201c[30]<\/sup><\/sup><\/a>. Acest ultim aspect al rug\u0103ciunii, pentru cei care au murit f\u0103r\u0103 a avea dreapta credin\u0163\u0103, arat\u0103 c\u0103 ideea neputin\u0163ei rug\u0103ciunii pentru cei care mor nefiind cre\u015ftini este \u00een totalitate str\u0103in\u0103 avvei Isaac.<\/p>\n Din cele expuse referitoare la rug\u0103ciunea pentru lume vedem c\u0103 aceasta se r\u0103sfr\u00e2nge asupra \u00eentregii f\u0103pturi, mai mult, putem m\u0103rturisi c\u0103 Sf\u00e2ntul Isaac consider\u0103 \u00eentreaga lume ca \u201eun singur trup unit\u201c, iar fiecare om este membru al acestui trup. \u00cen via\u0163a viitoare, \u00eentreaga lume se va transforma \u00een Trupul lui Hristos, care este Biserica celor m\u00e2ntui\u0163i de El.<\/p>\n Sf\u00e2ntul Isaac crede c\u0103 cre\u015ftinii trebuie s\u0103 se roage pentru to\u0163i oamenii indiferent de credin\u0163a \u015fi convingerile lor: \u201eTrebuie s\u0103 ne rug\u0103m cu durere \u015fi s\u0103 cerem aceste lucruri la Dumnezeu cu suferin\u0163\u0103. Iat\u0103 sim\u0163\u0103m\u00e2ntul pe care trebuie s\u0103-l avem fa\u0163a de to\u0163i oamenii: trebuie s\u0103 ne rug\u0103m pentru ei cu durere, ca pentru noi \u00een\u015fine c\u0103ci a\u015fa dumnezeirea va veni \u015fi se va odihni \u00een noi, \u015fi se va s\u0103l\u0103\u015flui \u00een noi potrivit voii Ei precum \u00een cer a\u015fa \u015fi pe p\u0103m\u00e2nt\u201c[31]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Scrierile marelui ascet abordeaz\u0103 \u015fi tema rug\u0103ciunii de cerere, \u00eentr-un mod cu totul original. Reflec\u0163ia sa se mi\u015fc\u0103 plec\u00e2nd de la dou\u0103 constat\u0103ri, ambele \u201eevanghelice\u201c, dar care par s\u0103 se contrazic\u0103: pe de o parte, asigurarea dat\u0103 de Iisus ucenicilor S\u0103i cu privire la faptul ca Tat\u0103l cunoa\u015fte deja tot ceea ce au ei nevoie \u00eenainte ca ace\u015ftia sa le cear\u0103; iar, pe de alt\u0103 parte, faptul c\u0103 Iisus i-a \u00eenv\u0103\u0163at pe ucenicii S\u0103i o rug\u0103ciune, \u201eTat\u0103l nostru\u201c, care \u00een esen\u0163\u0103 e un ansamblu de cereri. Este gr\u0103itor urm\u0103torul pasaj \u00een reflectarea ideilor de mai sus: \u201eDac\u0103 o vreme ucenicii au \u00eenv\u0103\u0163at de la Domnul c\u0103 nu trebuie s\u0103 \u00eenmul\u0163easc\u0103 cuvintele ca p\u0103g\u00e2nii, ci s\u0103-I aduc\u0103 lui Dumnezeu cereri \u00een\u0163elepte s\u0103rate cu n\u0103dejdea cereasc\u0103, aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 pentru cei ce vor s\u0103 vie\u0163uiasc\u0103 des\u0103v\u00e2r\u015fit potrivit \u00eenv\u0103\u0163\u0103turii dumnezeie\u015fti, nimic nu e str\u0103in \u00een vederea unei asemenea des\u0103v\u00e2r\u015firi. Domnul le\u2011a dat purtarea de grij\u0103 a lui Dumnezeu fa\u0163\u0103 de ei \u015fi g\u00e2ndul lor nu trebuie s\u0103 se ocupe de cele lume\u015fti \u015fi vremelnice, ci mai degrab\u0103 trebuie s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 o g\u00e2ndire larg\u0103, \u015fi s\u0103 tind\u0103 spre tot ceea ce \u0163ine de s\u0103la\u015furile cere\u015fti. Nu c\u0103 El le d\u0103 aceste s\u0103la\u015furi din pricina rug\u0103ciunii lor, fiindc\u0103 nu are nevoie de rug\u0103ciuni cel care la crea\u0163ie n-a sim\u0163it nevoia s\u0103 fie rugat pentru aceasta de cele create; \u015fi cu c\u00e2t e mai bun actul crea\u0163iei fa\u0163\u0103 de darurile care urmeaz\u0103 ei! Dar a\u015fa stau lucrurile pentru ca mintea celor care se roag\u0103 s\u0103 se aplece pe deplin asupra celor nev\u0103zute, astfel \u00eenc\u00e2t prin forma rug\u0103ciunii, g\u00e2ndirea lor s\u0103 fie umplut\u0103 de ele, iar ei s\u0103 poat\u0103 sim\u0163i \u00eenc\u0103 de pe acum n\u0103dejdea celor viitoare\u201c[32]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Dac\u0103 \u00eencadr\u0103m concep\u0163ia aceasta \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura Bisericii, observ\u0103m c\u0103 P\u0103rin\u0163ii, \u015fi \u00een general autorii cre\u015ftini, admit aceast\u0103 situa\u0163ie: sentimentul nenorocirii noastre ne \u00eendeamn\u0103 s\u0103 c\u0103ut\u0103m ocrotire la Dumnezeu. Avva Evagrie Ponticul[33]<\/sup><\/sup><\/a> d\u0103 aceast\u0103 defini\u0163ie cererii: \u201eo convorbire a min\u0163ii cu Dumnezeu, unit\u0103 cu implor\u0103ri pentru a cere ajutor \u00een ceasul luptei \u015fi harul \u00eentru n\u0103dejde\u201c[34]<\/sup><\/sup><\/a>. C\u00e2nd omul devine con\u015ftient de nenorocirea sa, i se \u00eenal\u0163\u0103 \u00eenainte chipul milostivirii divine. Mul\u0163umirea merge m\u00e2n\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 cu revelarea milostivirii. Aceasta ne face s\u0103 distingem dou\u0103 feluri de rug\u0103ciune: cererea \u015fi mul\u0163umirea. Cererea const\u0103 \u00een a cere lucrurile de care avem nevoie, iar mul\u0163umirea exprim\u0103 recuno\u015ftin\u0163a pentru lucrurile primite. \u00cen acest sens zice avva Isaac: \u201e\u015ei c\u00e2nd le cunoa\u015fte acestea astfel, dob\u00e2nde\u015fte rug\u0103ciunea \u00een suflet ca pe o comoar\u0103. \u015ei de mult\u0103 veselie, chipul rug\u0103ciunii lui se schimb\u0103 \u00een glas de mul\u0163umire. Acesta este \u00een\u0163elesul cuv\u00e2ntului spus de cel ce a r\u00e2nduit fiec\u0103ruia dintre lucruri chipul lui, c\u0103 rug\u0103ciunea este o bucurie ce \u00eenal\u0163\u0103 mul\u0163umiri\u201c[35]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n \u00cen tratarea acestui mod original al rug\u0103ciunii de cerere, Sf\u00e2ntul Isaac urmeaz\u0103 g\u00e2ndirii lui Teodor de Mospsuestia (\u2020\u00a0428) \u015fi \u00ee\u015fi argumenteaz\u0103 ideile sale oferind un scurt comentariu la cererile rug\u0103ciunii \u201eTat\u0103l nostru\u201c. Teza de fond e aceea c\u0103 rug\u0103ciunea de cerere nu e necesar\u0103 lui Dumnezeu, dar e folositoare celui care o face. Dumnezeu nu are nevoie s\u0103 fie rugat; ucenicul are nevoie s\u0103-\u015fi traduc\u0103 \u00een cuvinte \u00een fa\u0163a lui Dumnezeu nevoile sale folosindu-se de cuvintele pe care le-a l\u0103sat Iisus, ca din acele cuvinte rostite sub form\u0103 de rug\u0103ciune s\u0103 primeasc\u0103 m\u00e2ng\u00e2iere \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103: \u201eCe lucru mai mare dec\u00e2t rug\u0103ciunea [\u00abTat\u0103l nostru\u00bb] pe care M\u00e2ntuitorul nostru a dat-o Bisericii Sale? Iar aceasta e \u00een \u00eentregime f\u0103cut\u0103 din rug\u0103min\u0163i \u015fi din cereri. E a\u015fa nu pentru c\u0103 Dumnezeu are nevoie de ele, nici pentru c\u0103 ar fi necesar ca noi s\u0103 ne aducem aminte de fiecare din acele lucruri chem\u00e2ndu-le pe nume. Se \u015ftie c\u0103 Dumnezeu nu are nevoie s\u0103 zic\u0103 \u00abf\u0103 pentru mine cutare sau cutare\u00bb, ca \u015fi cum de aceasta ar at\u00e2rna d\u0103ruirea de c\u0103tre El a celor pe care \u015ftie deja s\u0103 le d\u0103ruiasc\u0103, sau ca \u015fi cum ar fi uitat sau n-ar voi s\u0103 le dea. A\u015fadar, cine nu se mai roag\u0103 pentru lucruri anume numindu-le cu numele lor \u2013 fiindc\u0103 o atare p\u0103rere e roada unei min\u0163i copil\u0103re\u015fti \u015fi nedemne de oamenii ajun\u015fi la cunoa\u015fterea unei \u00een\u0163elegeri adulte \u2013 acela are o cunoa\u015ftere \u00eenalt\u0103 despre Dumnezeu Creatorul a toate\u201c[36]<\/sup><\/sup><\/a>. Sf\u00e2ntul Isaac identific\u0103 diverse \u201ejustific\u0103ri\u201c ale formei particulare de rug\u0103ciune care e \u201eTat\u0103l nostru\u201c. \u00cenainte de toate ea este o pov\u0103\u0163uitoare a vie\u0163ii, \u00een sensul c\u0103 pl\u0103m\u0103de\u015fte via\u0163a \u015fi dorin\u0163ele suger\u00e2nd celui ce se roag\u0103 ce e bine s\u0103 cear\u0103 \u015fi s\u0103 doreasc\u0103: \u201e\u00centr-adev\u0103r, prin aducerea-aminte de cele viitoare cuprinse \u00een rug\u0103ciune, cererile se fac dintr-o dat\u0103 \u00eendr\u0103zne\u0163e. Atunci sufletul care dispre\u0163uie\u015fte aceast\u0103 lume se l\u0103rge\u015fte prin iubirea de Dumnezeu. Luptele se dezl\u0103n\u0163uie \u00eempotriva lui, dar mintea se reazem\u0103 \u00een n\u0103dejde \u015fi se \u00eent\u0103re\u015fte prin cererile \u00eenalte pe care le-a \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 le \u00eenal\u0163e la rug\u0103ciune, l\u0103s\u00e2ndu-se condus\u0103 de Domnul care spunea: \u201eTat\u0103l nostru care e\u015fti \u00een ceruri\u201c. O, mil\u0103 \u015fi bun\u0103tate nem\u0103surat\u0103 a lui Dumnezeu de care face p\u0103rta\u015f\u0103 firea creat\u0103! \u015ei nu numai aceasta, dar o une\u015fte chiar \u015fi cu sfin\u0163enia Firii dumnezeie\u015fti. Creatorul i-a dat s\u0103 stea prin har \u00eenaintea Lui; a apropiat-o de o asemenea \u00een\u0103l\u0163ime a sfin\u0163eniei d\u0103ruindu-i discern\u0103m\u00e2ntul. C\u0103ci prin har a dat propria Sa fire, sfin\u0163enia, celor c\u0103rora aceasta nu le era a lor prin fire\u201c[37]<\/sup><\/sup><\/a>. Invit\u00e2nd la chemarea \u00cemp\u0103r\u0103\u0163iei, ea s\u0103de\u015fte apoi \u00een om semin\u0163ele vie\u0163ii de dincolo de moarte, \u00eel \u00eempinge s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een aceasta \u015fi s\u0103 tind\u0103 cu \u00eenfl\u0103c\u0103rare spre deplina ei ar\u0103tare. \u015ei, \u00een sf\u00e2r\u015fit, e o putere pentru a \u00eenfrunta r\u0103ul care vine asupra noastr\u0103: \u201eC\u0103ci tocmai de aceea cerem bun\u0103voirii Lui ceea ce a\u015ftept\u0103m, pentru ca harul S\u0103u, numit \u00ab\u00cemp\u0103r\u0103\u0163ie\u00bb, s\u0103 se reverse asupra noastr\u0103 \u015fi, f\u0103c\u00e2nd astfel experien\u0163a lui, s\u0103 uit\u0103m p\u0103m\u00e2ntul \u015fi s\u0103 r\u0103m\u00e2nem \u00een tain\u0103 printr-o str\u0103mutare de aici \u00een cele despre care Dumnezeu ne \u00eenva\u0163\u0103 printr-o minte \u00een stare de o \u00eendoit\u0103 \u00een\u0163elegere. C\u0103ci de la El vine puterea prin care suntem transforma\u0163i \u015fi prin care r\u0103m\u00e2nem \u00een cele mai bune; \u015fi a\u015fa descoperim via\u0163a cerului \u00eenc\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt\u201c[38]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Cuvintele rug\u0103ciunii \u201eTat\u0103l nostru\u201c nu sunt, a\u015fadar, at\u00e2t cuvinte de \u201espus\u201c, c\u00e2t cuvinte de \u201emeditat\u201c. \u201eMeditate\u201c, aceste cereri devin prilej de c\u0103in\u0163\u0103 \u015fi de m\u00e2ng\u00e2iere. Cu condi\u0163ia ca omul care se roag\u0103 s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00een cuvintele care le spune: \u201eAceasta e, a\u015fadar, iubi\u0163ilor, via\u0163a de rug\u0103ciune; aceasta e meditarea noastr\u0103 dumnezeiasc\u0103 care e \u00een rug\u0103ciune; \u015fi aceasta e \u00eendeletnicirea des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103! Cine vrea s\u0103 str\u0103bat\u0103 prin intelect treptele dumnezeie\u015fti, s\u0103 \u00eencerce s\u0103 locuiasc\u0103 singur \u015fi s\u0103 se \u0163in\u0103 departe de orice preocup\u0103ri lume\u015fti, pentru ca acest lucru s\u0103 fac\u0103 s\u0103 se nasc\u0103 lini\u015ftea \u015fi o inim\u0103 care st\u0103ruie \u00een lini\u015ftire. Odihnindu-se astfel ne\u00eencetat \u00een Dumnezeu \u015fi r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een lini\u015ftirea g\u00e2ndurilor, mintea se va putea dedica scrut\u0103rii oric\u0103rei forme a rug\u0103ciunii, pentru a primi cunoa\u015fterea lui Dumnezeu prin str\u0103baterea tainelor cuprinse \u00een cuvintele ei\u201c[39]<\/sup><\/sup><\/a>. Exist\u0103 o tain\u0103 a cuvintelor care trebuie identificat\u0103 \u015fi p\u0103truns\u0103. Nu repetarea, ci p\u0103trunderea \u00een miezul lor d\u0103 rug\u0103ciunii de cerere adev\u0103rata ei valoare. Rug\u0103ciunea nu e astfel util\u0103 pentru Dumnezeu \u2013 a\u015fa cum se va ar\u0103ta \u00een lumea viitoare unde nu va mai fi nevoie de Liturghie \u2013 ci pentru cel ce roag\u0103: \u201eAdic\u0103 acel loc \u00een care nu va mai fi nevoie ca Dumnezeu s\u0103 Se descopere, \u015fi El nu va mai avea nevoie de \u00eenchinarea \u015fi laudele f\u0103pturilor. De aici urmeaz\u0103, a\u015fadar, limpede c\u0103 \u00eentr-adev\u0103r pentru noi ne-a ar\u0103tat El s\u0103 c\u0103ut\u0103m toate aceste lucruri; \u015fi c\u0103 pentru noi S-a pogor\u00e2t la toate acestea \u015fi a ar\u0103tat c\u0103 are nevoie de laudele oamenilor \u015fi de sfin\u0163irea fiin\u0163elor ra\u0163ionale\u201c[40]<\/sup><\/sup><\/a>. Fiindc\u0103 Dumnezeu d\u0103 oamenilor cele de care ace\u015ftia au nevoie independent de cererile lor. \u015ei tocmai aceast\u0103 d\u0103ruire necondi\u0163ionat\u0103 face din El un\u00a0 adev\u0103rat p\u0103rinte: din aceasta, spune Sf\u00e2ntul Isaac, cunoa\u015ftem adev\u0103rata paternitate a lui Dumnezeu: \u201eO, neam omenesc care ai dob\u00e2ndit un asemenea Domn! O, dulcea\u0163\u0103 \u015fi bun\u0103tate f\u0103r\u0103 m\u0103sur\u0103! C\u00e2nd \u00een\u0163elegem cu adev\u0103rat toate acestea, atunci cunoa\u015ftem adev\u0103rata paternitate a lui Dumnezeu, iubirea Sa \u015fi bun\u0103tatea Lui ve\u015fnic\u0103 \u015fi c\u0103 Dumnezeu n-a avut nevoie nici de lume, nici de crea\u0163ie, nici de lumea viitoare, nici de \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia cerurilor, fiindc\u0103 \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia, desf\u0103tarea \u015fi lumina sunt \u00eens\u0103\u015fi Firea Lui\u201c[41]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Legat\u0103 de via\u0163\u0103, rug\u0103ciunea urmeaz\u0103 nenum\u0103ratele forme \u015fi manifest\u0103ri ale acesteia. Prin urmare, ea prime\u015fte nume extrem de variate, pe care autorii duhovnice\u015fti le utilizeaz\u0103 cu o mare spontaneitate: starea la slujbe, c\u00e2ntarea laudelor, av\u00e2nturile min\u0163ii spre Dumnezeu, suspinele \u00eenaintea Lui, \u00eengenuncherile, implor\u0103rile, s\u0103lt\u0103rile duhovnice\u015fti ale inimii, rev\u0103rsarea lacrimilor, aprinderea \u00een duhul, flac\u0103ra iubirii, r\u00e2vna cuget\u0103rii, contemplarea ne\u00eempr\u0103\u015ftiat\u0103 a lui Dumnezeu[42]<\/sup><\/sup><\/a>. \u00centre aceste manifest\u0103ri identific\u0103m \u015fi c\u00e2teva forme exterioare ale rug\u0103ciunii. Ideea e subliniat\u0103 \u015fi de marele dasc\u0103l al pustiei, Sf\u00e2ntul Ioan Sc\u0103rarul, \u00een celebra lucrare Scara:<\/strong> \u201eA sta \u00eenaintea lui Dumnezeu e lucru comun tuturor celor care se roag\u0103; dar rug\u0103ciunea cunoa\u015fte o mare felurime \u015fi diversitate\u2026\u201c[43]<\/sup><\/sup><\/a>. \u015ei el enumer\u0103 diferite atitudini, st\u0103ri \u015fi forme exterioare ale rug\u0103ciunii ce pot fi observate la monahii prezen\u0163i \u00een biseric\u0103. Vedem a\u015fadar o preocupare a scriitorilor duhovnice\u015fti \u015fi de aspectele \u015fi formele exterioare ale rug\u0103ciunii, de\u015fi este \u00een mare m\u0103sur\u0103 \u00eencet\u0103\u0163enit\u0103 ideea c\u0103 interesul pentru latura exterioar\u0103 a ascezei \u015fi \u00een special a rug\u0103ciunii, nu constituie o preocupare deosebit\u0103 a acestora, concentrarea \u015fi interesul c\u0103z\u00e2nd, dup\u0103 opinia unora, pe latura interioar\u0103 a acestor practici.<\/p>\n Sf\u00e2ntul Isaac Sirul e unul din scriitorii duhovnice\u015fti care consider\u0103 \u00een\u015fel\u0103toare aceast\u0103 idee. G\u0103sim \u00een scrierile sale destule paragrafe \u00een care descrie formele exterioare ale rug\u0103ciunii \u015fi care se bazeaz\u0103 at\u00e2t pe practica personal\u0103, c\u00e2t \u015fi a anahore\u0163ilor din vremea sa. Gr\u0103itor \u00een acest sens este urm\u0103torul paragraf: \u201eUnul ca acesta \u00ee\u015fi petrece toat\u0103 noaptea \u00een rug\u0103ciune \u015fi citire, l\u0103s\u00e2nd doar o mic\u0103 parte st\u0103rii \u00een picioare pentru psaltire, c\u0103ci a\u015fa face s\u0103 sporeasc\u0103 \u00een el aducerea-aminte necontenit\u0103 de Dumnezeu. Altul nu face altceva toat\u0103 ziua dec\u00e2t s\u0103 rosteasc\u0103 psalmi, f\u0103r\u0103 a cunoa\u015fte alt\u0103 rug\u0103ciune \u00een chip mai precis. Altul face zi \u015fi noapte \u00eengenuncheri ne\u00eentrerupte, leg\u00e2nd rug\u0103ciunile r\u00e2nduite pentru Ceasurile de rug\u0103ciune ce se fac \u00een timpul feluritelor \u00eengenuncheri \u015fi care nu sunt fixe dinainte. Unul ca acesta a r\u0103stignit cu adev\u0103rat lumea \u00een el \u00eensu\u015fi \u015fi s-a r\u0103stignit pe sine pentru lume sp\u00e2nzur\u00e2ndu-\u015fi sufletul pe cruce prin l\u0103sarea a toate. Dob\u00e2ndind, a\u015fadar, \u00een ei toate acestea \u00een afara celor r\u00e2nduite, r\u0103stignindu-\u015fi trupul \u015fi mintea, \u00ee\u015fi petrec toate zilele vie\u0163ii lor \u00eempreun\u0103 cu Hristos. Iar c\u00e2nd se ridic\u0103 pu\u0163in \u00een picioare pentru psalmi, au pace \u00een inima lor \u015fi se pot dedica unei scurte medit\u0103ri a Scripturii. Altul \u00ee\u015fi petrece toat\u0103 ziua \u00een citire, scopul s\u0103u fiind acela de a uita lumea trec\u0103toare, de a muri \u00een g\u00e2ndirea sa fa\u0163\u0103 de aducerea-aminte de ea \u015fi fa\u0163\u0103 de lucrurile ei pieritoare, ca \u015fi fa\u0163\u0103 de \u00eendeletnicirea cu g\u00e2ndurile patimilor, care se fac sim\u0163ite st\u0103ruitor prin ceea ce vede sau \u00ee\u015fi \u00eenchipuie \u00een ele g\u00e2ndirea, lucru care e lupta sa principal\u0103. Folosind deci aceast\u0103 stratagem\u0103, el \u00eenchide g\u00e2ndirii sale u\u015fa fa\u0163\u0103 de lume cu ajutorul desf\u0103t\u0103rilor ne\u00eencetate din citirea Scripturilor care \u00eei lumineaz\u0103 calea pe care umbl\u0103 spre Dumnezeu \u00een inteligen\u0163a sa, din care orice \u00eentunecime a pierit. Desf\u0103t\u00e2ndu-se astfel \u00een \u00een\u0163elegerile tainelor \u015fi minun\u00e2ndu-se \u00een fa\u0163a Iconomiei lui Dumnezeu, se va putea dedica pu\u0163in st\u0103rii \u00een picioare la rug\u0103ciune \u015fi la psalmi. Dar partea citirii e mai mare la el dec\u00e2t cea a rug\u0103ciunii\u201c[44]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n \u00cen acest fragment se prezint\u0103 diferite forme exterioare ale rug\u0103ciunii, cum ar fi psalmodia, citirea, \u00eengenuncherea. Toate aceste forme exterioare, dup\u0103 p\u0103rerea marelui ascet, conduc spre o treapt\u0103 mai avansat\u0103 a rug\u0103ciunii \u015fi anume aceea a rug\u0103ciunii curate: \u201eDac\u0103 \u00eens\u0103 cineva le las\u0103 pe cele dinainte f\u0103r\u0103 a le fi g\u0103sit pe cele ce vin abia dup\u0103 ele, e limpede c\u0103 a ajuns b\u0103taia de joc a demonilor \u015fi prin lucrarea lor va c\u0103dea cu des\u0103v\u00e2r\u015fire din m\u00e2ntuire; de acum \u00eenainte o apuc\u0103 pe calea care duce \u00een jos \u015fi care va pune cu totul st\u0103p\u00e2nire pe el. Mai trebuie s\u0103 \u015ftie \u015fi aceasta: faptul de a c\u0103uta descoperirea acestor lucruri nu e de folos pentru \u00eencep\u0103tori, chiar dac\u0103 sunt exper\u0163i \u00een teorie, \u015fi nici pentru cei care doresc s\u0103 simt\u0103 aceste lucruri \u00een ei \u00een\u015fi\u015fi f\u0103r\u0103 a avea o strict\u0103 trezvie \u015fi cunoa\u015fterea care vine din lini\u015ftire. Str\u00e2ngerea g\u00e2ndirii \u015fi cur\u0103\u0163ia \u00een rug\u0103ciune nu pot veni f\u0103r\u0103 mult\u0103 trezvie \u00een cuvinte \u015fi fapte \u015fi f\u0103r\u0103 paza sim\u0163urilor; nici cunoa\u015fterea dat\u0103 de har nu poate veni f\u0103r\u0103 a se fi dob\u00e2ndit mult discern\u0103m\u00e2nt prin lini\u015ftire. Pe m\u0103sura cinstirii pe care i-o arat\u0103 lui Dumnezeu la rug\u0103ciune at\u00e2t cu trupul, c\u00e2t \u015fi cu mintea sa, i se va deschide omului u\u015fa ajutorului care duce la cur\u0103\u0163irea mi\u015fc\u0103rilor \u015fi luminarea \u00een rug\u0103ciune. Cine arat\u0103 evlavie la rug\u0103ciune \u00een formele ei exterioare, \u00eentinz\u00e2ndu-\u015fi m\u00e2inile spre cer, st\u00e2nd \u00een picioare cu smerenie sau c\u0103z\u00e2nd cu fa\u0163a la p\u0103m\u00e2nt, acela se va \u00eenvrednici de multe haruri de sus ca urmare a lucr\u0103rilor sale de jos. Cine-\u015fi \u00eempodobe\u015fte ne\u00eencetat rug\u0103ciunea cu asemenea gesturi exterioare se va \u00eenvrednici repede \u015fi u\u015for de lucrarea Duhului Sf\u00e2nt, deoarece arat\u0103 ca pentru el Domnul e un lucru mare prin respectul pe care \u00eel arat\u0103 \u00een jertfele aduse \u00eenaintea Lui la soroacele r\u00e2nduite pentru ele de legea libert\u0103\u0163ii\u201c[45]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Dumnezeiescul p\u0103rinte \u00een acela\u015fi timp subliniaz\u0103 c\u0103 Dumnezeu nu are nevoie de semnele exterioare ale evlaviei noastre, \u00eens\u0103 ele constituie o prim\u0103 faz\u0103 a cinstirii noastre fa\u0163\u0103 de Dumnezeu: \u201eFra\u0163ii mei, dac\u0103 \u00een lucrarea noastr\u0103 Dumnezeu dore\u015fte mult de la noi forme exterioare, manifest\u0103ri de respect \u015fi tot felul de gesturi v\u0103zute, s\u0103 \u015fti\u0163i ca nu le vrea pentru El, ci pentru noi. El n-are nici un folos din toate acestea, nici nu pierde nici dac\u0103 sunt trecute cu vederea, ci ele sunt din pricina sl\u0103biciunii firii noastre. Dac\u0103 nu ni s-ar cere asemenea lucruri, nu ar fi adoptat El \u00eensu\u015fi astfel de forme exterioare \u00een vremea \u00centrup\u0103rii Lui, cum ni se spune \u00een Sfintele Scripturi. Nimic nu-L poate cinsti, fiindc\u0103 El are cinstea prin fire. Noi suntem cei care, ca urmare a unor atitudini exterioare nep\u0103s\u0103toare \u015fi lipsite de respect, \u00cel necinstim \u00een g\u00e2ndirea noastr\u0103 \u015fi a\u015fa c\u0103dem de bun\u0103voie din har alunec\u00e2nd u\u015for; atunci suntem \u00eens\u0103 \u0163inta unor ne\u00eencetate atacuri \u015fi am\u0103giri ale demonilor, c\u0103ci dob\u00e2ndim o fire care iube\u015fte relaxarea \u015fi \u00eenclin\u0103 spre r\u0103u\u201c[46]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n P\u0103rin\u0163ii din vechime nu se rugau numai \u00een inima lor ci p\u0103zeau diferite reguli exterioare ale rug\u0103ciunii, acord\u00e2nd o aten\u0163ie deosebit\u0103, \u00een acela\u015fi timp, \u015fi st\u0103rii trupului la vremea rug\u0103ciunii: \u201eIat\u0103 de ce chiar dac\u0103 aveau rug\u0103ciunea ne\u00eencetat\u0103 \u015fi, plini de Duhul, nu \u00eencetau o clip\u0103 s\u0103 se roage, Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i obi\u015fnuiau s\u0103 p\u0103zeasc\u0103 tot ceea ce era r\u00e2nduit de regul\u0103 nu numai pentru slujb\u0103, ci \u015fi pentru rug\u0103ciune: momentele stabilite, num\u0103rul fix, participarea v\u0103zut\u0103 a trupului, \u00eengenuncherile. Toate acestea le f\u0103ceau av\u00e2nd \u00een vedere scopul regulii pe care \u015fi\u2011o fixaser\u0103\u201c[47]<\/sup><\/sup><\/a>. \u015ei care era scopul acela, tot avva Isaac ne l\u0103mure\u015fte: \u201ePricina pentru care ace\u015fti ferici\u0163i P\u0103rin\u0163i se sileau asemenea unor robi s\u0103 \u0163in\u0103 aceast\u0103 regul\u0103 era teama de m\u00e2ndrie. C\u0103ci f\u0103ceau acest num\u0103r fix de rug\u0103ciuni \u00eenso\u0163ite de osteneala trupului, cu un anumit num\u0103r de \u00eenchin\u0103ciuni, cu pr\u0103v\u0103liri cu fa\u0163a la p\u0103m\u00e2nt \u00eenaintea Crucii. Acest num\u0103r fix de rug\u0103ciuni care li se atribuie nu era, cum afirm\u0103 def\u0103im\u0103torii lor, rug\u0103ciuni f\u0103cute doar \u00een inim\u0103, a\u015fa cum spun despre ei cei care au opinii mesaliene \u015fi care spun c\u0103 nu sunt necesare forme exterioare pentru \u00eenchinare. Departe s\u0103 se poat\u0103 spune asemenea lucruri despre ferici\u0163ii P\u0103rin\u0163i\u201c[48]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n O tr\u0103s\u0103tur\u0103 tipic\u0103 a scrierilor Sf\u00e2ntului Isaac e aceea de a alterna expunerile cu rug\u0103ciuni. Adeseori chiar \u015fi \u00een mijlocul unui \u201ecuv\u00e2nt\u201c, Sf\u00e2ntul Isaac \u00ee\u015fi \u00eentrerupe argumentele pentru a-I adresa lui Dumnezeu o invocare, o laud\u0103 sau un strig\u0103t de bucurie. Avem a\u015fadar nu doar o doctrin\u0103 propriu-zis\u0103 despre rug\u0103ciune, ci mai mult schi\u0163e de rug\u0103ciuni \u015fi rug\u0103ciuni \u00eentregi.\u00a0 Cuvintele Ascetice<\/em> sunt pres\u0103rate cu multe rug\u0103ciuni, prima dintre ele \u015fi cea mai frumoas\u0103, fiind inclus\u0103 \u00een Acatistul<\/em> Domnului nostru Iisus Hristos[49]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Rug\u0103ciuni \u015fi medita\u0163ii altern\u00e2nd pe teme identice sau diferite, g\u0103sim \u00een \u00eentreaga opera a marelui ascet. Supunem spre exemplificare Cuv\u00e2ntul<\/em> 7 din Cuvintele c\u0103tre singuratici.<\/strong> Sf\u00e2ntul Isaac reflecteaz\u0103 \u015fi \u00eendat\u0103 dup\u0103 aceea aduce laud\u0103 pentru ceea ce a \u00een\u0163eles; sau se roag\u0103 \u015fi \u00eendat\u0103 dup\u0103 aceea se opre\u015fte s\u0103 exemplifice pentru ce s-a rugat. Prin urmare, semnele acestei rug\u0103ciuni sunt acelea\u015fi pe care le-am v\u0103zut \u00een celelalte \u201ecuvinte\u201c. De pild\u0103, invocarea cunoa\u015fterii posibile prin sim\u0163urile interioare: \u201eAlc\u0103tuie\u015fte \u00een mine ochi noi, Tu Care ai zidit ochi noi orbului! \u00cenchide-mi urechile din afar\u0103 \u015fi deschide-mi urechile ascunse care aud t\u0103cerea \u015fi ascult\u0103 de Duhul, ca prin Duhul T\u0103u s\u0103 ascult cuv\u00e2ntul t\u0103cerii care se \u00eenal\u0163\u0103 \u00een inim\u0103 \u015fi nu e scris, care se mi\u015fc\u0103 \u00een intelect \u015fi nu e rostit, care e rostit de buzele Duhului \u015fi \u00een\u0163eles de auzul netrupesc. Oceanule al evlaviei, \u00eencepe de m\u0103 spal\u0103 de necur\u0103\u0163ia firii \u015fi f\u0103-m\u0103 asemenea sfin\u0163eniei Tale\u201c[50]<\/sup><\/sup><\/a>. Sau m\u0103rturisirea c\u0103 darul lui Dumnezeu e adev\u0103rata leg\u0103tur\u0103 \u00een stare s\u0103 ne uneasc\u0103 cu El, iar\u0103 nu amenin\u0163\u0103rile: \u201eDarul T\u0103u m-a apropiat de cunoa\u015fterea Ta, nu pedeapsa Ta! Mila Ta m-a rourat cu iubirea Ta, nu nevoin\u0163ele mele! Ne-ai \u00eembr\u0103cat cu o fire slab\u0103, care d\u0103 m\u0103rturie \u00een fiecare clip\u0103 de harul T\u0103u. Prin sl\u0103biciunea noastr\u0103 \u00een\u0163elepciunea Ta ne descoper\u0103 iubirea Ta fa\u0163\u0103 de noi. Ai a\u015fezat \u00een noi o \u00eenclinare ca ea s\u0103 dea m\u0103rturie de firea Ta; \u00eendelung\u0103 r\u0103bdarea Ta e mai mare dec\u00e2t gre\u015felile \u015fi p\u0103catele noastre\u201c[51]<\/sup><\/sup><\/a>. Ori invocarea adresat\u0103 lui Dumnezeu ca s\u0103 ne dea sa-L \u00een\u0163elegem plec\u00e2nd nu de la micimea noastr\u0103, ci de la m\u0103re\u0163ia Lui: \u201eD\u0103-ne, Doamne, cunoa\u015fterea ca s\u0103 privim la Tine ca Tine \u015fi nu ca noi, \u015fi s\u0103 g\u00e2ndim despre Tine ceea ce este vrednic de Tine, D\u0103ruitorule al tuturor darurilor noastre. Mare e bog\u0103\u0163ia Ta fa\u0163\u0103 de noi, adic\u0103 dreapta cunoa\u015ftere care se mi\u015fc\u0103 \u00een noi despre fiin\u0163a Ta ascuns\u0103! C\u0103ci bun\u0103tatea Ta, iubirea Ta \u015fi puterea binelui care e \u00een Firea Ta sunt, Doamne, cump\u0103na pe care vei a\u015feza povara p\u0103catelor noastre. De aceea dai timp p\u0103c\u0103tosului chiar \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 a\u015ftep\u0163i \u00eentoarcerea lui\u201c[52]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Pentru frumuse\u0163ea \u015fi expresivitatea deosebit\u0103 amintim aici \u015fi Cuv\u00e2ntul<\/em> 10 alc\u0103tuit \u00een \u00eentregime din rug\u0103ciuni. De altfel titlul precizeaz\u0103 destina\u0163ia textelor: ele sunt menite pentru rug\u0103ciunea de noapte, \u201ede dup\u0103 pravil\u0103\u201c. Tema dominant\u0103 a acestor rug\u0103ciuni scurte \u015fi de o frumuse\u0163e deosebit\u0103, chiar poetic\u0103, e contrastul dintre lumin\u0103 \u015fi \u00eentuneric. Red\u0103m \u00eenceputul Cuv\u00e2ntului<\/em>: \u201eNoaptea, c\u00e2nd toate glasurile, mi\u015fc\u0103rile omului \u015fi orice fel de tulburare se lini\u015ftesc, lumineaz\u0103 \u00eentru Tine sufletul nostru cu mi\u015fc\u0103rile sale, o, Iisuse, Lumina celor drep\u0163i. \u00cen ceasul \u00een care \u00eentunericul se \u00eentinde ca o mantie peste toate, f\u0103 s\u0103 str\u0103luceasc\u0103 peste noi harul T\u0103u, Doamne, \u00een locul luminii sim\u0163ite a soarelui creat, care bucur\u0103 ochii trupului nostru. Str\u0103luce\u015fte \u00een \u00eentunericul nostru lumina Ta mai larg\u0103 dec\u00e2t soarele\u201c[53]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Deosebit de important\u0103 pentru men\u0163inerea vie a rug\u0103ciunii este citirea Scripturii (lectio divina).<\/em> Ce este rug\u0103ciunea pentru ostenelile ascetice, aceasta este citirea pentru rug\u0103ciune. Citirea e sufletul, hrana intim\u0103 a rug\u0103ciunii: \u201eCe este pentru purt\u0103ri puterea rug\u0103ciunii, aceasta e pentru rug\u0103ciune citirea. C\u0103ci orice rug\u0103ciune care nu e hr\u0103nit\u0103 de lumina Scripturilor e f\u0103cut\u0103 dup\u0103 o cunoa\u015ftere trupeasc\u0103, chiar dac\u0103 cere lucruri bune. Chiar dac\u0103 din ea pleac\u0103 mi\u015fc\u0103ri nobile \u2013 \u015fi astfel cel ce se roag\u0103 ar tinde spre cele ascunse pe care nu le cunoa\u015fte cu mintea \u015fi ar pune \u00een acord voin\u0163a rug\u0103ciunii cu voia lui Dumnezeu \u2013 o asemenea rug\u0103ciune e mai slab\u0103 dec\u00e2t cunoa\u015fterea care vine din citire\u201c[54]<\/sup><\/sup><\/a>. Citirea e folositoare \u00een m\u0103sura \u00een care \u00eentre\u0163ine meditarea lucrurilor dumnezeie\u015fti, \u015fi ea trebuie orientat\u0103 \u00een mod constant \u00een vederea acestui scop. Modalit\u0103\u0163ile citirii se pot schimba dup\u0103 situa\u0163ia \u015fi experien\u0163a fiec\u0103ruia, dar ea r\u0103m\u00e2ne o exigen\u0163\u0103 pentru to\u0163i: \u201eC\u00e2nd \u00eendeletnicirea medit\u0103rii se va \u00eent\u0103ri \u00een suflet, atunci el nu va mai avea mare nevoie de citire. Nu c\u0103 am putea ajunge des\u0103v\u00e2r\u015fi\u0163i f\u0103r\u0103 ea, dar atunci nu mai e nevoie de o citire foarte \u00eentins\u0103. Cu alte cuvinte, nu\u00a0 e nevoie de o meditare \u00eendelungat\u0103 asupra Scripturilor, chiar dac\u0103 fire\u015fte nu trebuie s\u0103 l\u0103s\u0103m vreodat\u0103 Scriptura din m\u00e2inile noastre. \u00centruc\u00e2t chiar dac\u0103 am st\u0103rui \u00eentr-un lucru m\u0103runt, prin ceea ce scoatem din el, prin puterea pe care o sorbim din pu\u0163ine versete, suntem robi\u0163i la Domnul \u00een contemplare\u201c[55]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Pentru Sf\u00e2ntul Isaac ca de altfel pentru to\u0163i p\u0103rin\u0163ii, citirea Scripturii nu este at\u00e2t studiu textului Bibliei cu un scop de cunoa\u015ftere, c\u00e2t dialog, \u00eent\u00e2lnire, descoperire: textul Scripturii este un mijloc prin intermediul c\u0103ruia putem experimenta nemijlocit vorbirea noastr\u0103 cu Dumnezeu, o \u00eent\u00e2lnire mistic\u0103 care ofer\u0103 o profund\u0103 experien\u0163\u0103 duhovniceasc\u0103: \u201eMarea cinste \u00een care trebuie s\u0103 avem osteneala citirii nu poate fi exagerat\u0103. Fiindc\u0103 ea este u\u015fa prin care intr\u0103 mintea \u00een tainele dumnezeie\u015fti \u015fi se \u00eent\u0103re\u015fte pentru a c\u00e2\u015ftiga limpezimea rug\u0103ciunii. Mintea se scald\u0103 \u00een bucurie c\u00e2nd str\u0103bate tainele Iconomiei lui Dumnezeu pentru oameni, taine care ne arunc\u0103 ne\u00eencetat \u00een minunare \u015fi din care se \u00eent\u0103re\u015fte meditarea, care e \u00eenceputul vie\u0163uirii de care vorbim, \u015fi se lumineaz\u0103 \u015fi \u00eent\u0103re\u015fte rug\u0103ciunea fie c\u0103 ele pleac\u0103 de la Scripturile Duhului, de la scrierile marilor dasc\u0103li ai Bisericii despre Iconomia m\u00e2ntuirii sau de la cele care \u00eenva\u0163\u0103 tainele vie\u0163uirii ascetice. F\u0103r\u0103 citire mintea nu se poate apropia de Dumnezeu; ea atrage inteligen\u0163a \u015fi o \u00eendreapt\u0103 \u00een fiecare clip\u0103 spre El; prin \u00een\u0163elegerile ei o boteaz\u0103 dep\u0103rt\u00e2ndu-o de lumea trupeasc\u0103 \u015fi f\u0103c\u00e2ndu-o s\u0103 fie ne\u00eencetat mai presus de trup. Nici o alt\u0103 osteneal\u0103 nu-l face pe om s\u0103 \u00eenainteze at\u00e2t de mult cum face citirea. Dac\u0103 o practic\u0103 cineva de dragul adev\u0103rului, va g\u0103si \u00een ea toate acestea \u015fi altele asem\u0103n\u0103toare\u201c[56]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Rodul \u015fi expresia rug\u0103ciunii pentru Sf\u00e2ntul Isaac sunt lacrimile. Ele reprezint\u0103 \u00eenceputul rena\u015fterii duhovnice\u015fti \u015fi semnul cercet\u0103rii harului Duhului Sf\u00e2nt: \u201eC\u00e2nd \u00eencepe harul s\u0103-\u0163i deschid\u0103 ochii pentru a sim\u0163i cu adev\u0103rat vederea lucrurilor \u00eendat\u0103 \u00eencep ochii t\u0103i s\u0103 verse \u015firoaie de lacrimi, \u00eenc\u00e2t de multe ori \u00ee\u0163i spal\u0103 \u015fi obrajii t\u0103i cu mul\u0163imea lor\u201c[57]<\/sup><\/sup><\/a>. Exist\u0103 un har sau dar al lacrimilor legat de fericirea a doua<\/em> cf. Matei 5, 4, o f\u0103ptuire sau lucrare ascuns\u0103 a monahului: \u201e\u015ei to\u0163i sfin\u0163ii au plecat pl\u00e2ng\u00e2nd din via\u0163a aceasta. \u015ei dac\u0103 sfin\u0163ii pl\u00e2ngeau \u015fi ochii lor erau plini pururi de lacrimi p\u00e2n\u0103 ce plecau din via\u0163a aceasta, cine nu va pl\u00e2nge? M\u00e2ng\u00e2iere c\u0103lug\u0103rului se na\u015fte din pl\u00e2ns. \u015ei dac\u0103 cei des\u0103v\u00e2r\u015fi\u0163i \u015fi purt\u0103torii de biruin\u0163\u0103 pl\u00e2ngeau aici, cum va suporta cel plin de r\u0103ni s\u0103 se lini\u015fteasc\u0103 din pl\u00e2ns?\u201c[58]<\/sup><\/sup><\/a> Lacrimile scot inima din \u00eempietrire \u015fi patimi, deschiz\u00e2nd-o harului milei lui Dumnezeu. Lacrimile sunt sudorile min\u0163ii \u015fi inimii sufletului \u2013 mireas\u0103, \u00een c\u0103utarea \u00eendurerat\u0103 \u015fi chiar \u00eens\u00e2ngerat\u0103 a Mirelui Hristos[59]<\/sup><\/sup><\/a>. Sunt lacrimi de durere, care usuc\u0103 trupul \u015fi ard, \u015fi lacrimi de bucurie \u015fi iubire, care \u00eenfrumuse\u0163eaz\u0103 fa\u0163a trupului \u015fi curg nesilit de la sine, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u201eDumnezeu va \u015fterge orice lacrim\u0103 din ochii rug\u0103torilor\u201c (Apocalips\u0103 21, 4).<\/p>\n Rug\u0103ciunea este cel mai sigur p\u0103zitor al min\u0163ii[60]<\/sup><\/sup><\/a>. Ea \u00eempr\u0103\u015ftie norul patimilor \u015fi \u201eface s\u0103 str\u0103luceasc\u0103\u201c cerul min\u0163ii. Ea c\u0103l\u0103uze\u015fte \u00een\u0163elepciunea \u00een g\u00e2ndire. Des\u0103v\u00e2r\u015firea se g\u0103se\u015fte \u00een acel punct \u00een care omul se \u00eenvrednice\u015fte s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een rug\u0103ciune[61]<\/sup><\/sup><\/a>. Rug\u0103ciunea duhovniceasc\u0103 se preschimb\u0103 \u00een extaz \u00een care se descoper\u0103 tainele Treimii iar mintea intr\u0103 \u00een sfera sfintei necunoa\u015fteri care este \u201emai \u00eenalt\u0103 dec\u00e2t cunoa\u015fterea\u201c[62]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Legat de rug\u0103ciune, Sf\u00e2ntul Isaac ne prezint\u0103 t\u0103cerea \u015fi lini\u015ftea ca treptele cele mai \u00eenalte ale rug\u0103ciunii; ca sinonime, componente \u015fi nuan\u0163e ale acesteia. Vie\u0163uirea \u00een lini\u015fte \u015fi t\u0103cere preg\u0103te\u015fte \u015fi des\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte rug\u0103ciunea. Sf\u00e2ntul Isaac exemplific\u0103 prin avva Arsenie, a c\u0103rui t\u0103cere a ajuns pilduitoare. Lini\u015ftea este o fapt\u0103 \u00eengereasc\u0103, e \u00eenceputul cur\u0103\u0163irii sufletului, iar t\u0103cerea ce urmeaz\u0103 rug\u0103ciunii \u201eeste taina veacului viitor\u201c, deoarece cuvintele \u015fi vorbirea apar\u0163in lumii acesteia, ca mijloace de comunicare. T\u0103cerea celor cura\u0163i e rug\u0103ciune. Ei tac \u00a0prin cuvinte \u015fi vorbesc prin g\u00e2nduri luminoase care sunt \u201emi\u015fc\u0103ri dumnezeie\u015fti\u201c \u00een minte. Sf\u00e2ntul Isaac spune c\u0103 mi\u015fc\u0103rile inimii \u015fi cuget\u0103rii curate sunt glasuri bl\u00e2nde \u00een care ea c\u00e2nt\u0103 \u00een chip ascuns Celui ascuns[63]<\/sup><\/sup><\/a>. T\u0103cerea e o culme a rug\u0103ciunii \u015fi o \u00eensu\u015firea smeritei cuget\u0103ri: \u201eCel cu adev\u0103rat smerit cu cugetul, c\u00e2nd se apropie de rug\u0103ciune, nici nu \u00eendr\u0103zne\u015fte s\u0103 roage pe Dumnezeu ceva, sau s\u0103 cread\u0103 c\u0103 e vrednic de ea, sau s\u0103 cear\u0103 ceva, sau s\u0103 \u015ftie pentru ce trebuie s\u0103 se roage; ci el tace numai cu toate g\u00e2ndurile sale a\u015ftept\u00e2nd doar mila\u201c[64]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n Culmea rug\u0103ciunii, treapta ei cea mai \u00eenalt\u0103, Sf\u00e2ntul Isaac ne-o prezint\u0103 a fi \u201enon-rug\u0103ciunea\u201c. Dincolo de rug\u0103ciune \u015fi de \u201erug\u0103ciunea curat\u0103\u201c e \u201erug\u0103ciunea duhovniceasc\u0103\u201c, care nu e altceva dec\u00e2t ac\u0163iunea Duhului \u00een intimitatea rug\u0103torului, \u201erug\u0103ciunea Duhului\u201c, atunci c\u00e2nd acesta, adic\u0103 rug\u0103torul, se afl\u0103 \u00een inactivitatea cea mai total\u0103: \u201e\u00cen a doua \u00eens\u0103 nu se roag\u0103 nici sufletul, nici mintea, nici sim\u0163urile trupe\u015fti, \u015fi ea nu st\u0103 \u00een puterea voin\u0163ei. Ci atunci c\u00e2nd totul e \u00een lini\u015ftire, Duhul \u00ee\u015fi \u00eempline\u015fte \u00een ea rug\u0103ciunea Lui proprie, \u015fi nu mai e nici m\u0103car rug\u0103ciune, ci t\u0103cere. Aceasta e liturghia netrupeasc\u0103 s\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 potrivit prefigur\u0103rilor cere\u015fti de sfin\u0163i at\u00e2t pe p\u0103m\u00e2nt, c\u00e2t \u015fi \u00een ceruri. C\u00e2nd sufletul vede prin intelect contemplarea care e \u00een aceste lucruri, ochii vars\u0103 lacrimi din pricina dulce\u0163ii a ceea ce au v\u0103zut. Atunci, de\u015fi g\u00e2ndurile atac\u0103 sufletul \u00een timp ce el r\u0103m\u00e2ne \u00een minunarea Fiin\u0163ei dumnezeie\u015fti, nici unul din ele nu poate nimic\u201c[65]<\/sup><\/sup><\/a>.<\/p>\n