Preot dr. Pavel Vesa, Învățământul teologic de la Arad (1822-1948), Editura Episcopiei Devei și Hunedoarei, 2013, 531 pp. + 48 fotografii

Volumul este tipărit cu binecuvântarea Preasfințitului Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei și are ca referenți științifici pe erudiții profesori universitari: Acad. Preot prof. dr. Mircea Păcurariu și dr. Nicolae Bocșan.
Prin excelență istoric al vieții bisericești din Eparhia Aradului, Părintele dr. Pavel Vesa devine un nume cunoscut și vocea cea mai autorizată în acest domeniu, cunoscută cu prilejuri festive, simpozioane științifice, conferințe, precum și prin activitatea publicistică în care, pe lângă 85 de studii publicate în revistele de specialitate sau volume de studii, au văzut lumina tiparului încă 12 volume, însumând aprox. 4500 pagini, la care se mai adaugă încă trei volume în care semnează ca și co-autor, iar la două ca și co-editor. Dintre acestea evidențiem volumul Episcopia Aradului. Istorie. Cultură. Mentalități (1706-1918), Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2006, 740 pagini, cu care a promovat în 2003 examenul de doctorat la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, apreciată cu calificativul „magna cum laude”, având ca și coordonator științific pe distinsul profesor universitar dr. Nicolae Bocșan.
Volumul de față redă în 14 capitole o prezentare exhaustivă a multiplelor și variatelor aspecte ale învățământului teologic de la Arad în continuitatea sa istorică, chiar înainte de înființarea acestuia în 1822 și până la abuziva desființare de către regimul comunist a Academiei Teologice de aici, în 1948. Astfel, este expus și analizat cu rigurozitate și acrivie științifică modul de desfășurare a activității didactice și a educației religios-morale și duhovnicești în învățământul teologic arădean pe o perioadă de 126 ani.
Desigur, despre învățământul teologic arădean s-au scris de-a lungul vremii foarte multe evocări, articole și studii pertinente, dar și lucrări de sinteză reprezentative, datorate, în primul rând lui Dr. Teodor Botiș, referitoare la Istoria Școalei normale (Preparandia) și a Institutului teologic ortodox român din Arad (Arad, 1922, 741 pagini), acoperind o perioadă de 100 de ani (1822-1922). Fiind însă plănuită să apară în anul centenarului Institutului teologic (1922), posibilitățile de documentare și timpul scurt pe care l-a avut la dispoziție, i-au stagnat oarecum autorului posibilitatea redactării unei lucrări complete.
Cea de a doua lucrare reprezentativă este datorată Părintelui profesor Dr. Mihai Săsăujan, privitoare la Academia de Teologie Ortodoxă din Arad în perioada interbelică. Contribuții la istoria învățământului teologic românesc, Arad, 2004, 382 pagini + 12 fotografii, realizează, pe baza documentelor aflate în Arhiva Arhiepiscopiei din Arad, o primă monografie a Academiei teologice, acoperind perioada cuprinsă între 1922-1948, de mult așteptată în istoriografia bisericească.
Lucrarea de față închinată învățământului teologic arădean, datorată Părintelui dr. Pavel Vesa, prezintă istoria învățământului teologic din Arad dintr-o altă dimensiune și dintr-o altă perspectivă conceptuală și metodologică.
Folosind un plan bine structurat pe capitole și subcapitole, prezenta elaborare vine să întregească pe cele două apărute anterior, aducând multe noutăți, dintre care remarcăm pe cele mai evidente, după cum urmează: cap. I: Repere istoriografice (p. 17-29); cap. II: Modalități de pregătire intelectuală a clerului ortodox până în 1822 (p. 30-47); cap. III: Institutul pedagogic-teologic (1876-1927): Unificarea preparandiei cu institutul teologic (1876); Programa de învățământ (p. 92-102; 120-125); Centenarul secției pedagogice și teologice (p. 133-138); Școala de aplicație (p. 128-129); Manuale școlare (p. 102-106; 125-128); cap. VII: Duhovnicii de la Academia teologică (p. 191-195); cap. VIII, 3-5: Absolvenți de seamă (p. 214-231); cap. IX: Profesori în mișcarea națională (p. 249-258); cap. X: Profesori, preoți și studenți teologi în închisorile comuniste (p. 258-277); cap. XI: Biblioteca (p. 277-293); Revista „Catehetul” (1940-1942) (p. 146-148); cap. XII: Societatea de lectură  (p. 293-308); Edificiul scolar (p. 308-323); cap. XIV: Bio-bibliografia profesorilor (p. 323-402); Anexe: 1. Lista cadrelor didactice (1822-1948), 2. Lista absolvenților (1822-1948) (p. 416-421).
În concluzie putem spune că, prin perspectiva nouă în care abordează subiectul, prin calitățile deosebite de fond și formă, prin bogăția ideilor și implicațiilor care le sugerează, ca și prin metoda riguroasă de cercetare, lucrarea de față se înscrie ca o contribuție importantă în domeniu și se oferă ca un model de urmat.
Pr. prof. univ. dr. Sorin Cosma