Ecouri perene de lumină şi credinţă în Ţara Sfântă (2009) şi Iosefinul ortodox. Contribuţii monografice (2012) Paralele teologice şi editoriale

 Preot drd. MARIUS FLORESCU

Dintru început trebuie remarcată actualitatea celor două lucrări care îl au ca autor pe Părintele vicar administrativ dr. Ionel Popescu. Astăzi, ca mai mereu în ultimii ani, se tipăresc destule cărţi, respectiv se scriu multe articole, care nu au o utilitate practică sau cel puţin un ecou direct într-un domeniu sau altul. Făcând abstracţie, cele două volume deja menţionate se înscriu într-o practică teologică reală şi izvorăsc din necesitatea unei angajări misionare a Bisericii, care este diferită în funcţie de contextul în care evoluează societatea. Dincolo de această remarcă introductivă, putem identifica mai multe aspecte teologice şi editoriale care reies dintr-o perspectivă paralelă a celor două volume.

1. Ambele îndeamnă la contemplarea Persoanei Domnului nostru Iisus Hristos, Împăratul veacurilor şi Domnul măririi, Care prin întruparea Sa a adus mântuirea iar prin moartea şi învierea Sa a zidit Biserica, „pe care porţile iadului nu o vor birui“.

2. Prin metode stilistice deosebite şi prin zugrăvirea unor portrete de oameni sau de locuri, volumele te farmecă de la bun început şi trimit, întocmai zisei Psalmistului la exclamaţia: „cât de mari şi de minunate sunt lucrurile Domnului!“

3. Cele două volume se înscriu în aceeaşi categorie de literatură de tip monografie, dar depăşesc cu mult cadrele, fiind totodată o literatură duhovnicească şi ziditoare.

4. Atât volumul dedicat Locurilor Sfinte, cât şi cel dedicat bisericii parohiale din Iosefin, pot fi un veritabil ghid, pe care avându-l în mână înţelegi mai lesne cele ce ţi se înfăţişează înaintea ochilor.

5. Din punct de vedere al conţinutului, se observă chiar de la prima vedere bogatul aparat critic folosit, concretizat printr-o bibliografie adusă la zi, care subliniază acribia cu care Părintele autor şi-a scris volumele.

6. Volumele menţionate se aseamănă din punct de vedere structural, dar diferă ca aspect compoziţional, în primul rând pentru că temele sunt absolut diferite.

7. Nu întâmplător s-a afirmat că o fotografie valorează cât o mie de cuvinte. Fotografiile de înaltă calitate şi sugestivitate însoţesc într-un mod fericit textul ambelor volume, completându-l şi chiar desăvârşindu-l.

8. Se remarcă apoi o grijă aparte pentru detalii, încât orice lucru, cât de minor ar părea la prima vedere, este ulterior, în text sau prin note se subsol, dezvoltat, cu informaţii actuale de până la momentul scrierii celor două volume.

9. Formarea teologică bogată a Părintelui vicar, dobândită mai întâi ca profesor şi director la Seminarul din Caransebeş, apoi prin studiile înalte de doctorat de la Cluj-Napoca şi prin participarea la diverse simpozioane şi congrese, se revelează în cele două volume, întrucât fiecare lucru amintit cuprinde şi o simbolistică teologică.

10. În ambele volume autorul are o implicare personală în dezvoltarea temelor abordate, în primul volum dată de organizarea şi participarea la mai multe pelerinaje în Ţara Sfântă, iar în cel de al doilea, dată de faptul că de 11 ani ocupă funcţia de paroh al bisericii din Iosefin, una dintre cele mai frumoase biserici din oraşul în care ne aflăm.

11. Fiecare volum este pus sub înalta binecuvântare a Înaltpreasfinţitului Mitropolit Nicolae al Banatului, au apărut sub purtarea de grijă şi cu un cuvânt însoţitor din partea Preasfinţitului Episcop-vicar Paisie Lugojanul, iar pe deasupra, beneficiază de girul unor importanţi cercetători în domeniu. În primul volum, este vorba de Preaonoratul Părinte profesor univ. dr. Vasile Mihoc de la Universitatea din Sibiu, iar în cel de al doilea, despre Domnul prof. univ. dr. Victor Neumann de la Universitatea de Vest din Timişoara.

12. Dacă volumul Ecouri perene de lumină… este dedicat familiei Părintelui vicar, cel e al doilea, Iosefinul ortodox…, este dedicat „ctitorilor bisericii şi bunilor noştri credincioşi“.

13. Ambele volume au apărut la Editura „Învierea“ a Arhiepiscopiei Timişoarei, editură care, făcând abstracţie de faptul că aparţine Centrului eparhial, este una dintre cele mai de renume dintre editurile bisericeşti din Patriarhia de care depindem. Numeroasele lucrări care s-au tipărit de-a lungul vremii în cadrul editurii şi care s-au epuizat în scurt timp stau mărturie despre prestigiul acesteia. Îndrăznim să credem că cele două volume ale Părintelui vicar Ionel Popescu ridică standardele la care trebuie să tindă de acum încolo orice carte care se va tipări în cadrul editurii.

În final putem afirma, aparte de protocolul obişnuit, că Teologia ortodoxă românească şi cea locală din Mitropolia Banatului sunt mai bogate prin cele două volume, unul pe care am avut bucuria să îl vedem tipărit acum câţiva ani, iar celălalt care a apărut anul acesta.

Bucurându-ne de aceste daruri editoriale pe care ni le pune la dispoziţie Părintele vicar Ionel Popescu, îl felicităm şi aşteptăm şi alte apariţii tot atât de valoroase.