† PAISIE LUGOJANUL
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei

Înaltpreasfinţitul  Părinte  Mitropolit  Nicolae  al  Banatului  reprezintă  un model de ierarh vrednic şi cinstitor de Dumnezeu prin întreaga activitate desfăşurată de-a lungul celor 51 de ani de arhierie, dar şi a celor 90 de ani hărăziţi de Părintele ceresc şi închinaţi Bisericii noastre dreptmăritoare.
Întâlnirea  cu  Înaltpreasfinţia  Sa,  în  anii  studenţiei,  ca  tânăr  membru  al Asociaţiei Studenţilor Creştin Ortodocşi, a fost atât pentru mine, cât şi pentru alți tineri ierarhi ai Sfântului Sinod, un moment binecuvântat de Dumnezeu. Aceasta întrucât am cunoscut un om, un teolog, un ierarh şi un cărturar înzestrat cu alese calităţi morale şi intelectuale, dăruite de Tatăl ceresc şi cultivate cu multă înţelepciune şi cu tact pedagogic în slujirea încredinţată, la 4 martie 1962,  de  Arhiepiscop  al  Timişoarei  şi  Caransebeşului  şi  de  Mitropolit  al Banatului. Dincolo de apropierea ce ne-a legat sufleteşte prin dragostea părintească arătată de către Înaltpreasfinţia Sa, prin mila lui Dumnezeu şi purtarea Sa de
grijă, s-a rânduit să fiu ales şi în demnitatea de ierarh, ceea ce mă determină să-i rămân pururea recunoscător pentru încrederea acordată şi să încerc a-i urma întru rodnicele împliniri ale mulţilor ani de arhierie şi, iată, cu ajutorul lui Dumnezeu, a nouăzeci de viaţă. Sigur, timpul mi-a demonstrat că, alături de Înaltpreasfinţia Sa ca ierarh, am avut bucuria de a fi descoperit un părinte, în sensul familial şi duhovnicesc al cuvântului, încă de când slujeam în misiunea  Sfintei  noastre  Biserici,  la  românii  aflaţi  în  Episcopia  ortodoxă  din Ungaria, unde am avut un sprijin constant şi necondiţionat al Înaltpreasfinţiei Sale de câte ori a fost nevoie, aşa cum se întâmplă, de altfel, şi cu ortodocşii aflaţi în Episcopia Ortodoxă a românilor din Serbia.

Ca  teolog,  absolvent  al  Facultăţii  de  Teologie  din  Bucureşti,  Părintele Mitropolit Nicolae a reuşit să-şi definitiveze studiile cu succes, prin susţinerea tezei de  doctorat cu  titlul: Viaţa şi  petrecerea Sfântului Antonie cel Mare. Începuturile  monahismului  creştin  pe  Valea  Nilului,  sub  coordonarea cunoscutului profesor Ioan G. Coman, fapt ce l-a determinat să iubească patris-tica şi să devină un important patrolog contemporan. Activitatea desfăşurată ca tânăr profesor la Academia Teologică din Caransebeş, în perioada 1947-1948, apoi cea de la Seminarul Teologic din aceeaşi localitate, între anii 1956-1959, şi cea de conferenţiar la Institutul de Grad Universitar din Sibiu, i-au deschis drumul consacrării ca teolog de marcă al Ortodoxiei şi de cărturar remarcabil al Bisericii noastre.
Ca ierarh a continuat activitatea teologică şi ştiinţifică, traducând din limba greacă cunoscuta lucrare: Scara Raiului, a Sfântului Ioan Scărarul, tipărită în Editura Eparhială şi vândută în peste 50.000 de exemplare, la care se adaugă o altă traducere, tot din greacă, Viaţa Fericitului Pahomie. În acelaşi cadru al patristicii, menţionăm şi alte lucrări de referinţă, cum ar fi: Studii patristice. Aspecte  din  vechea  literatură  patristică,  Editura  Învierea  a  Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1984; Patristica Mirabilia. Pagini din literatura primelor veacuri creştine, Editura Învierea, Timişoara, 1987; Miscelaneea Patristica,
Editura Amarcord, Timişoara, 2001; Farmecul scrierilor patristice, Editura Anastasia, Bucureşti, 2002; Patristica-filosofia care mângâie, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2004. La acestea se mai adaugă numeroasele comunicări, referate şi conferinţe susţinute în ţară şi în străinătate, care, ulterior, au văzut lumina tiparului în reviste de specialitate, la noi şi în afara graniţelor ţării. O grijă aparte a arătat Înaltpreasfinţia Sa pentru punerea la îndemâna preoţilor a unor volume de predici fie personale, fie culese din revistele Mitropolia Banatului, Mitropolia Ardealului, Mitropolia Olteniei, Telegraful Român de la Sibiu şi
tipărite la Timişoara sub genericele: Ieşit-a semănătorul (Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1974) şi Popasuri duhovniceşti de la Crăciun la Paşti (Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 2001). Tot sub purtarea de gijă a Înaltpreasfinţiei Sale au primit harul preoţiei sute
de preoţi ce au fost încadraţi la parohie şi au avut susţinere să construiască noi biserici, să renoveze case parohiale şi să administreze, cu responsabilitate, bunurile Bisericii, chiar dacă vremurile nu au fost întotdeauna favorabile. Preocupat permanent de buna desfăşurare a vieţii bisericeşti din Mitropolia Banatului, a reactivat Mănăstirile Timişeni şi Partoş şi a înfiinţat unele noi, ca: Morisena Cenad, Fârdea, Petroasa Mare, Luncanii de Sus şi Dobreşti. A înfiinţat secţia seminarială de Teologie din cadrul Liceului Pedagogic Carmen Sylva şi Facultatea de Teologie din Timişoara, acordând sprijin permanent
învăţământului teologic,însă fără a neglija pe absolvenţii acestor şcoli, care au fost hirotoniţi preoţi sau au devenit profesori de religie.

Pe  lângă  zecile  de  articole,  de  studii,  de  recenzii  şi  de  cărţi  publicate, Înaltpreasfinţitul Părinte Nicolae a reuşit să coordoneze revista mitropolitană Altarul Banatului şi pe cea eparhială Învierea, în aşa fel încât să fie menţionate între publicaţiile bisericeşti cu cea mai constantă apariţie. Atenţia Părintelui Mitropolit faţă de presa bisericească s-a văzut şi în aceşti ani din urmă, când, la iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh, de a avea un cotidian naţional la nivel de Patriarhie, Ziarul Lumina, a sprijinit proiectul şi a binecuvântat ca Mitropolia  Banatului  să  contribuie  la  apariţia  Ediţiei  de  Banat  a  Ziarului Lumina, ce s-a alăturat celorlalte ediţii regionale de Moldova, de Transilvania şi de Oltenia. Tot în acest cadru al presei bisericeşti, se pot adăuga emisiunile
realizate prin studioul eparhial de radio Învierea pentru Radio Trinitas, Radio Timişoara, Radio Reşiţa, Trinitas Tv, Tvr Timişoara şi Tv Europa Nova, ce nu ar fi avut sorţi de izbândă fără angajarea unui colectiv redacţional pregătit să răspundă unor astfel de exigenţe.

Aceste  frumoase  împliniri  în  toate  sectoarele  eparhiale  se  datorează Ierarhului nostru, deschis spre găsirea unor mijloace moderne de misiune şi de pastoraţie bisericească. Demn de reţinut e şi faptul că întreaga operă teologică a Înaltpreasfinţiei Sale a văzut lumina tiparului la Editura Arhidiecezană, miile de pagini publicate, începând cu cele teologice şi patristice și sfârșind cu cele literare, sunt adevărate repere pentru cei care doresc să cunoască istoria şi tradiţia bimilenară a Bisericii noastre.
Dragostea de oameni, receptivitatea faţă de problemele lor,blândeţea, răbdarea şi ţinuta clericală impecabilă, l-au făcut să fie iubit de credincioşi şi de preoţi, iar spiritul enciclopedic i-a deschis drumul spre lumea academică, spre administraţia locală şi naţională, dar şi spre cei aflaţi în suferinţă, în nevoi şi în lipsuri. Așa se face că mulţi preoţi, monahi şi credincioşi întreţin, de ani buni, o corespondenţă permanentă cu Înaltpreasfinţia Sa, pentru un sfat şi chiar pentru un sprijin financiar, indiferent de locul unde se află.

Toate acestea ne determină să-i aducem lui Dumnezeu mulţumire pentru ierarhul nostru, rugându-l să-i dăruiască, pe mai departe, bună sporire duhovnicească şi aceeaşi dragoste pentru fiii Eparhiei.

Întru mulţi şi binecuvântaţi ani !