Pr. dr. Florin Dobrei, Revista teologică „Altarul (Mitropolia) Banatului (1944-1947; 1951-2011) – repere monografice

Cadru didactic universitar de înaltă ținută academică și consilier al sectorului cultural la nou înființata și dinamica Episcopie a Devei și Hunedoarei, Părintele dr. Florin Dobrei a promovat în 2009 examenul de doctorat cu calificativul „magna cum laudae” la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu, având ca și coordonator științific pe cel mai competent cercetător în domeniul Istoriei Bisericii Ortodoxe Române, Părintele Academician Prof. Univ. Dr. Mircea Păcurariu. După publicarea tezei de doctorat, intitulată „Istoria vieții bisericești a românilor hunedoreni”, Reșița, 2010, 724 pagini, a urmat la scurt timp volumul „Bisericile ortodoxe hunedorene”, Reșița, 2010, 734 pagini; apoi pe încă trei volume apare semnătura Părintelui profesor dr. Florin Dobrei, în calitate de coautor sau coordonator: „Repertoar al bisericilor de lemn din județul Hunedoara” (coautor), Reșița, 2011, 457 p; „Județul Hunedoara, monografie” (coautor), vol. III, Deva, 2012, 471 p.; „Silviu Dragomir (1888-1962) – 50 de ani de la trecerea în veșnicie” (coordonator), Cluj-Napoca, 2012, 326 p. Fiind în același timp coautor al Enciclopediei Ortodoxiei Românești, București, 2010, 767 p., după mai multe studii și articole publicate în țară și străinătate, pe măsură să dovedească competență desăvârșită în cercetarea științifică, sub egida a două prestigioase edituri românești, Academia Română – Centrul de Studii Transilvane și Editura Învierea a Mitropoliei Banatului, a văzut de curând lumina tiparului, purtând aceiași semnătură, o laborioasă monografie a unei remarcabile publicații teologice bănățene: „Altarul (Mitropolia) Banatului (1944-1947; 1951-2011)”, apărută cu binecuvântarea Înaltpreasfinției Sale dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului.

Volumul se dovedește a fi o prezentare sistematică și complexă a unei publicații bisericești socotite pe drept cuvânt „o tribună menită să dezbată cele mai importante și cele mai arzătoare probleme ale Teologiei, ale Bisericii, ale culturii și ale istoriei noastre românești”. Cu toate acestea, monografia de față nu constituie doar o incursiune în trecutul unei reviste cu un netăgăduit rol în dezvoltarea teologiei ortodoxe, a culturii și a istoriei românești, ci, mai presus de toate, un binevenit „instrumentum theologicum bibliographicum” pus la dispoziția studenților, a doctoranzilor, a preoților, a profesorilor de religie și a cercetătorilor de orice fel, menit să vină în sprijinul elaborării de monografii parohiale, de medalioane bio-bibliografice sau de index-uri tematice.

În ceea ce privește structura volumului, în prima sa parte a fost detaliată evoluția revistei pe parcursul celor trei ediții ale sale – ediția veche, Caransebeș, 1944-1947; ediția mitropolitană Timișoara, 1951-1989 și ediția actuală, din 1990 până în prezent, tot ca ediție mitropolitană.

Un spațiu distinct a fost rezervat prezentării execuției tipografice a revistei (de la primirea, trierea și corectarea materialelor primite pe adresa redacției și până la actul tipografic propriu-zis, respectiv la expedierea numerelor către abonați), precum și diferitelor sale ținute grafice realizate de-a lungul celor aproximativ șapte decenii de apariție. S-a evidențiat apoi activitatea celor care au trudit la editarea acesteia, președinți de redacție, redactori (atât redactorii-responsabili cu îndrumarea și supravegherea apariției, cât și redactorii propriu-ziși, din perioada anilor 1944-1947 și de după 1969), membri ai comitetelor redacționale, cercetători, dactilografi și traducători. În privința președinților de redacție, al redactorilor și al corectorilor s-a procedat la întocmirea unor scurte medalioane bio-bibliografice.

Separat, au fost prezentați colaboratorii revistei, ierarhi, profesori, preoți, doctoranzi, studenți teologi și chiar seminariști, precum și numeroși cercetători laici, revista arătându-se disponibilă ca spațiu de publicre și dialog spre toți cei care au avut dorința să prezinte comunicări pertinente în domeniul teologiei, al spiritualității, al istoriei și al culturii autentice românești și bisericești, cu condiția respectării liniei doctrinare ortodoxe și a unor condiții minime de tehnoredactare, indicate în chenarele redacționale. Această regulă „a porților deschise” a avut de suferit doar în perioada comunistă când, din pricina neagreării lor de către regim, unii autori au fost nevoiți să publice sub pseudonim; alteori, materialele trimise redacției au fost puse la „index”, văzând, în parte, lumina tiparului abia după 1989.

Un loc aparte s-a rezervat prezentării ariei de răspândire a revistei. Dacă inițial, în perioada 1944-1947, ediția de Caransebeș s-a referit cu prioritate la spațiul Eparhiei, după strămutarea redacției la Timișoara, revista – Mitropolia Banatului și apoi Altarul Banatului (1951-2011) – a cunoscut o largă și binemeritată popularitate, constituind o prezență vie atât în arealul Mitropoliei Banatului, cât și în afara acesteia.

În fine, obiectul altor capitole distincte rezidă în relația revistei Altarul (Mitropolia) Banatului cu cititorii, precum și importanța revistei în peisajul publicistic românesc.

Partea centrală a volumului relevă cititorilor dimensiunile tematice ale publicației, prezentând o analiză detaliată a structurii și a conținutului rubricilor sale. În acest sens, au fost enumerate, întregite și sistematizate în ordine alfabetică sau în ordine cronologică titlurile tuturor studiilor, articolelor, predicilor, catehezelor, meditațiilor teologice, notelor și diverselor comentarii, recenziilor și prezentărilor bibliografice din cuprinsul celor 26 de rubrici ale revistei, unele cu caracter permanent, altele având o existență pasageră.

În temeiul celor mai sus arătate, recomandăm prezentul volum cu mențiunea că se dovedește a fi de o importanță excepțională în cunoașterea istoricului publicației reprezentative a Mitropoliei Banatului, precum și în oferirea unui index complet al tuturor materialelor editate în paginile sale de-a lungul celor șapte decenii de apariție. În același timp, spre deosebire de alți indici bibliografici similari întocmiți anterior pentru o serie de reviste și foi eparhiale, prezentul volum vine în plus cu o expunere detaliată, interpretând judicios modul de redactare a revistei în multiplele și variatele situații istorice și concrete de apariție a ei.

Astfel, prin volumul de față, urmând celorlalte anterioare, tânărul absolvent de altă dată, ca șef de promoție, al seminarului teologic din Caransebeș (1998), Florin Dobrei, demonstrează acum deplină maturitate în studiu și cercetare istorică bisericească și laică, de-a dreptul specialist și nume de referință în arealul Eparhiei Devei și Hunedoarei, dovedindu-se a fi un demn urmaș al distinsului său dascăl și apropiat îndrumător, Părintele Academician prof. univ. dr. Mircea Păcurariu.

Recenzie: Pr. prof. dr. Sorin Cosma